Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPT CIVIL
SUCCESIUNILE
Introducere
Obiectivele disciplinei:
- formarea deprinderilor de a analiza instituŃiile specifice acestei materii,
individual şi sistematic;
- studiul istoric şi comparat al instituŃiilor specifice, aprofundarea unor noŃiuni
privind mpştenirea legală şi testamentară şi împărŃirea moştenirii;
- dezvoltarea aptitudinilor de a analiza interdisciplinar aceste instituŃii.
- identificarea si definirea principalelor institutii ale dreptului succesoral;
- corelarea notiunilor studiate in anii anteriori la dreptul civil cu cele din dreptul
succesoral;
- cunoasterea legislatiei in materie si a propunerilor de modificare a legislatiei
interne pentru a se realiza acordul acesteia cu conventiile europene si
internaŃionale.
MODULUL I
MOŞTENIREA LEGALĂ
MODULUL II
MOŞTENIREA TESTAMENTARĂ
MODULUL III
TRANSMISIUNEA ŞI ÎMPĂRłEALA MOŞTENIRII
MODULUL I
MOŞTENIREA LEGALĂ
TITLUL I
REGULI GENERALE PRIVIND MOSTENIREA
CAPITOLUL I
1.Notiunea de mostenire(succesiune).
In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau
fenomene, care urmeaza una alteia. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care
sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei
persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinŃă (persoane fizice,
persoane juridice sau statul)1.
Persoanele chemate la mostenire sau succesiune sunt numiti mostenitori,
succesori, erezi sau urmasi.
Defunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba, prescurtat poarta denumirea
de “decujus” dedus din dreptul roman din formula “is de cujus succesionis (rebus)
1
A se vedea:M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul R. S. R. , Editura Academiei,
Bucuresti, 1966, pag. 19-2o;Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura “Actami”Bucuresti, 1999,
pag. 5.
6
CAPITOLUL II
2
A se vedea:Fr, Deak, op. cit. , pag. 5
7
CAPITOLUL III.
DESCHIDEREA MOSTENIRII
persoane nu duce la deschiderea succesiunii acesteia caci potrivit art.19 din Decr.
Nr.31/1954 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarire
judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza transmiterea
patrimoniului succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este
in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas).
Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de
cujus.
fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la
mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului
aplicarii imediate a legii noi.4
CAPITOLUL IV
b)Persoanele disparute.
Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 “cel disparut este socotit a fi in viata daca nu
a intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva”, ceea ce inseamna ca
persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele
nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din Decr.
`nr.31/1954) au capacitate succesorala.
6
A se vedea pentru amanunte, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil.
Subiectele dreptului civil, editia a V-a revazuta si adaugita de M. Nicolae, P. Trusca, Editura “Sansa”,
Bucuresti, 1998, pag. 376-38o.
12
cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau
de la data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii.
Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr.
nr.31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind
dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta
in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data
dobindirii personalitatii juridice.
b) comorientii
Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind
vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se
putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata.
Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi
avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a
supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu
poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie
instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia
supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele
legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman7. Au fost insa
si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca
nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp8.
Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar
a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane
legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se
impun.
Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a
7
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 66;C. Statescu, op. cit. pag. 114:Fr. Deak, op. cit pag. 52-
53;D. Chirica, op. cit. pag. 22.
8
A se vedea, D. Alexandresco, Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului Civil Roman, Tom.
III. partea a II-a, Bucuresti, 1912, pag. 51.
13
1.Notiune.
3. Cazurile de nedemnitate.
c) Nedenuntarea omorului.
Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede “mostenitorul major care
avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei”.
Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn
pentru aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu
poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea
discernamint12.
Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta.
11
M. Eliescu, op. cit. pag. 74.
12
A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 86. M Eliescu, op. cit. pag. 75; D. Chirica, op. cit.
pag. 26.
15
13
A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale.
Succesiuni. Donatiuni. Testamente. Vol. III. Editura “ Socec”, Bucuresti 1948, pag. 228.
16
Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu
este nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte14.
TEST DE EVALUARE:
14
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 76; Fr. Deak, op. cit. pag. 79-8o; C. Statescu, op. cit. Pag.
118.
17
1.ComorienŃii sunt:
a. persoane care au murit împreună.
b. Persoane care au vocaŃie succesorală reciprocă şi au decedat în aceeaşi
împrejurare, fără a se putea stabili care a supravieŃuit celeilalte.
c. Rudele de gradu I care au murit în acelaşi timp.
3. Nedemnitatea, fiind o sancŃiune are caracter personal şi deci are efecte numai
asupra moştenitorului nedemn.
a. adevărat.
TITLUL II
MOSTENIREA LEGALA
CAPITOLUL I
patrimoniului succesoral. Devolutiunea legala (ab intestat) a mostenirii are loc atunci
cind nu exista testament, caci in acest din urma caz devolutiunea este testamentara.
Vocatia succesorala legala este de regula reciproca. Nu se poate vorbi de
reciprocitatea vocatiei legale la mostenire a statului sau a persoanelor juridice si nici in
cazul mostenirii testamentare intrucit fiecare testament este un act juridic unilateral si
independent.
vine in concurs cu toate la mostenire, dupa cum nici nu inlatura rudele apartinind celor
patru clase de mostenitori, doar cota sa de mostenire variaza dupa cum vine in concurs
cu mostenitori dintr-o clasa sau alta.
1
A se vedea, Trib. pop. rai. Grivita Rosie, sent. civ. nr. 433o/1995, in J. N. nr. 5/1956, pag.
889;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 15o6/1968, in C. D. 1968, pag. 95-97;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.
226/1986, in C. D. 1986, pag. 76-78
22
2
C. Statescu. op. cit. pag. 127;M. Eliescu, op. cit. pag. 92;Fr. Deak, op. cit. pag. 88;E. Safta-
Romano, op. cit. pag. 8o-81.
23
C A P I T O L U L II
Asa cum am aratat intr-o alta parte a acestei lucrari legiuitorul rânduieste rudele
lui de cujus in privinta drepturilor lor la mostenirea acestuia in patru clase de mostenitori
ale caror reguli specifice le vom analiza in cele ce urmeaza.
24
a) Ascendentii privilegiati.
Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara casatoriei
25
b) Colateralii privilegiati.
Din aceasta categorie de mostenitori fac parte fratii si surorile defunctului precum
si descendentii din frati si surori pina la gradul IV inclusiv. Fratii si surorile pot fi din
casatorie, din afara casatoriei si din adoptia cu efecte depline.
Cit priveste imparteala mostenirii intre colateralii privilegiati regula generala
instituita de altfel de art.674 C. civ. este aceea ca se va impartii in parti egale, adica pe
capete. Aceasta este valabila si pentru descendentii din frati si surori.
Regula generala se aplica insa numai atunci cind fratii sunt frati buni sau germani,
cum li se mai spune, adica sunt frati si dupa mama si dupa tata. Pot exista insa frati
numai dupa tata si se numesc frati consangvini sau consingeni si frati numai dupa mama
care se numsc frati uterini. Cind la mostenire sunt chemati frati care fac parte din aceeasi
categorie, bunaoara toti sunt frati consangvini sau toti sunt frati uterini se plica regula
generala adica mostenirea se va impartii in părti egale. Lucrurile se schimba insa cind
exista frati si surori din categorii diferite si atunci mostenire se imparte pe linii, cota de
½ pentru linia paterna si cota de ½ pentru linia materna. Cota de ½ din linia paterna se
va impartii in mod egal intre fratii pe linie paterna iar ccota de ½ intre fratii pe linie
materna. Fratii buni vor lua insa cite o parte din ambele linii adica atit cea paterna cit si
cea materna pe cind ceilalti numai din linia din care fac parte. Nu are in prezent
importanta daca fratii sunt din casatorie sau dinafara casatoriei. Desi prevederile art.674
C. civ. s-ar parea ca duc la concluzia ca impartirea pe linii a mostenirii are loc numi
atunci cind colataralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati, in realitate
regula se plica si atunci cind la mostenire ei vin singuri.
Pentru exemplificare sa presupunem ca la moartea lui de cujus au ramas un frate
bun, un frate consangvin si unul uterin. Mostanirea se imparte in doua parti egale ½
26
pentru linia paterna si ½ pentru linia materna. Fratele bun va culege cite o parte din
ambele linii pe cind ceilalti numai din linia peterna si respectiv materna. Mostenirea se
imparte din capul locului in doua. Cota de ½ din linia paterna sa va impartii la rindul ei
in doua adica in cote de 1/4 pentru fratele bun si fratele consagvin iar cota de ½ din linia
materna se va imaprtii tot astfel in doua cite 1/4 peentru fratele bun si fratele uterin.
Rezulta, asadar, ca fratele bun ia cite o parte din ambele linii pe cinnd ceilalti doi numai
din liniile de care apartin. Aceasta imparteala este o exceptie de la regula ca in interiorul
aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale, caci este
necontastat faptul ca fratii, indiferent ca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii
diferite sunt fata de defunctul lor frate rude de grad egal.
Nedemnitatea sau renuntarea unui frate consangvin sau uterin profita celor care
fac parte din aceasi linie.
Din dispozitiile art.672, 673, 674 C. civ. rezulta ca impartirea pe linii a mostenirii
intre colataralii privilegiati are loc nu numai atunci cind ei vin la mostenire in nume
propriu ci si atunci cind vin descendentii lor prin reprezentare sau in nume propriu, cind
toti cei in gradde rudenie mai apropiat cu defunctul sunt decedati, renuntatori 3 sau
nedemni.
Drepturile succesorale ale colateralilor privilegiati se caracterizeaza prin aceea ca
ei nu sunt nici mostenitori rezervatari si nici sezinari. Ei pot veni al mostenire fie in
nume propriu, cind este vorba de frati si surori, fie prin reprezentare, daca este vorba de
desceendentii lor, desigur daca conditiile reprezentarii sunt indeplinite. Ei nu sunt
obligati la raportul ddonatiilor.
3
A se vedea, Dan Chirica, op. cit pag. 53-54;C. S. J. dec. civ. 1o31/1991, in Dreptul nr. 1/1992,
pag. 1o7.
27
Fiind insa rude in linie directa ascendenta cu de cujus sunt mostenitori sezinari.
Potrivit art.675 C. civ. din aceasta clasa de mostenitori fac parte rudele colaterale
ale lui decujus, altele decit fratii si surorile lui ori a descendentilor acestora, pina la
gradul IV inclusiv, adica unchii, matusile, verii primari si fratii si surorile bunicilor
defunctului.
Evident ei vin la mostenire numai in lipsa unor mostenitori din primele trei clase
de mostenitori.
Colataralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu
efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restrinse colataralii ordinari nu pot veni decit
din rudenia fireasca a defeunctului adoptat.
Daca colataralii ordinari sunt de acelasi grad vor impartii mostenirea in parti
egale. Daca exista colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei mai apropiati in
grad ii vor inlatura pe cei mai indepartati.
Daca exista sot supravietuitor mai intii se va stabili cota acestuia iar restul se va
impartii intre colateralii ordinari.
Mostenitorii din aceasta clasa pot veni la mostenire numai in nume propriu nu si
prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt obligati la
raportul donatiilor.
1.Reglementare legala.
Pe linga conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni sotul
supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditia ca data deschiderii succesiunii sai aiba
calitatea de sot. Daca asadar drepturile celorlalti mostenitori legali au la baza legatura de
rudenie cu defunctul ale sotului supravietitor izvoresc din calitatea sa de sot. Legatura de
concubinaj nu confera concubinului supravietuitor vreun drept la succesiunea celuilalt
concubin predecedat.
3.Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si
comunitatea de bunuri a sotilor.
28
Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar
potrivit art.1 din Legea nr.319/1944 vine in concurs cu toate cele patru clase de
mostenitori.
El nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la rindul sau rudele
defunctului.
Astfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala:
- in concurs cu descendentii defunctului (clasa a I-a) are o cota de 1/4, indiferent
de numarul acestora;
- in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II-a) cind
4
A se vedea, Alexandru Bacaci, Raporturile juridice patrimoniale in dreptul familiei, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pag. 1o9-11o . ;Alexandru Bacaci, Codruta Hageanu, Viorica Dumitrache,
Dreptul familiei, ed. aII-a, Editura All-Beck, 2oo1, pag. 79-8o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1526/199o-
1992, pag. 128-13o.
29
acestia vin impreuna la mostenire are o cota de 1/3, iar daca vine in concurs, fie numai
cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati are o cota de ½ din
mostenire;
- in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a ) sau cu colateralii ordinari (clasa
a IV-a) are o cota de 3/4 din mostenire, indiferent de numarul celor care compun aceste
clase de mostenitori.
In ipoteza in care nu exista mostenitori din nici una din cele patru clase de
mostenitori stabilite de Codul civil sotul supravietuitor va culege, evident, intreaga
mostenire.
Pentru stabilirea cotei sotului supravietuitor se tine seama de mostenitorii care vin
efectiv la mostenire, adica nu se vor avea in vedere renuntatorii, nedemnii si exheredatii,
in acest din urma caz, daca nu sunt mostenitori rezervatari. Lipsa mostenitorilor din cele
patru clase de mostenitori influienteaza cota sotului supravietuitor numai daca este totala
in cadrul clasei sau subclasei respective. In ce priveste caracterele juridice ale
drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, asa cum rezulta ele din prevederile
Legii nr.319/1944, acestea sunt urmatoarele:
- sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar;
- sotul supravietuitor este obligat la raportul ddonatiilor primite de la defunct in
timpul vietii, dar numai in concurs cu descendentii defunctului;
- sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar astfel ca peentru a intra in posesia
mostenirii trebuie sa obtina certifcat de mostenitor;
- sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu, fiind
exclusa, in cazul sau, reprezentarea.
Odata cu aparitia Legii nr.319/1944 sotul supravietuitor a incetat sa mai fie
considerat mostenitor neregulat, fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati cu toate
ca legea nu face in mod expres astfel de precizari.5
Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor, instituit prin art.5 din Legea
nr.319/1944, cuprinde pe linga cuprinde pe linga mobile si obiectele gospodariei casnice
si darurile de nunta. Trebuie observat ca darurile de nunta se pot face cu prilejul
celebrarii casatoriei, fie ambilor soti (si aceasta este regula) fie numai unuia dintre ei, de
catre terti, dar se pot face de catre ei insisi, unul altuia. In doctrina si practica judiciara s-
au incercat solutii distincte pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza
aici.11 S-a precizat astfel ca darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele
facute sotului supravietuitor de catre defunct nu intra in categoria celor vizate de
prevederile art.5 din Legea nr.319/1944, caci acestea ii apartin lui si nu fac parte in nici
un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului
supravietuitor din bunurile comune. Unii autori12sustin insa ca legea se refera numai la
darurile facute ambilor soti caci cele facute numai defunctului de catrea terte persoane se
contopesc in patrimoniul succesoral al defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui
drept special de catre sotul supravietuitor. Unele din ele, s-a specificat 13, pot fi culese de
catre sotul supravietuitor intrucit ar fi fost afectate gospodariei casnice.
Pe linga celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art.4 din Legea
nr.319/1944 ii mai confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de
locuit.
Astfel, aliniatul 1 din art.4 al legii prevede ca “sotul supravietuitor care nu are
locuinta proprie va avea pina la executarea iesirii din indiviziune si in orice caz, cel
putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, (inafara de dreptul de mostnire
potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit, daca aceasta
face parte din succesiune”.
Deducem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru existenta dreptului de abitatie al
sotului supravietuitor trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
- sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data deschiderii mostenirii in casa
asupra careia se constituie dreptul de abitatie;nu este necesar ca la data decesului
defunctului sotii sa fi locuit impreuna14;
11
E de precizat ca teoretic e usor de facut distinctia dintre aceste categorii de daruri facute cu
prilejul casatoriei, practic proba lor este dificila caci terii care le fac sunt putin preocupati cu acel
prilej in a faca precizari in sensul daca fac darul ambilor soti(si aceasta este regula) sau numai unuia
dintre ei. A se vedea in acest sens Alexandru Bacaci, Consideratii privind calificarea, ca fiind comune
ori proprii, a unor bunuri dobindite de soti, in Juridica, pag. 246-247.
12
M. Eliescu, op. cit. pag. 139-146;C. Statescu, op. cit. pag. 147;D. Chirica, op. cit. pag. 64.
13
Fr. Deak, op. cit. pag. 148.
14
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 142.
32
trebuie inteleasa in sens fizic ci in sens juridic. Asadar, mostenirea va reveni statului, si
atunci cind nu exista mostenitori legali in sens fizic, dar si atunci cind ei au renuntat la
mostenire sau au fost inlaturati ca urmare a exheredarii, sau nedemnitatii. ESte in acest
caz o lipsa de mostenitori in sens juridic. Sau situatia este aceeasi in ipoteza in care nu
exista mostenitori legali, in sensul precizat, iar defunctul a instituit prin testament
legatrari cu titlu particular sau cu titlu universal dar aceste legate nu epuizeaza
mostenirea. Ceea ce excede acestor legate va reveni statului caci acesti legatari nu au
vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra bunurilor sau cotei determinate din
aceasta.
In cazul exheredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vor
mosteni rezerva iar restul, respectiv cotitatea disponibila, va reveni statului cu titlu de
mostenire vacanta. Asadar, statul poate avea vocatie concreta la mostenire, sau mai
exact spus la o parte din ea, chiar in prezenta unor mostenitori testamentari sau a unor
mostenitori legali rezervatari exheredati. Nu intotdeauna prezenta mostenitorilor legali
sau testamentari exclude vocatia concreta la mostenire a statului.
Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a
purtat o adevarata controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia textelor legale.
Potrivit unui prin punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in
virtutea unui drept originar derivat din puterea sa suverana(iure imperii)19. Potrivit unui
al doilea punct de vedere, statul dobindeste mostenirea vacanta in virtutea unui drept de
mostenire legala20 (iure hereditas).
TEST DE EVALUARE :
TEMA SUPLIMENTARA:
MODULUL III
MOŞTENIREA TESTAMENTARĂ
TITLUL III
DEVOLUTIUNEA TESTAMENTARA A MOSTENIRII
CAPITOLUL I
TESTAMENTUL
1
A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 155. Pentru evolutia istorica a successiunii
testamantare a se vedea:M.D.Bocsan,Testamentul,Evolutia succesiunii testamentare in dreptul
roman,Editura “Lumina Lex”,Bucuresti, 2ooo.
36
parte, conditile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta
parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament;
- testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind
necesara intilnirea a doua vointe ca in cazul conventiilor.
- testamentul este un act juridic personal si individual, el neputind fi
realizat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul
individual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei
singure persoane legea interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze
prin acelasi act (art 857 c. civ);
- testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa
indeplineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma
autentica asa cum vom vedea);
- testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor
produce numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra
bunurilor sale pâna la moarte;
- testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca
testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a
vietii sale.
Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art.8o2 C.civ., testamentul cuprinde in
primul rind dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate,
in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt:
- sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala,
fie de alta natura (art.902, 93o raportat la 83o C. civ.);
- exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu
limitarile ce le aduce rezerva succesorala (art.8o2-841 C.civ.);
- numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze
aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art.91o si urm. C. civ.);
- revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei
revocari anterioare (art.8o2 si 920 C.civ.);
- partajul de ascendent (art.794 si urm. C. civ.);
- recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.48 si 57 C.fam.);
- dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc.
1. Conditiile de fond.
Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele
trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si
unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia
actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect
determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (art.948 si urm. C.civ.). In
37
cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub aspectul specificitatii lor in cazul
testamentului si in principal in privinta legatelor care privesc patrimniul lui de cujus.
a)Capacitatea.
In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune
prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi
prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament
daca nu este oprita de lege. In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate
expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei2.
Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele:
a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a
dispune prin testament (art.8o6 C. civ.);
b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament
decit de ½ din ceea ce ar putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.);
c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament
in favoarea tutorelui sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului
pina la predarea -primirea socotelilor. Este exceptat de la aceasta incapacitate minorul
intre 16-18 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu conditia ca acesta din
urma sa fie un ascendent al sau (art.8o9 C. civ.);
d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub
interdictie este lipsit de discernamint in momentul incheierii testamentului.
Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele;
- incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii
succesiunii si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta.
In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul
nr.31/1954, ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici
legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de teztele legale amintite.
Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ persoanele juridice care nu au indeplinit
formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la
data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana
juridica sa poata lua fiinta in mod valabil.
- incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu
corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit
2
A se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Editura “Sansa”, Bucuresti, 1992, pag. 261.
38
3
In literatura de specialitate s-a exprimat si parerea ca in ipotezele analizate mai sus ca
incapacitati de a primi prin testment este in realitate vorba despre capacitatea succesorala ca o
conditie generala a dreptului la mostenire, pe de o parte, iar pe de alta analizindu-se incapacitatea
persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta tot astfel ar trebui sa se analizeze
si incapacitatea persoanei care nu mai exista la data deschiderii mostenirii, ori ele apartin problemei
capacitatii succesorale in general . Oricum, se sustine, este impropriu sa se vorbeasca de
incapacitatea persoanelor care nu exista caci ele nu sunt incapabile ci neexistind nu pot mosteni
(art. 654 C. civ. ). A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 182.
4
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 1969, pag. 155-16o
5
Fr. Deak, op. cit. pag. 184.
6
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 169. .
39
b) Consimtamintul.
7
A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979, in C. D. 1979, pag. 126;C.
S. J. sect. civ. dec. nr. 1160/1992, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 145-148. ,
8
A se vedea pentru amanunte, Alexandru Bacaci, op. cit. pag. 17
9
A se vedea, M. Eliscu, op. cit. pag. 178-179;Dan Chirica, op. cit. 76-78;Fr. Deak, op. cit. pag.
186-187;Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 2o-23;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979 cit. supra.
;dec. nr. 1917/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 213;dec. nr. 953/1978 in Repertoriu.
. . , pe anii 1975-198o, pag. 141;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2447/1991, in Dreptul nr. 7/1992, pag.
78-79.
40
b) Cauza.
Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn.
Pentru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care
vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in
toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta
sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare
importanta . Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca
testamentul auteeentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme
extraordinare cum sunt testamente privilegiate.
Interzicerea testamentului conjunctiv.
Potrivit art.857 C. civ.” doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi
act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane”. Asadar,
testamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea
libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al
testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter
contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza una in favoarea
10
A se vedea, Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 22.
11
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 183-184.
41
CAPITOLUL II
FELURILE TESTAMENTULUI
1. Testamentul olograf.
12
In practica s-au intilnit situatii cind sotii si-au facut reciproc testament sau ambii au dispus in
favoarea copiilor. Irevocabilitatea unor astfel de dispozitii testamentare nu se poate asigura, asadar,
pe aceasta cale.
13
A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 14o9/1992, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992, pag. 13o-
133.
42
vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia vointei testaorului
impotriva unor influente straine si abuzive sub forma captatiei sau sugestiei sau chiar
a violentei din partea celor interesati. Tot din cauza simplitatii sale el poate fi usor
falsificat precum poate fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. In alta
ordine de idei el poate cuprinde formulari confuze sau contradictorii din care este
greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului14.
Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului
iar adausurile nu fac ccorp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament
olograf intrucit nu exista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a
testaorului, indiferent ca acesta cunoscut sau nu existenta scriiturii straine. Daca
scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia
trebuie facuta distinctia intre doua situatii:
- daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta
acestuia, testamentul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre
testator;
- daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi
valabil intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise
de catre tert nu vor fi luate in considerare.
A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Data
testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in
functie de data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea
capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii
contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere
tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului
produce efecte, revocind dispozitiile anterioare.
A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea
acestuia de catre testator. Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau
recunoaste ca ii exprima vointa si il insuseste ca atare si de asemenea faptul ca actul a
fost incheiat in forma definitiva. Altfel se poate crede ca este vorba de un proiect
lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca exprimind vointa sa.
Legea nu prevede conditiile in care trebuie executata semnatura. Se admite ca ea nu
trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele testatorului, fiind suficienta
semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este
considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura
trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a
sigiliului.
2. Testamentul autentic.
14
Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard intruduse
mecanic de catre un redactor de specialitate pot duce la fasificarea adevaratei vointe a testatorului,
greu apoi de decelat de catre cei chemati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei
reale a testatorului.
43
Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din
Legea nr.36/1995) este auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.861-
863 o procedura speciala de autentificare a tstamentelor, derogatorie de la dreptul
comun. Prin Legea nr.358/1944 aceste texte legale au fost abrogate astfel ca
testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar,
regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea nr.36/1995 a notarilor
publici si a activi tatii notariale si de Regulamentul de punere in aplicare a Legii
nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.71o/C/1995 al ministrului justitiei.
Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In
privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu
stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. Apoi
testamentul auteentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai
puternica decit a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar
in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula,
genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui care-l contesta.
Testamentul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se pastreaza la biroul
notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai
mic decit la testamentul olograf.
Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita
cheltuieli si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca
nu asigura secretul in aceasi masura ca testamentul olograf.
3. Testamentul secret (mistic) Din prevederile art.864 C. civ. rezulta ca
testamentul mistic sau secret este acela care fiind scris de catre testator sau de catre
alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este prezentat judecatoriei pentru
efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege.
El imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament
precizate. Astfel asigura secretul dispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de
catre persoanele care stiu scrie si citi (art.865 C. civ.), iar in ce priveste forta sa
probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata,
iar actul de suprascriere are forta probanta pina la inscrierea in fals. El este aproape
inutilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie,
daca recurge la autoritati, face un testament autentic.
Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta
persoana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de
catre testator.
El trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru
efectuarea actului de suprascriere potrivit art. 864 C. civ.
a)Testamentul militarilor.
In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli
contagioase, potrivit art.872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot
testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asistat de doi martori.
Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva
exista birou notarial.
c) Testamentul maritim.
In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt
membri ai echipajului, potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma
autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se afla in calatorie pe mare si nu
atunci cind se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate recurge la aceasta forma
simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain
unde se afla un agent consular la Romaniei. In acest caz se va testa in formele
testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata
de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei.
Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata
comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord
sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exemplare
originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu
45
sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art.883 C. civ.). Daca testatorul este
chiar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca
testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in fata persoanei
care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.).
d) Reguli comune testamentelor privilegiate.
Astfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul
instrumentator si de catre martori, avind evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie
sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul martorilor in
mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei, iar daca unul
nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputinte (art.884 C. civ.).
Toate testamentele privilegiate produc efecte, evident de la data decesului
testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele nu au decit efecte limitate
in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe timp de boala contagioasa isi
inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la data incetarii conditiilor speciale care
au determinat inticmirea lor (art.871 si 873 C. civ.). Testamentul maritim isi
inceteaza valabilitatea in termen de 3 luni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc
in care poate testa in forme ordinare (art.882 C. civ.). Se mai considera ca pe linga
forma scrisa si semnaturile precizate si datarea acestor testamente este un element
esential pentru a se putea aprecia existenta imprejurarilor care au determinat folosirea
acestor forme de testament.
Codul civil prevede in art.885 ca :”romanul ce s-ar afla in tara straina va putea
face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in
locul unde se face testamentul”. Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea
testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu prevede
aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In privinta
testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste
testamentul.
CAPITOLUL III
15
Textul este aproape identic cu cel din art. 19 din vechiul Statut CEC aprobat prin Decr. nr.
37l/1958, abrogat prin art. 9 din Legea nr. 66/l996, precizindu-se mai corect insa ca depunerile in
legatura cu care nu s-au dat dispozitii testamentare se vor elibera mostenitorilor legali, dar si
testamentari, fata de vechiul text care prevdea ca sumele se vor elibera numai mostenitorilor
legali.
16
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 226-229;Fr. Deak, op. cit. pag. 222;C. Statescu, op. cit.
pag. 169;Dan Chirica, op. cit. pag. 11o.
47
care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale17. Caracterele juridice
pe care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am aratat si
cu acel prilej, legatul.
Sectiunea a II-a. Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor.
legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa20 ca in acest caz se
impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia
legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua
redactarii testamentului;
- legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse
in testament, intrucit se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la
mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramine,
va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva
testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din
mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatari21.
20
A se vedea, O. Capatina, Nota la incheierea nr. 3o8/1956 a Not. de Stat al raionului 1 Mai
Bucuresti, in L. P. nr. 11/1956, pag. 139o-1393.
21
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 254-255 si bibliografia acolo indicata.
22
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 256, C. Statescu, op. cit. pag. 175, Fr. Deak, op. cit.
Pag. 236.
49
3. Legatul sub conditie. Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de
un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun
conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie.
In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data
deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii
evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa.
23
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 949.
51
Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar
sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testatorul a dispus de
biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca acesta sa termine
facultatea de drept etc.
In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul
deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia
rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschiderii
mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite
de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de
moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate
realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur
si simplu.
Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru
cauza de moarte. Mostenitorii legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia,
indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular,
dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect dterminat
nu poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile.
Prin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produc
efectele pe care in principiu ar trebui sa le produca.
In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in
doctrina24nulitatea, revocarea si caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea
legatelor25, cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor excesive este tot caducitatea
acelor legate
1. Nulitatea legatelor. Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de
24
A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 177;D. Chirica, op. cit. pag. 123;D. Macovei, op. cit.
pag. 148;L. Stanciulescu, op. cit. pag. 14o.
25
A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 254.
52
legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. Vom avea
in consecinta cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridic, cum sunt viciile
de consimtamint, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze specifice
actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de
validitate aparte.
de aceasta data nu se manifesta expres, ci trebuie dedusa din acte si fapte colaterale.
Pentru ca un testament nou sa echivaleze cu o revocare tacita se impun anumite
conditii:
-noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege
pentru validitatea testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la rindul sau, cerintele
legale pentru a putea testa, adica capacitate si consimtamint valabil. Un testament nul
nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in schimb, potrivit art.922 C. civ.
soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testament, din punctul de vedere al
revocarii tacite, ca, de pilda, caducitatea acestora.
In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficace
nu vom putea deduce nici intentia testatorului de a mentine, pentru acest motiv,
legatele anterioare. Acest lucru se poate realiza numai in cazul revocarii exprese;
-noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare expresa a celui anterior,
caci, evident, intr-o atare ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii exprese, iar nu in
a celei tacite. In cazul revocarii exprese nu se mai pune problema compatibilitatii
dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucit al doilea il revoca pe
primul neconditionat, chiar daca dispozitiile pe care le cuprind, altfel, ar putea fi
executate impreuna;
-testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau
contrarii cu cele din primul testament.
S-au dat exemple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci
cind prin primul legat se lasa unei persoane un imobil in plina proprietate, iar prin al
doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau uzufructul acelueasi imobil.
Prin cel de al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea referitoare la nuda
proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din
punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufructul. Daca primul legat ar fi
avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul imobilului, iar al doilea deplina
proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei proprietati sau
a uzufructului intrucit sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina
proprietate asupra aceluiasi imobil27.
S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva,
materiala sau juridica de executare concomitenta a doua legate chiar in ipotexa in
care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament28.
In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a
fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul
27
A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 261-262. In privinta faptului daca exista
incompatibilitate intre primul legat prin care o persoana a fost instituita legatar cu titlu universal,
iar prin al doilea legatar universal a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 127;Trib. jud. Brasov, dec.
civ. nr. 72/1973, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168.
28
A se vedea, C. Statescu op. cit. pag. 178.
54
legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost aceasta, caci altfel
din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot executa
concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acealasi testament
ele se executa concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati.
Intentia revocatorie a testatorului se poate prezuma chiar din faptul redactarii celui de
al doilea testament, desi s-ar putea intimpla ca in cazul unui testament cu un continut
mai complex testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se
execute concomintent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucit
potrivit art.888 C. civ. pot coexista mai multi titulari care vor deveni astfel
coproprietari.
Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului.
Codul civil prevede in art. 923 ca;”orice instrainare a obiectului legatului,
facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar
cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului”.
Din textul citatat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a legatului
anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare
care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atit instrainarea in sine este avuta
in vedere ca avind efect revocatoriu, cit intentia testatorului care se exprima implicit
in sens revocatoriu prin acel act juridic. De aici rezulta o serie de consecinte atit in ce
priveste actul de instrainare cit si in ce priveste legatul ce astfel se revoca.
Distrugerea voluntara a bunului, individual determinat, de catre testator sau de
catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in
privinta legatului avind acelasi obiect, caci aceasta exprima vointa implicita a
testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra
acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte
persoane nu poate avea efect revocatoriu constituind insa un caz de caducitate a
legatului 29.
Pe linga cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 si
923 C. civ.) in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un
testament anterior sunt neindoilenic revocate prin distrugerea materiala a
testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului.
Testatorul este liber pina in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiile
29
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o18; M.
Eliescu, op. cit. pag. 451;Fr. Deak. op. cit. pag. 27o;D. Chirica op. cit. pag. 131.
55
testamentare astfel incit el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost
expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte revocarea legatelor anterioare este ea
insasi revocabila.
Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face
decit in conditiile art.920 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele
testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui testament nou
prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care cuprinde dispozitii
ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea
dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a
realizat prin distrugerea testamentului anterior retractarea nu se poate realiza decit
prin redactarea unui nou testament;la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin
instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucit legea prevede expres ca
reintrarea bunului in patrimoniul testatorului(de pilda prin rezolutiunea contractului
de vinzare-cumparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce
s-a realizat prin acea instrainare.
In principiu retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea
dispozitiilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a
voit altfel30. Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cautata
intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atit mai mult cu cit, mai recent
s-a exprimat si opinia potrivit careia “. . . nu este de conceput ca un inscris care a
devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a
fost declarata ineficient. Nu mai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub
ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin
testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efecte”31.
36
A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1129/1959, in C. D. 1959, pag. 193
37
A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 444-445;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;C.
I. Floares, A, Floares, Nota la dec. civ. nr. 239/197o a Trib. jud. Bacau, in R. R. D. nr. 3/1971,
pag. 139.
38
A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;M. Eliescu, op. cit. pag. 269;D. Chirica op.
cit. pag. 135. Pentru opinia ca si in cazul fortei majore se poate cere revocarea legatului a se
vedea:D. Alexandrescu, op. cit. pag. 445-446;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. 635.
58
3. Caducitatea legatelor.
39
A se vedea. D. Chirica, op. cit. pag. 136. Intre cele doua institutii exista insa deosebiri.
Astfel;
-in vreme ce nedemnitatea succesorala opereaza de drept, instanta de judecata fiind chemata
doar sa o constate, revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine se pronunta de catrea instanta de
judecata la cererea celor interesati;
-in vreme ce nedemnul are obligatia de restituire a fructelor de la data intrarii in folosinta
bunurilor, legatarul declarat de justitie ingrat, numai de la data actiunii in revocare;
-pentru a se aplica sanctiunea nedemnitatii succesorale este nevoie, in cazul atentatului la
viata lui de cujus, de o hotarire judecatoreasca penala de condamnare, pe cind in cazul revocarii
judecatoresti pentru ingratitudine nu este nevoie de o astfel de hotarire;
-in cazul nedemnitatii succesorale, efectele acesteia nu pot fi inlaturate prin iertarea
succesorului nedemn, pe cind legatarul poate fi iertat de catre testator;
-nedemnitatea poate produce efecte nu numai fata de succesorul nedemn ci si fata de alte
persoane, pe cind revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine produce efecte numai fata de
legatar. A se vedea;Fr. Deak. op. cit. pag. 279.
40
M. Eliescu, op. cit. pag. 271.
41
. C. Statescu, op. cit. pag. 181.
59
Cazurile de caducitate.
efect numai reducerea valorii legatului42. Daca legatul este cu titlu particular, dar are
ca obiect bunuri de gen, pieirea acestora, de asemnea nu duce la caducitate caci
bunurile de gen nu pier(genera non pereunt).
e. Legatul mai poate deveni caduc in cazul in care intervin dispozitii legale
imperative sau prohibitive care sa impiedice predarea legatului. Astfel, potrivit
art.811 C. civ. dispozitiile testamentare in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o
comuna sau stabilimentelor de utilitate publica nu produc efecte daca nu sunt
autorizate de seful statului, devenind, asadar, caduce.
In doctrina s-au mai amintit si alte cazuri de caducitate ca: neideplinirea
conditiei suspensive care afecteaza legatul;depasirea cotitatii disponibile si disparitia
cauzei impulsive si determinante a actului de liberalitate, ca, de pilda survenienta de
copil43.
42
A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 594/1963, in C. D. 1963, pag. 138
43
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 267-268;C. Statescu, op. cit. pag. 181-182.
44
D. Chirica, op. cit. pag. 141.
61
situatia in care acelasi bun, determinat individual sau generic, este lasat la mai multi
legatari, fara a se preciza partea care s-ar cuveni fiecaruia, astfel ca fiecare va avea
chemare eventuala la intregul obiect45. Daca toti legatarii vor si pot sa primeasca
obiectul legat, acesta se va impartii intre ei in mod egal. Daca insa unul dintre legatari
nu poate sau nu vrea sa primeasca legatul, partea lui va reveni, in virtutea dreptului de
acrescamint, celorlalti colegatari, ale caror parti vor spori in mod corespunzator.
Asadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuza sa primeasca legatul sau nu-
l poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalti mostenitori potrivit dispozitiilor
legale. Din continutul art. 929 C. civ. rezulta numai trei cazuri in care ar opera
dreptul de acrescamint si anume:in caz de incapacitate a legatarului, in caz de
renuntare a acestuia la legat sau in caz de predeces al legatarului fata de testator,
numai ca in doctrina se accepta ca dreptul de acrescamint opereaza oricare ar fi cauza
ineficacitatii legatului, chiar si in cazul in care este vorba de revocarea voluntara a
acestuia. Desigur hotaritoare si in aceasta privinta este vointa testatorului asa cum se
desprinde ea din continutul testamentului, sau cum se exprima legiuitorul, daca din
dispozitiile testamentare rezulta ca acesta a fost”cugetul testatorului”.
Din cele de mai sus rezulta ca pentru a opera dreptul de acrescamint trebuie sa
fie indeplinite mai mute cocnditii si anume:
-sa existe mai multi legatari cu titlu particular. In cazul legatelor universale sau
cu titlu universal nu este vorba propriu zis de un drept de acrescamint, asa cum este el
reglementat de art. 929 C. civ. intrucit aceste legate confera ele insele vocatie la
intreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, desi practic, in cazul
ineficacitatii legatelor fata de unul din legatari, duce si in aceste cazuri la sporirea
cotei celorlalti legatari care pot si vreau sa acepte un astfel de legat. 46
-sa existe identitate de obiect fata de toti legatarii. Obiectul legatului, trebuie,
asadar, sa fie acelasi fata de toti legatarii, putind fi constituit din bunuri corporale,
individual determinate, bunuri de gen determinate sau determinabile ori bunuri
incorporale, sau din legatul dreptului succesoral dobindit prin mostenire de catre
testator. Obiectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate in
integralitatea lui, sau numai din nuda proprietate orin un desmembramint al dreptului
de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitatie.
Sectiunea a VI-a. Alte clauze testamentare.
45
Ne aflam in prezenta unui legat conjunctiv in ipoteza in care testatorul lasa intreaga sa
gospodarie sotiei supravietuitoare, iar printr-o alta dispozitie din cuprinsul acelueasi testament,
aceeasi gospodarie este lasata fiului din prima casatorie a testatorului. A se vedea in acest sens,
Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 837/1972, cu Nota de N. Donosa, in R. R. D. nr. 6/1974, pag. 5o-
53.
46
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o39;D.
Chirica, op. cit. pag. 143.
62
dispozitie testamentara prin care tstatorul inlatura de la mostenire pe unul sau pe mai
multi mostenitori legali. Cu alte cuvinte testamentul poate cuprinde nu numai
dispozitii pozitive prin care se confera drepturi unor legatari, ci si dispozitii negative
prin care unii mostenitori legali sunt inlaturati de la mostenire.
In ce priveste mostenitorii rezervatari ei pot fi exheredati numai in in limitele
cotitatii disponibile, pe cind mostenitorii nerezervatari pot fi exheredati fara nici o
limita.
Desi legislatia noastra nu reglementeaza exheredarea ea este unanim
recunoascuta caci posibilitatea testatorului de a dispune in acest sens rezulta, implicit,
din alte dispozitii legale cum sunt cele privitoare la rezerva succesorala. De vreme ce
se accepta ce se accepta ca mostenitorilor rezervatari trebuie sa li se asigure o parte
din mostenire, cu titlu de rezerva, cchiar impotriva vointei testatorului, ind el dispune
ca intreaga lui avere sa fie deferita altor persoane, trebuie sa acceptam ca cei care nu
ssunt rezervatari pot fi exheredati in totalitate. Exheredarea este, asadar, permisa in
limita cotitatii disponibile cind exxista mostenitori rezervatari si in totalitate cind nu
exista astfel de mostenitori.
Mostenitorii care au fost astfel lipsiti de emolumentul succesoral, chiar in
totalitate isi pastreaza calitatea de mosteenitori legali avind posibilitatea de actiona in
justitie anularea sau revocarea judecatoreasca a legatelor sau constatatea caducitatii
acestora sau pentru reductiunea liberalitatilor excesive pentru a-si realiza vocatia
concreta la acea mostenire. De asemenea mostenitorii legali exheredati pot cere
inventarierea si conservarea bunurilor succesorale, potrivit art. 7o si urm, din Legea
nr. 36/1995. Notarul public sa citeze mostenitorii legali chiar in ipoteza in care prin
legate s-a consumat intreaga avere a defunctului, iar mostenitorii legali nu sunt
rezervatari.
49
A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 61o;M. Eliescu, op. cit. pag.
291.
50
A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 361;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 368; I.
Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 611.
51
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 991-993; M.
Eliescu, op. cit. pag. 291;D. Chirica op. cit. pag. 149;Fr. Deak, op. cit. pag. 313.
65
Test de evaluare :
1. În ce situaŃii se poate întocmi un testament privilegiat?
2. Este posibilă revocarea unui testament autentic print-un testament olograf?
3. Care formă testamentară are forŃă juridică superioră?
4. Care sunt cazurile de ineficacitate a legatelor?
5. Ce este testamentul conjunctiv şi care este motivul pentru care legiuitorul a
interzis această formă?
6. Legatul conjunctiv.
7. În ce modalităŃi se poate realiza exheredarea sau dezmoştenirea?
8. Ce este executorul testamentar şi care sunt atribuŃiile acestuia?
TEST GRILĂ:
1. Testamentul olograf poate revoca un testament autentic?
a.da, pentru că toate formele testamentare au forŃă egală.
b.nu, pentru că actul authentic are forŃă juridică superioară.
c. nu.
2. Testamentul conjunctiv:
a. este permis numai militarilor.
b. Este permis numai minorilor.
c. Este interzis.
C A P I T O L U L IV
Cita vreme o succesiune este nedeschisa este interzis ca bunuri din acea
succesiune sau patrimoniul ca atare sa formeze obiectul unor acte juridice prin care s-
68
ar constitui drepturi eventuale asupra lor sau s-ar renunta la ele, chiar daca de cujus ar
consimti la aceasta. Astfel, art. 965 alin. 2 C. civ. prvede ca :” nu se poate face
renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nu se pot face invoiri asupra unei astfel
de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamintul celui a carui succesiunea este in
chestiune”. Iar art. 7o2 C. civ. prevede ca :”nu se poate renunta la succesiunea unui
om in viata, nici nu se pot instraina drepturi eventuale ce s-ar putea dobindi asupra
succesiunii”.
Din prevederile acestor texte legale rezulta ca prin pacte asupra unei succesiuni
viitoare(interzise de lege) vom intelege orice conventii sau acte unilaterale prin care
se renunta la o mostenire viitoare sau se constituie drepturi eventuale asupra unei
astfel de mosteniri.
Fundamentul de natura principiala al unor astfel de interdictii este constituit
din ideia ca astfel de acte juridice ar putea trezi dorinta mortii persoanei care urmeasa
sa lase mostenirea, iar in cazul in care chiar el este parte intr-un astfel de act juridic s-
ar aduce atingere principiului revocabilitatii dispozitiilor testamentare. Exista
argumente si de natura sigurantei circuitului civil, caci drepturile de aceasta natura,
care formeaza obiectul unor acte juridice sunt eventuale, asadar incerte, cel putin din
punct de vedere valoric.
Sanctiunea aplicabila pactelor asupra succesiunilor viitoare. Pactele asupra
succesiunilor viitoare sunt lovite de nulitate absoluta, sanctiune ce poate fi invocata
de orice persoana interesata.
52
A se vedea, Notariatul de Stat al raionului Moinesti, testamentul autentificat subnr.
959/524/1957, cu Nota de V. C. Serban, in L. P. nr. 2/1958/pag. 117.
69
este desemnat de catre el, ci de catre primul testator care-si impune, asadar, vointa sa
in stabilirea unei ordini succesorale graduale sau vesnice, dupa felul substitutiei, ceea
ce nu este ingaduit.
Nulitatea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este
sanctionata potrivit art. 8o3 C. civ. cu nulitatea absoluta. Se subliniaza ca nulitatea
este integrala in sensul ca priveste atit liberalitatea in favoarea substituitului cit si cea
in favorea instituitului53. Nulitatea este de ordine publica si nu poate fi acoperita prin
confirmare, ratificare sau executare voluntara de catre mostenitori a legatului.
In doctrina si practica judiciara s-a discutat mult despre soarta unor asa zise
procedee, care formal nu indeplinesc toate conditiile substitutiei fideicomisare, dar
care, s-a considerat, urmaresc acelasi scop. Astfel, fideicomisul fara obligatie
vizeaza liberalitatea prin care primul gratificat nu are obligatia de a pastra bunurile
pina la moartea sa pentru ca apoi sa le transmita celui de al doilea gratificat, desemnat
tot de catre testator, ci i se adreseaza numai o rugaminte in acest sens, in masura in
care bunurile cu care a fost gratificat vor mai exista in patrimoniul sau. Credem si noi
alaturi de alti autori ca atita vreme cit primul gratificat nu are o obligatie juridica de a
pastra bunurile primite pina la moartea sa, ba dimpotriva poate sa dispuna liber de
ele, atit prin acte juridice intre vii cit si pentru cauza de moarte, liberalitatea facuta in
favoarea sa trebuie considerata ca fiind valabila.
Legatul ramasitei (de eo quod residuo sau de eo quod supererit) este acea
liberalitate prin care dispunatorul impune gratificatului ca la moartea sa sa transmita
persoanei desemnate de catre dispunator numai ce a ramas din bunurile cu care a fost
gratificat, pe care in timpul vietii sale este liber sa le instraineze cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit. Nici in acest caz bunurile ce formeaza obiectul legatului nu sunt
indisponibilizate instituitul avind obligatia, juridica de aceasta data, de a transmite
substituitului numai ce-i ramine la moartea sa, astfel ca noi consideram ca operatia,
neindeplinind conditiile cerute de art. 803 C. civ. , nu este o substitutie
fiedeicomisara, fiind astfel valabila54.
Dublul legat conditional este acea operatie juridica prin care testatorul
dispune de acelasi bun in favoarea a doua persoane, dar sub aceeasi conditie,
rezolutorie pentru instituit si suspensiva pentru substituit. De pilda testatorul lasa lui
53
A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1688/1955, in C. D. 1955, Vol. I. pag. 193. De lege
ferenda credem si noi ca ar fi cazul ca sanctiunea sa priveasca numai liberalitatea in favoarea
substituitului, iar cea in favoarea instituitului sa ramina valabila intrucit in acest mod efectul
dublei liberalitati este inlaturat. In acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 328.
54
In acelasi sens, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o89-
1o91;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 299-3oo;In sens contrar, C. Statescu, op. cit. pag. 193;St.
Carpenaru, op. cit. pag. 462-463 D. Macovei, op. cit. pag. 154;M. Popa, op. cit. pag. 125. In
sensul ca cel putin in cazul in care obligatia de a lasa legat ramasita constituie cauza (causa
remota) liberalitatii avem totusi o substitutie fideicomisara, astfel ca nici liberalitatea facuta
instituitului nu poate fi recunoscuta ca valabila, a se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 33o. A se vedea
si M. Eliescu, op. cit. pag. 313-314.
70
A un bun, sub conditia rezolutorie ca acesta sa moara fara a avea copii, dar acelsi bun
este lasat lui C sub conditia suspensiva ca B sa moara fara a avea copii. Nici in acest
caz primul legatar nu are obligatia de a pastra bunul primit, pentru a- l transmite celui
de al doilea gratificat, fiecare dintre cei doi legatari avind libertatea de a instraina sau
a greva bunul ce constituie obiectul legatului. Soarta acestor acte juridice depinde de
realizarea sau nerealizarea conditiei care afecteaza legatul. Apoi conditia opereaza
retroactiv, astfel ca in toate cazurile numai una dintre liberalitati va avea fiinta. In
cazul in care, de pilda, primul gratificat moare fara posteritate, implinindu-se conditia
rezolutorie care afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se desfiinteaza retroactiv,
cel de al doilea legatar dobindind bunul de la deschiderea succesiunii dispunatorului.
Iar daca primul legatar moare dar lasa urmasi, neimplinindu-se, asadar, conditia
rezolutorie ce afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se consolideaza, cel de al
doilea legatar nemaiavind nici un drept asupra bunului. Asa fiind, consideram ca nici
aceasta operatiune nu indeplineste cerintele unei substitutii fideicomisare asa cum
prevede art.8o3 C. civ. nefiind astfel prohibita.
Consideram ca s-a realizat o interpretare prea rigida si constringatoare a celor
trei operatiuni juridice prezentate cind s-a conchis in sensul ca sunt niste inventii ale
doctrinei si jurisprudentei burgheze care trebuie prohibite. In realitate si acei autori 55
care conchid in acest sens recunosc ca nici una dintre ele nu indeplineste cerintele
substitutiei fideicomisare asa cum aceasta este reglementata de art. 8o3 C. civ. astfel
ca ni se pare un exces a le interzice.
Substitutia vulgara, reglementata de art. 8o4 C. civ., consta in dispozitia prin
care dispunatorul instituie pe linga primul gratificat un al doilea care urmeaza sa
beneficieze de obiectul liberalitatii in cazul in cazul in care primul nu voieste sau nu
poate primi liberalitatea, devenind, in ce-l priveste, ineficace. Substitutia vulgara,
permisa in mod expres de lege, este numai o masura de prevedere luata de dispunator
pentru ipoteza ineficacitatii primului legat. In cazul ei nu sunt prezente nici una din
elementele substitutiei fideicomisare astfel ca nu exista nici un temei pentru a fi
prohibita.
55
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 314-315;Fr. Deak, op. cit. pag. 331;C. Statescu, op. cit.
pag. 193.
71
pentru cauza de moarte, de intreg patrimoniul sau, caci legea asigura o parte din
acesta, sub forma rezervei, acestor categorii de mostenitori. Evident este vorba de
limitarea actelor juridice cu titlu gratuit, care au drept efect miscorarea patrimoniului
fara vreun contraechivalent valoric, caci cele cu titlu oneros nu ar avea nici o logica
sa fie limitate. Limitata este de rezerva cuvenita mostenitorilor rezervatari si clauza
de exheredare cuprinsa intr-un testament chiar fara desemnare de legatari caci rezerva
succesorala trebuie asigurata, prin efectul legii si in acest caz56.
Rezerva succesorala este, asadar, acea parte din mostenire de care defunctul,
in prezenta unor anumite categorii de mostenitori nu poate dispune prin acte juridice
cu titlu gratuit (nici intre vii si nici pentru cauza de moarte) si care se defera de drept
mostenitorilor rezervatari.
Cotitatea disponibila este partea din mostenire care excede rezervei si de care
defunctul poate dipune liber prin acte juridice cu titlu gratuit ( fie acte juridice intre
vii fie pentru cauza de moarte) chiar in prezenta mostenitorilor rezervatari.
Caracterele juridice ale rezervei succesorale. In primul rind, rezerva este o
parte din mostenire(pars hereditas) in sensul ca reprezinta o fractiune din succesiune,
iar nu din fiecare bun individual determinat din averea defunctului(pars bonorum)
cum era in dreptul roman (pars bonorum ).
Din caracterizarea rezervei succesorale ca parte a mostenirii rezulta
urmatoarele consecinte:
-rezerva nu poate fi pretinsa decit de acei mostenitori stabiliti de legiuitor ca
fiind rezervatari dar care vin efectiv la mostenire. Cu alte cuvinte, vor culege rezerva
succesorala numai aceia dintre ei care avind, prin clasa si gradul de mostenitori din
care fac parte, chemare la acea mostenire, au capacitate succesorala, nu sunt nedemni
si nu au renuntat la mostenire. De pilda, parintii nu vor avea dreptul la mostenire, si
deci nici la rezerva, desi sunt determinati de legiuitor ca mostenitori rezervatari, daca
exista descendenti ai defunctului, care, facind parte din clasa I-a de mostenitori ii
inlatura pe parinti, care fac parte din clasa a II-a de mostenitori.
-mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura si in plina proprietate,
fara a putea fi obligati sa primeasca numai contraechivalentul ei in bani. Acest lucru
se poate intimpla cu titlu de exceptie numai, ca de pilda atunci cind bunul donat a fost
instrainat de catre donatar mai inainte de deschiderea succesiunii. Mostenitorii
rezervatari sunt indreptatiti a primi bunurile care alcatuiesc rezerva fara ca acestea sa
fie afectate de sarcini ca uzufructul, ei trebuind sa se bucure de plenitudinea
atributelor dreptului de proprietate asupra lor57;
-rezerva se atribuie mostenitorilor in mod global, sau colectiv. Intinderea ei se
stabileste dupa numarul mostenitorilor rezervatari, dar se atribuie dupa regulile
56
A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1471/1973, in Repertoriu. . . , pe anii
1969-1975, pag. 2o2.
57
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 76o/1969/, in R. R. D. nr. 8/197o, pag. 118; D.
Macovei, op. cit. pag. 159.
72
58
Fr. Deak, op. cit. pag. 34o.
59
A se vedea, Ph. Malaurie, op. cit. pag. 29o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1314/1994, in Dreptul
nr. 7/1995, pag. 87.
60
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2336/1972, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168
73
sotul supravietuitor numai cind nu concureaza cu nici unul din mostenitorii legali si
exista liberalitati peste cotitatea disponibila iar sotul supravietuitor este in situatia de
cere reductiunea liberalitailor excesive;
c) rezerva sotului supravietuitor, spre deosebire de rezerva descendentilor si a
ascendentilor privilegiati care sunt fractiuni din mostenire, este o fractiune din
portiunea care i se cuvine ca mostenitor legal (portio legitima est portio portionis ab
intestato).
Copiii la care se refera art.939 C. civ. Textul art.939 C. civ. se refera expres
la “copiii dintr-un alt maritagiu” dar in prezent se admite ca el se va aplica si copiilor
dinafara casatoriei, care sunt asimilati prin dispozitiile Codului familiei celor din
casatorie.
De asemenea textul se aplica si copiilor adoptati, cu efecte depline sau cu
efecte restrinse cu conditia ca adoptia sa fie anterioara incheierii celei de a doua sau
subsecvente casatorii.
Pentru a li se putea aplica dispozitiile art.939 C. civ. copiii trebuie sa existe sau
65
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 342;Fr. Deak, op. cit. pag. 358;C. Statescu, op. cit.
pag. 2o1;M. Popa, op. cit. pag. 136.
66
A se vedea, Trib. Supr. Col. civ. dec. nr. 25/1958, in J. N. nr. 4/1958, pag. 127-129; Idem,
dec. civ. nr. 472/1964, in C. D. 1964, pag. 127-129, dec. civ. nr. 1486/1966, in C. D. 1966, pag.
158-162, dec. civ. nr. 15/1972, in C. D. 1972, pag. 175-177, dec. civ. Nr. 1615/1972, in R.R.D.
nr.4/1973, pag. 176-176;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1414/1977, in C. D. 1977, pag. 84;Idem,
dec. civ. nr. 2143/1984, in C. D. 1984, pag. 89-91;dec. civ. nr. 613/1988 in R. R. D. nr. 3/1988,
pag. 66-67;Trib. Jud. Timis, dec. civ. nr. 1577/1976 in R. R. D. nr. 5/1977, pag. 68-69.
76
sa fie, cel putin, conceputi, la data deschiderii succesiunii. Se vor avea in vedere
numai copii care vin efectiv la mostenire si nu cei renuntatori sau nedemni.
Prevederile art.939 C. civ. nu se refera numai la descendentii de gradul I ai
defunctului ci si la cei de gradul II si III etc. In cazul lor insa rezerva urmeaza a se
stabili nu pe capete, adica dupa numarul lor, ci in functie de numarul tulpinilor, adica
al descendentilor de gradul I.
67
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 699-7o1; D.
Chirica, op. cit. pag. 166-167;Fr. Deak, op. cit. pag. 359-36o.
77
75
A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1243/1958, in C. D. 1958, pag. 88.
76
A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 349;M. Eliescu, op. cit. pag. 355;D. Chirica
op. cit. pag. 179.
81
diferenta se imputa asupra rezervei donatarului77. Daca donatia trece peste limitele
cotitatii disponibile, insumata cu rezerva, atunci se va proceda la reductiunea, in
aceasta limita, a donatiei. In schimb donatiile nescutite de raport, care sunt
considerate numai niste avansuri, in contul mostenirii, facute de defunct unora dintre
mostenitorii rezervatari, nefiind daruri definitive (preciputare) sunt aduse la masa
succesorala pentru a se putea realiza astfel egalitatea dintre mostenitorii rezervatari
care beneficiaza de raport. Acestia sunt descendentii defunctului si sotul
supravietuitor. Donatiile se imputa mai intii asupra rezervei celor gratificati, iar daca
aceasta nu acopera valoarea donatiilor diferenta se va imputa asupra cotitatii
disponibile. Dar aceste donatii, cum s-a precizat78, de regula nu sunt facute pentru a
avantaja definitiv pe unii din mostenitori . Pentru realizarea egalitatii intre
mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport, partea din donatie care se imputa
asupra cotitatii disponibile nu profita in totalitate mostenitorului gratificat, ci doar
partial, fiind supusa impartirii in parti egale intre mostenitorii rezervatari, luind in
calcul si pe mostenitorul gratificat.
81
A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 283-284.
82
Textul se refera, in terminis numai la “liberalitatile intre vii”dar, asa cum s-a precizat, el
este aplicabil si liberalitatilor mortis cauza, intrucit alte texte cum ar fi art. 85o, 852-853 C. civ.
includ neindoilenic si legatele ca fiind supuse reductiunii. A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag.
187;Fr. Deak, op. cit. pag. 379
83
A fost criticata pe buna dreptate solutia prin care s-a admis reductiunea la cererea unor
colaterali privilegiati. A se vedea, P. Savu, E. Puscariu, Sc. Serbanescu, Note la dec. civ. nr.
3743/1957 a Trib. reg. Craiova, in L. P. nr. 2/1958, pag. 11o.
83
putin in parte, au fost facute din cotitatea disponibila. Apoi daca s-ar inversa regula ar
insemna sa se aduca atingere principiului irevocabilitatii donatiilor. In adevar, daca s-
ar reduce donatiile inaintea legatelor, practic s-ar ajunge la revocarea donatiilor
anterioare lasindu-se ca legatele sa epuizeze cotitatea disponibila. In acest mod nu se
revoca nici donatiile dintre soti, care sunt revocabile, dar pentru aceasta fiind necesara
o clauza testamentara speciala in acest sens, intentia revocatorie neputindu-se deduce
din simpla instituire de lagatari.
Regula reductiunii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ astfel ca
defunctul nu o poate schimba prin stipularea in testament a unei alte ordini.
b) Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional (art.852 C. civ.).
Legatele, atit cele universale, cit si cele cu titlu universal sau cu titlu particular, sunt
supuse deodata reductiunii si proportional cu valoarea lor84. Aceasta regula are la
baza ideia ca toate legatele produc efecte deodata, adica la data deschiderii
mostenirii.
Aceasta regula, care se intemeiaza, cum s-a spus85 pe vointa prezumata a
testatorului, nu are carcater imperativ. Se permite, astfel, testatorului sa dispuna plata
unor legate cu prioritate fata de altele asa incit cele preferate de defunct se vor
reduce, cum rezulta din art.853 C. civ., numai daca rezerva succesorala nu va fi
asigurata prin reducerea celorlalte. Vointa defunctului in acest sens se poate deduce
dintr-o stipulatie expresa sau implicita dar neechivoca a acestuia. S-a admis ca si
legatarii, prin intelegerea lor, pot deroga de la regula reductiunii concomitente si
proportionale a legatelor86.
c)Donatiile se reduc in mod succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepind cu
cea mai noua (art.85o alin.2 C. civ.). Aceasta regula are la baza ideia ca donatiile mai
noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca s-ar admite reductiunea in ordinea
vechimii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donatiilor anterioare, prin
efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibila, ceea ce este inadmisibil.
Tocmai caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor ii
confera caracter imperativ si regulii instituita de art.85o alin.2 C. civ., donatorul
neputind stabili o alta ordine de reductiunii, nici cu prilejul incheierii contractelor de
donatie si nici prin testamentul lasat. Doar daca este vorba de o donatie facuta sotului
sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa
se reduca inanitea altor donatii posterioare87. De asemenea s-a admis in doctrina ca in
cazul insolvabilitatii unui donatar posterior se poate reduce o donatie anterioara
84
A se vedea, Trib. Supr. dec. nr. 242o/1955, in C. D. 1955, vol. I. pag. 199.
85
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 368.
86
A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 717;D. Chirica, op. cit. pag.
193.
87
A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 312;Fr. Deak, op. cit. pag. 384.
84
88
A se vedea, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 679;M.
Eliescu, op. cit. pag. 37o;D. Chirica, op. cit. pag. 193;Fr. Deak. op. cit. pag. 385.
89
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1253/1989, in Dreptul nr. 4/1990, pag. 71.
90
Potrivit art. 82 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 notarul public avind acordul tuturor
mostenitorilor poate proceda la reductiunea liberalitatilor pina la limita prevazuta de lege. Tot
astfel reductiunea se poate realiza prin imparteala bunurilor prin acordul mostenitorilor potrivit
art. 81 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.
91
A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 828/1971, in R. R. D. nr. 6/1972, pag. 166.
92
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 33/1967, in C. D. 1967, pag 129, dec. nr.
2o91/1967, in R. R. D. nr. 5/1968, pag. 161.
85
93
A se vedea, Trib. Supr. sect civ. dec. nr. 78o/1973, in C. D. 1973, pag. 2o2, dec. nr.
743/1985, in C. D. 1985, pag. 93-96.
94
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1119/1977, in C. D. 1977, pag. 92-95.
95
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1457/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59-6o,
dec. nr. 33/1967, cit. supra.
96
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1884/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 2o6, dec. nr. 1665/1976, in repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 134, dec. nr. 33o/1978,
in R. R. D. nr. 8/1978, pag. 65, dec. nr. 2338/1985, in C. D. 1985, pag. 91-93, dec. nr. 743/1985,
in C. D. 1985, pag. 93-96, dec. nr. 732/1986, in C. D. 1986, pag. 86-88;Trib. Jud. Hunedoara,
de. civ. nr. 1o41/1978, in R. R. D. nr. 2/1979, pag. 64; trib. Jud. Maramures, dec, civ. nr.
421/1981, in R. R. D. Nr. 12/1981, pag. 1o6.
97
In acelasi sens, D. Chirica, op. cit. pag. 191;In sensul ca mostenitorii rezervatari ar putea
cere reductiunea pe cale de exceptie, a se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 371;C. Statescu. op.
cit. pag. 2o8, E. Safta-Romano. op. cit. pag. 336;D. Macovei, op. cit. pag. 126. Formularea in
sensul ca rezervatarii este suficient, in cazul in care sunt actionati in judecata de catre legatari, sa
invoce exceptia reductiunii este in adevar de natura a creia confuzii caci si atunci cind am
accepta ca mostenitorii rezervatari in aceasta ipoteza invoca o exceptie de drept civil(de fond)
calea procedurala de a o invoca in postura lor de piriti este tot cererea reconventionala. Pentru
disticnctia dintre exceptiile de fond si exceptiile de procedura a se vedea, Alexandru Bacaci,
Exceptiile de procedura in procesul civil, Editura “Dacia”, Cluj-Napoca, 1983, pag. 7-21.
98
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 7oo/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 2o6-2o7;dec. civ. nr. 732/1986, cit. supra;Fr. Deak, op. cit. pag. 387;D. Chirica, op. cit.
pag. 191.
86
Efectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie
totala sau partiala in functie de necesitatea intregirii rezervei pe care reductiunea o
apara. Daca prin acele legate s-a epuizat intreaga cotitate disponibila ineficacitatea
legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a dispus numai de o parte a
cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial, proportional cu valoarea
necesara intregirii rezervei. Aceasta intregire se realizeaza in natura intrucit bunurile
ce formeaza obiectul legatelor se afla in patrimoniul succesoral.
In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi
totala sau partiala tot in functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibila total
sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor.
Prin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv insa numai in
anumite limite, iar reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si prin
echivalent.
Actul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii sale, ci
numai de la data deschiderii succesiunii. Astfel prin art.855 C. civ. se dispune in
sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de catre donatar unor terte
persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportind reductiunea numai
prin echivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat din momentul
deschiderii mostenirii. Actele de instrainare insa incheiate de donatar cu tertii ulterior
deschiderii succesiunii vor fi desfiintare si ele pe cale de consecinta, aplicindu-se
principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Apoi, potrivit art.854 C. civ.
donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila
numai din momentul mortii donatorului intrucit pina in acest moment el este socotit a
fi proprietarul bunului ce a format obiectul donatiei99.
Asa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in
100
natura astfel ca defunctul nu poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa
fie vindut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din pretul astfel obtinut sau
sa fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct . De asemenea nu este ingaduit ca
mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma echivalentului
banesc al bunului donat. Doctrina si practica judiciara au decis de asemenea ca
rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate, fara sarcini,
conditii sau clauze restrictive.101
Totusi se admite, prin exceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin
echivalent in urmatoarele situatii:
99
Bine s-a observat in doctrina ca in acest caz donatarul ar trebui sa fie obligat la restituirea
fructelor numai din momentul cererii de reductiune caci numai de atunci devine posesor de rea
credinta al bunurilor donate. A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 389.
100
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.76o/1969, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 2o6;C. S. J. sect. civ. dec. nr.1314/1994, in Dreptul nr.7/1995, pag.87.
101
A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 195;Fr. Deak. op. cit. pag. 389;C. S. J. sect. civ. dec.
nr. 1314/1994, cit. supra.
87
TEST DE EVALUARE :
1. Care este cea mai importantă restricŃie a dreptului de a dispune
pentru cauză de moarte?
2. În ce situaŃie vorbim despre cotitatea disponibilă specială?
3. Care este ordinea în care se reduce liberalităŃile excessive?
4. Ce sunt substitutiile fideicomisare si care a fost ratiunea
interzicerii lor?
5. Care sunt categoriile de moştenitori rezervatari?
88
T I T L U L IV
TRANSMISIUNEA MOSTENIRII
CAPITOLUL I
106
A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 778/1962, in C. D. 1962, pag. 162-165.
107
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 91.
108
A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1968/1972, in Repertoriu. . . , pe
anii 1969-1975, pag. 2oo;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1984/1991, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992
pag. 126-128;Trib. jud. Galati, dec. civ. nr. 323/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 6o;Trib. jud.
Timis, dec. civ. nr. 878/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 61;Trib. mun. Bucuresti, sectia a IV-
a civila, dec. nr. 1325/1992, in Culegere . . . , 1992, pag. 165-166;Gh. Beleiu, Nota la dec. civ.
nr. 435/1969 a Trib. jud. Satu Mare, in R. R. D. nr. 11/1971;I. C. Vurdea, Nota la sent. civ. nr.
931/197o, a Jud. Ineu, in R. R. D. nr. 9/1971, pag. 136.
109
A se vedea, trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1778/196o, in C. D. 196o, pag. 241-242.
91
110
A se vedea in acest sens, Trib. Supr. colciv. dec. nr. 335/1952, in C. D. 1952-1954, Vol. I,
pag. 118.
111
Desi art. 687 C. civ. se refera la acceptarea mostenirii, este unanim admis ca acesta se
aplica si renuntarii la mostenire.
112
A se vedea, Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 6/1959, in C. D. 1959, pag. 27-29;
Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D. , 1969, pag. 153-155.
113
A se vedea, O Gidei, Este necesara incuviintarea autoritatii tutelare pentru acceptarea
succesiunii de catre un minor?(I);C. Barsan, Este necesara incuviintarea. . . , (II), in R. R. D. nr.
5/1982, pag. 24-29;M. Eliescu, op. cit. pag. 93;D. Chirica, op. cit. pag. 2o4;Fr. Deak, op. cit.
pag. 427;E. Safta -Romano, op. cit. pag. 76-77;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D.
1969, pag. 153-155, dec. nr. 833/1983, in C. D. 1983, pag. 84-87, dec. nr. 590/1986, in C. D.
1986, pag. 82-85.
92
admis, totusi, ca legatul cu titlu particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat
de minorul care are capacitate de exercitiu restrinsa fara incuviintare prealabila,
intrucit, in acest caz, nu-si asuma nici o obligatie114.
Potrivit art.75 alin. 4 din Legea nr.36/1995 in cadrul procedurii succesorale
notariale, daca exista mostenitori incapabili sau cu capacitate de exercitiu restrinsa se
citeaza reprezentantul acestora si autoritatea tutelara.
In cazul minorilor, fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restrinsa, precum si a celor pusi sub interdictie, potrivit art.19 din Decr. nr.32/1954,
acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de
inventar.
Consimtamintul neviciat. Consimtamintul succesibilului care isi exercita
dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privinta
viciilor de consimtamint se aplica dreptul comun, tinind-se insa seama de regulile
speciale prevazute in art.694 C. civ. Textul se refera numai la dol ca viciu de
consimtamint in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca
si violenta si eroarea, de fapt sau de drept sunt de natura a duce la anularea actului de
optiune, care include, evident, si renuntarea la mostenire. Eroarea numai in masura in
care a constituit cauza determinanta a actului de optiune succesorala si in masura in
care este scuzabila115. Eroarea asupra emolumentului succesoral poate fi retinuta ca
viciu de consimtamint numai in cazul prevazut de art.694 C. civ. si numai pentru
ipoteza acceptarii mostenirii116.
Obiectul actului de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala, ca
orice act juridic, trebuie sa aibe, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posibil. Nu
se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei succesiuni nedeschise(art. 965 C.
civ. )pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit.
Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala . De pilda s-
a aratat ca renuntarea unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un
imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care devine in acest mod singurul
succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un
contraechivalent banesc in schimbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere
anularea ei117.
114
A se vedea, Tr. Ionascu, Exercitiul drepturilor civile si ocrotirea incapacitatii, in S. C. J. ,
1956, pag. 74;M. Eliescu, op. cit. pag. 93;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 77.
115
A se vedea in acest sens, D. Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 266-267;M. B.
Cantacuzino, op. cit. pag. 233-234;M. Eliescu, op. cit. pag. 94-96;D. Chirica, op. cit. pag.
2o5;Fr. Deak pag. 428;A. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune,
in R. R. D. nr. 2/1985, pag. 25-26.
116
A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 115-118;Fr. Deak. op. cit. pag. 429; I.
Moroianu-Zlatescu, D. Deselnicu, Nota la dec. civ. nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucresti, sect. a
IV-a civila, in R. R. D. nr. 4/1987, pag. 59-61.
117
A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 2o6.
93
118
A se vedea, Trib. Supr. , in complet de 7 judecatori, dec. nr. 2/1973, in Repertoriu. . . , pe
anii 1969-1975, pag. 197-198.
119
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 1o7;St. Carpenaru, op. cit. pag. 492;C. Statescu, op.
cit. pag. 215;M. Costin, Principiul prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala, in
Contributia practicii judecatoresti la desvoltarea principiilor dreptului civil roman, de A.
Ionascu, M. Muresan, M. Costin, C. Surdu, Editura Academiei, Bucuresti, 1973, pag, 198-
2o3;Camelia Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, Veronica Stoica, Mostenirea testamentara.
Transmisiunea si imparteala mostenirii, Editura “Proarcadia”, Bucuresti, pag. 124; E. Safta-
Romano, op. cit. pag. 86-87. Pentru practica judecatoreasca care consacra aceeasi opinie, a se
vedea, Trib. Supr. Sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 155-16o, dec. nr. 353/1972, in
Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o1;dec. nr. 1984/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-
1975, pag. 2o2, dec. nr. 1243/1974, in C. D. 1974, pag. 158-16o, dec. nr. 94/198o, in C. D.
198o, pag. 88-89.
120
A se vedea, M. Ionescu, Nota, la dec. civ. 428o/1955, in L. P. nr. 7/1956, pag. 884; D.
Chirica, op. cit. pag. 21o-211;Fr. Deak, op. cit. pag. 443-444.
94
121
A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 21o-211.
122
Fr. Deak, op. cit. pag. 445.
123
D. Chirica, op. cit. pag. 211.
95
Prin acceptarea mostenirii se intelege actul sau faptul juridic unilateral prin
care succesibilul isi consolideaza definitiv calitatea de mostenitor al defunctului6.
Transmisiunea succesorala opereaza la data deschiderii mostenirii, moment care
marcheaza, cum am vazut, curgerea termenului de prescriptie in vederea acceptarii
sau nu a mostenirii. Prin acceptarea mostenirii succesibilul, asadar, isi consolideaza
numai dreptul transmis prin faptul mortii celui care lasa mostenirea.
Potrivit art. 685 C. civ. acceptarea mostenirii poate fi pura si simpla sau sub
beneficiu de inventar.
1. Acceptarea pura si simpla a mostenirii. Prin acceptarea pura si simpla a
mostenirii succesibilul isi insuseste neconditionat calitatea de mostenitor, avind loc
confuziunea patrimoniului sau personal cu acela al defunctului. In aceste conditii
succesibilul raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii peste limitele
patrimoniului succesoral (ultra vires hereditatis) insa numai proportional cu cota ce i
se cuvine din succesiune.
Acceptarea pura si simpla este de doua feluri, voluntara, cind este rezultatul
manifestarii libere de vointa a succesibilului si fortata, cind este rezultatul savirsirii
unor fapte culpabile de catre succesor. fiind astfel o sanctiune prevazuta de lege
pentru acestea. Le vom analiza pe rind.
A. Acceptarea pura si simpla voluntara. Potrivit art. 689 C. civ. acceptarea
pura si simpla voluntara poate fi, la rindul ei, expresa sau tacita.
a) Acceptarea voluntara expresa. Potrivit art.689 C. civ. fraza a doua,
acceptarea este expresa cind rezulta dintr-un inscris autentic sau privat. O declaratie
verbala in acest sens, chiar daca da expresie vointei succesibilului de a accepta
mostenirea, nu are valoarea unei acceptari. Asadar, se poate spune ca acceptarea
expresa este un act formal, dar nu solemn. S-a argumentat in acest sens ca legiuitorul,
prin interzicerea acceptarii exprese orale a voit sa-l fereasca pe succesibil de
consecintele unui cuvint rostit la intimplare si de asemenea pentru a evita dovada cu
martori, care poate fi echivoca 7.
Nu exista probleme cind este vorba de o declaratie clara, data la notar in sensul
acceptarii mostenirii, numai ca insusire calitatii de mostenitor se poate face si prin
inscrisuri din care aceasta vointa a succesibilului nu rezulta direct sau care nu au fost
facute neaparat in acest scop, cind, asadar, se pune problema interpretarii acestora. S-
a spus ca acceptarea poate rezulta si dintr-o scrisoare simpla din care sa rezulte insa
6
D. Chirica, op. cit. pag. 218;Fr. Deak, op. cit. pag. 456.
7
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 122.
97
acceptare a mostenirii11, nici luarea din patrimoniul succesoral a unor obiecte care
constituie amintiri de familie, fotografii, bibelouri sau a unui bun de valoare cu totul
redusa. De asemenea nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii nici preluarea
de catre succesibil a cheilor casei sau dulapurilor, a hirtiilor de valoare pentru a le
conserva sau reparatiile urgente efectuate la unele bunuri succesorale12. Primirea ca
zestre in timpul vietii de la parinte si stapinirea bunurilor dupa moartea acestuia nu
constituie o acceptare tacita a mostenirii, chiar daca donatia s-a facut fara scutire de
raport13, intrucit acceptarea donatiei s-a facut inainte de deschiderea mostenirii,
asadar, inainte de nasterea dreptului de optiune succesorala.
Actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale efectuate de catre
succesibil sunt, in principiu, considerate ca acte de acceptare tacita a mostenirii.
Intrucit si in cazul lor conteaza intentia succesibilului care trebuie desprinsa din ele,
si nu actul in sine14, chiar daca un astfel de act nu este valid, neproducind efectele
sale specifice, el poate fi considerat ca act de acceptare a mostenirii.
Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca au fost considerate ca
exprimind vointa de acceptare tacita a mostenirii, actele de instrainare, fie onerosae,
fie gratuite, a bunurilor singulare din mostenire, precum si constituirea unor drepturi
reale ca servituti, uzufruct, ipoteca, gaj etc. , asupra unor bunuri succesorale, sau
renuntarea la un drept, incheierea unui antecontract de vinzare- cumparare a unui
imobil din masa succesorala, chiar daca ulterior actul de instrainare propriu-zisa nu s-
a mai incheiat, valorificarea unor drepturi de natura intelectuala privind o opera a
defunctului15.
In ce priveste actul renuntarii la mostenire, potrivit art. 691 C. civ. constituie
acte de acceptare tacita urmatoarele acte:
- renuntarea chiar gratuita in folosul unuia sau a mai multor coerezi;
11
A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o92, citata supra.
12
A se vedea, Trib. jud. Tulcea, dec. civ. nr. 11o/1975, in R. R. D. nr. 11/1976, pag. 62;
Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 849/1977, in R. R. D. nr. 12/1977, pag. 49;Trib. jud. Suceava, dec.
nr. 83o/1983, in R. R. D. nr. 1/1984, pag. 59.
13
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 61/1972, citata de I. Mihuta, in Probleme de
drept din practica Tribunalului Suprem, sectia civila, in R. R. D. nr. 12/1973, pag. 118; N.
Rosu, S, Lazar, Nota critica la dec. civ. nr. 644/1973, a Trib. Jud. Vrancea, in R. R. D. nr.
2/1975, pag. 51-52.
14
Instrainarea unui bun din masa succesorala, de catre succcesibilul care credea gresit ca
bunul este proprietatea sa, nu echivaleaza cu acceptarea tacita a mostenirii. Daca insa bunul nu
era al celui care lasa mostenirea, ci acesta il detinea numai cu titlu precar (depozit, locatiune etc.
)iar succesibilul dispune de el cu convingerea ca bunul face parte din mostenire, se va considera
ca el a acceptat tacit mostenirea. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 126.
15
A se vedea, Trib. Jud. Salaj, dec. civ. nr. 82/1986, in R. R. D. nr. 8/1986, pag.
74;Notariatul de stat al rai. T. Vladimirescu, incheierea succesorala nr. 324/1958, in L. P. nr.
7/1958, pag. 117.
99
mostenirii atunci cind exista indoieli cu privire la solvabilitatea actuala sau viitoare a
patrimoniului succesoral.
Cu toate ca prezinta avantaje incontestabile, acceptarea sub beneficiu de
inventar este mai rar intilnita in practica, intrucit este un act expres si solemn, care
impune unele formalitati si cheltuieli in plus, ca, de pilda, efectuarea inventarului si
evaluarea provizorie a bunurilor care atrage plata taxelor de timbru asupra succesiunii
(art.71 din Legea nr.36/1995).
Evident si acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar este facultativa,
mostenitorii avind dreptul, nu si obligatia de a accepta intr-o forma sau alta
mostenirea. Exista insa reglementate doua exceptii de la caracterul facultativ al
acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, cind ea devine obligatorie si anume:
- in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restrinsa, cind ca o masura de ocrotire a acestora legiuitorul dispune (art.19
din Decretul nr.32/1954) ca acceptarea mostenirii se face, in cazul lor, intotdeauna
sub beficiu de inventar;
- in cazul succesibilului decedat inainte de a exercita dreptul de optiune
succesorala, retransmis astfel prin mostenire succesorilor sai, care nu se inteleg
asupra modalitatii de optiune, cind, potrivit art. 693 C. civ. , succesiunea se va
accepta, obligatoriu, sub beneficiu de inventar20.
In cazul in care exista o pluralitate de succesori, iar unii accepta mostenirea pur
si simplu, iar altii sub beneficiu de inventar, cei care au acceptat-o pur si simplu vor
raspunde nelimitat (ultra vires hereditatis) de datoriile succesiunii, in functie de cota
care le revine din pasiv, iar cei care au acceptat -o sub beneficiu de inventar, vor
raspunde numai in limita activului mostenit(intra vires hereditatis)21.
Conditiile cerute de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar. Asa
cum am precizat mai sus, acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic
expres si solemn, astfel ca potrivit art.7o4 C. civ., art.76 alin. 3-4 din Legea
nr.36/1995 si art.45, 8o-81 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii
nr.36/1995, pentru validitatea si opozabilitatea ei sunt necesare unele formalitati, si
anume:
- declaratie expresa a succesibilului, data in fata notarului public, in sensul ca
accepta mostenirea sub beneficiu de inventar22. Nu este valabila in acest sens o
declaratie sub semnatura privata, dar care nu a fost data in fata notarului public. O
20
In cazul mostenirii vacante, precizam ca statul nu este obligat sa faca o acceptare sub
beneficiu de inventar a mostenirii, intrucit, oricum, el nu raspunde pentru datorii decit in limita
activului succesoral.
21
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 155.
22
S-a exprimat si opinia potrivit careia legatarii universali si cei cu titlu universal nu au
obligatia de a face declaratia expresa in fata notarului, fiind suficient inventarul succesiunii. A
se vedea in acest sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3oo-3o1.
102
25
A se vedea pentru amanunte Fr. Deak, op. cit. pag. 496-497
104
tacita, aceasta din urma putind fi dedusa din unele acte juridice sau materiale care
indirect exprima intentia de renuntare la beneficul de inventar.
Decaderea din beneficiul de inventar are loc daca: a)succesorul a ascuns
obiecte ale succesiunii sau a omis cu rea credinta unele bunuri apartinind succesiunii
din inventarul acesteia (art.703, 712 C. civ); b)succesorul a vindut mobile sau imobile
ale succesiunii cu incalcarea prevederilor legale (art.716, 717 C, civ.).
3. Renuntarea la succesiune. Renuntarea la mostenire este manifestarea
unilaterala, solemna si expresa de vointa a succesibilului in sensul ca nu intelege
(renunta) sa-si consolideze drepturile sale la mostenire pe care vocatia sa succesorala
i le confera. Dreptul de a renunta la mostenire apartine tuturor mostenitorilor,
rezervatari sau nerezervatari, legali sau testamentari. Ea este reglementata de art.695-
7o3 C. civ.
Conditii de valabilitate pentru renuntarea la mostenire.
a) Conditii de forma. Asa cum rezulta din chiar definitia data renuntarii la
mostenire, ea este un act juridic solemn. Potrivit art.76 alin.3 si 4 din Legea
nr.36/1995, art.45 si 8o din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995,
renuntarea se face prin declaratie scrisa data in fata notarului public care se inscrie in
registrul special pentru renuntari la succesiune tinut la notarul public desemnat din
circumscriptia judecatoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu. Notarul
consemneaza declaratia de renuntare in incheierea pe care o intocmeste la fiecare
termen sau renuntarea poate fi consemnata si in certificatul de mostenitor, avind forta
probanta pina la inscrierea in fals26. Declarata de renuntare se poata da si in fata altui
notar decit cel la care se afla registrul special pentru renuntari, dar, in acest caz,
declaratia va fi trimisa notarului competent teritorial (art.8o alin. 2 din Regulament).27
S-a admis ca renuntarea este valabila daca s-a facut in fata instantei judecatoresti
consemnata in incheiere si trimisa apoi notarului competent pentru inscriere in
registrul special pentru renuntari28. Renuntarea la mostenire se poate face personal
sau prin mandatar cu procura speciala. Nerespectarea acestor conditii de forma cerute
de lege se sanctioneaza cu nulitatea absoluta29. Astfel nu sunt valabile renuntarea
verbala la mostenire sau cea facuta printr-un act sub semnatura privata. Odata
constatata nulitatea renuntarii succesibilul redobindeste dreptul de optiune
succesorala care poate fi exercitat, in termenul de prescriptie, dupa propria vointa a
26
A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2498/1992, in Dreptul nr. 1o-11, 1993, pag. 117.
27
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 3o9/1976, in R. R. D. nr. 9/1976, pag. 64.
28
A se vedea, A. Hilsenrad, D. Rizeanu, C. Zirra, Notariatul de stat, Editura Stiintifica,
Bucuresti, 1964, pag. 219;C. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la
succesiune, in R. R. D. nr. 2/1985, pag. 21. Declaratia autentica de renuntare se poate face si in
strainatate.
29
A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, in Buletinul C. S. J. /1993, pag. 86.
105
30
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 476.
31
A se vedea, in acest sens, D. Chirica, op. cit. pag. 236;Fr. Deak, op. cit. pag. 483. In
vechea doctrina, bazata de Decr. nr. 4o/1953 problema a fost controversata in sensul ca s-a
sustinut si opinia potrivit careia inscrierea in registrul special pentru renuntari era considerata o
conditie de validitate a actului. A se vedea G. Costi, Conditiile renuntarii la succesiune, in R. R.
D. nr. 6/1973, pag. 44-46 si A. Visan. loc. cit. pag. 21.
32
Fr. Deak, op. cit. pag. 484.
33
A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, in Buletinul C. S. J. 1993, pag. 86.
34
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 571/1978, in C. D. 1978, pag. 118-119;Fr. Deak,
op. cit. pag. 48o.
35
A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 132-133;Fr. Deak, op. cit. pag. 48o.
Pentru opinia ca renuntarea poate fi si tacita rezultind din neacceptarea mostenirii in termenul
legal, a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 235.
106
36
A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 258;M. Eliescu, op. cit. pag. 134.
37
A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 481;M. Georgescu, Al. Oproiu, Nota la dec. civ. nr.
6/1987, a trib. jud. Olt, in R. R. D. nr. 9/1987, pag. 63-67
38
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1968/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 2oo;Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 878/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 61;Trib. jud.
Galati, dec. civ. nr. 323/1976, in R. R. D. Nr. 8/1976, pag. 6o-61;C. S. J. sect. civ. dec. nr.
1984/1991, , in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 126-128. A se vedea si I. Moroinau-Zlatescu,
D. Deselnicu, Nota la dec. civ. nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucuresti, in R. R. D. nr. 4/1987,
pag. 57-62.
107
asupra mostenirii nu pot justifica nici un interes legitim in acest sens 39. Daca
renuntatorul a decedat, ulterior renuntarii, succesorii sai nu pot nici in aceasta ipoteza
ataca renuntarea intrucit ei nu pot mosteni decit acele drepturi care se afla in
patrimoniul lui de cujus la data decesului si nu pe acelea care nu se regasesc in acest
patrimoniu, chiar si din cauza renuntarii.
Efectele renuntarii la succesiune. Prin renuntare, potrivit art.696 C. civ.,
eredele este considerat ca nu a fost niciodata erede. Vocatia successibilului se
desfiinteaza cu efect retroactiv, el fiind considerat strain de acea mostenire.
Renuntarea este opozabila, asa cum am aratat mai sus, erga omnes, daca a fost
inscrisa in registrul de renuntatori. Succesibilul neputind dobindi astfel drepturi
succesorale, nu este tinut nici la indeplinirea vreunei obligatii succesorale. De aici
decurg unele consecinte:
a) Partea care i se cuvenea renuntatorului, activ si pasiv, va reveni prin
acrescamint celorlalti mostenitori, legali sau testamentari, sau mostenitorilor
subsecventi, potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii. In
doctrina40 s-a precizat ca desi art.697 C. civ. prevede expres ca partea renuntatorului,
daca este singur, trece la gradul urmator in realitate ea nu va profita tuturor
mostenitorilor acceptanti ci cu respectarea regulilor privind ordinea claselor de
mostenitori, impartirea pe tulpini sau pe linii a mostenirii de cele care privesc
impartirea mostenirii in cadrul celei de a doua clase mixte de mostenitori (intre
ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) sau de concursul dintre sotul
supravietuitor si ceilalti mostenitori si de regulile devolutiei testamentare41.
b) renuntatorul nu poate fi reprezentat ;in cazul in care a decedat partea din
mostenire la care ar fi avut dreptul netransmitindu-se la propriii
mostenitori;descendentii sai pot veni la mostenire numai in nume propriu in conditiile
legii (art.698 C. civ.).
c) Drepturile, reale sau de creanta, stinse prin consolidare sau confuziune, in
puterea legii, prin deschiderea mostenirii, ale defunctului fata de succesibilul
renuntator sau ale acestuia fata de defunct, renasc prin efectul retroactiv al renuntarii.
39
Pentru raportul dintre dreptul substantial si interesul legitim, ca o conditie pentru
promovarea unei actiuni in justitie a se vedea, Alexandru Bacaci, Exceptiile. . . , op. cit. pag.
78-88. A se vedea si D. Chirica, op. cit. pag. 236-237, care detaliaza opiniile exprimate in
doctrina in acest sens.
40
Fr. Deak, op. cit. pag. 484.
41
Autorul da exemplul situatiei cind sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu doi
copii;daca unul renunta la mostenire, de renuntare va profita numai celalalt copil, nu si sotul
supravietuitor. Daca insa sotul supravietuitor vine in concurs numai cu un copil al defunctului,
care renunta la mostenire, si cu mostenitori din clasa a II-a de mostenitori, care accepta
mostenirea, de renuntarea copilului va profita si sotul supravietuitor care are o cota mai mare
decit in concurs cu un mostenitor din clasa I-a. A se vedea si Fr. Deak, Nota la dec. civ. nr.
599/1985 a trib. Jud. vaslui, in R. R. D. nr. 1o/1986, pag. 55-56;Trib. jud. Sibiu, dec. civ. nr.
458/1986, in R. R. D. nr. 1o/1986, pag. 68.
108
42
A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, cit. supra.
43
A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, cit. supra.
44
A se vedea, M. Enache, Nota I, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, in R. R. D. nr.
1o/1986, pag. 5o, E. Safta- Romano, op. cit. pag. 133;Fr. Deak. op. cit. pag. 486.
109
de la un mostenitor legal sau testamentar.45 Cu toate acestea, intrucit ratiunea care sta
la baza retractarii renuntarii este evitarea vacantei succesorale, acceptarea legatului de
catre legatarul cu titlu particular nu face imposibila retractarea renuntarii de catre
mostenitorul universal sau cu titlu universal46. Nici chiar acceptarea legatului cu titlu
universal, daca vacanta succesorala se mentine pentru cealalta cota parte din
mostenire, nu impiedica retractarea renuntarii, daca retractantul are vocatie la acea
cota succesorala47.
In raport cu drepturile statului la mostenirea vacanta retractarea este posibila
pina la expirarea termenului de prescriptie, indiferent daca notarul, curatorul
desemnat sau autoritatea administratiei publice, au intreprins unele masuri potrivit
art.73 alin.3 si art.75 alin.3 din Legea nr.36/1995 si art.77-78 din Regulament, intrucit
constatarea vacantei succesorale are loc numai la expirarea termenului de prescriptie
de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ.
c). Retractarea renuntarii, la fel ca si acceptarea pura si simpla, se poate realiza
atit in forma expresa cit si tacita de vreme ce art.7o1 C. civ. nu prevede anumite
conditii de forma. ba mai mult s-a precizat ca se admite chiar retractarea fortata, daca
succesibilul renuntator savirseste acte ilicite din cele prevazute de art.7o3 si 712 C.
civ. mai inainte de as e fi implinit termenul de prescriptie sau ca alt succesibil sa fi
acceptat mostenirea (art.7o1 C. civ.)48.
In ce priveste efectele retractarii renuntarii la mostenire se admite unanim ca
succesibilul retractant devine mostenitor acceptant, dar exista controversa in privinta
faptului daca acceptarea este pura si simpla sau succesibilul are posibilitatea sa
accepte mostenirea, fie pur si simplu, fie sub beneficiu de inventar. Impartasim
parerea ca succesibilul, daca a retractat renuntarea in conditiile legii, are posibilitatea
sa accepte mostenirea pur si simplu si de asemenea sub beneficiu de inventar, cu
exceptia situatiei in care retractarea s-a realizat prin acceptare fortata (art.7o3 si 712
C. civ.), caz in care, in adevar acceptarea este socotita pura si simpla, chiar si pentru
minori si pentru cei pusi sub interdictie, a caror acceptare este de principiu sub
beneficiu de inventar (art.19 din Decrtul nr.32/1954)49.
45
A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 238. A se vedea si Fr. Deak, Nota II, la dec. civ. nr.
599/1985 a Trib. jud. Vaslui, cit. supra. care critica pe buna dreptate solutia tribunalului care
decisese ca numai rudele defunctului ar putea invoca acceptarea mostenirii si pe cale de
consecinta blocind astfel retractarea renuntarii.
46
M. Eliescu, op. cit. pag. 136-137
47
D. Chirica, loc. cit. supra;Fr. Deak, Nota II la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui.
cit. supra.
48
Fr. Deak, op. cit. pag. 488.
49
In acelasi sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 259, E. Safta-Romano, op. cit. pag. 133-
134. In sens contrar, adica ca retractarea renuntarii constituie prin ea insasi o acceptare pura si
simpla a mostenirii a se vedea. M. Eliescu, op. cit. pag. 137, D. Chirica, op. cit. pag. 239; Fr.
Deak, op. cit. pag. 488-489.
110
TEST DE EVALUARE :
1. Ce caractere are actul de renunşare la moştenire ?
2. În ce situaŃii intervine acceptarea pură şi simplă forŃată ?
3. Care sunt efectele retractării renunŃării la moştenire ?
4. Conditiile de valabilitate pentru renuntarea la mostenire.
5. Care este natura juridică a dreptului de opŃiune succesorală ?
50
M. Eliescu, op. cit. pag. 138;M. Enache, Nota I, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud.
Vaslui, loc. cit. supra.
111
C A P I T O L U L II
51
In privinta dreptului de locatiune asupra locuintei, potrivit Legii nr. 114/1996 contractul
de inchiriere inceteaza in termen de 3o de zile de la decesul titularului contractului. Colocatarii
pot continua folosinta locuintei independent de calitatea lor de mostenitori. A se vedea, Fr.
Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale. Editura “Actami”, Bucuresti, 1999, pag. 27o si
urm. ;Idem, Contractul de inchiriere a locuintei, Editura “Actami”, Bucuresti, 1997, pag. 1o si
47;Fl. Tuca, Legea locuintei nr. 114/1996 temei al legislatiei locative, Editura “All-Beck”,
Bucuresti1997, pag. 97-1oo.
52
A se vedea in acest sens, L. Mihai, In legatura cu obiectul partajului succesoral, R. R. D.
nr. 2/1987, pag. 23-25.
53
A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 242.
113
54
A se vedea, Alexandru Bacaci, Viorica Dumitrache, Codruta Hageanu, Dreptul familiei,
Editura ALL-Beck, Bucuresti, editia a III-a, 2oo2, pag. 288;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.
877/1988, in R. R. D. nr. 3/1989, pag. 67.
55
Fr. Deak, op. cit. pag. 5o5.
56
A se vedea, I. A. Nan, In legatura cu pasivul succesoral, in R. R. D. nr. 5/1987, pag. 1o-
13;A. Ivanov, In legatura cu prescriptibilitatea cererii -formulata in cadrul procedurii de partaj-
privind lichidarea pretentiilor dintre comostenitori referitoare la cheltuielile de inmomintare, in
R. R. D. nr. 8/1986, pag. 2o-22;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 478/1989, dec. nr. 338/1989, in
Dreptul nr. 1-2 /199o, pag. 128;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79/1994, in Dreptul nr. 12/1994, pag.
63.
57
A se vedea, Trib. reg. Craiova, dec. civ. nr. 4571/1957, in L. P. nr. 1/1958, pag. 116-117,
cu Nota de I. D. Stanculescu;Trib. reg. Bucuresti, sect. a III-a civila, dec. nr. 428o/1955, in L. P.
nr. 7/1956, pag. 882, cu Nota de N. Ionescu.
58
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 111/1978, in C. D. 1978, pag. 123-127, dec. nr.
129/1983, in C. D. 1983, pag. 8o-82.
114
59
A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 596-597.
60
Chiar daca se accepta teza potrivit careia legatarul uzufructului intregii mosteniri sau a
unei parti din aceasta este un legatar cu titlu universal, el va suporta, tot in aceste limite,
datoriile si sarcinile succesiunii. A se vedea in acest sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 185-
186;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. Vol. II, pag. 385-39o;Fr. Deak,
op. cit. pag. 51o.
116
vocatia fiecarui mostenitor, chiar daca efectiv el culege mai putin sau mai mult.61 De
altfel, s-a subliniat in practica judiciara62 si in doctrina63, ca regula impartirii de drept
a pasivului, proportional cu partea ereditara a fiecaruia, nu are caracter imperativ de
vreme ce se recunoaste defunctului dreptul de a insarcina numai pe unul dintre
mostenitori cu executarea obligatiei, de pilda cu plata cheltuielilor de inmormintare.
Diviziunea de drept a pasivului in functie de cota ereditara a fiecarui
mostenitor are loc atit in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii cit si in cazul
acceptarii sub beneficiu de inventar. Chiar in ipoteza acceptarii pure si simple a
mostenirii, succesorul nu va raspunde pentru pasiv solidar cu ceilalti mostenitori, ci
numai proportional cu partea ce i se cuvine din mostenire potrivit vocatiei sale64.
Riscul isolvabilitatii unuia dintre mostenitori este suportat de catre creditori. Tot
creditorii suporta riscul insolvabilitatii mostenirii si in cazul acceptarii acesteia sub
beneficiu de inventar, cind neavind loc confuzuiunea patrimoniului defunctului cu cel
al mostenitorilor acceptatnti in aceasta forma, raspunderea pentru pasiv este limitata
intra vires hereditatis, spre deosebire de acceptarea pura si simpla cind raspunderea
pentru pasiv este ultra vires hereditatis.
Exceptii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Regula
diviziunii de drept a pasivului, proportional cu partile ereditare suporta unele exceptii,
ce izvoresc din lege, din vointa lui de cujus, ori din conventia comostenitorilor.
Codul civil prevede in art.1o61 C. civ. ca principiul diviziunii pasivului
succesoral intre mostenitori, asa cum este consacrat in art.1060 C. civ. nu se aplica in
urmatoarele situatii:
a) cand obligatia are ca obiect un lucru cert, mostenitorul posesor este tinut
singur sa o execute, dar are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, asa cum
prevede art.1o61 alin.2 C. civ.
b) cand unul dintre mostenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea
obligatiei, acesta poate fi urmarit pentru plata intregului debit (art.1o61 alin.3 C.
61
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 936/1984, in C. D. 1985, pag. 88-9o. Daca, de
pilda, exista doi fii ai defunctului, fiecare are vocatie de ½ din mostenire, si vor suporta pasivul
in aceste cote, chiar daca sa presupunem, unul din ei nu va culege acele bunuri pe care le-a dosit
sau le-a dat la o parte pentru a-l frauda pe celalalt(art. 7o3 C. civ. ). Sau daca avem doi legatari
cu titlu universal, fiecare va fi tinut la acoperirea pasivului in cota de ½ chiar daca unul dintre ei
este beneficiarul unui legat cu sarcina in favoarea unui tert si deci efectiv va primii mai putin
decit celalalt legatar.
62
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1658/1981, in R. R. D. nr. 8/1982, pag. 6o;Trib.
municip. Bucuresti, dec. civ. nr. 23o/1977, cit. dupa C. Turianu, Mostenirea si impartirea ei.
Practica juridica adnotata, Editura Fundatiei “Romania de Maine”, Bucuresti, 2oo1, pag.
232.
63
A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 512.
64
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 613/1961, pag. 198-199.
117
65
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1658/1981, in R. R. D. nr. 8/1982, pag. 6o;Fr.
Deak, op. cit. pag. 514.
66
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 232-233.
67
Solutia este aceeasi in cazul oricarei alte garantii reale. A se vedea, M. B. Cantacuzino,
op. cit. pag. 299.
68
A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 249.
69
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 231;St. Carpenaru, op. cit. pag. 533-534;Fr. Deak,
op. cit. pag. 515-516.
118
exista situatii in care plata pasivului, in totalitate sau in parte, se face de catre terti
care nu au calitatea de mostenitori si deci nu sunt tinuti la aceasta, sau unii dintre
mostenitori platesc peste partea care li se cuvine.
Separatia de patrimonii. Confuziunea patrimobiului succesoral cu cele ale
mostenitorilor este impiedicata, in primul rind, prin acceptarea mostenirii sub
beneficiu de inventar, modalitate prin care succesorii isi pun la adapost propriul
patrimoniu atunci cind exista indicii ca patrimoniul succesoral este insolvabil.
Simetric invers, creditorii succesiunii, atunci cind patrimoniul succesoral este
solvabil, pot obtine separatia de patrimoniul succesorilor pentru a-l pune la adapost
de patrimoniul insovabil al acestora. Oricare mostenitor al succesiunii poate cere si
obtine, potrivit art.781 C. civ., separatia de patrimonii, pastrind astfel patrimoniul
succesoral ca gaj general al creditorilor succesiunii, pentru a nu veni in concurs cu
creditorii persoanli ai mostenitorilor. Separatia de patrimonii este, asadar, in
privilegiu, sau un beneficiu individual al oricarui creditor sau legatar cu titlu
particular, in virtutea caruia are dreptul de a-si realiza creanta din valoarea bunurilor
succesorale, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor70.
Conditiile de exercitiu ale separatiei de patrimonii. Privilegiul separatiei de
patrimonii poate fi cerut de oricare creditor al succesiunii, indiferent ca este vorba de
o datorie a defunctului sau de o sarcina succesorala, ca este vorba de un creditor
privilegiat sau chirografar si indiferent ca acea creanta este exigibila sau nu.
Legatarii universali sau cu titlu universal nu pot cere separatia de patrimonii
intrucit, fata de pasivul succesiunii, ei apar ca debitori iar nu creditori. Legatarii cu
titlu particular, al caror obiect este constituit dintr-un drept real asupra unui bun
individual determinat, nu pot invoca beneficiul separatiei de patrimonii, ei fiind
titularii dreptului respectiv din chiar momentul deschiderii succesiunii, fara a fi pusi
in situatia de a suporta concursul creditorilor personali ai mostenitorilor. In schimb,
daca obiectul legatului particular il constituie bunuri de gen sau obligatii de a face sau
a nu face, separatia de patrimonii va putea fi ceruta si de legatarii particulari.
Efectele separatiei de patrimonii. Principalul efect al separatiei de patrimonii
este acela ca in virtutea acestui privilegiu71 creditorii succesorali (inclusiv legatarii
creditori) au dreptul de a fi platiti cu preferinta fata de creditorii personali ai
70
Fr. Deak, op. cit. pag. 519.
71
Unii autori considera separatia de patrimonii doar un drept de preferinta si nu un veritabil
privilegiu intrucit creditorii separatisti nu au dreptul de urmarire a bunurilor imobile succesorale
la tertii subdobinditori, ci numai dreptul ca in virtutea subrogatiei reale sa fie preferati fata de
mostenitori la acoperirea creantei lor din pretul vinzarii. A se vedea in acest sens, D.
Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 751-752;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3o7-3o8;I.
Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 436-437. Alti autori insa, la a caror parere ne
raliem, considera ca separatia de patrimonii este un veritabil privilegiu intrucit creditorii
separatisti au dreptul de a declansa urmarirea in vederea realizarii creantelor lor, nefiind obligati
sa astepte ca alti creditori sa o faca pentru a participa apoi la impartirea pretului. A se vedea in
acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 175;D. Chirica, op. cit. pag. 256;Fr. Deak, op. cit. pag. 522.
119
mostenitorilor din pretul bunurilor succesorale cu privire la care separatia s-a invocat.
In raporturile dintre creditorii succesorali care au cerut separatia si cei care nu
au cerut-o, privilegiul nu aduce nici o modificare. Preferinta pe care acesta o creiaza
opereaza numai fata de creditorii personali ai mostenitorilor si nu fata de ceilalti
creditori succesorali astfel ca, in raporturile dintre creditorii succesiunii va opera
dreptul comun, dupa cum sunt creditiori chirografari sau cu garantii reale72. Legatarul
particular -creditor, care a cerut separatia va fi platit dupa satisfacerea creditorilor
succesiunii potrivit adagiului nemo liberalis nisi liberatus73.
Daca pretul bunurilor succesorale cu privire la care s-a cerut separatia nu vor
acoperi creantele creditorilor succesiunii acestia pot urmari bunurile succesorilor
dupa regulile consacrate privind impartirea pasivului intre mostenitori.
C A P I T O L U L III
confunda insa cu posesiunea ceruta de lege pentru a putea uzucapa (art.1846 C. civ.).
Aceasta din urma implica doua elemente indispensabile: Corpus (stapinirea de fapt a
bunului) si animus sibi habendi (intentia de a stapini bunul pentru sine) care nu este
nevoie sa fie prezente in cazul sezinei. Exercitiul actiunilor care privesc bunurile
succesorale se poate realiza fara nici unul din aceste elemente, iar sezinarul poate
actiona si in numele mostenirii nu numai in numele sau de mostenitor75. Mostenitorul
sezinar are de drept posesiunea mostenirii chiar daca in fapt nu are stapinirea
bunurilor succesorale, acestea fiind posedate de o alta persoana care nu este
mostenitor sezinar sau poate sa nu fie nici macar mostenitor76.
Cit priveste efectele sezinei, precizam ca posesia de drept a mostenirii confera
mostenitorului sezinar urmatoarele drepturi:
-mostenitorul sezinar are dreptul sa stapineasca si sa administreze bunurile
succesorale, fara nici o alta formalitate, adica obtinerea certificatului de mostenitor
eliberat in cadrul procedurii notariale sau a hotariii judecatoresti in cazul procedurii
contencioase.
Daca exista mai multi mostenitori sezinari, fiecare poate exercita posesiunea de
drept a mostenirii, sezina avind, in acest sens, un caracter indivizibil77. Mostenitorii
sezinari pot percepe fructele naturale si civile la care au dreptul de la data deschiderii
succesiunii pe cind mostenitorii nesezinari numai de la data trimiterii in posesie.
- mostenitorul sezinar poate exercita toate drepturile si actiunile de natura
patrimoniala dobindite prin mostenire ca actiunea in revendicare, actiunea posesorie,
chiar daca nu exercita in fapt posesiunea imobilului78, actiunea pentru plata pretului
lucrului vindut de catre defunct, actiunea pentru plata chiriei, actiunea in despagubiri
ca urmare unui delict impotriva defunctului etc.79 El poate fi si urmarit de catre
succesiunii fara sa fie nevoie de atestarea prelabila a calitatii de mostenitor. In aceasta
privinta s-a sustinut o prima opinie in doctrina in sensul ca pentru datoriile
succesiunii, creditorii ar putea actiona numai impotriva mostenitorilor sezinari, iar
75
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 6o;D. Chirica, op. cit. pag. 259;Fr. Deak, op. cit.
pag. 524.
76
A se vedea, Trib. jud. Cliuj, dec. civ. nr. 49/1978, in R. R. D. nr. 8/1978, pag. 66.
77
Sunt anumite situatii speciale cind nici mostenitorul sezinar nu poate exercita stapinirea
bunurilor succesorale, de pilda, daca s-au luat masuri speciale de conservare a bunurilor
succesorale, potrivit art. 72-74 din Legea nr. 36/1995. Sau daca este vorba de sume de bani
depuse la CEC sau la o banca, fara clauza testamentara, chiar si mostenitorul sezinar are nevoie,
fie de certificat de mostenitor, fie de hotarire judecatoreasca pentru a-si dovedi calitatea de
mostenitor.
78
M. Eliescu, op. cit. pag. 61.
79
A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 26o.
121
impotriva celor nesezinari numai dupa trimiterea lor in posesie.80 Intr-o a doua opnie,
pe care o impartasim si noi, s-a precizat insa judicios ca plata datoriilor succesorale
nu este o consecinta a sezinei ci a transmisiunii pasivului succesoral, care se divide de
drept, asa cum am aratat mai sus, intre comostenitori, o data cu deschiderea
succesiunii proportional cu partea lor ereditara.81
Mostenitorii sezinari. Potrivit art.653 alin.1 C. civ., sunt mostenitori sezinari
numai descendentii si ascendentii defunctului, adara numai rudele in linie dreapta,
indiferent daca rudenia este de singe sau civila. Nu are importanta nici gradul de
rudenie si nici clasa de mostenitori din care fac parte si nici faptul ca sunt mostenitori
rezervatari sau nu. Ascendentii ordinari, care sunt bunicii si strabunicii defunctului,
sunt mostenitori sezinari desi fac parte din clasa a III-a de mostenitori, dar nu sunt
rezervatari, pe cind fratii si surorile defunctului si descendentii lor, nu sunt
mostenitori sezinari, desi fac parte din clasa a II-a de mostenitori. Apoi sotul
supravietuitor este mostenitor rezervatar si vine la mostenire in concurs cu toate
clasele de mostenitori, dar nu este mostenitor sezinar.
80
D. Alexandresco, op. cit. vol. III, pag. 58.
81
A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 249;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op.
cit. pag. 272, D. Chirica, loc. cit. supra.
82
A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 672/1965, in Repertoriu. . . , pe anii 1952-1969,
pag. 451;Jud. Caracal, sent . civ. nr. 1374/1978, cu Nota de I. P. Cernat, in R. R. D. nr7/198o,
pag. 43-45.
122
83
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 82;D. Chirica, op. cit. pag. 263.
123
obligatiei numai pe unul dintre ei. Actiunea se va indrepta impotriva tertului debitor
in cazul in care obiectul legatului este format din creanta testataorului impotriva
acestuia (legatum nominis )86. In cazul indivizibilitatii obiectului legatului, actiunea
se poate indrepta pentru intreg impotriva oricaruia dintre debitori, iar debitorul
solvens se va putea indrepta, prin actiunea recursorie, impotriva celorlalti debitori.
d) Daca obiectul legatului cu titlu particular este o suma de bani, pentru
garantarea executarii legatului, legatarul poate uza de actiunea ipotecara intemeiata
pe art.9o2 alin.2 C. civ. Aceasta ipoteca este supusa principiilor publicitatii si
specialitatii si confera legatarului dreptul de urmarire si de preferinta asupra
imobilelor ereditare cu privire la care legatarul a luat inscriptie87. Ba mai mult,
legatarul poate sa ceara plata intregii sale creante de la succesorul in lotul caruia a
fost cuprins imobilul privitor la care s-a luat inscriptia ipotecara, solutie consacrata
expres de art. 9o2 alin. 2 C. civ. , dar criticata pe buna dreptate in doctrina. In adevar
ipoteca legatarilor nu vine sa garanteze o creanta unitara impotriva defunctului, ci una
impotriva mostenitorilor, care se naste divizata, astfel ca intinderea garanatiei
depaseste dreptul garantat88.
C A P I T O L U L IV
PETITIA DE EREDITATE
86
Fr. Deak, op. cit. pag. 532.
87
M. Eliescu, op. cit. pag. 86; D. Chirica, op. cit. pag. 266.
88
M. Eliescu, loc. cit. supra.
89
M. Eliescu, op. cit. pag. 188.
125
96
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1758/1983, in R. R. D. nr. 7/1984, pag. 61.
97
A se vedea in acest sens:R. Petrescu, Aspecte din practica judiciara in legatura cu anularea
certificatului de mostenitor, in R. R. D. nr. 9/1975, Pag. 36-42;G. Pop, Consideratii critice in
legatura cu anularea partiala a unui certificat de mostenitor, in R. R. D. nr. 11/1968, pag. 71-
75;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79o/199o, in Dreptul nr. 1/1991, pag. 69. Uneori in practica
judiciara s-a sustinut si opinia gresita ca”. . . dupa eliberarea certificatului de mostenitor nu se
poate elibera alt certificat, cei care au pretentia la mostenire ori au fost prejudiciati in alt fel prin
eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere in justitie, . . . . , anularea certificatului si
stabilirea drepturilor lor, dupa care notarul va elibera alt certificat de mostenitor pe baza
hotaririi judecatoresti”. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1255/1982, in R.
R. D. nr. 8/1983, pag. 59.
127
98
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 622/1973, in Rpertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 21o.
99
A se vedea, C. S. J. completul de 7 judecatori, dec. nr. 7/1993, in Buletinul C. S. J. ,
1993, pag. 11;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79o/1990, cit. supra. Printr- o astfel de actiune nu se
tinde la anularea certificatului de mostenitor care a avut la baza conventia partilor ci doar a se
constata omisiunea lor de la data acelei conventii. A se vedea in acest sens:Trib. Supr. sect. civ.
dec. nr. 788/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 21o, dec. nr. 1239/1972, in
Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 21o. S-a decis ca si organul financiar are calitatea de a
solicita notarului eliberarea unui supliment de certficat de mostenitor in ipoteza in care
mostenitorii, altii decit statul, nu declara toate bunurile succesiunii, pentru a se incasa de la
mostenitori taxa succesorala corespunzatoare. A se vedea, in acest sens, Trib. jud. Ialomita, dec.
nr. 522/1989, cu Note de I. Laurentiu Dan si II B. Patrascu, H. Vitzman, in Dreptul nr. 4/199o,
pag. 54-59.
100
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. 2588/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59, dec. nr.
968/1985, in C. D. 1985, pag. 9o-91.
128
aparent) este obligat sa restituie reclamantului toate bunurile succesorale pe care, s-a
dovedit, a le detine fara drept, afara de cele cu privire la care a dobindit un drept de
proprietate prin uzucapiune.101
Obligatia de restituire este diferita in functie de faptul daca mostenitorul
aparent a fost de buna sau de rea credinta, adica a avut sau nu reprezentarea ca nu
este adevaratul mostenitor, a crezut sau nu in realitatea vocatiei sale succesorale.
Astfel, daca mostenitorul aparent a fost de buna credinta, el va trebui sa
restituie in natura bunurile succesorale, iar in ipoteza ca le-a instrainat trebuie sa
restituie pretul primit (art.996 alin.2 C. civ.). El pastreaza fructele bunurlor
succesorale pe care le-a perceput si nu raspunde de stricaciuniile pricinuite chiar prin
faptul sau (art.995 alin.2 C. civ.).
Spre deosebire de acesta, cel de rea credinta trebuie sa restituie fructele, chiar
daca nu le-a perceput si raspunde de stricaciuni, chiar daca se datoreaza fortei majore,
inafara de cazul in care se dovedeste ca acestea s-ar fi produs si la reclamant (art.995
alin.1 si art.1156 alin.2 C. civ). In cazul instrainarii bunurilor succesorale el trebuie sa
restituie echivalentul valoric al acestora de la momentul cererii de restituire, chiar
daca pretul primit este mai mic (art.996 alin.1 C. civ.). In cazul in care mostenitorul
aparent a incasat creante succesorale el va restitui adevaratului mostenitor atit
capitatlul cit si dobinzile de la data incasarii creantelor (art.994 C. civ.).
Mostenitorul aparent evins, indiferent ca este de buna sau de rea credinta are
dreptul de a primi de la adevaratul mostenitor plata datoriilor succesiunii si
cheltuielile facute cu bunurile succesiunii. Cele necesare se restituie integral, cele
utile pina la concurenta sporului de valoare adus, iar cele voluptuarii nu se restituie,
dar lucrarile efectuate vor putea fi ridicate, cu conditia sa nu produca stricaciuni
bunului.
Mostenitorul aparent este indreptatit sa obtina un drept de retentie asupra
bunurilor succesorale pina la momentul platii creantelor sale intrucit acestea privesc
bunurile pe care le detine (debitum cum re junctum).
b) Efectele intre adevaratul mostenitor si terti. Mostenitorul aparent putea,
atita timp cit bunurile succesorale s-au aflat in posesia sa, sa incheie diferite acte
juridice cu tertii cu privire la acestea. Se pune atunci problema soartei unor atari acte
juridce ca urmare a admiterii actiunii in petitie de ereditate. Solutia este diferita in
functie de natura actului juridic.
Astfel se admite ca actele de conservare si administrare a patrimoniului
succesoral se mentin, devenind opozabile si adevaratului proprietar intrucit ii profita
si acestuia. Se mentin, in temeiul art.19o9 C. civ. actele de instrainare a mobilelor,
daca tertul dobinditor a fost de buna credinta.
In privinta actelor de dispozitie privitoare la imobilele succesorale in practica
101
In doctrina s-a subliniatca mostenitorul aparent nu poate invoca uzucapiunea de 1o-2o de
ani, ci numai cea de 3o de ani, chiar in ipotexa in care ar fi fost de buna credinta, intrucit ii
lipseste justul titlu. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 196.
129
Test de evaluare :
102
A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1433/1957, in C. D. 1957, pag. 7o si urm. ;Trib.
Supr. col. civ. dec. nr. 292/1952, in C. D. 1952-1955, pag. 113-115.
103
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 197-2oo;C . Statescu, op. cit. pag. 229;D. Chirica,
op. cit. pag. 274.
104
A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 225.
105
A se vedea, Camelia Toader, R. Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea
principiului aparentei in drept in materia mostenirii, in Dreptul nr. 9/1993, pag. 37-38;B.
Diamant si V. Luncean, Nota la sent. civ. a judecatoriei Medias, in Dreptul nr. 3/1993, pag. 67-
7o
130
TITLUL V
INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ ŞI ÎMPĂRłEALA MOŞTENIRII
CAPITOLUL I
INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ
1.Dreptul de dispoziŃie.
Întinderea dreptului de dispoziŃie al fiecărui coindivizar depinde de situaŃia
dacă coindivizarul este sau nu titular exclusiv al dreptului cu privire la care urmează a
încheia acte de dispoziŃie. Sub acest aspect este de meŃionat, pe de o parte, că fiecare
coindivizar are un drept individual, exclusiv şi absolut asupra cotei-părŃi ideale din
bunurile indivize, şi, pe de altă parte, că nici unul dintre aceştia nu este titular
exclusiv asupra bunurilor din indiviziune privite în materialitatea lor.
2.Dreptul de dispoziŃie asupra cotei-părŃi ideale. Fiecare coindivizar are
dreptul, dacă doreşte, să cesioneze în tot sau în parte, cu titlu gratuit sau cu titlu
oneros, cota sa indiviză din bunurile succesorale. Dreptul de dispoziŃie se exercită
fără consimŃământul celorlalŃi coindivizari. Dobânditorul cotei înstrăinate dobândeşte
calitatea de coindivizar, preluând drepturile şi obligaŃiile înstrăinătorului. El poate, la
rândul său, să înstrăineze cota respectivă, să ceară partajul bunurilor indivize sau să
rămână o perioadă în indiviziune.
3.Dreptul de dispoziŃie asupra bunului sau bunurilor indivize. Regula
unanimităŃii. Cînd este vorba de unul sau mai multe bunuri indivize, coindivizarul
nu mai are un drept exclusiv asupra acestora, astfel încât dreptul de dispoziŃie se
exercită în mod valabil numai cu acordul unanim al tuturor coindivizarilor . Este
vorba de aşa-numita regulă a unanimităŃii în baza căreia actele de dispoziŃie şi de
administrare cu privire la bunurile indivize privite în materialitatea lor se încheie doar
cu acordul unanim al coindivizarilor.
Dacă unul dintre coindivizari încheie un act de dispoziŃie cu privire la unul sau
mai multe bunuri indivize, actul respectiv este inopozabil celorlalŃi coindivizari. El nu
este anulabil, ci este considerat valabil dar soarta sa depinde de rezultatul partajului.
Dacă cu ocazia partajului bunul înstrăinat cade în lotul coindivizarului înstrăinător,
datorită efectului declarativ al partajului, înstrăinarea se consolidează cu efect
retroactiv. Dacă, dimpotrivă, bunul revine altui coindivizar decît cel care a încheieat
actul de înstrăinare, vânzarea se desfiinŃează cu efect retroactiv.2 Până în momentul
partajului ceilaŃi coindivizari care nu au participat la încheierea actului de înstrăinare
nu pot fi deposedaŃi de bunul indiviz. Dacă bunul a fost predat dobânditorului şi
coindivizarii nu pot formula o acŃiune în revendicare întrucât şi aceasta este supusă
regulii unanimităŃii, situaŃia litigioasă intervenită se poate rezolva doar prin sistarea
indiviziunii.
Este inopozabilă celorlalŃi coindivizari nu numai cesionarea cu titlu oneros sau
gratuit a unui bun de către un coindivizar cu încălcarea regulii unanimităŃii ci şi
constituirea unei garanŃii asupra întregului bun, cum este cazul unei ipoteci. Soarta
acesteia depinde şi ea de rezultatul partajului, cum s-a arătat mai sus.
4.Dreptul de administrare şi conservare.
łinând cont de drepturile coindivizarilor referitoare la indiviziune, în mod
logic ar trebui admis ca şi actele de administrare şi cele de conservare a bunurilor să
fie supuse fără excepŃie principiului unanimităŃii. Totuşi, deşi regula unanimităŃii este
aplicabilă în principiu şi acestor acte, pentru a se facilita gestionarea indiviziunii şi a
3 Fr. Deak, op. cit. pag. 549; D. Chirică, op. cit., pag. 290,
4 Trib.Supr, sect. civ. dec. nr. 2313/1980 în C.D., 1980, pag.179-180.
134
impus prin formularea “Un coerede poate oricând cere împărŃeala succesiunii, chiar
când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrare”.
Aşadar, indiferent de intervalul scurs de la data naşterii stării de indiviziune, se
poate cere încetarea acesteia, cererea fiind imprescriptibilă sub aspect extinctiv. Se
poate spune, după o formulă atât de larg răspândită încât paternitatea ei nu este sigură,
că dreptul la partaj durează tot atât cât starea de indiviziune.
CAPITOLUL II
ÎMPĂRłEALA MOŞTENIRII
sens putând să mai aibă şi creditorii lor personali, cesionarii de drepturi succesorale,
creditorii succesorali şi procurorul.
3.Capacitatea necesară pentru participarea la împărŃeală
Deşi nu are caracter translativ de drepturi, împărŃelala judecătorească este
asimilată datorită consecinŃelor deosebite pe care le produce cu privire la patrimoniul
coindivizarilor, cu un act de dispoziŃie. Ca urmare participarea la partaj impune ca
proprietarii comuni să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Cei fără o astfel de
capacitate participă la împărŃeala prin reprezentanŃii lor, iar cei cu capacitate de
exerciŃiu restrânsă trebuie să fie asistaŃi, în condiŃiile legii, de către ocrotitorul legal
pe întregul parcurs al operaŃiunii de partaj. În cazul în care ocrotitorul legal are şi el
interese legate de operaŃiunea de partaj, ceea ce se întâmplă în general în situaŃia în
care calitatea de coindivizar o are atât cel ocrotit cât şi reprezentantul legal, se
impune numirea unui curator special pentru apărarea intereselor celui lipsit de
capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă. Numirea unui curator
special este necesară pentru fiecare persoană aflată în situaŃia menŃionată5, fiind
presupus că coindivizarii au în cadrul operaŃiunii de partaj interese contrare. Dacă
reprezentantul legal al unor coindivizari fără capacitate de exerciŃiu, sau cu capacitate
de exerciŃiu restrânsă, nu are interese proprii în proces, el poate să-l reprezinte sau să-
l asiste doar pe unul dintre aceştia, pentru celălalt, sau ceilalŃi coindivizari incapabili,
fiind necesară numirea curatorului special în condiŃiile articolelor 105 şi 132 Codul
familiei. Efectuarea partajului cu încălcarea regulilor de mai sus face ca acesta să fie
anulabil.
5 Art.747 alin.2 prevede că “dacă sunt mai muŃi minori cu interese contrarii la împărŃeală, se va
da fiecărui dintr-înşii un tutore special”.
6 Trib. Supr., sect.civ. dec. nr. 549/1989, în Dreptul nr. 1-2/1990, pag.127.
136
bun vândut de defunct, creanŃa în despăgubire pentru ridicarea de către defunct a unei
construcŃii pe terenul altuia, obligaŃia de a transfera proprietatea în temeiul unei
promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare imobiliară încheiat de defunct în
calitate de promitent cumpărător7, etc.
Regula potrivit căreia în masa indiviză supusă partajului intră bunurile existente
în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii comportă două categorii de
excepŃii şi anume :
a. bunuri care deşi au existat în patrimoniul succesoral la data deschiderii
succesiunii nu fac parte din masa succesorală:
- bunurile individual determinate sau creanŃele ce fac obiectul unor legate
cu titlu particular, deoarece ele nu fac obiectul indiviziunii devenind de la data
deschiderii succesiunii proprietatea legatarilor;
- bunurile care prin natura sau destinaŃia lor nu sunt susceptibile de a fi
împărŃite, cum sunt diplome, portrete, decoraŃii, fotografii, etc. dar si curŃile,
locurile de trecere, casa scărilor, acoperişurile, precum si servituŃile.
- dreptul real de folosinŃă asupra locurilor de veci, acesta urmând a fi
exercitat în indiviziune;
- adăugirile si îmbunătăŃirile aduse unui bun succesoral,
- drepturile viagere, care încetează odată cu deschiderea moştenirii şi nu
se transmit, deci, către succesori;
- mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice, atunci când ele se
cuvin în exclusivitate soŃului supravieŃuitor8.
b. bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral deşi nu au existat în masa
succesorală la data deschiderii succesiunii. În această categorie intră :
- bunurile care au intrat în patrimoniul succesoral prin intermediul
subrogaŃiei reale cu titlu universal;
- bunurile readuse la această masă prin efectul reducŃiunii liberalităŃilor
excesive;
- fructele produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii.
ÎmpărŃeala având caracter retroactiv ar trebui ca, în mod riguros, fiecare coindivizar să
aibă dreptul la fructele produse de bunurile din lotul său. Se admite însă că fructele
sporesc întreaga masă a moştenirii, dacă moştenitorii nu au convenit anterior o
împărŃeală a folosinŃei, astfel încât acestea se cuvin tuturor coindivizarilor, potrivit
cotei fiecăruia9. Împrejurarea că ceilalŃi coindivizari au tolerat ca unul dintre ei să
folosească bunul indiviz, nu îl scuteşte de obligaŃia ca în exercitarea folosinŃei să
10 A se vedea în acelaşi sens, D. Chiricã, op. cit . pag. 303. MenŃionam însă că si în prezent o
parte a doctrinei consideră că cererea coproprietarului care a stat în pasivitate, acceptând ca ceilalŃi
să lucreze terenul, de a pretinde partea sa din recolta , ar putea fi asimilatã abuzului de drept(A se
vedea C Bârsan, M.Gaitã, M.M.Pivniceru, Drept civil Drepturile reale, Institutul european 1997,
p.100.
11 A se vedea de exemplu Tribunalul Suprem în compunerea prevãzutã de art. 39 alin 2 si 3 din
legea de organizare judecãtoreascã, dec. civ. nr. 74/1982, în C.D. 1982, pag.49, Trib. Supr., sec.civ.
dec.civ. nr. 2791/1984 în C.D. 1984, pag.50.
12 Evident nu este vorba de o egalitate aritmetică între moştenitori atâta vreme cât obligaŃia de
raport revine unor moştenitori cu vocaŃie la cote diferite din moştenire , ci de faptul că fiecare
comoştenitor poate profita de bunurile sau valorile ce întregesc masa succesorală în raport de
vocaŃia sa succesorală concretă.
138
SubiecŃii raportului.
Debitorii obligaŃiei de raport. Este Ńinut de obligaŃia de raport numai acela
care întruneşte în persoana sa două calităŃi şi anume accea de moştenitor legal din
categoria descendenŃilor, sau de soŃ supravieŃuitor şi cea de donatar gratificat de de
cujus.
a. CerinŃa calităŃii de moştenitor ab intestat din categoria descendenŃilor, sau
de soŃ supravieŃuitor, este firească câtă vreme raportul are drept scop asigurarea
egalităŃii dintre moştenitorii respectivi. O donaŃie făcută unei persoane străine de
succesiune nu este de natură a afecta această egalitate întrucât toŃi moştenitorii sunt
afectaŃi . Codul civil român urmăreşte însă restabilirea egalităŃii numai cu privire la
descendenŃi si soŃul supravieŃuitor, neîmbrăŃişând ideea obligaŃiei de raport şi pentru
alte categorii de moştenitori.13
Din cerinŃa calităŃii de succesor legal rezultă următoarele consecinŃe:
- raportul nu este datorat de succesibilul renunŃător sau neacceptant. Acesta este
străin de moştenire şi deci poate păstra donaŃia ca orice persoană ce nu are calitatea de
moştenitor.
DescendenŃii datorează raportul fie că sunt din căsătorie, fie că sunt din afara ei
şi indiferent de gradul lor, sau dacă vin la moştenire în nume propriu sau prin
reprezentare.
- moştenitorul testamentar nu datorează raportul, indiferent dacă este
legatar universal, cu titlu universal sau cu titlu particular;
- descendenŃii îşi datorează raportul chiar dacă sunt de grade diferite,
cum este cazul când succesorul donatar vine la succesiune prin reprezentarea
ascendentului său predecedat;
- este irelevant dacă succesiunea a fost acceptată pur şi simplu sau sub
beneficiu de inventar;
- datorează raportul succesorul care face parte din categoria enunŃată, chiar dacă
la data donaŃiei el nu avea calitatea de moştenitor prezumtiv(art.753 Cod civil).
b. Calitatea de beneficiar personal al donaŃiei. Este o condiŃie ce rezultă din
dispoziŃiile art.754-756 Cod civil. Acestea prevăd că donaŃiile făcute fiului unei
persoane ce are calitatea de succesor sau soŃului unui descendent succesibil, sunt
prezumate ca făcute cu scutire de raport, respectiv că fiul care vine în nume propriu la
moştenire nu este obligat să raporteze donaŃia primită de părintele său. Textul art. 754
şi 756 Cod civil nu creează o prezumŃie de interpunere de persoane pentru donaŃiile
făcute fiului sau soŃului celui chemat la moştenire ci, pentru situaŃia când se dovedeşte
că în realitate donaŃia a fost făcută moştenitorului în cauză, instituie o scutire de
13 In sistemul Codului civil francez, potrivit art 843 (modificat prin Legea din 24 martie 1898)
obligaŃia de raport revine oricărui moştenitor.
139
19 Pentru o opinie contrară, rămasă izolată, a se vedea B.Diamant, ObligaŃia de raport a soŃului
supravieŃuitor, în J.N. nr. 5/1954, pag. 917 .
20 În acest sens Trib. Supr., dec.civ. nr. 805/1953, în C.D. pe anul 1954, pag.119 şi dec
civ.804/1956, in C.D. 1956, vol. I, pag.343. În sens contrar, Trib. Supr., dec. civ. nr.1274/1959,
C.D. 1959, pag.190.
141
şansa să redevină proprietar exclusiv al acestuia dacă prin operaŃiunea de partaj bunul
i se atribuie.
Prin excepŃie, raportul nu se realizează în natură ci prin echivalent, în
următoarele situaŃii:
- când donatorul a impus sau a autorizat efectuarea acestuia prin echivalent.
Donatorul având posibilitatea să-l scutească de raport pe donatar, cu atât mai mult îi
este permis să-l autorizeze să facă raportul prin echivalent. În acest caz, donatarul
poate opta pentru raportul în natură sau cel prin echivalent. El poate chiar să-i impună
îndeplinirea prin echivalent a obligaŃiei, caz în care nu mai există posibilitatea de
opŃiune menŃionată;
- când imobilul a pierit din culpa donatarului. În această situaŃie raportul
nemaiputând fi, din punct de vedere obiectiv, făcut în natură, este normal ca el să se
facă prin echivalent;
- în situaŃia, amintită deja, când imobilul a fost înstrăinat sau ipotecat înainte de
deschiderea succesiunii. Suntem în prezenŃa unei excepŃii de la regula desfiinŃării
donaŃiei cu caracter retroactiv. De fapt se menŃine nu numai donaŃia ci şi actul de
dispoziŃie încheiat de donatar cu terŃii. Raportul nu se poate face prin echivalent când
bunul a fost înstrăinat sau grevat după data deschiderii succesiunii, din moment ce
textul art. 765 Cod civil face referire doar la înstrăinările sau constituirile de ipoteci ce
au avut loc înainte de această dată. Înseamnă că, în astfel de situaŃii, donaŃia se
desfiinŃează cu caracter retroactiv şi că bunul se reîntoarce la masa succesorală liber
de orice sarcini.
Raportul mobilelor. Spre deosebire de imobile, în cazul bunurilor mobile
legiuitorul a stabilit regula raportului prin echivalent. Din dispoziŃiile art. 772-773
Cod civil rezultă că -indiferent dacă suntem în prezenŃa unor bunuri corporale sau a
unora incorporale- raportul se realizează prin luare mai puŃin.
Posibilitatea raportul prin echivalent are drept consecinŃă faptul că
donaŃia nu se mai desfiinŃează, ea produce efecte în continuare şi, deci, donatarul
succesor rămâne proprietar al bunului donat. Păstrarea calităŃii de proprietar asupra
bunului donat şi în cazul existenŃei obligaŃiei de raport implică următoarele
consecinŃe:
- riscul pieirii fortuite a bunului donat este suportat de succesor, în
calitate de proprietar, potrivit regulii res perit domino;
- actele de înstrăinare sau grevare cu privire la bunul mobil donat,
încheiate de donatar cu terŃii, se menŃin;
- donatarul va raporta la masa succesorală contravaloarea bunurilor
primite. Valoarea ce se raportează este, potrivit art. 772 Cod civil, cea pe care
bunurile o aveau în momentul realizării donaŃiei şi care se stabileşte în funcŃie de actul
estimativ cuprins în donaŃie sau anexat acesteia, iar în lipsa lui, prin expertiză.
Observăm că nu se ia în considerare nici cel puŃin valoarea din momentul deschiderii
succesiunii, ca în cazul imobilelor, aşa încât, apreciem şi aici că valoarea pe care
legiuitorul ar trebui să o ia în considerare în perioada actuală, caracterizată de inflaŃie,
144
ar trebui să fie cea din momentul partajului, stabilită în funcŃie de starea bunurilor în
momentul donaŃiei21.
13.Raportul datoriilor
Este posibil ca unul sau mai mulŃi succesori să fie debitori faŃă de
succesiune, fie datorită faptului că aceştia erau debitori faŃă de defunct, fie pentru
obligaŃii care s-au născut în perioada indiviziunii.
Pentru astfel de situaŃii, art. 738 Cod civil prevede că fiecare succesor
este dator a raporta la masa succesorală “sumele ce este dator către succesiune”.
Norma arătată reglementează un mod special de stingere a datoriilor succesorilor faŃă
de masa succesorală. Ea semnifică faptul că moştenitorul , debitor al creanŃei care
există asupra lui, va primi în lotul său creanŃa respectivă.
21 Codul civil francez conŃine o astfel de dispoziŃie cu privire la bunurile mobile, în art.668 în
forma pe care o are după modificarea efectuată prin Legea nr.71-523 din 3 iulie 1971.
22 François Terré , Yves Lequette, op. cit. pag. 701.
145
Partajul convenŃional.
Este posibil să se efectueze dacă există acordul valabil şi unanim al
coindivizarilor, cu excepŃia cazurilor expres reglementate de lege, când el trebuie
realizat pe cale judiciară.
Din punctul de vedere al momentului realizării lui, partajul convenŃional este
posibil oricând pe durata existenŃei indiviziunii, cu condiŃia inexistenŃei unei convenŃii
de menŃinere a acesteia, încheiată în condiŃiile art. 728 alin. 2 Cod civil. Sub această
rezervă, partajul convenŃional poate fi realizat în cursul procedurii succesorale,
urmând a se lua act de el prin certificatul de moştenitor, poate fi realizat în afara
acestei proceduri, sau chiar după ce a fost sesizată instanŃa de judecată pentru sistarea
indiviziunii pe cale judiciară. În acest ultim caz, părŃile pot încheia partajul prin
tranzacŃie, urmând a se lua act de ea prin hotărârea de expedient în condiŃiile art.271-
273 Cod procedură civilă, sau pot renunŃa la acŃiunea judecătorească pentru a încheia
convenŃia de partaj în afara cadrului judiciar.
Această formă de împărŃeală poate privi toate bunurile din indiviziune sau
numai o parte din ele, celelalte putând fi împărŃite pe cale judecătorească sau ulterior
printr-o altă convenŃie.
Sub aspectul formei, partajul convenŃional este un contract consensual.
146
El este deci valabil prin simplul acord de voinŃă al părŃilor, fără a fi nevoie de vreo
altă formalitate.
Partajul judiciar
Obligativitatea partajului judiciar. Coindivizarii au, în principiu, latitudinea
să aleagă calea pe care vor să realizeze partajul, adică să-l efectueze pe cale
convenŃională sau judiciară. Partajul judiciar reprezintă o procedură suficient de
complicată pentru a necesita un timp îndelungat pentru înfăptuirea sa, precum şi
cheltuieli apreciabile. De aceea părŃile nu recurg la această procedură când aceleaşi
efecte le pot obŃine pe cale convenŃională. Trebuie însă subliniat că în dreptul nostru
existenŃa unui acord total cu privire la operaŃiunile de împărŃeală nu poate stopa
părŃile de la formularea unei acŃiuni în justiŃie şi sistarea indiviziunii pe cale judiciară,
chiar dacă nu înŃeleg ca acordul lor să-l concretizeze într-o tranzacŃie.
De la regula de principiu a posibilităŃii alegerii căii de a ieşi din indiviziune,
legea a instituit o serie de excepŃii. Acestea reprezintă situaŃii deosebite , în care
partajul nu poate fi obŃinut decât pe cale judiciară.
Cazurile în care partajul judiciar este obligatoriu sunt următoarele:
- când părŃile nu cad de acord asupra chestiunilor legate de împărŃeală. Este
firesc că în astfel de situaŃii convenŃia de partaj, care ca orice contract presupune un
acord de voinŃe, nu se poate realiza astfel încât nu rămâne decât posibilitatea
partajului judiciar;
- când unul dintre coindivizari este absent şi nu are nici reprezentant la
împărŃeala convenŃională. Şi în acest caz, ca şi în cel precedent, realizarea acordului
de voinŃe nu este posibil, astfel încât se impune partajul judiciar;
- când printre coindivizari se află minori sau persoane puse sub interdicŃie,
iar autoritatea tutelară , în virtutea prerogativelor ce-i revin în baza art. 129
alin. 2 din Codul familiei nu şi-a dat acordul pentru realizarea împărŃelii pe cale
convenŃională. Autoritatea tutelară , ca organ cu atribuŃii pe linia asigurării
protecŃiei drepturilor persoanelor incapabile, poate refuza autorizarea unei
convenŃii încheiată într-o manieră care nu asigură realizarea drepturilor
coindivizarilor minori sau interzişi, sau îi prejudiciază în orice mod. Autorizarea
nu mai este necesară în cazul partajului judiciar, protecŃia persoanelor
incapabile fiind asigurată în acest caz prin intermediul instanŃei judecătoreşti.
2.ModalităŃi de partaj.
Realizarea efectivă a partajului, presupune formarea loturilor şi atribuirea lor,
sau vânzarea bunurilor la licitaŃie şi împărŃirea preŃului obŃinut între coindivizari,
conform cotelor cuvenite. Aceste operaŃiuni sunt reglementate în articolele 6735 –
67312 Cod procedură civilă şi 736 alin 1, 740-742 şi 744 Cod civil.
Din dispoziŃiile legale susmenŃionate rezultă trei modalităŃi posibile de
efectuare a partajului şi anume:
- partajul în natură;
- partajul prin atribuirea bunului aflat în proprietate comună, unui singur
copărtaş;
-împărŃeala prin vânzarea bunului la licitaŃie.
Partajul în natură. Este o modalitate de realizare a împărŃelii ce constă în
împărŃirea masei de bunuri indivize prin formarea de loturi, în funcŃie de drepturile
cuvenite coindivizarilor şi atribuirea lor acestora, pe baza unor criterii avute în vedere
de instanŃa de judecată.
Realizarea partajului în natură trebuie să constituie regula, celelalte modalităŃi
urmând a fi folosite doar în situaŃiile în care partajul în această manieră nu poate fi
realizat. Prioritatea partajului în natură rezultă atât din dispoziŃiile articolelor 736, 741
Cod civil, art 673 indice 5 Cod proc. civ. cât şi din necesitatea respectării efectului
declarativ al partajului. Dacă un bun sau o masă de bunuri aparŃin mai multor
persoane, este normal ca partajul să le consacre, pe cât este posibil, tot un drept de
proprietate deoarece nu există nici o raŃiune a se modifica acest drept, dându-i alt
148
23 V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, volumul II, Ed. NaŃional,
Bucureşti 1997, pag.. 563; Trib. Supr., sect. civ., dec. nr. 475/1978, în C.D.1978, pag.. 24.
24 In FranŃa, prin reforma din 1938, introdusă prin decretul –lege din 17 iunie 1938, regulile au
fost inversate în sensul că, în primul rând, în formarea şi compunerea loturilor, trebuie evitat a se
îmbucătăŃi imobilele şi diviza exploatările şi apoi că în măsura în care îmbucătăŃirea imobilelor şi
divizarea exploataŃiunilor poate fi evitată, fiecare lot trebuie să fie compus, atât cât este posibil, fie
în tot, fie în parte, din mobile, imobile, din drepturi şi creanŃe de valori echivalente. ExigenŃa unei
egalităŃi în natură nu este decât subsidiară în raport cu cea privind menŃinerea integrităŃii imobilelor
şi exploataŃiunilor.
149
742 Cod civil prevede că “inegalitatea părŃilor date în natură se compensează prin
bani”.Această sumă de bani poartă denumirea de sultă. DispoziŃia este reluată aproape
în aceeaşi termeni, prin articolul 6735 din Codul de procedură civilă. Plata sultei
reprezintă o obligaŃie ce revine copartajantului care a primit în lotul său bunuri de o
valoare mai mare decât cea cuvenită în baza cotei deŃinute în masa supusă partajului,
către coindivizarii care au primit loturi sub valoarea cuvenită25.
În cazul în care mai mulŃi copartajanŃi sunt obligaŃi la plata sultei, între aceştia
nu există solidaritate pasivă26, legea neprevăzând o astfel de solidaritate , astfel încât
în raport de dispoziŃiile art. 1041 Cod civil, ea nu se prezumă. Suntem, deci, în
prezenŃa unei obligaŃii conjuncte.
Coindivizarul obligat la plata sultei datorează dobânzi pentru suma respectivă,
de la data cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă27. Nu împărtăşim
opinia că suma acordată cu titlu de sultă produce dobânzi de drept, de la stabilirea ei şi
până la plată28 deoarece în afara unei dispoziŃii legale care să prevadă această curgere
de drept a dobânzii, se aplică dispoziŃiile din art. 1088 Cod civil, în sensul că acestea
se datorează numai din ziua cererii de chemare în judecată29.
Neachitarea sultei nu poate duce la desfiinŃarea partajului, copartajantul
îndreptăŃit având calea execuŃiei silite a acesteia în cazul în care debitorul refuză plata,
iar în caz de insolvabilitate este antrenată obligaŃia de garanŃie a celorlalŃi coindivizari.
In scopul alegerii copartajantului căruia i se atribuie un anumit lot, se au în
vedere o serie de criterii cum ar fi cota-parte din masa indiviză, componenŃa loturilor,
natura bunurilor, posibilitatea unei valorificări cât mai eficiente a acestora, satisfacerea
nevoilor materiale ale părŃilor, în special a celor de locuit, posibilitatea de procurare a
altor bunuri de natura celor supuse partajului, se poate Ńine seama de folosinŃa
bunurilor, de investiŃiile efectuate la acestea, de ocupaŃia copartajanŃilor, precum şi de
orice alte criterii care, în funcŃie de împrejurările concrete ale speŃei , pot contribui la o
atribuire justă şi echitabilă a loturilor30.
Modalitatea atribuirii întregului bun unui copărtaş. Dacă partajul nu poate
fi executat în natură, modalitatea la care trebuie să se recurgă este cea a atribuirii
25 Împrejurarea că, odată cu partajul, un imobil este atribuit în întregime unuia dintre
coindivizari – cu obligaŃia plăŃii sultei- iar soŃia acestuia contribuie la achitarea sultei, nu poate fi
considerată drept o dobândire prin acte între vii a bunului, datorită efectului declarativ al partajului,
astfel că întreg imobilul rămâne bun propriu al fostului coindivizar şi nu devine bun comun. A se
vedea Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 622/1982, în Dreptul nr. 2/1983, pag. 61.
26 A se vedea Trib. Sup., sect. civ. dec. nr. 1590/1989 în Dreptul nr. 5/1990, pag. 69.
27 A se vedea în acelaşi sens D. Chirică, op. cit., pag. 326.
28 A se vedea în acest sens T. Carabaşiu, op. cit. pag.. 208.
29 A se vedea Plen. Trib. Supr., dec. de îndrumare nr. 3/1968, în C.D. ,1968, pag.. 13-14; Trib.
Jud. Bacău, dec. civ. nr. 154/1986, în R.R.D. nr. 1/1987, pag. 67.
30 A se vedea Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 399/1970, în Repertoriu..., pe anii 1969-1975,
pag..220; Trib. Supr., sect. civ., dec. nr. 1203/1971, în C.D. 1971, pag.116; Trib. Supr., sect. civ.
dec. nr. 467/1982 în Repertoriu …pe anii 1980-1985, pag.129; idem, dec. civ. nr.1287/1978, în
C.D. 1978, p.34; Trib. Supr. sect.civ., dec. nr. 23/1979 în C.D. 1979, pag..135.
150
întregului bun unui coindivizar. Caracteristic acestui gen de împărŃeală este faptul că
întregul bun va fi repartizat unuia dintre coindivizari, ceilalŃi urmând să-şi primească
contravaloarea cotei-părŃi cuvenite, exclusiv în bani .
Şi aici ca şi la partajul în natură, când împărŃirea loturilor se face prin atribuire,
bunul se repartizează pe baza unor criterii de preferinŃă ce vor fi analizate de către
instanŃa de judecată, dar bunul nu-l primeşte decât unul dintre copartajanŃi. Această
posibilitate de partaj este valabilă atât în cazul bunurilor imobile cât şi a celor mobile.
CondiŃiile generale necesare pentru a se adopta această modalitate de partaj,
sunt ca bunul sau bunurile să nu fie comod partajabile în natură şi copărtaşul să nu
refuze în mod justificat atribuirea bunului.
Atribuirea provizorie a bunului. Elementul de absolută noutate ce rezultă din
actuala reglementare a partajului îl constituie atribuirea provizorie a bunului unuia
dintre coproprietari, înainte de pronunŃarea hotărârii finale.
Articolul 67310 Cod procedură civilă prevede că în cazul în care împărŃeala în
natură a unui bun nu este posibilă, sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia,
ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaŃia economică, instanŃa îl poate atribui, la
cerere, în mod provizoriu, unuia dintre coproprietari care va fi obligat la plata
drepturilor cuvenite celorlalŃi coproprietari. Coproprietarul căruia i s-a atribuit
provizoriu bunul are obligaŃia să consemneze la dispoziŃia instanŃei sumele stabilite,
respectarea acestei obligaŃii asigurându-i atribuirea definitivă a acestuia prin hotărârea
de partaj.
În cazul în care, în intervalul de timp acordat în acest scop, coproprietarul nu
depune suma de bani stabilită, instanŃa va proceda la atribuirea provizorie a bunului,
dacă există o cerere în acest sens, către alt coproprietar.
Atunci când mai mulŃi copărtaşi solicită atribuirea bunului incomod partajabil
în natură, atribuirea se va face către cel mai îndreptăŃit. Legea prevede în mod expres
că se va Ńine seama de aceleaşi criterii ce sunt utilizate pentru atribuirea loturilor.
Alături de criteriile arătate deja, o semnificaŃie aparte în această situaŃie poate avea
posibilitatea de plată a copărtaşului solicitant deoarece atribuirea bunului
coproprietarului fără posibilităŃi de plată duce la inutilitatea măsurii, prelungind
zadarnic procesul.
Atribuirea definitivă a bunului unui coproprietar. Din cele arătate deja rezultă
că realizarea acestei modalităŃi de partaj intervine, în primul rând, atunci când
coproprietarul care se bucură de măsura atribuirii provizorii a bunului, a îndeplinit
obligaŃia de plată stabilită de către instanŃă. Atribuirea definitivă a bunului prin
hotărârea de partaj este singura care-i îi conferă beneficiarului calitatea de proprietar
asupra acestuia, pentru că măsura atribuirii provizorii nu are semnificaŃia încetării
coproprietăŃii asupra bunului, ci dă naştere unui drept la atribuirea definitivă a
acestuia.
Aliniatul final al articolului 673 prevede că la cererea unuia dintre coproprietari,
instanŃa, Ńinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i
atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată
151
31 A se vedea Plenul Tribunalului Suprem, dec. de îndrumare nr. 4/1967, în C.D., 1967, pag..
123.
152
calcul a perioadei de indiviziune când s-au încheiat diferite acte juridice cu aceştia.
Dacă partajul este translativ fiecare coindivizar se află în situaŃia inconvenabilă
de a fi Ńinut de actele juridice pe care ceilalŃi coindivizari le-au încheiat cu privire la
bunurile indivize ce i-au fost atribuite în proprietate. Fiind având-cauză al celorlalŃi
coindivizari, de la care se consideră că a dobândit bunurile, copartajantul respectiv
trebuie să respecte drepturile rezultând din actele juridice consimŃite de aceştia.
Proprietatea exclusivă nu se mai dobândeşte de la data naşterii stării de indiviziune, ci
de la data partajului, ale cărui efecte nemaifiind retroactive, nu pot fi opuse pentru
înlăturarea efectelor acelor acte ce au fost încheiate în cursul indiviziunii. Această
concepŃie asigură drepturile terŃilor care în cursul indiviziunii au încheiat acte juridice
la care nu au participat toŃi coindivizarii, dar nu satisface principiul egalităŃii între
coindivizari în acele situaŃii în care coindivizarul ce a încheiat actul cu privire la bun
este insolvabil .
Dacă dimpotrivă partajul este declarativ, coindivizarii sunt la adăpost de actele
juridice de administraŃie şi dispoziŃie încheiate de ceilalŃi coindivizari cu ignorarea
regulii unanimităŃii. Fiind avânzi-cauză(habentes causam) ai lui de cujus, ei nu sunt
ŃinuŃi de actele juridice menŃionate, deoarece în mod retroactiv ei sunt consideraŃi
proprietari cu drepturi exclusive asupra bunurilor ce le revin la partaj. Actele juridice
încheiate de ceilalŃi coindivizari sunt considerate încheiate de un non domino, cu
consecinŃa inopozabilităŃii lor. Egalitatea care este încălcată în cazul efectului
translativ este asigurată în cazul celui declarativ prin această inopozabilitate a actelor
juridice încheiate cu încălcarea regimului juridic al indiviziunii succesorale.
Securitatea terŃilor, de astă dată, este sacrificată parŃial în scopul satisfacerii regulii
egalităŃii părŃilor la partaj, deoarece valabilitatea actelor juridice încheiate în condiŃiile
menŃionate este supusă rezultatului partajului. Sacrificarea interesului terŃilor nu poate
însă împiedica acceptarea efectului declarativ deoarece terŃii sunt determinaŃi prin
aceste consecinŃe să încheie acte juridice cu respectarea regimului juridic al
indiviziunii. Aceste din urmă acte, ca şi cele de administrare încheiate în baza unui
mandat tacit sau al gestiunii de afaceri sunt valabile, deoarece existenŃa stării de
indiviziune nu poate fi ignorată total. Actele respective poartă amprenta acestei
situaŃii şi nu intră în contradicŃie cu efectul declarativ.
proces pe ceilalŃi copărtaşi, pentru a fi apărat. În caz contrar ei pot să-i opună excepŃia
unui proces rău purtat (exceptio mali procesus) dacă dovedesc că ar fi avut mijloace
suficiente să combată acŃiunea terŃului.
Introducerea în proces se face pe calea unei cereri de chemare în garanŃie. Dacă
evicŃiunea se produce totuşi, fiecare dintre copărtaşi este obligat, conform art.788 Cod
civil , să-l despăgubească pe cel prejudiciat prin evicŃiune, proporŃional cu partea sa
ereditară.
Spre deosebire de evicŃiunea din cadrul actelor translative de proprietate,
copărtaşul evins va suporta şi el o parte din prejudiciul produs prin evicŃiune, din
moment ce despăgubirea se face proporŃional cu partea ereditară a fiecărui moştenitor.
În cazul în care unul dintre copărtaşi este insolvabil, partea pe care acesta ar fi
trebuit să o suporte va fi preluată de ceilalŃi copărtaşi, inclusiv cel garantat. RaŃiunea
dispoziŃiei constă tot în dezideratul menŃinerii egalităŃii între copărtaşi.
Termenul de prescripŃie. AcŃiunea în justiŃie fondată pe obligaŃia de garanŃie a
copărtaşilor se prescrie în termenul general de prescripŃie de 3 ani, care curge de la
data producerii evicŃiunii. Când prejudiciul suferit de copărtaş este rezultatul unor
vicii ascunse, termenul este de 6 luni. Dacă viciile au fost ascunse cu viclenie ,
termenul este şi în acest caz de 3 ani. În cazul viciilor ascunse termenul curge de la
data descoperirii lor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea
bunului, cu excepŃia construcŃiilor unde începe să curgă cel mai târziu de la împlinirea
a trei ani de la predarea lor.
1.Nulitatea relativă a partajului. Textul art.790 Cod civil, prezentat mai sus,
este de inspiraŃie franceză, fiind identic cu prima parte a articolului 887 din Codul
civil francez, care, în plus, cuprinde şi referirea la desfiinŃarea partajului pentru
leziune.
Legiuitorul se referă, deci, la desfiinŃarea împărŃelilor pentru violenŃă sau dol,
deci pentru vicii de consimŃământ. Aceste vicii sunt apreciate şi sancŃionate, în
principiu, ca în dreptul comun. Totuşi sancŃionarea lor este supusă şi unor reguli
speciale. Astfel, art.793 Cod civil stabileşte o prezumŃie irefragabilă, juris et de jure,
de confirmare a partajului atunci când un copărtaş - al cărui consimŃământ a fost
viciat- înstrăinează o parte sau toate bunurile din lotul ce i-a fost atribuite şi aceasta se
întâmplă după descoperirea dolului sau încetarea violenŃei. Şi în dreptul comun
confirmarea tacită este admisă în cazul viciilor de consimŃământ menŃionate, dar ceea
ce este specific cazului prezentat este existenŃa unei prezumŃii legale de confirmare,
care nu poate fi combătută prin proba contrară. BineînŃeles că dacă înstrăinarea
bunurilor a intervenit înainte de descoperirea dolului, prezumŃia nu se aplică,
156
neputându-se pune problema confirmării unui act pentru un viciu care la momentul
respectiv nu este cunoscut. Înstrăinarea pentru a valora ratificare a partajului şi
implicit renunŃare la acŃiunea în anulare, trebuie să fie benevolă.
Pentru a nu mai reveni asupra chestiunii confirmării mai precizăm că, întocmai
ca în dreptul comun, confirmarea poate fi expresă sau tacită şi că în afară de cazul
amintit mai sus, reglementat expres de lege, confirmarea tacită poate rezulta şi din alte
împrejurări din care rezultă voinŃa neîndoielnică de confirmare a partajului efectuat ca
urmare a unei voinŃe viciate. Aici, spre deosebire de situaŃia reglementată de art. 793
Cod civil, se aplică dreptul comun, deci este posibilă dovada contrară, respectiv că
actul sau împrejurarea din care rezultă prezumŃia de confirmare, nu avea această
semnificaŃie.
În ceea ce priveşte eroarea ca viciu de consimŃământ, aceasta nu figurează în
enumerarea prevăzută de art.79o Cod civil. Omisiunea nu a fost întâmplătoare . În
scopul asigurării stabilităŃii partajului autorii codului au omis deliberat acest viciu de
consimŃământ a cărui menŃiune în text a fost considerată superfluă şi periculoasă.
S-a avut în vedere că dacă există eroare asupra componenŃei masei succesorale,
există alte remedii. Astfel:
- dacă unele bunuri nu au fost cuprinse în masa supusă partajului, în baza
articolului 790 alin. 2 Cod civil se poate face un partaj suplimentar;
- dacă, dimpotrivă, un bun a fost cuprins în masa partajabilă fără să fie al
coindivizarilor, proprietarul poate să-l revendice, iar copărtaşul evins are acŃiune în
garanŃie împotriva celorlalŃi copărtaşi;
- pentru situaŃia în care ar exista eroare cu privire la persoana unui copartajant,
admis din greşeală la partaj, împotriva acestuia s-ar putea formula acŃiune în petiŃie de
ereditate.
Capitolul III
ÎmpărŃelala de ascendent
SecŃiunea I
DefiniŃia şi condiŃiile de valabilitate ale partajului de ascendent.
În termenii art. 794 Cod civil „tatăl mama şi ceilalŃi descendenŃi pot face
împărŃeala bunurilor lor între fii şi ceilalŃi descendenŃi”. Pornindu-se de la
dificultăŃile pe care le implică partajul şi din dorinŃa evitării unor conflicte între
moştenitori, Codul civil permite ascendenŃilor să-şi împartă, prin donaŃie sau prin
testament, averea între descendenŃi. VoinŃa ascendentului are în acest caz rol
determinat în repartizarea către moştenitori a bunurilor sale şi în menŃinerea
echilibrului patrimonial dintre aceştia referitor la bunurile ascendentului.
Partajul de ascendent are ca principal efect faptul că împiedică naşterea, totală
sau parŃială, a stării de indiviziune, bunurile succesorale fiind dobândite în proprietate
exclusivă şi nu pe cote părŃi.
Partajul de ascendent a fost definit ca fiind actul juridic dintre vii(donaŃie) sau
pentru cauză de moarte (testament) prin care ascendentul împarte între toŃi
descendenŃii săi cu vocaŃie succesorală la deschiderea moştenirii, bunurile sale – în
tot sau în parte - aceste bunuri fiind dobândite de către ei divizat, iar nu în
indiviziune.
Fie că se realizează pe calea unei donaŃii, fie prin testament, dacă condiŃiile
împărŃelii de ascendent sunt îndeplinite, este preîntîmpinată naşterea stării de
indiviziune între succesori la deschiderea succesiunii.
CondiŃii de fond.
CondiŃiile de fond ale partajului de ascendent depind de actul juridic prin care
se realizează. Dacă partajul este realizat prin intermediul unei donaŃii, condiŃiile
privind capacitatea, consimŃământul, cauza şi obiectul actului juridic sunt cele
prevăzute de lege pentru donaŃii, după cum în cazul partajului-testament condiŃiile
respective sunt cele specifice testamentelor. În plus, este necesar a fi îndeplinite
anumite condiŃii refritoare la persoanele care pot face un astfel de partaj, la
persoanele între care este permis a se face partajul şi la respectarea drepturilor
fiecărui descendent.
CondiŃiile referitoare la persoanele implicate în partajul de ascendent. Din
dispoziŃiile anterior citate ale art. 794 Cod civil, rezultă că la ora actuală partajul de
ascendent poate fi realizat numai de către ascendenŃi „pentru fii şi ceilalŃi
descendenŃi”. El se poate, deci, realiza numai în linie directă în sens descendent şi nu
158
şi între alte rude. Acestea din urmă dacă transmit bunuri în proprietate exclusivă
moştenitorilor lor prin intermediul donaŃiei sau testamentului, nu se vor aplica
regulile speciale ale partajului de ascendent, ci doar regulile de drept comun ale
moştenirii.
SecŃiunea a II-a
Efectele împărŃelii de ascendent.
Partajul de ascendent poate produce efecte imediate sau din cele care se
manifestă numai după deschiderea succesiunii, după cum el se face prin intermediul
donaŃiei sau al testamentului. De aceea analiza acestor efecte se va face distinct
pentru cele două situaŃii amintite.
Efectele împărŃelii-donaŃie.
Efecte înainte de deschiderea moştenirii. DonaŃia partaj produce unele efecte
încă de la momentul efectuării ei. Urmare a partajului efectuat prin intermediul
donaŃiei, descendenŃii dispunătorului devin proprietari, în mod imediat şi irevocabil,
asupra bunurilor ce le-au fost atribuite fiecăruia dintre ei.
Raporturile dintre donator şi donatari. Raporturile sunt cele specifice donaŃiei
din dreptul comun în sensul că fiecare donatar devine succesor cu titlu particular al
donatorului cu privire la bunul sau drepturile transmise. Ca urmare, donatorul are faŃă
de donatar obligaŃia de garanŃie pentru faptele sale personale, iar donatarii, obligaŃia
de recunoştinŃă datorată potrivit dreptului comun referitor la donaŃii.
Donatorul poate revoca donaŃia pentru ingratitudine sau pentru neîndeplinirea
sarcinilor. Revocarea pentru survenienŃă de copii este exclusă întrucât, prin ipoteză,
dispunătorul are descendenŃi din moment ce efectuează un partaj între aceştia.
În principiu, decesul donatarului înaintea donatorului nu antrenează caducitatea
partajului realizat pe această cale, bunurile atribuite donatarului urmând a se
transmite proprilor succesori ai acestuia. În cazul în care s-a prevăzut o clauză de
reîntorcere a bunurilor în patrimoniul donatorului pentru caz de predeces al
descendentului donatar, aceasta este valabilă dar consecinŃa va fi nulitatea partajului
de ascendent pentru omisiunea cuprinderii la partaj a descendenŃilor ce vin prin
reprezentare.
Raporturile dintre donatari. În raporturile dintre descendenŃii donatari efectele
sunt cele specifice partajului. Efecele se produc însă de la data actului de împărŃeală
şi nu de la data deschiderii succesiunii. Ca urmare descendenŃii între care s-a făcut
partajul de ascendent beneficiază de garanŃia pentru evicŃiune, ca la partajul de drept
comun în sensul că dacă unul dintre ei a fost evins, pierderea va fi suportată nu numai
de către el, ci de toŃi copartajanŃii, proporŃional cu partea cuvenită. Apoi, plata
eventualelor sulte stipulate în donaŃia-partaj este garantată cu privilegiul
copartajantului asupra imobilelor cuprinse în actul respectiv35, iar neplata acestora
35 D. Chirică. Drept civil Succesiuni şi testamente, Editura Rosetti, Bucureşti 2003, p. 553.
159
36 F. Terre, Y Lequette, op. cit. p.857; Fr. Deak, op. Cit., p. 585.
37 Fr. Deak, op. cit. p. 585; D. Chirică, Drept Drept civil Succesiuni şi testamente, p. 554.
160
pur şi simplu succesiunea, o pot accepta sub beneficiul de inventar sau pot renunŃa la
ea. Un eventual descendent copartajant care este nemultumit de bunurile din lotul său
nu poate renunŃa la testament şi să pretindă primirea părŃi cuvenite din moştenire în
baza regulilor comune privind devoluŃiunea succesorală. Aceasta deoarece
descendenŃii între care s-a făcut împărŃeala pe baza testamentului nu devin legatari, ci
ei rămân moştenitori legali. Ca urmare ori acceptă moştenirea împărŃită conform
voinŃei defunctului, ori renunŃă la moştenire şi nu primesc nimic din aceasta.
Dacă descendenŃii coprtajanŃi acceptă moştenirea, ei dobândesc bunurile
atribuite în baza împărŃelii testamentare în stare divizată, de la momentul deschiderii
succesiunii, iar nu în stare de indiviziune. Se transmit, totuşi, în stare de indiviziune
către moşteniori, bunurile existente la data deschiderii succesiunii şi care nu au fost
cuprinse în partajul de ascendent.
Urmare a împărŃelii realizată pe calea testamentului, între descendenŃi se nasc
raporturi juidice specifice prtajului succesoral şi ca atare descendenŃii îşi datorează
garanŃie pentru evicŃiune după regulile de la partajul de drept comun. La fel, ei se
bucură de privilegiul imobiliar pe care îl are copărtaşul în materie de împărŃeală.
Bunurile care nu au fost cuprinse în partajul de ascendent şi care se transmit,
după cum am arătat mai sus, către descendenŃi în stare de indiviziune, vor fi împărŃite
între aceştia potrivit regulilor de drept comun.
Moştenitorii care au acceptat moştenirea pur şi simplu vor fi ŃinuŃi de obligaŃia
de plată integrală a pasivului succesoral, pe când cei care au acceptat-o sub
beneficiul de inventar vor fi obligaŃi dar în limita bunurilor primite de la defunct.
Dacă unul sau mai multe bunuri din lotul unui descendent nu mai există la
momentul deschiderii succesiunii şi valoarea lotului a scăzut în asemenea măsură
încât i se încalcă rezerva succesorală, moştenitorul respectiv va putea ataca actul de
împărŃeală cu acŃiune în reducŃiune în scopul reîntregirii rezervei sale. AcŃiunea în
reducŃiune nu este admisibilă dacă la deschiderea succesiunii există bunuri care nu au
fost cuprinse în prtajul testamentar şi suficiente pentru reîntregirea rezervei
descendentului lezat38.Dacă, însă, ca urmare a bunurilor pierite dintr-un lot, unul
dintre descendenŃi a rămas fără nici un bun acesta poate cere nulitatea actului de
împărŃeală în calitate de descendent omis de la partaj, în condiŃiile art 797 Cod
civil.39
38 F.Terre,Y.Lequette, op.cit.p.866
39 Fr.Deak, op.cit. p.587
161
În raport de dispoziŃiile art 797 Cod civil, aşa cum am arătat deja, împărŃeala
de ascendent este nulă atunci când unul dintre descendenŃii cu vocaŃie succesorală
efectivă a fost omis de la partaj. Nulitatea operează chiar dacă în afara bunurilor
împărŃite ar exista în masa succesorală suficiente alte bunuri care să acopere
drepturile succesorale ale celui omis40.
Nulitatea poate fi invocată nu numai de descendentul omis de la partaj, ci şi de
oricare dintre ceilalŃi descendenŃi.
DescendendenŃii cu vocaŃie succesorală efectivă care sunt avuŃi în vedere
pentru analiza valabilităŃii donaŃiei sunt cei de la data deschiderii succesiunii. Nu se
iau în calcul renunŃătorii sau nedemnii.
Omisiunea soŃului supravieŃuitor din actul prin care se realizează împărŃeala de
ascendent nu duce la nulitatea partajului respectiv.
Test de evaluare:
1.Ce este partjul de ascendent?
2. Care sunt modalitaŃile de partaj?
3. Efectele nulităŃii partajului
4. CondiŃile obligaŃiei la raport.
Test grilă :
1.ComorienŃii sunt:
d. persoane care au murit împreună.
e. Persoane care au vocaŃie succesorală reciprocă şi au decedat în aceeaşi
împrejurare, fără a se putea stabili care a supravieŃuit celeilalte.
f. Rudele de gradu I care au murit în acelaşi timp.
5.Testamentul conjunctiv:
a.este permis numai militarilor.
b.Este permis numai minorilor.
c.Este interzis.
Al. Bacaci, Gh. ComăniŃă, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Ed. Rosetti,
Bucureşti, 2005, ediŃia a II-a
Bibliografie complementară: