Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.1. Concasoarele
Este utilizată atât pentru mărunţirea prealabilă cât şi pentru mărunţirea fină a produselor cu
un conţinut maxim de apă de 15%.
Moara este alcătuită dintr-o carcasă 1, în interiorul căreia se roteşte un rotor 2, pe a cărei
periferie sunt montate în articulaţii mobile ciocanele 3. Produsul este alimentat prin conducta 4,
1
este preluat de ciocanele în mişcare centrifugă şi sub acţiunea forţei de lovire este desfăcut în
bucăţi de dimensiuni mai mici.
Pentru a elimina din moară produsul în dimensiuni uniforme, la baza morii se montează o
sită 5, care reţine produsele cu dimensiuni mai mari, acestea putând fi recirculate.
1. Carcasă
2. Rotor
3. Ciocane
4. Conductă
5.Sită
Funcţionează pe principiul lovirii produsului, cu ajutorul unor cuie sau baghete metalice,
montate pe discuri cu turaţie mare.
Este utilizat pentru mărunţirea foarte fină şi dispersarea particulelor într-un fluid vâscos
(ciocolată, praful de cacao în masa de ciocolată).
Este construit dintr-un rotor şi un stator, care au prevăzute bare sub formă de cuie. Carcasa
dispersorului se poate coborî, ridica sau roti pentru ca dispersorul să fie scufundat în lichidul
vâscos.
1,4. Distribuitor
2. Dispozitivul de comandă prin contact
3. Pârghia de înregistrare
5. Clapetă
6. Tăvălug de alimentare
7. Panta de alunecare
8. Tăvălugul accelerator
9. Tăvălugi măcinători
10. Axul de excentricitate
11. Transportor
12. Cuţite de rodare
13. Perii
14. Evacuare
Este destinată mărunţirii cărnii în bucăţi de dimensiuni medii sau mici, sub efectul forţelor
de tăiere ce apar între lama ascuţită a cuţitului 1 şi sita 2.
3
Strângerea sitei pe cuţit se realizează cu piuliţa 3, care fixează şi axul 4. Melcul 5 primeşte
carnea prin pâlnia de alimentare 6, cu ajutorul spiralelor 7, apoi se presează uşor spre zona de
tăiere. Melcul este acţionat de un electromotor, tot ansamblul fiind închis într-o carcasă de fontă.
1. Cuţit
2. Sită
3. Piuliţă
4. Ax
5. Melc
6. Pâlnie de alimentare
7. Spirale
Se foloseşte pentru obţinerea preparării mezelurilor sau conservelor sub formă de pastă.
Cuterul este construit dintr-o cuvă 1, ce se sprijină pe carcasa 2, în interiorul căreia se află
electromotorul 3 şi mecanismele de acţionare 4 şi 5. Cuţitele 6, care sunt în fomă de seceră,
ascuţite la exterior se montează decalat pe un arbore orizontal 7, fixat în lagărul 8. Ele sunt
protejate de un capac 9, ce nu poate fi deschis când maşina funcţionează. Cuva cu produs este
pusă în mişcare de rotaţie de axul vertical 10, care se sprijină în lagărul de capăt 11.
Rotirea cuvei permite aducerea cărnii permanent în dreptul cuţitelor. Cuţitele se rotesc cu 1
500-2 000 rot/min.
1. Cuvă
2. Carcasă
3. Electromotor
4,5. Mecanismele de acţionare
6. Cuţite
7. Arbore orizontal
8. Lagăr
9. Capac
10. Ax vertical
11. Lagăr de capăt
4
CAP. II Utilaje pentru separarea amestecurilor eterogene
Este o încăpere de lungime mare astfel încât să asigure depunerea tuturor particulelor solide
din aer. Amestecul aer-solid se alimentează prin onducta plasată la o înălţime suficient de mică
pentru a obţine o viteză mică de sedimentare. Evacuarea aerului curat se face pe la partea
superioară opusă alimentării iar evacuarea particulelor solide pe la partea inferioară.
1. Carcasă
În scopul reducerii curentului de aer într-o încăpere se montează pereţi sau şicane, care prin
schimbarea sensului de circulaţie măresc pierderea de presiune.
Amestecul de separat este alimentat prin conductă, ocoleşte peretele şi apoi particulele
solide sedimentează, fiind apoi înlăturate pe la partea de jos.
Aerul este evacuat pe la partea opusă superioară.
1. Carcasă
2. Şicane
3. Şicane suplimentare
5
II.1.3. Decantoare pentru suspensii
Separarea prin sedimentare este utilizată în scopul separării fazei solide dispersată în mediul
deispersant lichid. Lichidul este colectat la partea superioară a utilajelor de decantare.
Este construit sub forma unui bazin cu baza 1 înclinată pentru a asigura alunecarea
nămolului spre groapa de nămol şi gura de evacuare.
Alimentarea se face prin conducta 4 într-un spaţiu 2 prevăzut cu preaplin care realizează
distribuirea uniformă în camera de sedimentare. Lichidul limpede obţinut deasupra nămolului se
scurge peste deversor în spaţiul 3, de unde după o ultimă decantare este evacuat prin conducta 5.
Pentru curăţira bazinului se utilizează un răzuitor dispus în pemanenţă pe fundul bazinului.
1. Bazin
2. Spaţiu de preaplin
3 Spaţiu cu deversor
4. Conductă
5. Evacuare lichid limpede
Este format din recipientul cu fund conic 1, prevăzut în partea superioară cu rigola 2, în care
se colectează lichidul curat eliminat prin conducta 5.
Amestecul este alimentat prin tubul central 3, care la partea de jos se lărgeşte sub forma
unei pâlni pentru reducerea vitezei amestecului. Particulele solide se dupun la baza conului şi se
elimină prin conducta 4.
1. Fund conic
2. Rigolă
3. Alimentare
4. Conductă eliminare particule solide
5. Conductă evacuare lichid curat
6
II.1.3.3. Decantorul cilindric cu agitator
Este constituit dintr-un rezervor 1 cu înălţime mică cu fund uşor înclinat. Pe axul 2 se
montează braţele 3 prevăzute cu raclete pentru răzuirea nămolului depus pe fundul vasului.
Agitatorul este antrenat de un electromotor . Tubul 4, montat central în jurul axului serveşte la
distribuirea uniformă a amestecului ce urmează a fi separat. Particulele solide se depun pe fundul
vaului de unde le preiau racletele, avacuându-le prin racordul 6. lichidul limpede este decantat în
rigolă şi etse evacuat prin conducta 5.
1. Rezervor
2. Ax
3. Braţe de amestecare
4. Tub
5. Conductă evacuare lichid limpede
6. Racord evacuare particule solide
Aceste utilaje reţin particulele solide din amestecul gazos pe suprafaţa de filtrare, care de
regulă este o ţesătură foarte fibroasă în forma unor saci.
Este alcătuit dint-o cameră sau cilindru din tablă în interiorul cărora se află mai mulţi saci
de pânză 6 prinşi cu extremitatea liberă la o cutie 2 de alimentare a amestecului iar extremitatea
inchisă 7 în mecanismul de scuturare 8.
Amestecul este aspirat printr-un racord 3, în interiorul tuturor sacilor şi printr-un racord 5 de
către un ventilator.
Particulele solide sunt reţinute în interiorul sacilor de unde prin scuturare ajung în cutia 2,
eliminându-se prin ecluza 4. Ecluza are rolul de a inchide etanş filtrul şi acţionată fiind de un
motor electric la fiecare rotaţie descarcă o cantitate de material fară ca aerul să pătrundă în filtru.
7
1. Cilindru din tablă
2. Cutie de alimentare amestec
3. Racord de alimentare prin aspirare
4. Ecluză
5. Racord de aspirare şi evacuare a aerului curat
6. Saci
7. Partea închisă a sacilor
8. Mecanism de scuturare
8
II.2.2. Filtre pentru amestecuri eterogene lichide
Aceste filtre separă particulele solide aflate în suspensie în medii dispersate lichide.
Ele pot funcţiona la presiune hidrostatică, la depresiune sau suprapresiune.
Sunt construite din recipiente cilindrice 1 cu diametrul mare, la baza căruia se află o sită sau
tablă perforată 4, ce constituie suportul de aşezare al precipitatului. Amestecul este alimentat prin
conducta 2 până la nivelul prestabilit.
Precipitatul se depune pe suprafaţa de filtrare într-un strat de grosime determinată de
cantitatea de particule solide sau amestec, precum şi de durata de funcţionare a filtrului.
Decărcarea precipitatului se face în momentul când se constată că grosimea mare a stratului
nu mai permite scurgerea (rezistenţa hidraulică este prea mare iar viteza dată de presiunea
hidrostatică este prea mică), sau când operaţia este gata. Decărcarea precipitatului se realizează
manual prin gura de evacuare 5 iar filtrul curge liber printr-un orificiu aflat la baza aparatului 3.
Deasupra sitei se poate monta un agitator care afânează precipitatul şi ajută la evacuarea lui.
1. Recipient cilindric
2. Conductă de alimentare
3. Evacuare filtrate
4. Sită
5. Evacuare precipitat
6 Agitator
Pentru mărirea eficacităţii filtrelor, diferenţa de presiune între spaţiul ocupat de amestec şi
cel ocupat de filtrat trebuie să fie cât mai mare.
Prin depresiunea realizată în spaţiul se realizează o diferenţă de presiune suficient de mare
care conduce la reducerea duratei de filtrare.
Este format dintr-un cilindu orizontal 1, pe care se aplică o pânză de filtrare 2. în interiorul
cilindrului 1 se montează un cilindru 3 din tablă, legat de cilindrul 1 (mai mare) prin pereţi radiali
4 care impart filtrul în compartimente sau celule 5. Cilindrul interior 3 este impărţit şi el în mai
multe cmpartimente:
9
I. Alimentarea cu amestec şi realizarea filtrării cu tasarea precipitatului. Acest compartiment
este legat la instalaţia de vid prin conducta 6.
II. Spălarea precipitatului cu apă de la duşuri şi colectarea filtratului. Acest compartiment
este legat la instalaţia de vid prin conducta 7.
III. Desprinderea precipitatului suflând aer prin conducta 8 în acest compartiment.
IV. Desfundarea porilor sitei şi a pânzei filtrante prin suflarea aeruluii prin conducta 9 în
compartimentul IV.
Amestecul ete alimentat continuu într-o cuvă 10, în care se montează un agitator 11. Tot
ansamblul este prijinit pe un postament pe care se fixează atât cuva cât şi cilindrul perforat prin
intermediul unui ax 12 şi a lagărelor de susţinere.
Este format dintr-un număr mare de plăci ce alternează cu rame, toate spijinindu-se prin
intermediul a doi umeri pe două bare metalice aşezate de-a lungul filtrului. Fiecare ramă este
10
îmbrăcată într-o pânzăfiltrantă, întinsă bine pe cadrul metalic al ramei şi ficare ramă este presată
între 2 plăci. Tot ansamblul este susţinut pe un cadru metalic ce se poate fixa pe fundaţie sau
poate fi deplasat cu ajutorul unor roţi. Plăcile şi ramele, prin aşezarea lor în pachet compact,
formează un canal pentru alimentare şi altul pentru evacuare, astfelfiecare placă şi fiecare ramă
au câte un orificiu de alimentare şi evacuare.
Filtratul străbate pânza şi ajunge în canalele plăcii, iar de aici în canalul colector de
evacuare. Precipitatul rămâne pe pânza ramei sub forma unei turte groase până când se constată
că preiunea de filtrare creşte brusc, spaţiul ramei este prea âncărcat cu precipitat şi nu mai este
permisă alimentarea cu amestecul eterogen. În acest caz se opreşte pomparea suspensiei, se
desface sistemul de presare a pompelor şi ramelor, turtele de precipitat sunt îndepărtate manul iar
suprafeţele de fitrare sunt spălate.
Filtrul cu plăci
Filtre sterilizante
Sunt utilizate pentru a reţine pe suprafaţa de filtrare unele microorganisme aflate impreună
cu particulele solide în suspensie în unele lichide (vin, bere, sucuri de fructe).
Suprafaţa filtrantă este constituită din plăci sterilizante 5, obţinute prin presarea unui
material cu proprietăţi absorbante (reţin microorganismele în baza diferenţei de potenţial).
Filtrul sterilizant este asemănător cu filtrul cu plăci şi rame, plăcile 1 sunt construite cu
canale prevăzute cu o parte îngroşată 2 astfel încât să se poată monta alternativ, astfel: plăcile
1,3,5 formează un canal colector 3, iar a 2-a placă, a 4-a şi a 6-a formează canalul de evacuare 4.
Între două plăci, se montează placa sterilizantă 5. amestecul intră prin canalul de alimentare apoi
prin orificiul din placă, pe faţa poroasă a plăcii sterilizante.
Filtratul străbate placa sterilizantă de placa de oţel şi de aici în canalul colector de evacuare.
Se utilizează mult kieselgurul ca material filtrant, care se depune pe plăcile sterilizante şi
reţin microorganismele pe baza diferenţei de potenţial.
1. Plăci
2. Parte îngroşată
3. Canal colector
4. Canal de evacuare
5. Placă sterilizantă
11
II.3. Utilaje de separare prin centifugare
Pot fucţiona după principiul filtrării sau decantării fazei uşoare şi se folosesc pentru
separarea particulelor solide, sau a unui lichid dintr-un mediu dispersat lichid.
Centrifugele filtrante se folosesc pentru separarea particulelor solide din lichid şi pot fi de
construcţie diferite: verticală, montată suspendat sau sprijinit sau orizontală.
Pot fi cu descărcare manuală, mecanică sau automată a precipitatului.
Centrifuge decantoare
Este utilizată pentru separarea suspensiilor solide de dimensiuni foarte mici, fluide. Se poate
utiliza şi pentru limpezirea grăsimilor animale, cu condiţia ca acestea să fie fluide.
Centrifuga constă dintr-un melc transportor 1, cu pas constant şi dametrul variabil şi o
manta 2, care urmăreşte conturul melcului. Mantaua se roteşte cu turaţie mare, iar melcul se
roteşte în sens invers cu o turaţie mai mică. Cinlindrul melcat este construit gol în interior şi
închis numai la un capăt, unde se montează axul 3 de antrenare. Prin capătul liber se intoduce
conducta 4 de alimentare a amestecului, care este adus în dreptul unor orificii aflate pe cilindrul
12
melcat, astfel încât spirele melcului să transporte spre canalul de evacuare 5 a sedimentului,
particulele de densitate mare, care sedimentează în interiorul mantalei. Fluidul cu densitate mai
mică, este decantat pe deasupra stratului de sediment, prin gulerul de preaplin 6, montat frontal
pe manta. Tot ansamblul este montat într-o carcasă.
1. Cilindru melcat
2. Mantauă
3. Ax de antrenare
4. Conductă de alimentare
5. Conductă de evacuare
6. Preaplin
Funcţionează cu o forţă centrifugă foarte mare şi datorită factorului mare de separare se mai
numesc şi supercentrifuge.
Aceasta se realizează sub forma unui cilindru 3, de rază mică şi înălţime mare, montat pe
axul gol în interior 2. La exterior se gaseşte un alt cilindru de protecţie 8, închis la partea
superioară cu două pâlnii: una pentru faza uşoară 7 şi alta pentru faza grea 6 ( 2 > 1 ). Cei doi
cilindrii se montează pe un ax 4 de antrenare, ce se asamblează cu axul perforat 2. Emulsia se
alimentează prin conducta 1 de distribuţie. Lichidul cu densitate mare este proiectat cu viteză
mare spre periferia cilindrului 8, pe care îl străbate ascendent spre pâlnia 6. Faza uşoară intră în
interiorul axului gol 2 şi se ridică eliminându-se prin pâlnia 7.
1. Conductă de distribuţie
2. Ax gol
3. Cilindru
4. Ax de antrenare
6,7. Pâlnie
8. Cilindru de protecţie
13
Separatoare centrifugale
14
Pentru purificarea aerului cu particule solide în suspensie se folosteşte ciclonul:
15
III. Schimbătoare de căldură
Sunt aparatele folosite pentru efectuarea unor operaţii însoţite de transferul căldurii de la un
fluid la altul. Majoritatea au delimitate două spaţii pentru circulaţia separată a celor două fluide
între care are loc schimbul de căldură. Peretele care separă aceste spaţii se numeşte suprafaţă de
schimb de căldură, respectiv încălzire sau răcire. Este posibil ca această suprafaţă să nu existe la
unele schimbătoare de căldură, caz în care transferul de căldură se face prin contact direct, putând
avea loc şi un transfer de substanţă.
Schimbătoarele de căldură funcţionează în regim staţionar. Schimbătoarele de căldură care
funcţionează în regim nestaţionar, realizează încălzirea sau răcirea în anumite condiţii de
temperatură, se numesc regeneratoare.
Clasificarea schimbătoarelor de căldură:
- schimbătoare de căldură sub formă de vase cu manta sau serpentine sudate de vase;
- schimbătoare de căldură cu serpentine;
- schimbătoare de căldură tip ţeavă în ţeavă;
- schimbătoare de căldură cu aripioare;
- schimbătoare de căldură multitubulare;
- schimbătoare de căldură cu plăci;
- schimbătoare de căldură de construcţie particulară sau mixtă.
Sunt destinate realizării unei anumite faze tehnologice, la o anumită temperatură. Pot fi
deschise, când încălzirea sau răcirea are loc la presiune atmosferică, închise, când se lucrează sub
vid, sau sub presiune (la interior pot fi prevăzute cu agitator).
1. Vas
2. Manta
3. Racorduri pentru circulaţia lichidului prin spaţiul delimitat de
vas şi manta
4. Racorduri pentru introducerea sau scoaterea lichidului din
vas
16
Sunt indicate pentru debite mici de fluid şi pot fi cu una sau mai multe serpentine. Pot fi
formate dintr-un recipient închis sau deschis, serpentinele sunt montate în interiorul vasului şi pot
fi sub formă de spirală, sau cu serpentine plane.
Sunt utilizate pentru debite mici de fluide, ţevi cu diametrul de 75 mm, sunt introduse în
alte ţevi coaxiale cu diametrul mai mare.
Ca avantaj, aparatul poate fi uşor adaptat necesităţii proceselor tehnologice, prin mărirea
sau micşorarea numărului de elemente.
Ca dezavantaj, spaţiul dintre ţevi se curăţă greu, implică un cost ridicat de cumpărare şi
pierderi de presiuni mari.
Se utilizează pentru schimbul de căldură între orice tip de fluide şi prezintă mai multă
siguranţă la etanşeitate, construcţia lui este asemănătoare cu filtrele presă. Astfel din punct de
vedere constructiv acestea conţin:
- un cadru metalic care susţine plăcile strânse sub formă de pachet;
- plăci din oţel inoxidabil, prevăzute cu orificii pentru aşezarea pe barele cadrului metalic.
Feţele plăcilor sunt ondulate, pentru a mări suprafaţa de transfer de căldură şi pentru a dirija
deplasarea lichidului în peliculă. Fiecare placă are la colţuri câte un orificiu 4 , care prin alăturare
formează canale pentru intrare şi ieşire a celor două lichide între care are loc transferul de
căldură.
Plăcile de capăt sunt mai groase, au numai faţa interioră ondulată şi au numai două orificii
prin care iese unul din fluide.
- garnituri de cauciuc, aşezate intre plăci pentru etanşeitate;
Avantaj: suprafaţă mare de transfer de căldură.
18
III.6. Schimbătoare de căldură cu aripioare
Se folosesc atunci când coeficienţii parţiali de transfer de căldură a celor două fluide între
care se face schimbul de căldură, sunt mult diferiţi între ei (aburul care condensează şi gaze care
încălzesc). Există mai multe tipuri cu aripioare longitudinale sau cu aripioare transversale.
Cele mai întâlnite sunt cele din ţevi de oţel, pe care se sudează aripioare.
Ţevile reunite mai multe în paralel sau în serie prin intermediul unor camere colectoare,
servesc ca şi radiatoare de instalaţii de căldură cu abuur pentru încălzirea aerului din încăperi sau
a aerului necesar uscătoarelor. Aripioarele se confecţionează dintr-un metal cu conductivitate
ridicată.
Sunt adaptate unor anumite scopuri tehnologice cum ar fi: deflegmatoare, care utilizează
doi agenţi de transfer de căldură care preiau căldura de la vaporii care se condensează. Ca şi
condensatoare realizează transfer de căldură între două etape: condensare şi răcire.
Schimbătorul Votator se utilizează pentru preîncălzirea lichidelor la anumite temperaturi şi
menţinerea la aceste temperaturi un anumit timp. De exemplu: solubilizarea unor componenţi.
1. Circulaţia agentului de
schimb de căldură
2.Circulaţia produsului
3. Palete răzătoare
19
IV.Utilaje pentru uscare
Operaţia de uscare este utilizată în biotehnologii pentru conservarea unor produse solide sau
lichide, la un conţinut redus de umiditate pentru a nu fi atacate de microorganisme.
Îndepărtarea se poate face prin două procedee:
- prin vaporizarea apei la suprafaţa produsului;
- prin antrenare cu aer sau gaze de ardere.
În funcţie de modul realizării transmiterii căldurii, uscătoarele pot funcţiona prin conducţie,
convecţie în aer cald sau gaze de ardere sau prin radiaţie.
Uscătoarele care lucrează prin conducţie prezintă avantajul unui consum redus de energie şi
dezavantajul unei productivităţi reduse. Produsul uscat prin conducţie este inferior calitativ celui
obţinut prin uscarea prin convecţie. Datorită cerinţelor calitative impuse produselor uscate, cele
mai utilizate uscătoare sunt cele care funcţionează prin convecţie. Astfel ele pot folosi ca agenţi
de uscare, aer cald, gaze de ardere sau amestecuri de aer cald şi gaze de ardere. Exemplu: uscător
cu tăvi, uscător cu benzi suprapuse, uscător cu celule verticale, uscător cu discuri rotative, uscător
turn, uscător cu strat fluidizat.
Uscătorul cu raze infraroşii funcţionează prin transmiterea căldurii prin radiaţie.
Este utilizat pentru uscarea produselor fluide cu vâscozitate ridicată. Este format din unul
sau mai multe valţuri 1, alimentat în interior cu abur saturat. Valţul este montat pe un ax gol 2,
care serveşte atât ca ax de antrenare cât şi drept conductă de alimentare cu aburi. El se sprijină pe
cuva 3 prin intermediul a două lagăre, rulmenţi. Antrenarea axului se realizează cu un
electromotor. Prin rotirea valţului, produsul se aşează într-un strat subţire pe suprafaţa lui, iar
când valţul iese în afara cuvei, produsul este supus uscării intense prin conducţie, datorită
aburului saturat din interiorul valţului. Ca urmare se formează pe valţ o crustă de produs uscat,
care atunci când ajunge în dreptul şnecului de evacuare 5 , este răzuită cu ajutorul unui cuţit 7. În
timpul uscării, vaporii de apă produşi sunt refulaţi în afara uscătorului. Pentru mărirea
productivităţii, se montează două valţuri care se rotesc în sens opus.
1. Valţ
2. Ax gol
3. Cuvă
4. Ax agitator
5. Melc transportor
6. Cuvă de prealimentare
7. Cuţit de răzuire
8. Canal
9. Racord evacuare
20
IV.2. Uscătorul cu tăvi
Se foloseşte la uscarea legumelor şi fructelor. Este construit sub forma unei încăperi, în care
sunt aşezate tăvile pe ghidaje în straturi suprapuse. La început, tăvile se introduc toate o dată,
după un interval de timp cu ajutorul unui dispozitiv, tava de jos se scoate (căldura se transmite de
jos în sus), produsul fiind uscat iar apoi toate tăvile se coboară cu câte un pas. Procedeul se repetă
până la scoaterea tăvilor.
Există mai multe tipuri constructive, în funcţie de ceea ce urmează a fi uscat (paste
făinoase, legume, fructe, plante, etc). Pentru uscarea fructelor şi legumelor, se foloseşte uscătorul
cu următoarele componente: benzi suprapuse 1, bandă transportoare pentru alimente 2, bandă
transportoare de evacuare 3, radiatoare aflate sub fiecare bandă, care încălzesc aerul vehiculat cu
ajutorul unor ventilatoare 4, întorcătoare care schimbă poziţia bucăţilor de produs pe bandă,
pentru ca uscarea să se realizeze uniform 5, carcasă care închide tot ansamblul de benzi 6, coşul
prin care se evacuează umiditatea eliberată din produs 7.
1. Benzi
2. Transportor
3. Transportor de evacuare
4. Radiatoare
5. Întorcătoare
6. Carcasă
7. Coş
Este folosit pentru uscarea malţului necesar fabricării berii. Este sub forma unei încăperi 1,
cu înălţime mare, împărţită în cinci nivele. La nivelul I se află sistemul de încălzire 3. La nivelele
II, III şi IV se află uscătorul propriu-zis format din celulele 4, despărţite între ele prin pereţii 5,
confecţionaţi din tablă perforată; fiecare celulă are la baza inferioară câte două deschideri: una, 6
care comunică cu spaţiul de aer rece şi cealaltă 7, care comunică cu spaţiul de aer cald ce vine
21
prin canalul de aer cald 8. acesta face legătura la toate nivelele în camera de încălzire 2.
Deschiderile servesc pentru dozarea amestecurilor de aer cald necesar uscării. Celulele 4 pentru
produs, sunt despărţite între ele prin canale de aer compartimentate pe nivele, cu ajutorul unor
clapete.
Acestea se folosesc pentru dirijarea aerului spre celulele cu produs, astfel că de fiecare dată
aerul să traverseze stratul de produs din două sensuri. Produsul granular se alimentează prin
nivelul superior V, lăsând să se umple toate celulele. Cu ajutorul şuberilor (clapete), malţul este
coborât de la un nivel la altul, completând nivelele libere cu malţ verde. Când malţul a ajuns la
procentul de umiditate stabilit, este eliminat din uscător.
1. Încăpere
2. Cameră de încălzire
3. Sistem de încălzire
4. Celule
5. Pereţi
6,7. Deschideri
8. Canal vertical
22
1. Tambur cilindric
2. Bandaje
3. Role
4. Coroană dinţată
5. Pinion
6. Electromotor
7.Conductă de alimentare
8. Pâlnie
9. Racord evacuare
10. Bandă transportoare
11. Nervuri elicoidale
12. Cameră de ardere
13. Ventilator
14.Ventilator de aspiraţie
Realizează uscarea produsului lichid prin pulverizarea fină într-un curent de aer foarte cald
(lapte praf ); dimensiunile mici ale particulelor de produse, permit o evacuare instantanee a apei,
fapt ce nu produce creşterea exagerată a temperaturii produsului.
Uscarea de realizează în turnul de uscare 1, alimentat cu produs prin conducta 2, la sistemul
de pulverizare 3, care asigură dispersarea fină a fluidului în masa agentului termic.
Produsul uscat este colectat după uscare la baza turnului, cu ajutorul unui agitator mecanic
în conducta 5 ce leagă turnul de ciclonul 6.
Din ciclon, produsul este descărcat prin ecluza 7, în transportorul 8, iar aerul este aspirat de
ventilatorul 9 şi evacuat în atmosferă.
Sistemul de încălzire a aerului 10 necesar pentru uscare, poate funcţiona cu aburi, electric
sau cu gaze de ardere, cu sau fără amestec de aer.
Circulaţia agentului de uscare şi a produsului în uscător, se realizează în echicurent, în
contracurent sau mixt. Deoarece particulele separate din aerul cald utilizat la uscare, acestea sunt
trecute printr-un curent de aer rece, fie direct în turnul de uscare, după uscare sau în timpul
transportului.
1. Turnul de uscare
2. Conductă
3.Sistem de
pulverizare
4. Agitator mecanic
5. Conductă
6. Ciclon
7. Ecluză
8. Transportor
9. Ventilator
10.Sistem de încălzire
a aerului
23
IV.7. Uscătorul cu strat fluidizat
Realizează fie o post uscare după uscarea prin pulverizare, fie uscarea în întregime pentru
uscarea produselor granulare.
Uscarea se realizează într-un curent de aer cald, ce străbate produsul granular sau sub formă
de pulbere, aşezat sub forma unui strat sau pat, pe un grătar 1 cu orificii mici, pus în mişcare de
vibraţie cu dispozitivul 2.
Grătarul se montează într-o carcasă 3, astfel încât să formeze două spaţii, unul pentru aer
cald, celălalt pentru produs. Aerul se aduce prin racordul 4, trece prin orificii şi străbate stratul de
produs alimentat prin racordul 5.
Pe măsură ce se usucă, produsul devine tot mai uşor, astfel că unele particule vor fi
antrenate de aer şi scoase prin racordul 6, pe când particulele mai grele vor fi deplasate pe
grătarul vibrator şi evacuate prin racordul 7. Particulele fine sunt recuperate cu ajutorul
cicloanelor.
1. Grătar
2. Dispozitiv
3. Cameră
4,5,6,7. Racord
8. Motor
9. Consolă
10. Guri de vizitare
11. Guri de curăţire
12. Placă suport
13. Amortizoare de
vibraţie
Se foloeşte pentru uscarea produselor vegetale ca: spnac, ceapă, morcovi, fructe, etc, tăiate
în felii foarte subţiri.
Uscătorul este de fapt o bandă transportoare, deasupra căreia se află sistemul de iradiere
compus din becuri electrice cu filament de wolfram, radianţii metalici sau ceramici, încălziţi cu
aburi sau gaze.
24
V. Utilaje şi instalaţii pentru sterilizarea mediilor de biosinteză
(cultură)
Mediile de biosinteză/ de cultură sunt constituite din suporturi nutritive sterilizante care
permit dezvoltarea şi studiul unui microorganism în afara nuşei ecologice naturale. Compoziţia
mediului are o importanţă deosebită asupra reproductivităţii şi eficienţei tehnologice respective:
Clasificare:
1. După consistenţă:
- lichide;
- semisolide;
- solide.
2. După compoziţie:
- naturale, care conţin elemente naturale de origine animală/ vegetală;
- sintetice, care conţin doar compuşi cu stare chimică cunoscută, care pot fi dozaţi.
3. După tipul respirator al microorganismelor cultivate:
- medii pentru microorganisme anaerobe;
- medii pentru microorganisme aerobe.
4. După destinaţia finală:
- pentru cultura inocul;
- pentru cultura de regim numite şi medii de fermentare.
Cele mai utilizate medii sunt cele naturale care au la bază subproduse agroalimentare: şrotul
de floarea-soarelui, şrot de soia, făină de porumb, tărâţe de grâu, zerul, melasa. Avantajul acestora
este că sunt ieftine, dar prezintă dezavantajul variabilităţii compoziţiei.
Mediile sintetice sunt perfect reproductibile la scară industrială dar sunt mai scumpe.
Un mediu de cultură trebuei să conţină:
- o sursă de carbon (glucide: glucoza, amidonul, lactoza, zaharoza);
- o sursă de azot (organică, aminoacizi: P/ anorganică: NH 4 , sulfat de amoniu);
- o sursă de fosfor (acidul fosforic, diferite săruri ale acestuia,de amoniu, Mg din sulfatul de
Mg, Fe din clorura ferică).
- microelemente: Mn, Ni;
- factori de creştere: aminoacizi, vitamine , coenzime, proteine;
25
V.1. Instalaţii de sterilizare în vrac
Această instalaţie este folosită pentru sterilizarea plămezilor obţinute din făinuri de cereale,
care prezintă tendinţa de sedimentare. Este alcătuită din două subansamble:
- unul superior, care cuprinde buncărul de alimentare şi sterilizatorul;
- unul inferior care cuprinde vasul de menţinere şi răcitorul.
Făina este plămădită cu apa în plămada (cu ≈30 % umiditate). Sterilizarea se face în
sterilizatorul cu manta şi şnec 3 la temperatura de 140 0 C. Menţinerea la această temperatură se
face în vasul de menţinere 4, după care urmează o a 2-a diluare cu apă sterilizată în dozatoare 7,
unde se aduce plămada la 60% umiditate, realizându-se şi o primă răcire. Răcire a se continuă în
răcitorul cu manta şi şnec 6 până la 40 0 C, când se poate face inocularea.
Procesul se exrimă prin:
- A – timpul de încălzire până la temperatura de sterilizare;
- B – timpul de menţinere la temperatura de sterilizare;
- C – timpul de răcire până la temperatura optimă;
DESEN
26
DESEN
DESEN
Se foloseşte pentru sterilizarea melasei în vederea obţinerii acidului citric.
Melasa este sterilizată cu aburul direct in coloana 1, care este formată din doi cilindrii
coaxiali. În cilindrul interior prevăzut cu perforaţii este adus aburul care se amestecă cu melasa în
spaţiul dintre cei doi cilindrii. Temperatura de sterilizare este 120 0 C, iar timpul de încălzire 5-6
secunde. Menţinerea (20-30 minute) se face în vasul 3, după care urmează răcirea până la 4 0 C în
vederea inoculării.
DESEN
Aceste instalaţii au în componenţa lor atât sisteme pentru încălzire directă (injector,
serpentină, vas de detentă), cât şi un sistem de încălzire indirectă (schimbător de căldură cu
plăci), valorificându-se avantajele celor două tipuri de instalaţii:
- prin intermediul schimbătoarelor de căldură cu plăci se pot realiza economii de energie
prin recuperarea căldurii;
- prin încălzirea directă se reduce timpul de procesare.
27
DESEN
Se numesc autoclave iar procesul: autoclavare/ apertizare (Nicholas Apert). La rândul lor se
impart în:
- verticale;
- orizontale.
28
Cele verticale prezintă avantajul că ocupă un spaţiu mai mic, alimentarea făcându-se pe la
partea superioară. Cele orizontale necesită mai mult spaţiu pentru deschiderea capacului şi
alimentare cu coşurile de produs, dar prezintă avantajul că aceste coşuri pot căpăta o mişcare de
rotaţie, prin care se relizează îmbunătăţirea transferului termic şi reducerea timpului de sterilizare
şi pot fi prevăzute cu un economizor (rezervor pentru preîncălzirea iniţială a apei, pentru stocarea
apei uzate şi refularea ei în altă şarjă).
Autoclava verticală
DESEN
Autoclava este un vas subpresiune, construit din tablă grosă de oţel, prevăzut cu un fund
sferic, sudat la corpul cilindrului şi un capac rabatabil. La partea inferioară se găseşte un barbotor,
care poate avea diferite forme (inelar, sub formă de stea, sub formă de T), prin care se aduce
aburul şi aerul. Eanşarea capacului se face cu ajutorul unor garnituri speciale (azbest, bumbac) şi
a buloanelor de strângere 10. Coşurile în număr de 1-4, sunt fixate pe trei suporţi de sprijin 3 şi
între coşuri se pun distanţiere care au formă cilindrică, sunt confectionate din tablă perforată cu
orificii de minim 25 mm, iar distanţele dintre orificii de maxim 2,5x diametrul. Diametrul
coşurilor este cu circa 80 mm mai mic decât al diametrului autoclavei, pentru o bună circulaţie al
fluidelor.
Se închide capacul, se introduce apă conducta perforată 12 de alimentare, până la nivelul
preaplinului 9. După care se începe încălzirea cu abur introdus prin barbotorul 7 până la 110 0 C.
La acestă temperatură se începe şi introducerea aerului.
După terminarea timpului de menţinere la această temperatură de sterilizare, se opreşte
admisia aburului şi se deschid ventilele de preaplin şi de alimentare cu apă rece. Suprapresiunea
de 2 bar se menţine până la 100 0 C după care se reduce prin intermediul ventilului de aerisire 14.
Se continuă alimentarea cu apă rece până la temperatura dorită, surplusul eliminându-se prin
preaplinul 9.
Autoclava orizontală
Sunt mai răspândite decât cele verticale din punct de vedere constructiv. Există mai multe
variante:
- autoclave statice cu sau fără economizor;
- autoclave cu coşurile în mişcare (rotoclave), cu sau fără economizor, iar mişcarea
coşurilor poate fi într-o singură direcţie sau în două direcţii (mişcare pendulară).
Economizorul este un vas subpresiune, deasupra autoclavei în care se preîncălzeşte apa
înainte de sterilizare.
DESEN
Rotoclava are formă cilindrică, prevăzută la un capăt cu un fund fix, iar la celălalt capăt cu
un capac montat pe balamalele care se închid şi se etanşează cu ajutorul roţii de strângere 3. În
interiorul rotoclavei, se găseşte dipozitivul de rotire pus în mişcare de un electromotor, prin
intermediul unor roţi dinţate sau a unor curele de transmisie.
Coşurile pentru recipiente au formă cubică şi se introduc pe două şine de ghidaj, fixate în
dispozitivul de rotire. Rotoclava este prevăzută cu racorduri pentru alimentare cu apă rece, caldă,
29
abur şi aer şi un racord pentru golirea apei uzate. Deasupra rotoclavei, este montat economizorul,
care este un vas cilindric orizontal, prevăzut în interior cu un barbotor pentru încălţirea apei.
Funcţionare: se introduc coşurile cu produs şi apa caldă din economizor. Dacă este prima
şarjă, apa este încălzită cu abur prin barbotare, iar la sfârşit este stocată şi recuperată din
economizor.
Funcţionarea decurge ca la autoclavă, după scurgerea timpului de sterilizare, se scoate apa
caldă şi se introduce în economizor şi se face răcirea cu apă rece.
Se foloseşte pentru sterilizarea produselor vâscoase, solide, sau amestecuri de lichide şi
solide.
În principiu sunt construite dintr-o carcasă în formă de tunel, împărţită în mai multe zone
(sectoare termice) în care recipientele se deplasează de la un capăt la altul cu ajutorul unui sistem
de transport pe unul sau mai multe nivele.
Se caracterizează prin funcţionarea la presiune atmosferică. Din această cauză temperatura
maximă de lucru este de 100 0 C, încălzirea se face cu apă (funcţionează ca pasteurizator).
Sterilizarea la produse se realizează cu aciditate ridicată, iar agentul termic utilizat este apa
caldă.
Numărul sectoarelor termice este de 2-8, în funcţie de temperatura iniţială a produselor,
temperatura de sterilizare sau pasteurizare şi de natura ambalajului. Primele sectoare urmăresc
aducerea produsului de la temperatura iniţială la cea de pasteurizare (pH=4,5) sau sterilizare
(pH<4,5) şi pot fi în număr de 1-3 sau pot lipsi dacă umplerea s-a făcut la o temperatură apropiată
de temperatura de sterilizare.
Este construit din patru turnuri verticale: unul pentru încălzire, al doilea pentru sterilizare, al
treilea pentru prerăcire şi al patrulea pentru răcire şi uscare.
Coloana de încălzire este dublă, ramura ascendentă are doar rol de alimentare, iar ramura
descendentă realizeză încălzirea cu apă şi menţinerea presiunii din turnul de sterilizare, prin
coloana de lichid. Presiunea şi temperatura cresc treptat, pe măsură ce produsul coboară.
Sterilizarea se face cu abur în al doilea turn (P =1 atm, t = 121-127 0 C). Turnul de
sterilizare are patru ramuri, vitaza lanţului reglându-se din 3 în funcţie de formula de sterilizare.
Răcirea se realizează în două turnuri, într-o ramură a primei coloane se află coloana
hidrostatică, care asigură şi scăderea treptată a temperaturii şi presiunii. În următoarele două
ramuri, răcirea se realizează prin stropire, iar cea de-a patra este întrebuiţată pentru uscarea
ambalajelor.
Alimentarea cu ambalaje se realizează prin partea inferioară a coloanei de încălzire,
evacuarea ambalajelor sterilizate se face la baza coloanei de uscare, evitându-se complet
amestecarea produselor sterilizate cu cele nesterilizate.
30
În afară de instalaţiile descrise la care sterilizarea se realizează cu apă sau abur, există o
serie de instalaţii, cu funcţionare continuă, care realizează sterilizare cu aer cald, gaze de ardere,
cu flacără directă, cu radiaţii, cu infraroşii, şi cu microunde.
31