DEZVOLTAREA PROFESIONALA IN CARIERA

DIDACTICA

Evadand din propria noastra conditie pentru a deveni pur si simplu analitici ,
cand ne gandim retrospectiv la notiunea de predare si ne scanam experienta pe care o
avem ca si fosti elevi , ne vin in minte dascali care sustineau lectii anoste sau absolut
fascinante, care controlau evenimentele clasei sau pe care abili si inteligenti ii
controlam noi .
Unii au devenit modele invocate cu drag in momente de amintire , care au
functionat ca niste catalizatori si care ne-au inspirat in deciziile de orientare
vocationala , altii au disparut ca niste umbre inconsistente in uitare .
Am fost candva debutanti intr-o profesie deloc usoara sau comoda , poate si
din cauza vesnicului neprevazut care insidios aparea in cele mai diverse forme . Am
avut momente de gratie sau momente cand macar in discursul cu sinele ne-am
recunoscut micile esecuri . Apoi am educat , o generatie , doua , de fapt cate sunt
pana azi?
Recunosc ca mereu am avut sentimental ca eu pot foarte mult in profesia
aceasta si cu o anumita abilitate pe care la inceput nu o puteam prea coerent defini ,
reuseam sa tintesc fara gres spre puncte nevralgice pe care le rezolvam apoi prin
decizii eficiente .Credeam ca este vorba de intuitie si talent , dar azi stiu ca este vorba
de mai mult decat atat. Azi , dupa doua decenii si jumatate de activitate pot explica
foarte argumentat si invocand elemente teoretice stabile ce se intampla . Dar acest
fenomen de insigt nu il pot pune doar pe seama experientei , ci mai ales pe seama
dezvoltarii mele profesionale care a presupus un demers mult mai complex .
Ce este dezvoltarea in profesie ? Daca teoreticienii si cerecetatorii in
psihologie sustin in consens ideea conform careia dezvoltarea fiintei umane are loc
de-a lungul mai multor stadii, atunci putem prin analogie considera ca a deveni si a te
desavarsi tu ca educator reprezinta parcurgerea unor stadii .
Parcurgerea stadiilor de dezvoltare profesionala presupune acumularea unor
experiente de predare , a unor experiente de aprofundare a cunostintelor specifice
domeniului si nu in ultimul rand initierea unor studii de cercetare si de investigare a
fenomenului pedagogic sau a specificului psihologic .
Anxietatile si grijile perpetue ale unor colege in fata unor aspecte cotidiene de
natura psiho-pedagogica , in ciuda unui numar considerabil de ani de experienta este
fara indoiala un simptom al lipsei reale de maturizare profesionala a lor
Maturizarea in domeniul didactic este rezultatul interactiunilor dintre propriul
nivel de dezvoltare si conditiile de mediu . Dezvoltarea optima are loc in situatia in
care conditiile de mediu ofera suficiente provocari pentru maturizarea cognitiva si
emotionala .La nivelul nostru , al invatamantului prescolar , exista o aparenta de
simplitate sau de complexitate in etichetarea mediului de catre un nespecialist .
Realitatea este ca pretioasa materie umana cu care lucram , copilul, ca prim beneficiar
al actiunilor noastre parcurge in aceasta perioada un spectaculos traseu de dezvoltare
psiho-fizica . Adultii care graviteaza in jurul dascalului ,reprezentat de parintii
copiilor, colegi si mediul institutional extins, designeaza actualizarea mediului la
pulsul si nevoile imediate ale realitatii pe care o parcurgem .
Grila de analiza prin care putem sa ne filtaram propria evolutie personala o
intocmim singuri , dar daca ea este prea simpla si prea confortabila vom fi desigur
amendati.
Deseori am spus ca pentru a fi expert in prelucrarea metalelor trebuie sa ai
studii aprofundate in acest domeniu al ingineriei . Pentru a actiona asupra celor mai
valoroase elemente ce populeaza lumea intr-un moment in care ele parcurg traseul de
formare este oare suficient ceea ce suntem? Cred ca nu este o exgerare ideea ce se
prefigureaza de a aprofunda complexitatea domeniului nostru. Recunosc ca experienta
personala de dezvoltare profesionala mi-a oferit sansa de a surprinde fenomenul
didactic din perspective noi , de a stapani tehnici de interventie mai eficiente si de a-
mi utiliza mai bine si mai echilibrat resursele pentru o actiune performanta .
Exista preocupari diverse pe care le-am surprin in ultimii ani unele de
neacceptat ,unele tolerabile , altele admirabile. Preocuparea fata de supravietuirea
personala ca dascal pentru cati ani mai sunt necesari pana la ziua pensionarii pentru
unii , sau preocuparea fata de actul didactic ca act obligatoriu, bine incadrat temporal,
bine definit tematic , neaparat de parcurs aici si acum , chiar daca nu este suficient ,
chiar daca nu este eficient. Si mai exista preocuparea fata de copii , de nevoile lor
cognitive , dar si emotionale si sociale , fata de propria corectitudine ca ceea ce facem
duce la crearea de competente reale , ca exista congruenta intre nevoia de dezvoltare a
copilului si demersul nostru.
A deveni reflexiv fata de evolutia personala in domeniul didactic este un
proces care oblige dincolo de sinceritate la prefigurarea unor decizii extrem de
exigente , concrete si responsabile . Probabil este o decizie mai dificila decat cea de a
devni, pur si simplu, dascal…