de Iulian Anechitei

Vindecarea lunaticului (Mt. 17: 14-23)

-predică-
Matei Deosebiri:
-mergând spre mulțime, se apropie un om  Marcu 9
de Domnul care cade în genunchi. -mulțimea I se închină Domnului.
-era vorba despre un tată, care se roagă -lunaticul avea duh mut și se chinuia din
pentru copilul său: Doamne, miluiește pe fiul pruncie.
meu, că este lunatic și pătimește rău, căci -manifestări: cade la pământ, face spume la
adesea cade în foc și adesea în apă. gură, scrâșnește din dinți și înțepenește.
-se spune că ucenicii nu au putut să vindece -tatăl copilului zice cu lacrimi: Cred,
acel copil. Doamne! Ajută necredinței mele!
-Iisus: Aduceți-l aici la Mine.
-Domnul ceartă demonul, acesta părăsește  Luca 9
trupul posedat și copilul se vindecă pe loc. -acel copil stăpânit era singurul pe care îl
-ucenicii vin la Iisus: De ce noi n-am putut să- avea tatăl.
l scoatem?
-răspunsul: Pentru puțina voastră credință.
Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea
credință cât un grăunte de muștar, veți zice
muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și
se va muta; și nimic nu va fi vouă cu
neputință.
-demonii ies doar cu rugăciune și cu post.
-final: vestirea patimilor lui Iisus.

Context:

-imediat după ce Domnul Hristos S-a schimbat la Față. Coborând din munte alături de
Petru, Ioan și Iacov, încep să meargă spre mulțime. Ucenicii Mântuitorului (ceilalți 9)
încercaseră să facă vindecarea copilului înainte ca Iisus, Petru, Iacov și Ioan să coboare din
munte.

Tâlcuire:

1. Ce era un lunatic și cum se manifesta?

-în cadrul pasajului mateian, este vorba despre un duh rău care acționa asupra copilului în
raport cu fazele lunilor calendaristice; era un copil stăpânit lunar.

-nu este deci o vindecare a trupului, ci a sufletului, care chinuia în același timp și trupul.
Este, așadar, vorba de o exorcizare, o izgonire de demoni dintr-un om.
de Iulian Anechitei

-copilul își pierdea controlul și nu conștientiza faptele pe care le făcea (cădea și în foc, dar și
în apă).

2. -despre grăuntele de muștar:

-semințele de muștar sunt foarte mici. Grăuntele de muștar era simbolul celei mai mici
cantități, iar muștarul simbolul celui mai mare contrast: pe cât este de mică sămânța, pe
atât de mare crește planta în sine.

3. –ucenicii Domnului primiseră putere de a face minuni, dar în acest cadru ei nu au putut
realiza nimic. Atunci, apare o nedumerire. Oare aveau putere de a face minuni doar
temporar? Nu. Era nevoie de mai multă credință. Mai mult, ei nu aveau în acea perioadă
plinătatea harului Duhului Sfânt. Acest lucru s-a petrecut abia mai târziu, la Pogorârea Sf.
Duh.

4. –se observă apoi că acel copil nu se roagă singur deoarece nu se putea ruga pentru sine.
Totuși, rugătorul său devine chiar părintele său, devine tatăl său, care se roagă în cele din
urmă cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!

5. De ce îngăduie Dumnezeu ca omul să fie câteodată în boală, necaz, dificultate? Pentru a ne

trezi din indiferență, din superficialitatea noastră, spre a dobândi o credință mai puternică,
mai fierbinte, mai vie.

Ce facem de fapt prin credință? Mărturisim că nu suntem singuri, că nu ne bazăm doar pe

propriile noastre puteri, ci că suntem împreună cu Dumnezeu, Care prin harul Său este
prezent în noi.

Încheiere:

Leacul este format din 3 elemente: credință puternică, rugăciune stăruitoare și

postire jertfelnică, mai exact dăruirea noastră în totalitate lui Dumnezeu, pentru ca și El să
Se dăruiască nouă deplin, făcându-ne și pe noi părtași sfințeniei Sale și puterii harului Său.
Amin.