Capitolul 9

Branding de ţară prin turism

Dispunând de un potenţial turistic bogat şi variat, România s-a situat de-a

lungul timpului între destinaţiile turistice recunoscute şi apreciate atât la nivel
european, cât şi la nivel mondial (în anii ’70, România figura între primele 20 de
destinaţii turistice ale lumii). Acest lucru s-a concretizat în importante fluxuri de
sosiri de turişti, conferind ţării noastre statutul de receptor.
În ultimii 25 de ani, România a pierdut treptat din renumele pe care l-a
avut pe piaţa turistică datorită, în principal, absenţei preocupărilor privind
modernizarea şi diversificarea produselor oferite şi dezvoltării infrastructurii.
Această tendinţă a fost accentuată de imaginea negativă a ţării noastre (generată de
regimul dictatorial sau de comportamentul inadecvat al unora dintre conaţionalii
noştri după 1990).
Integrarea României în UE oferă oportunitatea recâştigării poziţiei pe care
ţara noastră a avut-o în turismul mondial şi european şi chiar a îmbunătăţirii ei.
Aceasta presupune însă eforturi de adaptare la noile cerinţe ale pieţei, dublate de o
îmbunătăţire a imaginii de ţară. În acest context, promovarea României ca
destinaţie turistică reprezintă o prioritate a politicilor şi strategiilor sectoriale.

Coordonate ale turismului românesc

România a fost o destinaţie căutată de turiştii externi şi a avut un turism

intern dezvoltat care s-a derulat pe baza unui cadru legal încă din perioada
interbelică. În prima jumătate a anilor '60, ţara noastră a cunoscut o dezvoltare
semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării
Negre. La începutul anilor '70, România era deja cunoscută pe piaţa principalelor
ţări europene generatoare de turişti, în special în Germania, Marea Britanie, Ţările
Scandinave, Franţa, Italia, Austria, Belgia ş.a.
 Începând cu anii '80, România a cunoscut un declin puternic al sosirilor de
turişti străini, tendinţă care s-a menţinut, sub forma atenuată, şi în anii '90. Cauza
principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiţii destinate dezvoltării,
modernizării şi reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent şi
complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţei unor
facilităţi în domeniul creditelor bancare.
În prezent, sectorul turistic românesc se caracterizează, la nivel global, prin
următorii indicatori1 :
• 7,7 milioane vizitatori străini (în 2007);
• 7 milioane plecări ale turiştilor români;
• peste 1 miliard USD încasări din turismul internaţional;
• 2,13 % contribuţie la PIB, după metodologia Institutului Naţional de
Statistică (la nivelul anului 2005, iar conform datelor furnizate de
WTTC - World Trade and Tourism Council - contribuţia turismului în
PIB este de 4,7%).
• 105 mii locuri de muncă oferite de sectorul turistic;
• 1,2 % din totalul locurilor de muncă;
• investiţiile din ramura „Hoteluri şi restaurante”, în totalul investiţiilor
din economie, au crescut de la 0,59% în 1990 la 1,35% în 2003,
cu niveluri maximale atinse în anii 1992 – 1,52%, 1995 – 1,68% şi
1999 – 1,41%.

Principalele componente ale ofertei turistice a României pot fi sintetizate

astfel:
a) potenţialul turistic natural de mare complexitate şi valoare turistică,
recunoscut pe plan mondial:
 potenţialul turistic montan cu mare diversitate peisagistică, complexitate
de resurse turistice (peisagistice, domeniu schiabil, balneare, culturale etc.) şi mari
posibilităţi de valorificare în turism (se pot promova 14 forme de turism şi module
de agrement). Se impun ariile montane Bucegi-Postăvarul, Piatra Mare, Parâng,
Cindrelul, Şureanu, Retezat-Ţarcu-Muntele Mic, Semenic-Aninei, Bihor-Vlădeasa-
Muntele Mare, Rodna etc., staţiunile şi complexele turistice care oferă mari
posibilităţi de valorificare pentru sporturi de iarnă, drumeţie montană, speoturism şi
alpinism, vânătoare şi pescuit sportiv, cură balneară, turism cultural, religios,
ecoturism etc.;

1
*** WTTC (2006), România. Impactul turismului şi călătoriilor asupra locurilor de muncă şi
economiei, Raport de ţară, pp.26-28
  potenţialul balneoturistic renumit pe piaţa internaţională prin factorii
naturali de cură, ca ape minerale, nămoluri şi gaze terapeutice, bioclimat de salină,
bioclimat aeroionizat, fitoterapie etc., valorificat, parţial, prin staţiunile
balneoclimatice naţionale (circa 24) şi cele regionale şi locale, dar şi prin localităţi
balneare neatestate (36). La aceste elemente favorizante se adaugă şi
profesionalismul cadrelor medicale, precum şi suita de medicamente şi tratamente
originale balneologiei româneşti;
 litoralul Mării Negre cu renumitele staţiuni ce dispun de un potenţial
turistic variat ca: apele minerale de la Mangalia, Venus, Neptun, Eforie; nămolul
sapropelic de la Techirghiol şi de turbă de la Mangalia; apa clorosodică a lacului
Techirghiol; bioclimatul marin şi alte obiective turistice cultural-istorice şi
naturale, disipate pe circa 70 km între Capul Midia şi Vama Veche;
 potenţialul turistic al Deltei Dunării prin valenţele ecologice,
peisagistice, faunistice (ornitologică şi piscicolă), croaziere şi expediţii într-un
peisaj inedit, culturale (tradiţiile culturale şi economice ale comunităţilor locale
ruseşti, ucrainene, româneşti) etc.;
 potenţialul turistic al fluviului Dunărea şi aria limitrofă cu zonele de atracţie
predilecte pentru turism: Defileul Dunării şi Porţile de Fier, bălţile Dunării etc.;
 potenţialul faunistic şi floristic al ţării, bogat în specii de interes ştiinţific
şi vânătoresc (pescuit), şi ecosisteme unicate în Europa;
 zonele protejate (13 Parcuri Naţionale, 13 parcuri naturale şi trei
Rezervaţii ale Biosferei), ca destinaţii turistice reprezentative pentru geofondul
internaţional şi activităţile de odihnă, recreere şi educaţional – ştiinţifice;
 potenţial speologic (peste 10.000 peşteri) şi de alpinism şi escaladă,
precum şi pentru sporturi extreme pe care le oferă, cu precădere, aria montană;
 clima României favorabilă practicării turismului în tot cursul anului prin
regimul termic confortant, stratul de zăpadă care, prin grosime medie şi durată,
permite dezvoltarea sporturilor de iarnă, valoarea terapeutică a bioclimatului
(aeroionizare negativă, bioclimat tonic – stimulent montan, relativ de dealuri,
excesiv – excitant de câmpie şi litoral etc.);
b) patrimoniul cultural-istoric, de mare reprezentativitate pentru ţara
noastră, dată fiind istoria multimilenară a poporului român, caracterizat prin:
 existenţa a peste 680 de valori de patrimoniu cultural de interes naţional,
între care 197 de biserici şi ansambluri mănăstireşti, 36 de monumente şi
ansambluri de arhitectură, 11 castele, conace şi palate, 70 de ansambluri
arhitecturale urbane (clădiri civile), 20 de centre istorice şi situri arheologice etc. O
importantă parte dintre monumentele istorice şi de artă sunt valori ale
Patrimoniului Cultural Universal UNESCO (biserici fortificate, biserici cu fresce
exterioare, cetăţile dacice, cetatea Sighişoara etc.);
 tezaurul etnografic şi folcloric românesc de o mare originalitate, reprezentat
prin arhitectura populară specifică satelor maramureşene, bucovinene, olteneşti,
dobrogene, transilvănene etc. şi bisericile din lemn din Maramureş şi Sălaj; artizanat,
prelucrarea lemnului, arta decorării, manifestări cultural–religioase tradiţionale,
târgurile şi expoziţiile muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane etc.;
c) potenţialul tehnico-economic prin lucrări de artă inginerească, poduri,
baraje, furnale vechi, saline şi mine, vechi uzine şi clădiri de gări feroviare,
podgorii, herghelii etc.;
d) poziţia geoturistică îi conferă României câteva avantaje prin:
 prezenţa a trei componente naturale definitorii în structura peisagistică şi
economico-socială a ţării, de valoare şi integrare europeană: Munţii Carpaţi, fluviul
Dunărea şi Marea Neagră;
 funcţia de tranzit turistic, România asigurând legătura între ţările
Europei Centrale, Nordice şi Estice cu cele din sudul continentului şi din Orientul
Apropiat şi Mijlociu;
 reţeaua de drumuri europene cu cele şapte artere rutiere şi coridoarele
europene nord-sud (IX) şi est-vest (IV), magistralele feroviare şi fluviul Dunărea
(coridorul VII), care stabilesc legăturile între ţările continentului şi bazinul Mării
Negre.
e) infrastructura generală cu o reţea de căi de comunicaţie bine dezvoltată
şi în curs de modernizare (căi de rulare şi mijloace de transport), care permite
accesul în toate zonele turistice importante ale ţării;
f) industria turistică bine dezvoltată (peste 280.000 locuri de cazare, din
care însă 64% la categoriile de confort de 2 şi 1 stea), structuri de alimentaţie
publică, de tratament şi agrement, dar care necesită un proces de modernizare şi
adaptare pentru a ajunge la standardele internaţionale;
g) industria călătoriilor destul de extinsă, cu touroperatori cu un
profesionalism în ascensiune (cca. 500 de agenţii de turism şi filiale);
h) existenţa unei forţe de muncă bine calificate în marea majoritate a
agenţilor economici prestatori de servicii sau touroperatori;
i) cadrul legislativ corespunzător, aflat în permanentă perfecţionare pentru:
 protejarea mediului înconjurător şi a patrimoniului turistic;
 asigurarea protecţiei şi securităţii turiştilor;
 armonizarea legislaţiei şi a sistemului informaţional în domeniul turistic
cu cerinţele sistemului comunitar.
 În raport cu potenţialul existent în ţara noastră şi comparativ cu celelalte
ţări central şi est-europene, România se prezintă modest în ceea ce priveşte
performanţele economice ale industriei turismului.

10000

8000 7700
6600 6972
6000 5595 6037
4938 4794
4000

2000

0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Figura 9.1 Sosiri de turişti străini în România

(mii persoane)
Sursa: WTO: Tourism Highlight, la http://www.world-tourism.org.

Această evoluţie a sosirilor de turişti străini, dublată de o creştere mai

accentuată a plecărilor turiştilor români în străinătate, a determinat un volum relativ
modest al încasărilor din turism şi pentru o perioadă semnificativă un sold negativ
(tabelul 9.1) al balanţei de plăţi turistice.

Balanţa de plăţi a turismului

Tabelul 9.1

2001 2002 2003 2004 2005 2006

Încasări 362 395 521 610 1335 1640
Cheltuieli 449 444 570 673 1082 1387
Sold -87 -49 -51 -63 253 253
Sursa: www.bnr.ro

Studiile elaborate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Turismului, bazate pe

informaţiile şi analizele de piaţă realizate în ţările mari generatoare de fluxuri
turistice din Europa, precum şi anchetele întreprinse în rândul turiştilor străini care
vizitează România, caracterizează oferta turistică românească printr-o serie de
aspecte precum:
• toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurenţă
acerbă pe pieţele vest-europene;
• destinaţiile concurente oferă o gamă variată de facilităţi pentru toate
categoriile de turişti;
• oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva staţiuni, iar în
cadrul acestora, doar la câteva hoteluri;
• serviciile sunt inferioare celor de pe destinaţii concurente precum
Bulgaria, Turcia, Grecia sau Cipru;
• agrementul nu se ridică la nivelul ofertei din alte destinaţii;
• infrastructura tehnico-rutieră este necorespunzătoare;
• lipsa unor hoteluri de confort superior în marile oraşe şi în staţiunile
turistice de interes internaţional este puternic resimţită;
• din punct de vedere al raportului calitate-preţ, România a încetat să mai
fie o piaţă turistică atractivă.

Previziunile WTTC pentru sectorul Turism şi Călătorii din România sunt

însă în general pozitive. Conform acestor date, România se clasează pe locul patru
din 174 de ţări în ceea ce priveşte ratele de creştere a cererii pe termen lung.
Devenind membră a NATO din 2002 şi aderând la Uniunea Europeană din 2007,
ţara noastră a crescut ca vizibilitate la nivel mondial. Modernizarea, investiţiile şi
promovarea sunt vitale pentru ca România să devină o destinaţie turistică
internaţională de succes.

Studiile de opinie, realizate de Autoritatea Naţională pentru Turism din

România în perioada 2003-2005, în colaborare cu instituţii de cercetare specializate
din străinătate, în rândul vizitatorilor potenţiali şi efectivi din 12 pieţe turistice
internaţionale, au indicat următoarele probleme: persistă unele probleme de
imagine a României ca destinaţie turistică, infrastructura pentru turism din multe
zone ale ţării necesită ample lucrări de dezvoltare şi de modernizare, produsele
turistice şi aranjamentele de călătorie oferite de operatorii de tururi din România nu
sunt atractive sau nu sunt competitive ca preţ şi/sau structură cu produse similare
oferite de alte destinaţii turistice din lume, calitatea serviciilor din majoritatea
facilităţilor de cazare, restaurantele şi alte facilităţi pentru turişti nu se ridică la
nivelul celor oferite de destinaţii turistice din Europa Centrală, eforturile de
marketing ale României, pe pieţele turistice internaţionale au fost inconsecvente
şi/ sau insuficiente.

30
25
20
15
10
5
0

en
Ge a

ia

Sw d
ne
Mo ry

Fr A
va

ce

ce
y

Po K
Tu y

Ho el
n
rke

lan
ri

US

U
Ita

a
str
a

ed
ldo

an

lla
lga

ee
rai
r...
ng

Isr
Au
Uk

Gr
Bu
Hu

Figura 9.2 Sosiri de turişti străini în România, în 2007, pe ţări de provenienţă

(% din total)

Sursa: Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional al României 2007-2026, p.5,
la http://www.mturism.ro/index.php?id=48

Analizând opiniile unora dintre aceste segmente de turişti străini, privind

experienţele lor turistice în România şi satisfacţia în urma consumului turistic, aşa
cum reies din studiile mai sus amintite, se pot sintetiza următoarele idei:
 Turiştii germani preferă ca destinaţii: Transilvania şi Bucovina; circuite
(Transilvania, Bucovina, Delta Dunării / Litoral, Bucureşti) organizate sau
individuale cu rulota / caravana; litoral; Delta Dunării; croaziere pe Dunăre,
vacanţe active în Munţii Carpaţi. Principalele aspecte negative remarcate sunt
legate de problema infrastructurii şi a lipsei de profesionalism a personalului (de la
Poliţia de Frontieră, până la prestatorii de servicii turistice), lipsa prestatorilor de
servicii vorbitori de limba germană, preţurile nejustificat de mari raportate la
destinaţiile vecine (Bulgaria, Turcia, Grecia).
 Turiştii olandezi. În cadrul unei cercetări de piaţă efectuate de „Hanze
Hogeschool” din Groningen cu privire la imaginea actuală a destinaţiilor de
vacanţă din estul Europei pe piaţa turistică olandeză, a rezultat faptul că acestea se
confrunta încă cu o problemă de imagine. Deşi în ultimii ani a crescut remarcabil
cererea consumatorului olandez de produs turistic pentru destinaţii din estul
Europei, aceasta zonă nu dispune încă de o imagine care să o plaseze la nivelul
altor destinaţii turistice europene. Cercetarea de piaţă a fost efectuată pentru cinci
ţări şi anume: Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria şi România. Totuşi, toate aceste
destinaţii se bucură de popularitate datorită a trei elemente, şi anume: costuri de
petrecere a vacanţelor mult mai scăzute decât ale altor destinaţii europene, cultura
specifică şi folclorul caracteristic. De asemenea, în cadrul cercetării a rezultat
faptul că Europa de Est se remarcă pozitiv prin atracţiile naturale şi culturale,
precum şi prin ospitalitate. Trei sferturi din cei intervievaţi au opinat faptul că
integrarea acestor ţări în UE va avea efecte pozitive şi asupra imaginii acestora ca
destinaţii de petrecere a vacanţei. Turiştii olandezi care călătoresc în România sunt
în general mulţumiţi de vacanţele lor în ţara noastră. Totuşi se înregistrează încă
reclamaţii cu privire la fenomene de corupţie, lipsa de profesionalism şi
serviabilitate a personalului, lipsa de igienă în unele unităţi de cazare.
 Turiştii din Marea Britanie au preferat ca destinaţii în România:
Transilvania /oraşe medievale (cel mai solicitat produs), mănăstirile din Bucovina,
tururile culturale; vacanţe combinate Bucureşti / munte vara; turism rural şi sate
tradiţionale - Maramureş şi satele saxone; croaziere pe Dunăre şi Delta Dunării;
schi, cu reînceperea zborurilor charter după o întrerupere de şapte-opt ani; călătorii
de interes special: bird watching, proiectul “Animale carnivore mari”, drumeţii în
munţi, degustări de vinuri, Dracula, arhitectura etc.; evenimente culturale şi de
afaceri.
 Turiştii din Ţările Scandinave. Numărul lor a crescut din anul 2005, ca
urmare a eforturilor de promovare şi organizare a programelor turistice în
România; destinaţiile preferate au fost litoralul, staţiunile balneare şi circuitele
culturale în Transilvania, Bucovina, Bucureşti şi Delta Dunării. Turiştii din aceste
ţări au fost în general mulţumiţi de experienţa lor în România, au apreciat
ospitalitatea şi deschiderea populaţiei locale pentru turism, dar au avut critici cu
privire la infrastructura şi calitatea serviciilor.
 Turiştii din SUA. Printre particularităţile turistului american, se numără:
securitatea personală este unul dintre cele mai importante aspecte legate de
vizitarea unei destinaţii puţin cunoscute; relatările prietenilor cu privire la
experienţe de călătorie în străinătate sunt luate în considerare cu toată seriozitatea;
americanii doresc să poată să comunice direct şi eficient, atât în perioada de
pregătire a călătoriei, cât şi în timpul desfăşurării acesteia. În România, preferinţele
lor s-au îndreptat către Transilvania, Bucureşti, circuite şi sejururi în mediul rural,
în Delta Dunării, circuitul Dracula şi alte produse culturale, fiind foarte atraşi de
arta est-europeană, tradiţii, meşteşuguri, arhitectură. Pentru ei, comunicarea cu
populaţia locală este esenţială într-o călătorie turistică şi ospitalitatea poporului
român îi impresionează. Ei călătoresc în special în grupuri mici sau individual,
tocmai pentru a putea avea un contact direct cu localnicii.
 În toate aceste cazuri, ca şi pe alte pieţe efective sau potenţiale pentru
turismul internaţional al României, ne confruntăm cu probleme de imagine/
percepţie în rândul vizitatorilor potenţiali, cum ar fi:
 România este încă o destinaţie nesigură, cu probleme economice şi de
infrastructură;
 unii dintre funcţionarii care intră în contact cu vizitatori străini au
atitudine neprofesionistă, chiar nepoliticoasă (exemple: Poliţia de
Frontieră, Vamă, personalul din hoteluri şi restaurante, agenţii de
turism, conducători auto);
 sistemul de asistenţă medicală se află mult sub standardele occidentale
 tarifele şi preţurile sunt nejustificat de mari raportate la calitate pentru
unele servicii şi facilităţi oferite vizitatorilor;
 principalele prejudecăţi despre România sunt: corupţia, copiii străzii,
câinii vagabonzi, criminalitatea crescută.

Obiective strategice privind dezvoltarea turismului

în România la orizont 2020

Privit în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale, turismul acţionează

ca un element dinamizator al sistemului global. În acest context, principalele
argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului în România, aşa cum
este prevăzut în strategia de dezvoltare2, rezultă din următoarele aspecte:
1. resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul din
sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;
2. exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice însoţite de o
promovare eficientă pe piaţa externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor
valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe;
3. turismul reprezintă o piaţă sigură a forţei de muncă şi de redistribuire a
celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;
4. turismul, prin efectul său multiplicator, acţionează ca un element
dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri şi

2
*** Guvernul României (2005), Strategia de dezvoltare economică a României între 2007-2013,
Bucureşti, pp. 6-7, Planul naţional de dezvoltare 2007-2013, Bucureşti, 2005, p.3 şi Ministerul
pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Strategia pentru
dezvoltarea turismului în România, la
http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/studii_nationale/Strategie_ANT_01.08.2006.pdf
servicii care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora, contribuind în acest
mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei naţionale;
5. dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu contribuie la
creşterea economică şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse
zone, constituind şi o sursă importantă de sporire a veniturilor populaţiei. Politica
de dezvoltare regională urmăreşte în principal:
 diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea
dezvoltării echilibrate şi pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu
dezvoltare întârziată);
 preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
 îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi
de acces la instrumentele financiare de asistenţă pentru ţările membre
(fonduri structurale şi de coeziune);
 corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare;
stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, care
contribuie la dezvoltarea economică şi care este în conformitate cu
prevederile legale şi cu acordurile internaţionale încheiate de România.
6. turismul reprezintă un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale, prin
extinderea ariei ofertei specifice şi crearea de locuri de muncă în mediu rural, altele
decât cele tradiţionale, ameliorând condiţiile de viaţă şi sporind veniturile
populaţiei locale;
7. în condiţiile respectării şi promovării principiilor de dezvoltare
durabilă, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare şi valorificare al
potenţialului cultural, istoric, folcloric şi arhitectural al ţărilor;
8. prin adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă şi
impunerea unor măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale
existenţei umane (apă, aer, floră, faună, ecosisteme etc.), turismul are în acelaşi
timp şi o vocaţie ecologică;
9. pe plan social, turismul se manifestă ca un mijloc activ de educare şi
ridicare a nivelului de instruire şi civilizaţie a oamenilor, având un rol deosebit în
utilizarea timpului liber al populaţiei.
 Având ca termen de referinţă dotările factoriale şi dinamica economico-
socială, principalele obiective generale ale strategiei de dezvoltare a turismului
românesc3 sunt:
 crearea unei oferte turistice diversificate şi competitive prin susţinerea
dezvoltării investiţiilor interne şi internaţionale, care să conducă la
creşterea volumului activităţii turistice şi, respectiv, a circulaţiei
turistice;
 stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate care să permită
creşterea încasărilor – în lei şi valută – a contribuţiei sectorului turistic
în PIB şi a veniturilor nete ale populaţiei, precum şi sporirea gradului
de absorbţie a forţei de muncă;
 crearea condiţiilor de integrare a turismului din România în tendinţele
de dezvoltare mondiale şi europene etc.

Între obiectivele specifice se pot menţiona:

 creşterea numărului de turişti străini cu 10% anual;
 sporirea contribuţiei turismului la formarea PIB, în perioada
2007-2013, la 6%;
 creşterea anuală a numărului de turişti români cu 5%;
 crearea unui număr de peste 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul
turistic, în perioada 2007-2013.

Analiza stadiului actual al turismului românesc şi studiul punctelor slabe

ale acestuia indică clar principalele acţiuni necesare pentru revigorarea industriei şi
pentru a o sprijini în atingerea obiectivelor şi viziunii. Aceste acţiuni pot fi
rezumate astfel:
 structurile instituţionale ale sectorului public ce beneficiază de
personal profesionist şi de resurse corespunzătoare trebuie să lucreze în
parteneriat cu asociaţiile din sectorul privat;
 cercetarea pieţelor, a segmentelor, a clienţilor şi a canalelor de
comunicaţie;
 planificarea integrată a turismului care va duce la modernizarea,
dezvoltarea şi prezentarea produselor turistice pentru a veni în
întâmpinarea cerinţelor şi aşteptărilor pieţei;
3
*** Ministerul pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Strategia
pentru dezvoltarea turismului în România
http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/studii_nationale/Strategie_ANT_01.08.2006.pdf
  educaţie şi instruire pentru a asigura industriei la toate nivelurile,
personal orientat către client, profesionist şi cu aptitudini
corespunzătoare;
 marketing orientat pentru a stabili locul României ca destinaţie
preferată.

Într-o mai mare sau mai mică măsură, aceste acţiuni trebuie aplicate în
toate segmentele turismului românesc – produse, destinaţii, servicii etc. Acestea
includ: turismul de litoral, City breaks, tururi şi geoturism, turism balnear, turism
activ şi turism de tineret, turism cultural, turism de afaceri, turism rural şi
ecoturism, educaţie şi pregătire în turism, cazare, atracţii, transport, informare
turistică, marketingul destinaţiilor, controlul calităţii, planificare, mediu, cadrul
juridic, promovarea investiţiilor şi servicii de consultanţă.

În baza cercetării potenţialului pieţelor turistice internaţionale şi a

situaţiei/perspectivei în legătură cu principalele produse turistice ale României au
fost identificate 20 pieţe turistice de interes major pentru România. Urmare a
analizei principalelor pieţe turistice internaţionale, Autoritatea Naţională pentru
Turism (2006) a grupat pieţele turistice potenţiale în trei categorii majore:
a. Pieţe Turistice de Prioritate Maximă: Germania, Marea Britanie,
Ungaria, Olanda, Belgia, Ţările Scandinave, Statele Unite ale Americii, Austria
b. Pieţe Turistice de Prioritate Medie: Franţa, Italia, Israel, Polonia,
Cehia, Spania, Rusia, Turcia
c. Pieţe Turistice de Perspectivă: Ucraina, Canada, China, Japonia.

Dezvoltarea brandului şi a imaginii de ţară

Aşa cum a rezultat din numeroase analize, fie că este vorba de informaţii
statistice referitoare la dinamica şi structura circulaţiei turistice, fie din studii
(cercetări) în rândul vizitatorilor, România nu se bucură de o imagine foarte bună
pe piaţa internaţională. Schimbarea acesteia se poate realiza pe baza
transformărilor pozitive din economia internă, dar şi prin eforturi specifice de
îmbunătăţire a imaginii. În acest sens, promovarea unui brand de ţară ar avea o


Din 2007, Autoritatea Naţională pentru Turism a devenit departament în cadrul Ministerului pentru
Intreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale
contribuţie importantă şi ar trebui să reprezinte o prioritate în politica turistică
naţională.
Se impune, aşadar, promovarea unei imagini pozitive, realiste,
reprezentative pentru România ca destinaţie de vacanţă în cadrul unor campanii de
marketing sau cu prilejul unor evenimente internaţionale specializate (festivaluri,
târguri de turism etc.), evident susţinută de o diversificare a produselor şi o
îmbunătăţire a calităţii acestora.
Un alt aspect foarte important vizează promovarea regională şi individuală
în mod unitar „sub umbrela” imaginii naţionale; regiuni ca Bucovina sau
Transilvania care se bucură deja de apreciere internaţională ar putea să-şi realizeze
propriul brand ce ar susţine şi imaginea generală a ţării ca destinaţie turistică.
În concordanţă cu aceste orientări, Strategia de dezvoltare economică a
României între 2007-2013, în aprilie 2006, menţionează:

“România se poate lăuda cu resursele naturale extraordinare şi cu un

patrimoniu cultural şi istoric bogat. Crearea brandului turistic naţional
reprezintă o prioritate. În acest sens, crearea de obiective şi destinaţii
turistice (pentru iarnă şi pentru vară) este necesară, pentru a îmbunătăţi
imaginea României şi oferta turistică.”

Brandul turistic poate fi definit drept: „Crearea, dezvoltarea şi menţinerea

unei relaţii reciproc avantajoase între România (şi comerţul turistic) şi o serie de
consumatori de produse turistice (pieţe-ţintă), cu un mesaj convingător care să fie
transmis constant în timp”4.
Formarea brandului implică identificarea, crearea şi comunicarea
componentelor identităţii care sunt favorabile anumitor grupuri-ţintă: se adresează
emoţiilor, actelor introspective şi constante, are mai multe aspecte, se referă la
active/valori, cu sentimente şi ia în considerare preferinţele. Destinaţiile întâmpină
probleme specifice în crearea de branduri deoarece acestea nu pot schimba
resursele de bază şi istoria ţării.
Atunci când se menţionează o ţară, ascultătorul îşi aminteşte automat tot ce
ştie şi ce crede despre ea. Seria de studii de piaţă realizate de către ANT la sfârşitul
anului 2005 şi începutul anului 2006 a constatat că, deşi există elemente negative
ce derivă din campania din străinătate a mass-media referitoare la aspectele politice

4
James Mac Gregor (2005), Tourism Branding, USAID şi Derek Hall (1999), Destination Branding,
“Niche Marketing and National Image Projection in Central and Eastern Europe”. Journal of
Vacation Marketing, Vol.5, No.3, Sage Journals, pp.227-237
şi sociale ale României, imaginea predominantă a publicului din pieţele principale
emiţătoare pentru România este vagă sau neutră. Aceasta reprezintă o provocare,
dar a începe în esenţă de la o pânză aproape albă este mai puţin complicat decât a
fi necesar să corectezi sau să înlături percepţiile, în general, negative.
Ceea ce reprezintă o provocare pentru România este stabilirea unui
parteneriat strâns între guvern şi sectorul privat care va fi esenţial pentru utilizarea
eficientă a brandului de ţară. Brandul turistic al României trebuie să fie o
„activitate naţională” realizată în colaborare cu o serie largă de factori de
răspundere – atât în turism, cât şi în alte sectoare de comerţ exterior a căror
funcţionare poate fi afectată de imaginea pe plan internaţional generată de către
ţară. Pentru îndeplinirea sarcinii de cercetare şi identificare a celei mai bune
poziţionări a brandului României, ca destinaţie turistică, trebuie să se găsească
răspuns la o serie de întrebări:
Care este imaginea curentă a României pe pieţele sursă de turism?
Ce elemente atractive are România pe care alte ţări din Europa nu le au?
Cum poate România să îşi creeze o poziţionare, o nouă strategie de brand,
prin repoziţionare sau prin folosirea poziţionării altor ţări în avantajul propriu?

Principalele urgenţe pentru România sunt:

1. să identifice şi să dezvolte un brand de destinaţie pe baza atributelor
principale ale resurselor sale turistice, ale atracţiilor şi facilităţilor proprii;
2. să comunice componentele brandului pe pieţele sursă de turism – atât
internă, cât şi internaţională – folosind o serie de tehnici şi instrumente de
marketing şi de promovare în concordanţă cu gradul de dezvoltare a pieţei şi
segmentului respectiv;
3. să construiască şi să definească percepţia României ca destinaţie
turistică, capabilă să satisfacă nevoile şi interesele multor pieţe şi segmente de
piaţă5.

În definirea brandului, pentru a obţine beneficii maxime în dezvoltarea

turismului din România, este imperios necesar să se aleagă cu atenţie elementele
definitorii pentru România; acestea ar putea fi: natura, oamenii, valorile, tradiţiile,
aptitudinile, realizările – care pot fi prezentate în combinaţie într-un mod coerent şi
convingător.

5
*** WTO, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional al României 2007-2026,
pp.323-324, la http://www.mturism.ro/index.php?id=48
 Recomandarea raportului USAID6 este aceea că trebuie să se recurgă la un
proces în opt etape:
1. discuţiile preliminare şi alegerea echipei de lucru pentru realizarea
brandului
2. evaluarea pieţei-ţintă
3. identificarea produselor
4. adaptarea produselor la piaţă
5. formularea brandului
6. prezentarea acestuia factorilor din turism
7. pregătirea strategiei de comunicare
8. crearea şi dezvoltarea de noi produse
Sarcinile de bază ale procesului vor include următoarele:
 o analiză a valorilor brandului destinaţiilor concurente din regiune,
pentru a izola elementele-cheie în sensul impactului acestora pe pieţele
turistice;
 o analiză a:
 resurselor României, a atracţiilor şi facilităţilor relevante pentru
turism;
 personalităţilor-cheie din România, a aptitudinilor şi realizărilor
acestora în domeniul politic, ştiinţific, tehnic, economic, social,
sportiv, artistic şi cultural;
 selectarea acelor elemente din analiză care ar putea contribui în mod
semnificativ la realizarea brandului turistic al României;
 pregătirea unui număr de concepte alternative de brand ce vor fi supuse
testelor prin intermediul discuţiilor cu focus grupurile, pe principalele
pieţe sursă de turism;
 alegerea celei mai bune abordări a brandului turistic şi pregătirea unui
„manual de brand turistic” detaliat;
 prezentarea recomandărilor privind brandul turistic, prin sesiuni de
lucru cu factorii responsabili din România;
 pregătirea strategiei de comunicare a brandului de tursim.

Cercetările şi analizele au indicat clar faptul că printre factorii-cheie care

disting România de destinaţiile de turism concurente, se regăsesc cei asociaţi cu
Transilvania care, la rândul său, este un nume care trezeşte emoţii multora dintre

6
James Mac Gregor (2005), Tourism Branding, USAID
străini. Aceşti factori includ: patrimoniul reprezentat de oraşele şi bisericile
fortificate, obiectivele de cultură şi de patrimoniu asociate comunităţii saşilor,
existenţa a numeroase carnivore mari în pădurile şi parcurile naţionale, existenţa
continuă a comunităţilor rurale care au un stil de viaţă tradiţional. Deşi numărul de
turişti atraşi exclusiv de aceşti factori nu este mare, imaginile asociate acestora pot
fi foarte importante pentru brandul ţării ca un mod de diferenţiere a identităţii
României. Un mod de abordare poate fi, prin urmare, contrastarea noţiunii „vechi
sau tradiţional” în Europa cu „noua” Europă (care reflectă aderarea ţării la UE).
Aşa cum am arătat, este necesară o dezvoltare a turismului şi o abordare
strategică a marketingului în două etape. Aceasta este o recunoaştere a faptului că:
 oportunităţile curente sunt, în general, în zona turismului de afaceri, al
turismului legat de obiectivele de cultură şi de patrimoniu din Transilvania,
Maramureş şi Bucovina şi vizitele de scurtă durată în Bucureşti;
 există oportunitatea de a crea un produs turistic amplu şi variat în
următorii cinci ani, prin recomandările privind dezvoltarea şi diversificarea ofertei
litoralului Mării Negre, actualizarea şi repoziţionarea staţiunilor balneare din ţară
pentru diferitele categorii ale segmentului de piaţă de turism balnear, şi
expansiunea continuă a geoturismului (pe baza potenţialului natural şi a
comunităţilor rurale). Această analiză sugerează că pe termen scurt – în următorii
trei ani – accentul se va pune pe programele corespunzătoare de redezvoltare,
diversificare şi repoziţionare a produselor şi facilităţilor turistice ale Mării Negre şi
staţiunilor balneare. Se impune o strategie de marketing care să pună accentul pe:
o construirea imaginii şi crearea unui brand;
o sprijinirea atracţiilor şi produselor existente care să îndeplinească
cerinţele pieţei, precum turismul de afaceri, tururile în
Transilvania, Maramureş şi Bucovina şi vizitele scurte.
După ce brandul turistic al României a fost stabilit, iar percepţia sa de către
piaţă devine puternică şi coincide cu crearea produsului turistic „nou” al litoralului
şi al turismului balnear, strategia de marketing poate fi lărgită dincolo de termenul
scurt pentru a îngloba produse adiţionale turistice de plajă, precum şi gama
completă a produsului turistic balnear.
Lărgirea pieţelor geografice şi a segmentelor către care poate fi
direcţionată gama extinsă a destinaţiilor turistice din ţară va face posibilă şi de dorit
promovarea României ca „un mix de branduri”, fiecare din grupurile de interese
turistice din ţară reprezentând branduri individuale.
 Scopul pe termen mediu şi lung va fi îmbunătăţirea percepţiei pieţei şi a
situaţiei României până la nivelul la care turiştii vor dori să se laude în cercul lor de
prieteni cu faptul că şi-au petrecut vacanţa în România. Stabilirea României ca o
destinaţie aspiraţională trebuie să reprezinte obiectivul strategic de bază pentru
sectorul turistic al ţării.
Necesitatea creării brandului turistic al României care să reprezinte o
„umbrelă” pentru o serie de tematici individuale sau branduri regionale la nivel
naţional a fost explicată. Deşi există numeroase teorii cu privire la cea mai bună
abordare a dezvoltării brandului şi imaginii turistice a ţării, aceasta reprezintă o
aptitudine foarte specializată şi se recomandă contractarea pentru acest obiectiv a
unei agenţii de branding şi promovarea imaginii conceptuale cu o înaltă calificare
şi experienţă. Astfel, aşa cum se arată în Master Planul pentru Dezvoltarea
Turismului Naţional 2007-2026 (MIMMCTPL, 2007), crearea brandului pentru
România trebuie să parcurgă următoarele etape:
 desemnarea unei agenţii internaţionale specializate în crearea de
branduri, pentru a analiza şi a defini imaginea brandului turistic al
României;
 definirea unei strategii de lansare;
 implementarea.

Mai mult, pentru conturarea mixului de marketing şi de promovare pentru

turism, sarcinile prioritare de marketing, imediate şi pe termen, scurt, sunt:
 a stabili imaginea României pe piaţa turistică drept o destinaţie care
oferă o gamă variată de atracţii naturale şi culturale remarcabile, cu amenajări şi
servicii de bună calitate şi concentrarea pe atragerea clientelei potrivite pentru
aceste atracţii şi amenajări;
 a înţelege mai bine nevoile şi interesele acelor segmente ale pieţelor-
surse de turişti primare, secundare şi de oportunitate, care ar putea să fie atrase de
gama de produse turistice oferite de România;
 a conştientiza şi a atrage interesul atât pentru segmentul călătoriilor,
cât şi pentru segmentul-ţintă al consumatorilor-cheie de pe pieţele regionale, ale
UE şi a celor cu tradiţie îndelungată şi cărora România, prin produsele şi
amenajările turistice, le poate oferi experienţe turistice stimulatoare şi
satisfăcătoare;
 a iniţia dezvoltarea strategiilor de marketing şi de promovare şi a
programelor de activităţi, pentru a transforma această conştientizare şi acest interes
în turism de afaceri pentru România.
 Destinaţiile turistice cu resurse financiare limitate pentru activităţile de
marketing se confruntă cu mari dificultăţi în a produce un impact pe piaţa turistică.
În consecinţă, este vital pentru România să adopte o politică de marketing de tipul
„punct ochit, punct lovit”, direcţionându-şi astfel eforturile spre ţinte bine definite
şi utilizând cele mai eficace instrumente de marketing.
Următoarele principii de derulare au fost stabilite prin programul de
cercetare al Planului pentru Dezvoltarea Turismului Naţional:
 comunicare eficientă şi direcţionată – fiecare ţară emiţătoare de turişti
necesită un plan de marketing adaptat, deoarece ele răspund în mod diferit la
diferitele tipuri de activităţi de marketing;
 captarea persoanelor din sectorul călătoriilor – cele mai directe şi mai
durabile mijloace de informare şi de influenţare a sectorului călătoriilor sunt
seminariile/atelierele de lucru, organizate ca destinaţie pentru personalul din
sectorul călătoriilor (ex. realizate în centre majore sub forma activităţilor
itinerante), şi călătoriile de familiarizare;
 informarea sectorului consumatorilor – în toate pieţele, consumatorii
află despre destinaţii prin mijloace comune, cum ar fi: prin viu grai de la
prieteni/rude/colegi care au vizitat destinaţia, din articole scrise în mass-media, din
programe TV de călătorie şi din filme speciale, din reclamele apărute în publicaţiile
consumatorilor şi din materialele promoţionale ale touroperatorilor şi ale ţărilor-
destinaţii;
 atragerea segmentelor de interes special ale pieţei – segmentele mai
specializate ale pieţei turismului de tratament şi de întreţinere, a turismului de
aventură şi a ecoturismului, fiind cele mai relevante pentru România; pot fi
abordate în cel mai eficient mod prin pagini web special dedicate lor şi prin
broşuri, prezentând aspectele-cheie şi amenajările/facilităţile.
Considerând echilibrul dintre diferite activităţi de marketing şi de
promovare, consultanţii sunt de părere că există o nevoie stringentă de a muta
punctul central de la a scoate România pe piaţă la a aduce piaţa în România.
Această recomandare ia în considerare doi factori:
 primul, nivelul actual scăzut de cunoaştere a României şi a
potenţialului ei turistic în rândul consumatorilor de pe principalele pieţe
generatoare de turişti – aşa cum evidenţiază concluziile rezultate în urma a
15 sondaje ale pieţei realizate în numele ANT, în ultimii doi ani, şi anume că
România nu are o imagine clară pe piaţă, nici pozitivă, nici negativă;
  al doilea factor, o altă concluzie a acestor sondaje, şi anume faptul că
cei care vin în România sunt plăcut surprinşi de varietatea şi de calitatea atracţiilor,
a amenajărilor şi a experienţei în întregime.
Considerând aceşti doi factori împreună se poate recomanda ca România să
se concentreze asupra activităţilor care implică aducerea unui număr cât mai mare
de turişti în ţară, astfel încât aceştia să se convingă personal de ceea ce are ţara de
oferit şi astfel să îndeplinească rolul de „ambasadori” ai României la întoarcerea lor
în propriile ţări.
În consecinţă, se propune asigurarea unui nivel mai ridicat al ajutorului
pentru organizarea vizitelor de informare şi de familiarizare pentru personalul din
sectorul călătoriilor şi pentru cei din media, care să genereze editoriale atât în
media de interes general, cât şi în cel de interes special din potenţialele ţări-sursă.
Un alt mijloc principal de „a aduce piaţa în România” este înfiinţarea unui
site web, în totalitate interactiv. Cele mai bune pagini web ale destinaţiilor transmit
cu succes experienţa de a fi în România, de a călători spre obiectivele de atracţie şi
de a vizita diferite amenajări turistice.
Numărul excesiv al broşurilor tipărite, produse şi emise de către ANT, nu
reuşeşte să scoată în evidenţă atracţiile turistice ale României aşa cum o poate face
un site web interactiv. Gama broşurilor ar trebui redusă în mod semnificativ.
Nevoia principală este pentru materiale care sunt atractive din punct de vedere al
conceperii şi al prezentării, precise sub toate aspectele şi uşor de citit. Cele mai
importante produse sunt:
 harta;
 ghidul turistic-naţional şi al principalelor regiuni turistice sau al
temelor turistice.
Creşterea numărului de ghiduri turistice produse independent reprezintă căi
pentru diseminarea informaţiei despre destinaţie. Prin cooperarea cu autorii unor
astfel de ghiduri în timpul cercetării de teren, se pot obţine multe beneficii aproape
fără niciun cost. Din câte se ştie, Bradt Travel Guides se află în curs de elaborare a
unui ghid turistic pentru Transilvania. Este posibil ca acesta să devină referinţa
definitivă a regiunii şi de aceea ar trebui să se acorde sprijin deplin personalului în
timpul vizitelor de cercetare.
De asemenea, participarea ţării noastre la târgurile internaţionale de turism
ar trebui revizuită. Alegerea şi participarea la anumite târguri trebuie să fie în
concordanţă cu obiectivele strategice, să se bazeze pe examinarea performanţei
din trecut în ceea ce priveşte generarea de noi activităţi comerciale, contacte
cu mass-media şi fluxuri turistice, pe nivelul vizitatorilor standului şi a
informaţiilor solicitate ulterior.

În ceea ce priveşte bugetul de marketing stabilit de autorităţile naţionale,

pentru fiecare piaţă principală, estimările pe termen scurt (până în 2013) sunt
prezentate în tabelul 9.2.

Sume alocate pe fiecare piaţă principală pentru activităţi

de marketing şi promovare

Tabelul 9.2

Activitate Sumă alocată (Euro)

Reprezentare 250.000
Marketing electronic 40.000
Târguri de turism 200.000
Călătorii educative/de familiarizare 50.000
Vizite ale reprezentanţilor mass–media 15.000
Publicitate 500.000
Marketing cooperativ 75.000
Promoţii 50.000
Sursa: Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026

Aceste sume alocate vor fi cu siguranţă diferenţiate pe pieţe, în funcţie de

ierarhizarea acestora, de obiectivele strategice stabilite sau de oportunităţi de piaţă
şi concurenţă; de asemenea, pot apărea situaţii în care România trebuie să ia măsuri
defensive de marketing şi de promovare pentru a contracara un eveniment sau un
concurent neprevăzut. Trebuie să se ia în considerare, totuşi, că cifrele anuale
reprezintă valori medii orientative.
Bugetul total de marketing şi promovare pe termen scurt (până în 2013)
este estimat la aproape 17 milioane euro pe an, cu costuri eşalonate pe parcursul
întregii perioade, adăugând încă 2,5 milioane euro la perioadă. În total, prin
urmare, cheltuielile de marketing şi promovare între 2008 şi 2013 se pot ridica la o
sumă cuprinsă între 110 şi 120 milioane EURO.
 Estimările de cost ale programului de marketing –2008-2013
Tabelul 9.3
(mii Euro la valoarea din anul 2007)
Costuri
8 Pieţe 5 Pieţe 2 Pieţe de Piaţa Sediul Costuri
Activitate anuale
principale secundare oportunitate internă central unice
cumulate
Studiu de piaţă 1000 1000
Crearea brandului 200 200
/ a imaginii
Reprezentare 2000 750 500 200 3450
internaţională
Marketing 200 100 50 200 400 150
pe internet şi prin
alte mijloace
electronice
Târguri de turism 1600 500 300 100 500 3000
Vizite 240 100 60 100 500
educaţionale /
de familiarizare
Vizite ale 120 50 50 50 270
reprezentanţilor
mass-media
Publicitate 4000 1500 600 1000 7100
Marketing 600 200 150 950
de cooperare
Promovare 400 125 100 625
Mijloace 1000 1000
colaterale
Librărie foto/DVD 100 100
Altele 200 100 50 100 100 550
TOTAL 9360 3325 1910 1250 3450 16845 2450

Sursa: Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional al României 2007-2026, p.5,
la http://www.mturism.ro/index.php?id=48

Pe o piaţă internaţională tot mai competitivă se impune promovarea unui

puternic brand naţional, capabil să concentreze într-un tot unitar interesele
sectorului public şi privat, naţionale şi regionale sau locale, să asigure valorificarea
eficientă a resurselor şi să capteze atenţia turiştilor. O asemenea viziune va necesita
o abordare coordonată a acţiunilor de marketing şi distribuţie, concomitent cu o
dezvoltare şi îmbunătăţire calitativă a ofertei de produse şi servicii. Crearea unei
imagini pozitive a României ar contribui semnificativ la creşterea turismului şi, la
rândul lui, un turism susţinut poate contribui la crearea unei imagini de ţară
pozitive pentru România.
 Bibliografie

Balaure, V., Cătoiu, I., Vegheş, C. (2005), Marketing turistic, Bucureşti, Editura
Uranus

Cristureanu, C. (2004), Economia invizibilului: tranzacţiile internaţionale cu

servicii, Bucureşti, Editura All Beck

Hall, D. (1999), “Destination Branding, Niche Marketing and National Image

Projection in Central and Eastern Europe”, Journal of Vacation Marketing, Vol.5,
No.3, Sage Journals

Minciu, R. (2004), Economia turismului, Bucureşti, Editura Uranus

Mac Gregor, J. (2005), Tourism Branding, USAID

Stăncioiu, A. F. (2004), Strategii de marketing în turism, Bucureşti, Editura Economică

Ţigu, G. (coord., 2005), Resurse şi destinaţii turistice pe plan mondial, Bucureşti,

Editura Uranus

*** Guvernul României (2005), Strategia de dezvoltare economică a României

între 2007-2013, Bucureşti

*** WTTC (2005), România. Impactul turismului şi călătoriilor asupra locurilor

de muncă şi economiei, Raport de ţară

*** WTO : Tourism Highlights, la http://www.world-tourism.org.

*** WTTC : Blueprint for New Tourism, la http://www.wttc.org/frameset1.htm

*** WTO şi Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi

Profesii Liberale (2007), Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional al
României 2007-2026, la http://www.mturism.ro/index.php?id=48

*** Ministerul pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii

Liberale, Strategia pentru dezvoltarea turismului în România, la
http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/studii_nationale/Strategie_ANT_01.08.2006.

*** Autoritatea Naţională de Turism (2006): International market studies: Austria,

Germany, Holland, United Kingdom, United States of America, and Sweden, la
http://www.mturism.ro/index.php?id=48

*** www.bnr.ro