..

ANUL 1
..
Nr.
IULIE 1967

•
•
•
 ~SUMAR
1 La Mărăşti acum 50 de ani D. G/UCULESCU
4 O companie de eroi C. UCRAIN, L. LOGH/J
7 Doaga : Cinci zile, la sfîrşit de
iulie C. VASIL/U-RAŞCANU

11 Eroi francezi in luptele din Ro-

mânia
13"Victoria de la Mărăşeşti " O. HAN
15 Primele şcoli in ţările române Ş T. B1RSANE5CU
17 Cetăfene Capet, la eşafod ! C. ANTIP

23 1n culisele conflictului dinfre Ho-

ria Sima şi Ion Antonescu P. ILIE, N. AUREL/U
28 O neobişnuităprietenie eplsto-
lară : 0/ahus şi Erasmus c. ALBU
32 Ocuparea prefecturii Constanta A. BACIU
35 Mali - un străvechi imperiu afri-
con B. DAV/DSON
41 Conferinţa de la /alta (IV)

53 Aşa o inceput lupta CH. DE GAULLE

60 Cind au apărut sindicatele in Ro-
mânia N. G. MUNTEANU
63 Prin marile muzee ale lumii : Wa-
wel M. MOLDOVEANU
67 Un aventurier la curtea farului :
Rasputin CR. POPIŞTEANU

74 Memorii (IV) C. ARGETOIANU

-
35 Figuri de seamăale istoriografiei
româneşti : Dimitrie Onciul A. SACERDOŢEANU
87 Ştefan Ludwig Roth C. GOLLNER
88 Viata ştiinţifică

89 Panoramic editorial
90 Mozaic
91 Poş ta redacţiei
LA

50
C ăpitan î n r e z e rvă
D. GIUCULESCU

De luni de zile luptam cu îndîrjire

pentru apărarea co ltului de ţară care
mai rămăsese l iber. Rindurile noastre se
răreau, mulţi căzînd seceraţi de proiectilele
duşmane şi de boli. U ita sem ce înseamnă
un adăpost ca ld şi o masă omenească , iar
despre cei dragi, răma şi sub ocupaţia duş­
manului, de mult nu ma i ştiam nimic. Strîn-
sesem în in imile noastre atîta obidă, încît
aveam senzatia că stau gata să ne p les-
nească. Zile de grea restrişte trecuseră peste
noi şi altele şi mai cumplite ne aşteptau .
Niciodată nu ne-a trecut însă prin minte
că am fi putut să f im definitiv învi nşi. Nici-
odată n-am putut crede, chiar atunci cînd
artilerie duşmană ne pisa tranşeele, palmă
cu pa l mă, imbibi nd cu carnea şi singele
nostru tă rina in care ni se odihn eau stră ­
mo şu.

Credea m i n victorie. O aşteptam cu în-

dîrjire. Ne preg ăteam pentru ea. Eram doar
lo noi acasă, ne luptam pentru " cs so noas-
tră" a străbunilor şi a urmaşilor.
Tn iunie 1917, mă aflam la comanda Com·
paniei a 9-a din Batalionul III, Regime ntul
22 infanteria. Tn fato noastră satul Mărăşti,
ocupat şi fort1ficat de inamic. Primisem de
cu rind armamen t nou. Tntre două atacuri, ne
perfectionam pregătirea de luptă, sperind
din tot sufletul ca nu mai este oepar tP. mo·
mentuJ cind, după amara reh agcre, vom
reuşi s<i trece n la ofensivă.

1
 Şi acest moment a sosit. Spre sfîrşitul librele încep să bubuie asurzitor, izbind ne-
lunii am fost anuntati, confidential, că la cruţător în sistemele de apărare ale inami-
1 iul ie vom ataca pe întreaga linie de apă­ cului şi căutînd, indeosebi, să creeze breşe
rare a inamicului. Primul batalion din re- în retelele de sîrmă ghimpată.
gimentul nostru a primit misiunea să atace Observatorii ortilerişti au venit pînă în
din dreapta satului Mărăşti ; concomitent, tranşeele noastre, pentru o urmări mai bine
un batalion condus de maiorul Giuglon din efectul trogerilor. Timp de două zile, oproa
Regimentu l 30 Muscel urma să atace platoul pe fără repaos, artilerie noastră a susţinut
Mînăstioara, situat în stînga Mărăştilor. Tn cel mai grozav bombardament, incit văz­
timpul acestor atacuri, companiil e a 9-a şi duhul era plin de şrapnele şi obuze. Se
a 11 -o din regimentul nostru, întărite cu o bombarda satul Mărăşti, ce trebuia luat de
secţie de mitraliere, trebu iau să declan- cele două companii de sub comando căpi­
şeze un foc demonstrativ, pentru o înşela tanului activ Ion L. Coravu ; se bombarda
şi Momîi a de către
artileria, rusă, vec i nă
COMĂN[ŞT/
CU nO I.
N iciodată·nu mi-o
fost dat să văd un
asemenea spectacol.
Mă bucuram că arti-
lerie ne deschidea
calea, dor incercam şi
tristeţea aceea greo
şi apăsătoare a omu-
lui care vedea cum
se distruge un sot al
f:.//OIIOJfi • nostru, ca să putem
Mcx>«<v A.4 (RUSĂ) scoate d in el pe duş­
."""", ~us)
man.
10-11 i u 1ie. A-
GR. A. proape că n-am în-
~CKENSEN
chis ochii toată noap-
tea. Cu ofiţerii met
d iscutam planul de
'HJ'.II ~~ICQ.
... -~r-----~ ~
A .9 (G.)
{G\ [ben)
amănunt, ostaşilor le
dădeam ultimele sfa-

- - TtVperv#
turi. Toată noaptea
<== nvp. sumone tunurile românest i au
::;;:; : ;;=:: S.lvo(tt7 la do/o ck: 11 0 7. •
==-=-= Stlvof10h do/o~ : 14 07 continuat să bombar-
--
- &!uolo la do/o
-
. 24.07
- - $/voţa /o dola de: 06
«:
SCARA 1 : ~00.000
deze cu î nverşunare
pozitiile inamice, unde
fumul şi vîlvătăile ex-
i·namicul osupro intentiilor comandamentu- ploziilor n1m1ceau totul. Doa r din cînd
lui român. în cind apăreau, pe cerul albastru, dîre
Pregătirile au continuat cu febrilitate. Dar luminoase multicolore lăsate de rachetele
la 1 iulie, ploi abundente ca re ou desfundat n emţilor, care arătau că nici inamicul nu
drumurile şi au tîrît sub puhoaie poduri le, dormea.
ou făcut imposibilă dezlăntuireo proiectatei Trecuse de miezul noptii, în cepea o nouă
ofensive. Abia ne m işeam prin zloata în zi - 11 iulie - core, pentru multi dintre
core ne infundam pînă la brîu. Am fost si- noi, avea să fie şi ultima. Am ieşit, ca nişte
liti să ne resemnăm, aşteptînd mai mult de umbre, din tran şeele Budu iului. Nu se auzea
o săptămînă conditii favorabile. nici un zgomot, nici o şoaptă, numai din
9 iulie 1917. Tn conformitate cu planul di- cînd în cînd oţelul armelor sticlea albăstrui.
nainte stabilit, tunurile noastre de toate ca- Tntr-o ordine perfectă om ajuns in valea

2
 -·

pîrîului Alba, pe care l-am trecut, ocupind pozitie. Tncepem curăţirea satului de la nord
poziţia stabilită încă din ajun. De aici, stră­ la sud.
bătind terenul accidentat, cu rîp i, scursuri Călcînd peste cenuşa încă fierbinte a gos-
de ape, hăţişuri de pădure măruntă, am poc:lăriilor distruse, izbutim să cucerim tran -
pornit pe d i recţia de atac a companiei noas- şee după tranşee, curte după curte. Moartea
t re, agăţindu - ne de tufe, de rădăcini, tîrin- celor doi sublocotenenji ai companiei noas-
du-ne prin toate văgăunele şi viroagele, pînă tre, Duldurescu şi Dimitriu, ne îndîrjeşte şi
ce am ajuns sus pe creastă , unde am rămas mai mult. Ceea ce făceam noi a ici, la Ta-
în aşteptare, tupilati una cu pămîntul. chila, în stînga făcea căpitanul Coravu, îm-
Tncă un ceas, două de incordare maximă . preună cu bravii săi ostaşi. Tn cele din urmă,
Pe deasupra satului, vijîie fără încetare obu- după lupte grele, s-a putut stab ili legătura
zele şi sra pnelele
noastre, tintu indu-i pe
nemti. in transee.'
Ai
noştri, lipiti de pă-
mîn t, în a intea liniei
duşmane, lîngă reţe­
lele de sîr~ă ghim-
pată, aş teaptă mo-
mentul suprem. Inami-
cul pore că simte şi
el ceva neobişnuit şi
incef)e să ba tă cu ar-
tilerie Va lea Albă,
dealul Buduiului, de
data aceasta însă fă ră
nici un efect : noi tre-
cuserăm de mult pî-
rîul A lba, iar tranşe­
ele Buduiului erau a-
cum goale ...
Să tot fi fost ora 4
dimineaţa. Tncepuse
să se lumineze de
ziuă. Atunc i se dădu
semnalul de atac. La
ordinul meu, gor:nistul
Giambaşu sună sem- Tun de 53 mm pe frontul de la Mărăşti
nalul de alarmă . De-
odată, ca ră săriţi din pămînt, soldaţii por- între cele două companii. Curăţirea satu-
niră intr-un iureş n ăval ni c, ajungînd într-o lui Mărăşti se terminase.
clipită în fata tranşeelor duşmane. Artilerie Ar f i greu să vă imaginaţi, a stăzi, ce ex-
conluera cu noi impecabil, lipsind inamicul plozie de entuziasm a provocat în masa de
de posibilitatea retragerii sau împ rospătă rii ostaşi , în toată tara şi chiar dincolo de gra-
fortelor. n iţă, victoria de la Mărăşti. Şi ce aripi ne-a
'
Se cruncă în luptă toate cele patru plu- dat, ce încredere ne-a să dit în inimi ! Vic-
torie... Cît de scump am pl ătit-o însă : nu-
toane. G renadele noastre produc ravagii in
mai din compan ia noastră au căzut pe
tranşeele inamice. Tn această înaintare
cimpul de luptă, morti sau răniţi, 3 ofiteri
luptăm cu inamicul corp la corp, cu baione- şi 54 de soldaţi.
tele şi paturile puşti l or, a şa cu m se bătuseră, S-au scurs de atunci cincizeci de an i - o
decenii în urmă, şi părinţii noştri în războ­ viaţă de om - in care peste capul meu în-
iul de independenţă. Avîntul nostru parali- căruntit de vreme şi peste tară au trecut
zează orice încercare de apărare a inami- multe - şi bune şi rele ... Dar n-am să uit
niciodată ziua de 9 iulie 191 7, cînd, am
cului. Decimati şi îngroziţi, unii dintre ei ri-
avut marea fericire să fiu părtaş la scrierea
dica mii nile m sus, semn ca se predau, alţii uneia dintre cele mai glorioase fapte de
se ascund in bordeiele lor blindate de pe arme din istoria poporului nostru.

3
 o
COM PA lE
DE
EROI
Locot. col. CONSTANTIN UCRAIN
Locot. col. LEON IDA LOGHIN
6 o.u~ust 1917 o marcat apogeul bătă- peste zi n-ou mai pvtut f i prinse în cîtevo
liei de la Mărăşeşti. Ftlele îngălbenite rînduri. Despre ele însă s-au scris după
da patina vremii ale jurnalului de operatii război, mii de pag ini... '
al Diviziei 13 in fonterie, core în această 'zi
o suportat greul ofensivei, consemnează la-
co nic, în rinduri impresionante prin simpli-
Obiectiv principal: cota 100
ta tea lor, secvenţe din dramatica îndes-
ta re : , Tn acea zi de vară, în sectorul Divi ziei
"6 august 1917, ora 6,30 : Artilerie ina- 13 infanterie, au atacat trei divizii inomice.
mică a Început bombardamentul care a Tn faţa aripii drepte, unde se afla Regi-
mers crescînd pînă la ora 7,30, cînd s-a mentul 47 infonterie, inamicul nu s-a putut
potolit pentru jumătate oră. Artilerie noas- apropia de retele le de sîrmă decit la dis-
tră a răspuns executînd trageri a sup ra tanţa de 700-800 de metri. Tn schimb, lo
• centru, lupta a fost extrem de înverşunată.
tranşee lor inamice. La ora 8 artilerie ina-
mică a Început bombardamentul, atingînd La jonctiunea reg imentelor 47 şi 51 infan-
maximum de intensitate către ora 9,00. Tn terie, retelele lipseau pe o lungime de
acest interval d e timp, infanteria inamică aproximativ 150 de metri. A fost de ajuns
înce pe Înaintare a În valuri înspre pădurea să existe o mică fisură in rindul apără t o­
Dumbrava şi Valea Şuşifei. Către o ra 1O, rilor români, pentru ca valurile dusmane
; apar, În faţ a între gului front al d iviziei, să se in f iltreze prin acest sector in dispo-
valuri!~ de atac inamice. Artilerie noastră zitivul de apărare al Divizie i 13 in fanterie.
d~schide un foc vio lent de baraj, reuşind Rezervele batolioonelor au sărit în aju torul
sa oprească pentru un scurt timp înainta- luptătorilor din primele linii, copleşiţi de
rea inamicului. După un moment de oprire, super1oritatea numer i că o inamicului. Morti
inamicul a re luat înaintarea, trave rsînd cu şi răniţi ou căzut cu sutele şi de o parte,
pierderi mari zona fo cului d e baraj. şi de alta. La Batalionul 1 din Reg imentul
Obie ctivul atacului inamic, după cum s-a 51 infanterie, toti comandantii de compa-
con stata~ în urmă, d in Însuşi o rdinul de nie ou căzu t eroic în luptă, in fruntea sub-
u nităţilor pe care le comandau. Aripa
ata c al Reg imentului 28 infanterie bavarez,
s tîngă o Regimentului 47 infonterie a fost
era de a străpunge frontul nostru şi a pune
distrusă, iar comandantu l acestui regiment,
stă pînire pe cota 100, de unde putea în- colonelul Rosetti, o căzut grav rănit i n
toaree între aga apărare de la M ărăse . s.ti 11 • mijlocul o staşilor să i. Pădu re a Răzoare,
De aici, însemnările cronicarului mil itar aprinsă d e focul artil eriei, ardea ca o
sint şi mai zgîrci te. Evenimentele petrecute t orţă .
 Către ora 11, in ciuda pierderilor grele
avute, valuri tot mai numeroase de ataca-
tori inamici se revărsau prin spărtura fă­
cută, •rostogolindu-se ca un tăvălug, către
cota 100, obiectivul lor principal. Cucerirea
acestei •cote de către inamic ar fi insem-
1'\0t o adevărată cotastrofă peritru A rmata
a 2-a .română : jumătate din d iviziile ei
(9, 13, 14) ar f i fost alungate dincolo de
Siret. Dîndu-şi seama de însemnătatea de-
oseb i tă a cotei 100, atit comandame ntul
român, cit şi cel german, au aruncat in
luptă toate forţe le disponibile.
, PÎnă
Pe cota 100, aflată la nord de Mărăşeş ti,
in coltul v iilor Negroponte (astăzi viile
G.A.S. Focşani), se gă seau ostaşii compa-
niei de mitraliere a căpitanului Grigore
lgnat, fiul veteranului de la Plevna, ser-
gentul Iacob lgnat d in Bîrlad. Cele opt mi-
tral iere ale
companiei, instalate în tran -
şeele săpate in jurul cotei 100, <Jveau ordin
"să oprească inaintarea inamicului cu
orice preţ".
La comanda căpitanului lgnat, mitrolie-
rele compan iei .au început să tragă rafale
necruţătoare, rărind simtitor rindu rile ina-
micului atacator. Tn fata gurilor de foc în-
roşite, mormanul de cadavre creştea vă­
zînd cu ochii. Rezis tenta românilor conti-
nua eroic, deşi ·artilerie germană arunca
asupra lor o ploaie de şrapnele. De două
ori infanteriştii germani s-au ridicat să por-
nească la atac, dar tot de atîtea ori au
fost nevoiţi să renunţe. Părea că in fata
la unul atacatorilor rezista nu o m i nă de oameni,
i zo laţi de ai lor, trăindu-şi ulti mele cl ipe
într-o ·lume apocalipt i că, ci un popor in-
treg, care ca legendarul Anteu, se conto-
pea cu gl ia patriei.
Timpul se scurgea dureros de încet. Ni-
meni n-avea răgaz să se gîndească la cei
ce mureau. Nimeni nu cugeta că, poate,

· •.•.• <.-l- F·•"-• r.•- :•·Jt•., ~ E••""' •

. -
~··•
-..
,
•
•-•t
#
'f't..,
•
"'-• • •.
-. ~ •
..,.• ",. ... ':J
:·
•
~
·.,. •
'"'---.'.
•
.. • •
•
_ ..
c..
•·~...... :-. . .· . : . , -~-·-- ,{.; - .. , ; . __• ~·

A rtUeTia română ocupînd poziţii pe matut Siretului (Mărăşeştt, august 1917)

~ - -
acesta va fi ulti mul ceas din viată. l ocul
mitra liorilor căzuţi il luau cei rămaş i in
viaţă. Cînd ultimul ostaş din rezervă pieri,
comandantul compan1e1 dădu un ordin
scurt şi hotă rît : "Of iţeri şi gradati, la
p iese 1" El însuşi se tîrî lîngă mit raliera
nr. 1, al că rei foc contenise pe ntru o cl ip ă.
Sup ra vieţuitorii îşi făceau mai departe da-
toria. Co ta 100 rămînea in continuare o
· insulă ro mâ nea scă. Al treilea atac al ina-
micului s-a solda t din nou ·cu p ierderi grele.
Tncet, încet, însă duşmani i reuşesc să se
apropie de cuibul de mitraliere. Tn focul
năprasnic abătut asupra lor, servanţii cad,
rînd pe rînd, cu mîinile în cleştate pe tră­
gaci. Căp i t anul lgnat, ş i cîţiva sergenti au
fost găsiţ i tintuiti de baionetele vrăjmaşe
l îngă mitral ie re. Jertfa lor n-a fost de p risos.
Tntîrzierea şi pierderile produse ina miculu i
d e ace astă mînă de eroi au crea t conditii
favorabile rezervelor Diviziei 13 infante rie
să se aprop ie de cota 100 şi să execute
prin surprindere un pute rnic con traatac, în
urma căru ia, pînă în seara zilei, trupele
germane au fost respinse dincolo de p ri·
mele linii româneşti.
Despre lupta eroică, spiritul de sacrificiu
şi abnegatia cu care a luptat, la cota 100,
compania de mitraliere comandată de că­
pitanul G rigo re lgnat, avea să afl e în-
treaga armată română chiar in seara z i-
lei de 6 august 1917. Ordinul de zi nr. 4
glăsu ia : " C ăp itanul Grigore lgnat din Re-
gimentul 51 / 52 a fost găsit mort în tranşee
cu mitraliera in brate, inconjurat de ostaşii
săi şi de mormane de cadavre inamice".
La 13 decembrie, gen. Ion 1. Popescu, co-
mandantul Diviziei a 13-a infanterie, cerea
decorarea post-mortem a eroulu.i căpitan
cu "Ordinul 'Miha i Viteazul" clasa a III-a,
" pentru viteiia şi a vîntul fără seamăn cu
care a luptat cu co mpania de mitraliere in
lupta de la Mărăşeşti la 6. VIII. 1917 unde
aflî ndu-se cu compania la centrul Diviziei
a 13-a pe unde trupele germane reuşiseră
a pătrunde, a rămas neclintit pe pozitie,
secerînd valurile duşmane, pină la respin-
gerea completă a vrăimaşului, după care
a fost gă si t mort, cu eroica sa companie,
aproape acope rit de trupurile inamicilor
ucisi"
• •
Ziua de 7 august. Zgomotul de la Mără­
şeşti se mai potolise, iar fumul exploziilor
de pe valea Siretului se ris ipise. Dîndu-i-se
onorurile militare cuvenite, căpitanul G ri-
gore lgnat a fost înmormîntat cu întreaga
sa companie de eroi, lîngă colţul de nord-
est al viilor Negropo nte.
Viteaz între viteji
Decoratia "Ordinul Mihai Viteazul" clasa
a III-a a fost trimisă cu un delegat specia l
soţiei căpitanului lgnat de către coman-
dantu l Diviziei 13 infanterie, însoţită de o
6
emotionantă scrisoare in cure, printre al-
tele, se spunea :
"Scumpă soţie a căpitanului lgnat, dacă
pînă acum nu cunoaşteţi rostul decorării
acestui brav ostaş, îmi iau eu penibila, dar
înăltătoarea sarcină să v-o arct.
•
Tn ziua de 6 august, Divizia a 13-a a fost
atacată de aproape 3 divizii germane, din
care una (a 12-a bavareză), de elită. Furia
atacului nu se poate descrie, căci era ziua
falimentului armatelor Kaiserului pe fron-
tul român, unde se încerca de 12 zile şi 12
nopţi în şir să zdrobească mica, dar vi-
teaza oaste română.
Pe la ora 10,30 pozitiile noastre erau
aproape copleşite, cînd, cu drept cuvînt, i
s-a arătat duşmanului ce este românul în
luptă. Ca fulgerul, tot ce era român pe
cîmpul de bătaie, s-a ridicat şi năpustit
împotriva cotropitorilor nesătioşi şi i-a cul-
ca~ la pămînt, iar ce-a mai rămas pe pi-
cior, şi-a strîns toate puterile pentru a fugi
de ruşine. S-a isprăvit dar cu faima vrăj­
masului
•
teuton.
După bătălie, începînd să ne numărăm şi
căutînd pe cei care lipseau, am dat peste
iubitul nostru camarad, viteazul între viteji,
căpitanul lgnat, comandantul Companiei 1
mitraliere care, ca şi ofiterul său din com-
panie, sublocotenentul Grigoriu, erau lite-
ralmente acoperiti de cadavre nemţeşti [...]
Soldatul Pompiliu Iancu, care zice că e
vărul căpitanului, mi-a cerut permisiunea de
a-1 transporta pentru a-l înmormînta în fata
familiei. N-am aprobat. Şi dacă prin aceasta
familia găseşte că am făcut rău, mă justi-
fic : Dacă eroul căpitan lgnat a iubit atît
de mult pămîntul şi linia de luptă pe care
o ap ăra, încît a preferat a face oficiu de
servant la mitralieră în mijlocul companiei
sale, nu era drept şi sînt sigur că am fost
în asentimentul său de ostaş, hotărînd ca
el să rămînă pentru vecie În mijlocul cama-
razilor săi. Nu este îngăduit unui ostaş, ori
care ar fi gradul, să se bucure de altă
s oartă decit a soldafilor pe care are cin-
stea să-i comande. Apoi va veni vre mea ca
bătălia de la Mărăşeşti şi a noastră, a Di-
viziei a 13-a, zisă de la Ră zoare, să se ca-
memoreze printr-un monume nt (...) Putea-
vor cei care vor oficia aceasta, să facă ex-
cepţie strigînd pe căpitanul lgnat dintr-un
cimitir obişnuit oarecare?"
Faptele de vitej ie ale acestei companii
de eroi, încununate cu sacrificiul suprem,
sînt pilde înălţătoare de glorie militară.
Ele constituie o verigă din acel lant nesfîr-
şit, din acea coloană a infinitului de lupte
ero ice ale poporului român pentru apăra ­
rea independentei, suveranităţii şi libertă­
ţii patriei sale.

•
•
ti CI ZILE,
LA SFIRSIT 1
DE IULIE
General de armată în rezervă
CONSTANTIN VASILIU-RĂŞCANU
Ofensiva genoană se dezlănţuie in noap-
tea de 23/24 iulie 1917.
î ncepînd din ziua de 23 iulie, după
prînz şi toată noaptea de 23/24 iulie s-a
abătut asupra frontului un uragan de foc
şi de fier. Cu m iile cădeau bombele pe
poziţiile ce urmau să fie atacate. Săreau
in ţăndări b uştenii ş i tra versele de fier
a le adăposturilor, cum sar jucăr i ile arun-
cate de copii. Taluzurile şanţurilor se sur-
pau, reţelele de sî rmă se spulberau. între-
gul front era deopotrivă de bom bardat. dar
cel mai înfricoşător , porţiunea cuprinsă
Intre Mov ilenii de jos de pe Siret şi calca
ferată Focşani - Mărăşeşti. In special Pă ­
durea Neag ră a fost răscolită, aprinsă şi
înnecată cu tot felul de p roiectile. I n aer
pluteau ga~e asfixiante degajate de obuze.
La ora 4,30 în dimineaţa de 24 iulie, in-
fanteria germană porneşte la atac, pre-
cedată de valurile acestor gaze asfixiante.
In prima linie sînt diviziile 216 germană,
12 bavareză, 89 germană. P uţinii apără­
tori ce mai întîrziase r ă prin şanţuri şi
adăposturi, au fost ucişi sau pr inşi.
Frontul fusese spart şi n ici o altă uni-
tate r usă nu se găsea în apropiere, pentru
a astupa spă r tura. Trupele româneşti ale
Armatei 1-a erau departe şi ele, pe malul
stîng al Siretului, la sud de Tecuci. Pentru
comandamentul german, reu~ i ta ofensivei
părea sigură. Rămînea numai ca atacato-
rii să meargă înainte spre a consolida suc-
cesul...
Da r ceasul istoriei avea să bată atunri
ca de atîtea ori în epocile apuse - tim-
pul vitejiei româneşti. Şi în spărtura fă­
cută, cu mii de explozii, s-a ridicat zidul
de piepturi ale ostaşilor români.
-·
Spărtura a fost închisă. Eroica Divizie
a 5-a română int ra in lupta al cărei ecou
avea să r ăsune in ţa ra toată, şi dincolo de
hotare. Divizia, după marşul executat în
cu rsul nopţii de 23/24 iulie se afla în di-
mineaţa de 24 iulie în regiunea Cosmeştii
din Deal. I ntra în foc decisă pentru o re-
zistenţă inexpugnabilă.
Eram acolo. Simţeam, intuiam împreună
cu toţi camarazii mei, deruta inamicului.
Noul adversar aducea o neplăcută surprin-
dere trupelor germane, prin vigoarea lui.
Da, noi eram pregătiţi pentr u o luptă dez-
nădăjduită.
Prin onlinul comandamentului Armatei
1-a, trebuia să restabilim situaţia, recu-
cerind satul Străjescu şi inaintind spre
satul Ciuşlea.
Comandam Batalionul 2 din Re~imen ­
tul 3 vînători. La orele 15 primesc ordin
de la comandamentul regimentului să trec
imediat Stretul cu întreg batalionul şi să
mă pun sub ordinele colonelului Voicescu,
comandantul Regimentului 8 Btu:ău.
încep mişcarea. La podul peste Siret de
la Cosmeşti - revăd de parcă ar fi fost
ieri - o mare ingrămădeaiă de coloane.
Trimit patrule în cercetare. Satul Stră ­
jescu era destul de aproape. In mina cui ?
Nu ştim.
Curind după plecarea patrulelor, pe dru-
mul ce duce din Străjescu spre Doaga şi
pădurea Prisaca, chiar la marginea porum-
bului ce se afla în faţa satului Doaga,
apare un soldat rus. Multi că1.useră lup-
tînd. Poartă arma în mînă şi o raniţă în
spate. Merge agate, obosit şi necăjit. îl las
să se apropie de locul unde eram şi la
cîţiva paşi li ies inainte spunîndu-i :
,.Zdrastvuite··. El mă priveşte. Il întreb
7
dacă mai sînt ruşi în urma lui şi el îmi
răspunde că nu. De la el aflu că în satul
Străjescu se aflau soldaţi inamici. In urma
~elor spuse de soldatul rus şi a ştirilor
aduse de patrule, noi am luat măsuri mai
-complete de siguranţă, întărind avanpos-
turile, adîncind ş anţurile unde erau insta-
late şi împingînd patrule cît mai la est
de Doaga.
Situaţia subunităţii ce o comandam în
salul Doaga, a fost foarte dificilă în noaptea
de 24/ 25 iulie. M-am simţit acolo ca într-o
oa ză, în pustiu. Doaga era în c onjurată din
trei părţ i de un lan de porumb, într-o parte
se afla lunea Siretului, fără ved e:e îndepăr­
tată din cauza porumbului, prin care nemţ ii
puteau să se apr opie neobservaţi de sat;
n-aveam legătut·i cu trupele noastre din
·vestul. şi nordul satulu i.
... Către orele 23, o linişte completă. Ne-
s i guranţa domnea însă în mine. Chem co-
mandanţii de companii, le ordon să ia mă­
suri de sigu ranţă şi să fi e foarte vi g ilenţi
în cursul nopţii. Dau o raită prin sat, pe
Ja postu rile de comandă ale comandan-
ţilor de companie, mă întorc, îmi aştern
o foaie de cort şi culcat pe spate, cu ochii
la cerul pe care deabia se mai vedea li-
~ă rirea unei stele, mă las p radă grijii, gîn-
durilor.
Erau orele 2, aţipisem bine, cînd deo-
dată caporalul Gheorghe R. Gheorghe,
agentul de l egătu r ă , mă zgîlţîie şi îmi
spune : "A adus Ciubotă un barbarez".
La cinci paşi înaintea mea, soldatul Ciu-
bo tă din compania 6 : "Să trăiţi, d omnule
~ă pitan. v-am ad us un musafir" ş i apoi,
adre""indu-se prizonierului : .,Nu-i aşa ,
neamţule ?" Mă uit bine ş i văd, lîngă sol-
Un grup de
damentuL D tviziet 10, pe frontuL din MoLdova
datul Anghel, un snldat cu un sac
C iub otă
p ăros, cu o ca c;c: ă mare cit u n ceau n pe
cap ş i cu două decoraţii pe piept. La în-
trebările mele, neamţul îmi spuse că îl
c h e amă Peter Anderse n, e din Regimcm-
tul 253, compania a 2-a, Divizia 76.
Mi se rel atează totul, aşa cum s-a în-
tîmplat. E un episod simplu, ostăşesc. dar
cu fr umoase s emnificaţii. P Pinsul făcea
parte dintr-un post inamic avansat în
l unea Siretului, la est de satul Stră jescu ;
solda tul Ciubotă Anghel - dintr-o grupă
a companiei a 6-a, care avea misiunea să
asigure prtza flnncului stîng al companiE!i,
spre lunea S iretului. P r intr-o împreju-
rare, la început Ciubotă fusese acela căzu t
in mîinile neamţului, care începuse să- 1
ducă , îmboldindu-1 din spate cu ţeava puş­
tii, în dkecţia sud-vest, spre poziţiile ina-
mice. P e drum însă, soldatul german,
vrînd să-ş i aprindă luleaua, îl oprise pe
Ciubotă şi începuse să se scotocească prin
buzunare. ca s ă-ş i găsească chibriturile.
Fără să obset·ve, îşi schimbase de mai
multe ori poziţia, încercînd să-ş i fcre~ă
chibriturile de vînt. Şi astfel, după ce şi-a
aprins luleaua, a constatat cu surprindere
că pierduse direcţia spre trupele proprii.
Ciubotă a înţeles imediat cum stau lucru-
rile, după privirile dezorientate ale sol-
datului inamic. Cu un ton cît mai inofen-
siv, îl întrebase pe neamţ : "Vrei să mă
d uc1 "la F ocşam"?••. - " J awo hl'"
. - " p a1.
v• ..
Focşanii sînt încolo !" Şi arătase cu mîna
incotro era grupa sa ... Şi astfel, nu peste
mult timp, soldatul german se trezise, stu-
pefiat şi speriat, printre camarazii lui
Ciubotă. Cazul Ciubotă mi se pă rea o li-
Ofiţeri romdni, ruşi şi francezi ta coman-
cărire de lumi nă în noaptea aceea, de
negre nelini~t i .
Pinii la orele 9,30 nici o mişcare din
partea germanilor pe frontul ocupat de
batalion, în să de la această oră începe un
bombardament îngrozitor asupra poziţi ei
ocupate de batalion şi asupra satului Doa-
ga. Durea ză mai bine de 5 ore, cad ucişi
ofiţeri şi ostaşi. Pi n ă la orele 11 ,30 toate
casele din Doaga sînt una cu pămîntu l ,
nu ntai e posibil să te a dăposteşti intre
ziduri. Merg cu postul de coman dă pe
linia I-a, lîngă postu l de comandă al că­
pitanului Dumitriu Florea, comandantul
companiei a G-a.
La orc. 11,30 nemţii pornesc la atac în
faţa companiei a 6-a şi a flancului stîng al
companiei a 5-a. Indată ce ies din po-
rumb, unde se adăpostise ră , sînt secer aţi
de gloanţele mitraHerelor noastre. Un
prim val de atac nemţesc mai dens în
faţa companiei a 6-a este opri t, zeci de
morţ i ş i răni ţi zac înaintea tranşee lor. Un
nou val german, ş i mai numeros, se nă­
pu s teş t e asupra companiei. Căpitanul Du-
mitriu Fl01·ea este pe linia I-a, în picioare.
trage in nemţi , îndeamnă pe ai noşt ri , stri-
gînd : "Nu vă lă saţi !'' . Şi acest val se
prăbuşeşte !
Pe căpitanul Dumitriu Florea n-am să-l
utt niciodată. A fost un vitea z. De altfel>
el avusese acelaşi curaj ş i în atacul nostru
asup ra unei po~iţii germane pe muntele
Soimu, în munţii Bu ză ului , cînd, riscîn-
du-şi viaţa , scosese din luptă două mitra-
liere inamice care pricinuiau grele pier-
der i trupelor noastre.
Acum, nici o mişcare pe frontul Doaga.
Se încetase bombardamentul de a rtile r ie.
Căpitanul Duruitriu Fl01·ea tocmai venea
 la postul său de comandă. ca să-şi facă
raportul. Ne întîlnim acolo. Ne îmbră­
ţişăm. Dau să plec către postul de co-
mandă al companiei a 5-a. dar nu fac
douăzeci de paşi şi din nou reîncepe bom-
bardamentul. Un obuz explodează lîngă
căpitanul Dumitriu Florea şi il răneşte
grav, la ambele picioare ! Mă priveşte
fără să se vaite, fără să spună nimic. Dau
ordin ca brancardierii să-1 ia imediat şi
să-1 transporte la postul de prim ajutor în
pădurea Prisaca, însă el îmi spune : "Lasă,
frate, lăsaţi-mă pe mine, vedeţi de alţii
care sînt mai grav răniţi". El era cel
mai grav.
In timp ce e dus pe brancardă către
postul de prim ajutor, la o depărtare
numai de 100 de metri de locul unde a
fost rănit, se sparge un alt obuz. Aşa a
murit Florea Dumitriu. S-a stins un erou.
Figura lui şi ultimele cuvinte pe care le-a
rostit rămî n întipărite în sufletul meu,
pentru totdeauna. Moartea lui ne-a impre-
sionat adînc pe toţi. Sergentul Drăgan Va-
sile. agent la postul meu de comandă, mi-a
spus cu lacrimile în ochi : "Să-1 iau de
aici ş i să-I' duc acolo, sus'·.
Bombardamentul continuă cu aceeaşi in~
tensitate asupra satului Doaga, asupra po-
zi ţiilor ocupate de batalion. La orele 16, un
nou atac al infanteriei nemţeşti. Ataca-
torii, mulţi la număr, încep să iasă din
lanul de porumb în faţa companiilor a
5-a şi a 6-a. Insă şi acest alac este respins.
.. Şi totuşi, cu toate pierderile grele, ger-
manii vin din nou, vin mereu, se apropie
de tranşeele celor două companii. Ostaşii
noştri, care tră geau din picioare Şi cu ba-
ioneta la armă, deodată, la glasul sublo-
cotenentului Tuţescu : "Pe ei băieţi, nu vă
lăsaţi ! Ne-au omorît comandantul !" se
reped asupra lor cu ură. La fel şi com-
pania a 5-a, în cap cu sublocotenentul
Dincă. Soldaţii inamici, îngroziţi de im-
petuozitatea românilor, nu mai stau să
dea piept cu baioneta, ci se întorc, o iau
la fugă înapoi, intră în lanul de porumb
şi fug, urmaţi de focurile noastre şi ale
divizionului de artilerie al maiorului Han-
ganu.
28 iulie, orele 16. Incepe atacul în di-
recţia satului Doaga. Batalionul 1 din Re-
gimentul 3 vînători progresa încet, deoarece
focul artileriei şi al mitralierelor duşmane
îi provocau pierderi grele. In cele din
urmă, a fost silit să se oprească la 300
metri de liziera de nord a satului Doaga.
Curînd, situaţia acestui batalion devine
critică.
Legătura telefonică cu regimentul şi Ba-
talionul 1 se rupsese. Agenţii trimişi s-o
restabilească n-au putut să-şi îndeplinească
misiunea. Hotărăsc să vin în ajutorul Ba-
talionului 1, contraatacînd cu cele 2 com-
panii inamicul ce ameninţa flancul său
drept.
10
Focul ucigăto r ţintuise însă în şanţu ri
oamenii celor două companii. Doi a gen ţi
trimişi la companii cad grav răniţi, înainte
de a ajunge acolo. Momentul era grav,
dramatic ; mă frămîntam să găsesc o so-
luţie pentru a reuşi să ridic cele două
companii la contraatac.
Lîngă mine aveam pe caporalul gornist
Crişan Stefan, agent de legătură. Inţelege
totul. Fără să spună un cuvînt, se ridică în
picioare, deasupra parapetului de la postul
de comandă, şi, întors spre cele două com-
panii, începe să sune atacul ! Salve de ar-
tilerie şi rafale de mitraliere duşmane se
dezlănţuiau asupra Jocului unde se afla
gornistul. Îi ordon să se culce, el continuă
să sune din goarnă cu faţa la cele două
companii. "Ne-am înţeles... Vor porni la
atac !" îmi strigă cu glasul sugrumat de
emoţie ... cînd cade ciuruit de gloanţe, cu
mîna încleştată pe goarnă şi ochii fixaţi !n
direcţia celor două companii. Suflet de
erou!
Ambele companii, noi toţi am ţîşnit din
adăposturi. Ne ardea în suflete sunetul de
goarnă al caporalului Vişan. Uităm de noi
înşine. Pornim, pr in focul ucigător al ina-
micului. Trecem girla Morilor ş i iată-ne 1a
un pas de colţul de nord-vest al satului
Doaga. Amintirea îmi păstrează chipul
unui ofiţer francez. Era Gras Raymond, de
la postul de comandă al regimentului. Sus,
într-un pom, nu-şi mai sătura bucuria
văzînd pe ostaşii noştri alergînd înainte eu
atîta elan. Exclama : "Braves soldats
roumains !" - ca apoi un glonţ al ad-
versarului să-1 rănească grav.
Şi, pe neaşteptate, se întunecă totul
în jurul meu. Aud glasul mitralierelor ve-
nind de departe, tot mai confuz, mai ne-
deslLL'?it. Mă trezesc ; lîngă mine - nimeni.
Mitralierele nemţeşti continuă ţăcănitul
lor, gloanţele ţiuie pe lîngă mine. Intins
pe pămînt, simt ceva cald în partea stîngă
a pieptului, puţin mai jos de inimă, pun
mîna : sînge. Mă trezesc bine, reconstitui
totul. Da, pornisem la atac. Mă uit în jur :
morţi, fă ră număr-.
Apoi, cu poalele cămăşii făcute ghem şi
apăsate cu mîna stîngă pe rană pentru a
opri sîngele, tîrîş, încep să mă trag înapoi.
După mari eforturi, mă rostogolesc într-un
tîrziu în vîlceaua Girla Morilor. Dau de
subloc:otenentul Popescu-Isvoare cu o mi-
tralieră. Trage cu mitraliera, dar mi se pare
că direcţia nu e cea mai bun ă ...
- Ce faci, domnule sublocotenent? !
Trage în duşman ! strig, apoi din nou mă
împresoa ră lin iştea ş i întuner icul.
... Tot timpul cît am zăcut după aceea în
trenul sanitar, am fost extrem de tulburat.
Am avut însă ş i o mare bucurie. Toată
lumea vorbea cu admiraţie despre vitejia
regimentului nostru, despre faima pe care
şi-o cîştigase prin lupte atît de eroice.
EROI •

FRANCEZI
N LUPTELE
OI ROMÂNIA
Documente

TELEGRAMA GENERALULUI EREMIA GRIGORESCU, COMANDANTUL ARMATEI 1

ROMANA, CATRE GENERALUL H. M. BERTHELOT, ŞEFUL MISIUNII MILITARE
FRANCEZE, DUPA BATALIA DE LA MARAŞEŞTI
Tn timpul acestor aprige lupte, core ou
impus duşmanului un sîngeros eşec, ofiJerii
francezi din 1-o Arma tă română ou luptat
cot la cot cu tovarăşii .Jor româtni, în toate
eşaloanele, atît în st.a tul meu major, cît şi
în statele majore subordon·ate şi în cor-
purile de trupă. Am găsit lo dînşi i un ne-
tărmurit devotament, o grijă unică să asi-
gure succesul şi dispreţul complet de pri-
mejdie. Multi dintre ei au fost glorios ră­
niţi, un căpitan a dispărut aruncîndu-se cu
colonelul său în Siret, ca să nu .cadă in
mîini•l e duşmanului. Ţin să vă exprim toato
recunoştinţa mea pentru serviciile aduse
României de aceşti viteji ofiteri ai M isiunii
franceze, demni de oceea care acum cîş­
tigă o nouă victorie la Verdun.

TELEGRAMA GENERALULUI H. M. BERTHELOT, ŞEFUL MISIUNII MILITARE FRANCEZE,

CATRE GENERALUL EREMIA GRIGORESCU, COMANDANTUL ARMATEI 1 ROMANA

Vă multumesc, domnule genera l, pentru atitudinea şi bravura ofiterilor şi soldatilor

frumoasele laude aduse ofiterilor misiunii, români, care atrag în acest moment admi-
care servesc în statele majore şi în corpu-
rile de trupă din Armata 1-a. Dar trebuie r<Jtia •armatelor aliate şi cărora chiar duş­
să spun că au ·alături de ei o pildă vie, în manii le aduc omagiul lor.

SCRISOAREA DIN 22 IUNIE 1917 A COLONELULUI HENRI CIHOSKI, COMANDANTUL

DIVIZIEI X INFANTERIE ROMANA, CATRE SOŢIA COLONELULUI GEORGES DUBOIS

Mult 1·espectată doammă,

la durerea domniei voastre nemărginită, pe liziera de N - V a satului Băduleşti (ves t

vă rog a primi ·condoleantele unui ofiţer
român, lîngă care bravul şi valorosu l
d-voastră sot• a fost rănit mortal si• care în
aceeaşi zi, î~nsă cu 12 ore mai Hrziu, o fost
şi el grav rănit, împărtăşind ostfel gîndu-
rile şi sentimentele colonelul ui Dubois timp
de 2 luni (20 noiembrie 1916 - 20 ianuarie
1917 stil vechi) în spitalele din Ploieşti, Ga-
lati
• •
si lasi.
• am fost şi eu rănit de o spărtură de obuz,
Amicul meu, col. Dubois a fost rănit de
un glont de la şrapnel, ora 9,30 dimineata,
de oraşul Piteşri), găsindu-se în mijlocul tru-
pelor din prima linie, într-un moment cînd
situatia Diviziei a Xlii-a pe care o coman-
dam era foarte gravă.
Gra ţie concursului său devotat, p lătit cu
propria sa viaţă, situ.atia a putut fi resta-
bilită, în 2-3 ore, în favoarea noastră.
Către seară, situaţia agravîndu-se din nou,
aşa •Că a doua zi (20 •noiembrie), fiind eva-
cuat la P·loieşti, din întîmplare am ajuns la

11
 un spital unde se ·afla şi soţul dv. şi de
care nu m-am mai despărţit pînă la 20
ian[uarie).
Tn discursul său funebru p[entru] col. Du-
bois, generalul Berthelot vorbeşte de acest
fapt.
Vindecîndu-mă, am porăsit spitalul din
laşi, unde col. Dubois a mai rămas încă .
De .atun-ci n-am mai putut avea decît co-
municaţii prin scrisori, iar în ultimul timp,
cînd col. Dubois nu mai putea seri, aveam
ştiri continui despre dînsul printr-un cum-
n·at a·l meu ce se găseş-te •la la şi. Tn tot
timpul cît m-am găsit cu col. Dubois am
avut ocazia să apreciez, pe lîngă înaltele
sale cunoştinţe militare, un suflet mare de
erou şi un prieten incomparabil. Era foarte
mult iubit de toti ofiteri i cart ierului divi-
ziei, care-.1 stimau foarte mlllt. Fiind cu ser-
viciul la Comandantul Ar:mate i l~a, ori de
cîte ori colonelul Dubois avea un moment
liber se <Odresa 1-tului Pillat, ofiţerul său de
ordon-onfă : "AIIons chez la 13-e Division ...
Regret din suflet că această puternică
MonumentuL ostaşilor francezi cifzuţi pe fron~ut
afectiune s-a întors atit de fotal pentru bu- românesc în prbnut rifzboi mondiaL (grtldina
.. nul nostru amic. Dvs. pierdeţi un bărbat Cişmigiu)

iubit, noi pierdem un 'Pretios prieten, a că­

rui scumpă amintire ~a fi neşte<Orsă din tografie a sa, din ultimul timp, care să
i<nima tuturor ofiterilor români care I-au arate tuturor pe bunul meu, pe bravul amic
cunoscut. care pentru ·cauza română, a căzut pe
Tmi permit o vă ruga a-mi trimite o fo- cimpul de onoare 1

SCRISOAREA SOTIEI COLONELULUI GEORGES OUBOIS CATRE COMANDANTUL

DIVIZIEI X INFANTERIE ROMANA

Domnule colonel,

Am fost mişcată pînă •la lacrimi citind fru-
m00$0 dvs. scrisoare. Cunoşteam prin săr­
manul meu sot stima ce v-o purta, ca şi le-
găturile de prietenie pe care pericolul co-
mun şi suferinta îndurată împreună le
crease între dv.
Stim
• astăzi că colonelul Dubois a căzut
pentru cauza sfîntă a României, că s-a pur-
tat ca un brav, aşa cum făcuse şi in
Franţa [ ...].
V~aşi ruga insistent să-mi 1r;miteţi, dacă
e posibil, o relatare ·a misiunilor îndepli-
nite de sotul meu în Român ia, ca şi lămu­
riri asupra diferitelor actiuni la .care el a
participat. Intenţionez să scot o biogr'Ofie
a scumpulu i meu dispărut şi orice docu-
ment în legătură cu memoria lui imi este
pretios.
Primiti, vă rog, expresivnea recunoşti n­
tei mele şi a sentimentelor ce4or mai alese

12
MONUMENTUL
"VICTORIA
DE LA
MĂRĂSESTI"
, ,
OSCAR HAN
maestru emerit al artei

Cu arma în mînă , pe front, sau prin de artă, ele răminînd uneori obiecte de
creaţiile lor, numeroşi artişti plastici, în- artizanat, semne oarecare.
sufleţiţi de sentimente patriotice, şi-au dat Mă preocupa, încă din timpul războiului,
obolul la marile bătălii de la Mără şli, Mără- ide~a creării unui monument închinat
şeşti, Oituz, şi din atîtea alte locuri, la apă­ vir.toriei de la Mărăşeşti. Pentru aceasta
r·area libertăţii şi independenţei naţionale. aveam însă nevoie de mijloace materiale im-
In mai 1917, treizeci de pictori şi sculp- portante, de care personal nu dispuneam.
tori au primit misiune din partea Marelui N-am găsit înţelegere la autorităţile vremii,
Stat Major al armatei române să meargă
pe front, pentru a realiza schiţe de luptă
inspirate nemijlocit din cunoaş terea rPa-
lităţilor de pe cîmpurile de operaţii. Eu
m-am deplasat la B acău, la comandamen-
tul Armatei a 2-a. Aici, în atmosfera dra-
matică a acelor zile de neuitat, am fost
martorul mult(lr fapte de arme în care
spiritul de jertfă, curajul ş i iscusinţa sol-
daţilor ş i ofiţerilor români se îmbinau ar-
monios în acelaşi efort epuizant menit ~ă
zăgăzuiască ofensiva inamicului. Episoade
de luptă , figuri de ostaşi pe care i-am cu-
noscut în scurtele clipe de răgaz sau în
încleş tarea cu duşmanul mi s-au încrustat
adînc ş i pentru totdeauna în memorie.
Aici , sub rafalele de gloanţe şi în zloat~
tranşe-elor s-au plămădit multe din temele
lucrărilor mele - unele realizate imediat,
altele schiţate fugar şi concepute mai
tîrziu ...
Intors in Iaşi, am făcut o serie de schiţe
şi compoziţii, pe care le-am prezentat în
cadrul Expoziţiei Marelui Cartier, în lo-
calul Şcolii de Belle-Arte, în luna septem-
brie. O altă expoziţie s-a deschis în primă­
vara anului următor, cu lucrări de mai
mari proporţii. Majoritatea lu cră rilor fiind
în ghips s-au spart, s-au distrus, s-au
pierdut.
In anii de după război s-a născut o ade-
vărată mişcare naţională de preamărire a
celor ce au izbutit, prin eroismul şi jertfa care nu mi-au încredinţat, sub diferite pre-
lor, să înfăptuiască o izbîndă epocală. Dar, texte, ni ci o coman dă de monument în
datorită unor politicieni, beneficiari ai cinstea eroilor din primul război mondial.
eroismului şi sacrificiului anonim, nu toate Trecînd prin mari difi cultă ţi materiale am
monumentele comemot·ative comandate de realizat statuia cunoscută astăzi sub numele
aceştia s-au ridicat la nivelul unor opere de Victoria de la Mărăşeşti, de trei metri

13
 înălţime, am turnat-o în ghips şi am dat
să fie turnată în bronz. Pentru aceasta
însă, îrr.i mai lipsea o sumă de bani. A
trebuit să ţin în atelier statuia pînă cînd
întîmplarea a făcut să întîlnesc un entu-
ziast, care a căzut de acord să meargă cu
mine la Mărăşeşti, să aleg locul, să în-
tocmesc planurile soclului şi să contribuie
şi el la ridicarea fundaţiei, la procurarea
bronzului şi pietrei, la cheltuielile de
transport. In sfîrşit, după şaptesp rezece
ani de la victoria de la Mărăşeşti, am
putut să-mi văd statuia în bronz, cinstind
printr-un sentiment pios memoria celor
pieriţi în lupte, printre ei fiind şi fratele
meu, Constantin Han, sergent în regimen-
tul 50 Putna, căzut în luptele de la Dra-
goslavele.
Am făcut fundaţiile cu oameni din Ti-
şiţa, am asistat la lucrări. Intre muncitorii
care săpau, doi lupta seră la Mărăşeşti .
Intre timp au fost aduse statuia şi blocurile
de piatră ; în cîteva zile soclul a fost ri-
dicat şi monumentul montat pe piatră de
Rusciuc.
La 21 septembrie 1934, s-a făcut inau-
gurarea monumentului, pe o vreme de rară
luminozitate, cu un orizont clar şi într-o
lini ş te în care nici o frunză nu se mişca.
Monumentul a fost înconjurat de zeci de
mii de oameni veniţi din toate colţurile
ţării.
Cel mai emoţionant moment a fost de-
filarea erotlor veterani, între care puţini
trecuseră de 40 de ani. Purtau un drapel şi
au defilat într-o cadenţă care nu mai era
doar militară : cadenţa lor era un imn
eroic. Au impresionat atît de puternic, în-
cît pe feţele participanţilor la festivitate
curgeau şiroaie de lacrimi.
Ca autor ş i donator al Monumentului
Victoriei de la Mărăşeşti am primit titlul
de cetăţean de onoare al oraşului care a
dat numele uneia dintre cele mai mari
bătălii purtate pe pămîntul ţării noastre
în secolul al douăzecilea.
A trecut o jumătate de veac de la eroi-
cele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti,
Oiiuz... Am fost profund emoţionat cînd
am văzut pe conducătorii de partid l?i de
stat, cu prilejul vizitei în regiunea Galaţi
din toamna anului trecut, poposind în faţa
statuii Victoria de Za Mărăşeşti. Cu acest
prilej mi s-a întă rit convingerea că mo-
numentele ce se ridică pînă la simbol sint
un factor permanent de educaţie patriotică,
menţinînd t reze în memoria urma ~ilor
faptele de vitejie ale înaintaşilo r. A izbuti
să realizezi în măsură proprie eforturile
unei generaţii pentru păstrarea în per-
manenţa istoriei a năzuinţelor patriotice ale
maselor, este o datorie firească şi lipsită
de orice orgoliu. Timpul o preamăreşte în-
totdeauna, nu trece peste ea, o menţine vie.

' Sculptoriic. Mecb·ea, O. Han, Gh. Stănesctt, Mătăceanu, Iordă ch.escu, R. Hette , Chiciu. şt
ptcto1·ii Şt. Dumltrescu, Pet1·escu-Dragne, Manu, Troteanu, Teodorescu-Sion, ALexte Mace-
donschi şi Ionescu. Doru, in sala de scu tptură a Şcolii de Belle-Arte din Iaşi .
Expoziţia Marelui Cartier (septembrie 1917)

14
 • •
e s' c o 1

in tările române
. ? 1 .

Prof. univ. dr. docent Şt. BÎRSĂNESCU

membru c·o respondent al Academiei
paritia şidezvoltarea şcolii sînt, în viaţa unui popor, evenimente de mare
însemnătate. Pe plan de educatie şi formare a omului, şcoala împlineşte în
interioru l conştiinţei o operaţie complexă de impregnare cu idei noi şi largi,
de stimu lare a gîndirii proprii şi, o dată cu O(:easta, de creş tere a conştiinţei
demn ităţii personale. Pe plan de cultură, şcoala reprezintă un factor de
structura re ş i unitate a poporului. Nu este de aceea de mirare că azi, cu
deosebire, popoarele de cultură tin să dovedească lu mii vechimea şcolii lor ca
drept de a obţine consideraţie şi autoritate.
Cînd au apărut şcolile în România ?
Pe teritoriul patriei noastre, şcoala a apărut de mult. Există probe documen-
tare că la noi au funcţionat "gimnazii" în cetăţile greceşti de pe malul Mărij Negre
(Callatis, Tomis şi Histria) încă din secolul 1 e .n, şi alte şcoli în Dacia încă din s'eco-
lul al 11-lea e. n.
După formarea poporului român, abstractie făcînd d.e şcoa la de la Cenqd
(secolul al Xl-lea) şi de unele şcoli mînăstireşti {secolele XI-XIV), la noi au luat fiinţă
în jurul lui 1400 şcoli le de grămătici, împlinind un rof educativ şi social-cultural im-
portant, la fel cu şcolile de "grammatici" sau de " ars notaria" din Franţa şi Ţările de
Jos, din ţările germanice şi din Ungaria.
Conditiile politico-economice ale aparitiei acestor şcoli. O dată cu înteme-ierea
Ţării Româneşti ş i a Moldovei, societatea româ n e ască a cunoscut o perioadă de
prosperit"Ote economică : s-au dezvoltat meşteşugurile, a~ături de agricultură şi creşterea
vitelor, iar ca urmare la toate acestea a intervenit o creştere a comertului, ceea ce a
determinat, la rîndul său, organizarea de tîrguri şi oraşe . Dar o dată cu comer}IJI a
intervenit nevoia de acte comerciale, vamale etc. şi deci nevoia de oameni care să ştie
o citi ş i a scrie.
Pe de altă parte, dezvoltarea economică a cerut, la rîndul ei, şi organizarea
politică , administrativă, judecătorească şi militară a vietii din noile state; iar acestoo
neces itau acte, hotărîri, hrisoave, tratat-e politice şi comerciale, care reclamau, de
asemenea, "secretarii", "notorii", inclusiv o şcoală pentru pregătirea lor.
Tn aceste cond~tii, dacă mînăstirile - sub presiunea nevoilor lor de cărti de
ritual - şi-au organizat şcolile de copişti în frunte cu cele de la Neamt ş i Bisericani,
de la Tismana, (ozia ş i Govora, societatea l aică şi-a organizat şcoa la de grămătici,
de " notori i" pentru satis1acerea intereselor ei.
Baza documentară a acestor şcoli este una sui generis. Tn documentele vremii
nu se găseşte o descriere precisă a şcolii ; de altminteri, aş a ceva nu există pentru
multe şco l i vechi din întreaga Europă. Tn schimb s-au descoperit alte materiale docu-
mentare deosebit de concludente în această problemă, pe a căror bază se pot stabili
ex istenta si functiona rea ei.
' ' '
Mai întîi, în documen·t ele vremii se întîlnesc nume destul de numeroase de
grămătici ; nume neaoş româneşti ca : Danciu, Gîrde, Giurgiu, Luca, Mihul, Mihail,
Neagoe, Oa no, Oancea, Oţel, Radu, Şandru, Tvdor, Vuipaş etc. Or, astfel stînd lucru-
rile şi porn ind de la observaţia că ,;pină nu-i fioc, rfum nu iese", s-ar putea raţiona ast-
fel : din moment ce la noi se îtntîlnesc atîţia grămătici şi din ,moment ce un adevăr de
fapt ne spune că cineva nu poate presta fullcţia de notar 1decît dacă mai ~ntli a fost
instrui t, dacă a trecut prin şcoală, se poa·t e conchide .logic că trebu1e să fi funqionat
la noi şcoala de grămăti,ci, de "ars ·nororia". .
Existenţa unor asemenea şcoli poate fi dovedită însă ş i printr-o serie de probe
documentare, dintre care (cel puţin deocamdată} am enumera şi analiza pe ur-
mătoarele :
a ) Tn Acte scriptorum rerum hungaricarum 1, 326, este mentionat un personaj
cu numele de " Magister Nikolaus de Moldavia", care, în 1425, partici pă la Feldioara
(Transilvania) la examinarea unui tînăr pentru un post de cantor.

15
 Notaţia, . deşi scurtă, este în multe privinte profund semnificativă. Personajul se
intitulează "magister Nikolaus" ; or, această formulo spune că el nu era cleric, un
"ecclesiosticus", ci un laic ; apoi mai precizează că el era magisfer, deci un profesor.
Or, atributul de magister se dădea atunci profesorilor din "schela latina" sau din
cea de gramatică, iar aceasta era una laică .
Notaţia spune moi departe "de Moldavio", deci că acest profesor era din
Moldova ; iar, dacă tinem seama că atunci adesea prin "Moldavia" se înţelegea atît
Moldova, adică ţara, cît şi oraşul Baia, conchidem că numitul era un profesor din
Moldova, poate chior din oraşul Baia. Oricum ar sta lucrurile, un fapt este deosebit de
important : acela că la 1425 în Moldova exista o persoană care, printr-o activitate de
dvrotă, obţinuse atributul · de profesor. Fopful e ~nteres<Jrvt şi din olt punct de vedere.
Dacă cineva nu poate fi numit Ion "brutarul" sau Gheorghe "cizmorul"' decît după
ce el o profesat meseria respectivă t imp îndelungat, tot aşa e şi cazul lui Neculai ma-
gistrul ; nu se putea ca el să fi obţinut acest atribut decît pe baza unei lungi activităţi
corespunzătoare titlului.
b) Tntr-o scrisoare din 1431 a episcopului catolic Ioan din Baia către episcopul
catolic din Cracovia, Sbigniew Olesnicki 1, se spune, printre altele, că primul deţine
în chestia unui husit unele ştiri de la "magistrul Hermann (di n Suceava), bacalaureat
în med icină".
Tn ce priveste problema ce studiem, acest text este la fel de edificator ca ş i
cel de mai sus. Menţi onarea unui personaj cu formula "magister Hermonn" indică
prezenta unui profesor cu numele Hermann, probabil de la Suceava sau de la Baia,
unde se afla episcopul Ioan.
Tn ipoteza ultimă, dacă tinem seama că magister Nikolaus se găsea la Baia
la 1425, iar Hermonn la 1431, se poate vorbi şi de o continuitate a şcolii din acea
localitate 2 •
Tntărind datele de la punctul o, aceste date informative nu mai la să loc de
dubiu că la începutul secolului al XV-lea în Moldova existau şcoli. Apoi, deoarece
cărturarii cei mai numeroşi, citaţi în documente, în vremea aceea erou "grammoricii",
şcolile nu puteau fi decît şcoli de grămătici . La această concluzie conduce un alt fapt.
c} Tn Moldova se întîlnesc la începutul secolului al XV-lea oameni core poartă
atributul de "grămătic" şi "proceln ic". Or, aceste atribute ne spun şi ele ceva.
Termenul de grămălic o desemnat la origine pe profesorul de şcoa l ă elemen-
tară, <:Je învăţarea scri sul ui şi cititului. Mai tîrziu, el avea înţelesul de filolog, sa-
vant, literat.
Tn evul mediu, acest termen desemna pe "scholosticus vei litteratus vei profesor
lilerarum", iar în secundar pe "notarius vei secretarius".
Tn privinta acestor grămătici este de reţinut semnalarea lui lstvanfi Nicolaus
Panon ius, în Historiorum de rebus hungaricis libri, despre curtea lui Matei Corvin : că
în oraş se aflau atunci multi grămătici, cu rol de profesori, core predau scris-cititul
şi elemente de cu ltură generală .
Ş i atunci, ştiind că în aceeaşi epocă existau la noi grămătici, care nu erau
"notorii", "secretarii", dar erau în mare vază, primind bogate donatii de ia domni,
conchidem că cel putin uni i dintre ei, împlineau roluri de profesori.
d) In aceeaşi vreme, în Moldova se int-ilnesc persoane cu atributul de procelnic,
cum au fos't : Stoian Procelnicul (la 1407) ; Bratul, La zăr - procelnicul etc. 8
Dor atributul de procelnic vine de la cuvîntul medio-bulgar procelnicu =
în- -
văţător, institutor, aşa că formula Stoian procelnicul, Bratu procelnicul etc. = învă ­
ţătoru l Stoian, învăţătorul Bratu etc.
De altfel, termenul de procelnic e corespondentul slavon al termenilor latini de
magister şi de grammoticus.
Luînd în considerare toate aceste informaţi i şi asociindu-le cu cele de moi sus,
ne vedem îndreptăţiţi să conchidem că în Moldova acelei vremi o existat o şcoală de
grămăti ci, fii ndcă au existat persoane cu atributul de profesor {magister, gramma-
ti.cus şi procelnici şi el·evi - elevi deveniti grămăt·ici). Ba ceva moi mult, întrucît
aceste cazuri se repetă şi în Ţara Românească, unde în secolul al XV-lea se găsesc
grămătici la Curtea de Argeş şi Tîrgovi şte, conchidem că şc0ala de grămătici era
atunci o realitate i storică în ambele tări • romane. Această concluzie isi
•
află confir-
marea şi în diverse formu-le d i n hrisoave, care, a şa cum se demonstrează în alte
părţi, sînt operă de şcoa lă.
1Şer:ban Papacostea, Ştiri noi cu. privire ta istoria hu.sitismu.tui în Motdova, in timpu.t
tu.i Atexandru. cet Bun, în "Studii şi cercetări ştiinţifice" (istorie), Academia R. S. România.
Iaşi,Xlll, nr. 2/1962, pag. 253-258.
.i. 1
P . P. Panaitescu, pornind de la cazul husitului Iacob, care ştia perfect slavona, it
considera profesor de slavonie la Suceava scriind : "... este clar că perfecţiunea lui în literele
slavone nu constituia numai cultura lui personală, ci şi o profesiune care nu putea fi alta
decît cea de profesor, pe care o exercita în tara unde era aşezat".
' M. Costăchesc u, Documenteie moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, II, p ag. 872.

16
 •
La 18 noiembrie 1966, Im-
psimcriile Bussiere d in
Saint-Amand (Cher) ter-
minau tipărirea , pentru
editura pariziană Laffont,
a cărţii ,.Sire, ils ont vote
la mort" (Sire, au votat
moartea), semnată de Ar-
thur Conte. Este, $e pare,
cea mai amplă relatare
a şedinţei Convenţiei na-
ţionale franceze din zilele
de 16 şi 17 ianuarie 1793,
care avea să decidă soarta
w-maşului a 60 de liegi
ai Frantei. soarta lui Lu-
dovic al XVI-lea. In cadrul
vastei bibliografii a Revo-
luţiei fran ceze, cartea lui
A. Conte, rezultat al unui
travaliu de 15 ani, ocupă un
loc aparte prin originalita-
tea ei. Ea evocă oră cu oră,
minut cu minut am putea
spune, "istoria celei mai
mari şedinţe parlamentare
a tuturor tilnpurilor", d upă
cum o caracterizează auto-
rul în nota oare ţine loc de
p refaţă. Mare nu doar pen-
tru că a durat 37 de ore in
şi r; nu numai pentru că au
luat cuvîntul toţi d eputaţii
prezenţi (721 din 749 aleşi);
nu numai pentru că a sta-
bilit o vinovăţie şi a hotă­
rît o condamnare, fie ea şi
oapitală; ci pentru că, în
cadrul ei, s-a petrecut o con-
fruntare dramatică între
•
•
etătene .)
despotism şi democrati e. în-
t re două idei ireconciliabile
- cea monarh ică şi cea re-
publicană.
Dacă dărîmarea Bastiliei ,
la 14 iulie 1789, d evenise o
emblemă a libertăţii, efigia
celui de-al XVI-lea Ludovic
reprezenta vechiul regim, al
opresiunii.
Procesul care se încheia
în zilele de 16-17 ianuarie
1793 începuse, de fapt, cu
mult înainte. Acum se dă­
dea doar sentinţa legală. Tn
h·ei ani şi jumătate, lozinca
"Trăiască regele !" fusese
înlocuită de "Trăiască Re-
publica !", iar acea stă lo-
zincă d omina Parisul şi în-
treaga ţară. Se dezvolta ş i
se întărea convingerea c1
vîrful piramidei feudale
- monarhia - devenise o
instituţ i e perimată.
Mulţimilor în fierbere le
erau vii în auz focuri le de
armă ale regimentelor re-
gale, necu rmatul veto opus
organelor reprezentative
alese, uruitul roţilor berli-
nei cu care Ludovic şi fa-
milia fugiseră, în chip ru-
şinos, spre Varennes. Ele se
sesizaseră de legăturile
curţii cu forţele contrarevo-
luţionare din ţară, cu emi-
graţia de peste hotare, cu
puterile străine ostile.
apet~
'•
\
CONSTANTIN ANTIP
"DESERTURILE
, SÎNT
DE PREFERAT POPO A-
RELOR REVOLTATE"
Societăţi aristocratic«!
clandestine unelteau în de-
partamente. Nu stăteau cu
mîinile încrucişate nici
prinţii, ducii, conţii şi mar-
chizii trec uţi peste graniţă.
In castelul Schonbornlustr
în hotelul Poştei sau în tri-
poul "La trei coroane" din
Koblenz, la Worms, Keppel,
Spa sau Bruxelles, fugarii
complotau. Ei nu jinduiau
numai la vestmintele staco-
jii, cu galoane de aur şi ar-
gint şi cu marginile mîneci-
lor azurii, croite anume
pentru vînă toarea de cerbi
în pădurile din Montmo-
rency, Villers - Colterels,
Amboise, sau la toaletele
somptuoase pentru bals
pares. Ei visau să înalţe din
nou spînzurătoarea împodo-
bită cu marca seniorială, să
salveze monarhia, chiar cu
preţul greu al pustiirii şi
prefacerii Franţei într-un
imens cimitir, căci , spumega
reacţiunea nobiliară împo-
triva roşiei bonete frigiene,
"deşerturile sînt de preferat
popoarelor revoltate". Case-
le dinastice din Europa
amcn:nţau Parisul cu ,,exe-
17
 DESEN ANONIM: Ludovic al XVI-lea !n faţa Convenfie!, ta 11 decembrie 1792. De o parte şi de
alta, membrii acLtmdril; m1t1ţi dintre ei sînt acope1·tţ , în semn de dispreţ faţă de rege Deasu-
pra, tribunele pubLicului (Muzeul Louvre)
cuţia mili tară". In această
~olidarilatc contrarevolu-
ţionară a lronurilor îşi pu-
sese ră cea mai mare nădej­
de descendentul lui Hugo
Capei şi Maria-Antoaneta-
Josefa-Ioana de Lorena, ar-
lliducesă de Austria, regină
a Franţei. Printre multele
mesaje şi apeluri care au
umplut raniţele curierilor
secreţi s-a aflat şi scrisoa-
rea trimisă, la 3 octombrie
1791, de Ludovic al XVI-lea
regelui Prusiei, Friedrich-
Wilhclm, în care spunea :
,.M-am adresat împăratului
(Austriei - n .n.), Impără­
tesci Rusiei, regilor Spaniei
ş i S uediei ş i le..,am înfăţişat
ideea unui congres al prin-
cipalelor puteri ale Europei,
sprijinit de o forţă armată,
ca moduJ cel mai bun pen-
tru a opri aici pc facţioşi, de
a da mijloacele de restabi-
lire a unei ordini a lucruri-
lor mai de dorit şi a evi ta
ca răul care ne chinuie pe
noi să cuprindă celelalte sta-
te ale Europei".
18
"AICI ÎNCEPE TARA
#
LIBERT Ă TII•"
• •
Actele şi comportarea re-
gelui revă rsaseră cupa mî-
niei populare. Da că în urmă
cu cincizeci de ani, mar-
chiza de Chatelet se putea
d ezbrăca nepăsătoare în
faţa personalului domestic
al castelului său, deoarece
nu i se dovedise că acei ce
o sl ujeau sînt oameni, acum
astfel de scene nu mai erau
cu putinţă. Revoluţia lan-
sase ,,Declaraţia drepturilor
omului", iar pe podul de
lîngă Strasbourg se putea
citi celebra frază : "Aici în-
cepe ţara libertăţii". J ac-
ques Bonhomme, francezul
de rînd, multiplicat în două­
zeci şi cinci de milioane de
exemplare, sudate într-o pu-
ternică naţiune, ştersese
blazoanele şi privilegiile ce-
lor 80 000 de familii de no-
bili, doborîse feudalitatea şi,
ca o năprasni că furtună,
zguduise palatul Tuileries,
determinînd, la 10 august
1792, suspendarea lui Lu-
dovic al XVI-lea şi încar-
cerarea sa în închisoart:?a
Temple.
La numai patruzeci de
zile, în împrejurările grele
ale invaziei armatelor pru-
siene comandate de ducele
de Braunschweig şi ale pe-
ricolului unui război civil
în interior, slăbănoaga Adu-
nare legislativă lăsa loc•..Jl
alteia noi, aleasă în vreo
două săptămîni prin vot
universal : Convenţia naţio­
nală. Două treimi din cei
749 de deputaţi erau oa-
meni noi, care nu făcu­
seră parte din adunările
anterioare : Constituanta
şi Legislativ.a. O adunare
predominant burgheză ;
doar 29 de aristocra ţi , 16
episcopi şi 10 vicari, 2 mun-
citori (un armurier şi un ţe­
sător). Predominant bur-
gheză, dar nu şi omogenă.
Două curente principale îşi
disputau hegemonia : mon -
tagnarzii (iacobinii ), în
frunte cu Robespierre,
Danton, Marat, Saint-Just,
Camillc Desmoulins, se-
condaţi de oameni ai ac-
ţiunii ca Dubois-Crancc,
Isabeau, Forestier, Ingrand,
Goupilleau de Fontenay,
ori un Saliceti, despre care
mai tîrziu Napoleon avea
să spună că în momente
de criză un om ca acesta
valora cît o armată de o
sută de mii de oameni ;
girondinii, avînd ca lideri
pe Brissot, Vergniaud, Pe-
tion, Condorcet, Barbaroux,
Gensonne. Mon tagnarzii r e-
prezentau stînga, oare se
sprijinea pe 1nase, girondi-
nii - dreapta, care se te-
mea de antrenarea poporu-
lui. La mijloc mZaştina în
care se bălăceau figurile
şterse ale unui Cazeneuve
sau Bazoche - "o mobilău
după opinia lui Saint Just.
Reţineau atenţia atitudinea
antiregalistă a unui prinţ
de sînge - Louis-Philippe
d'Orleans, supranumit Phi-
lippe Egalite, vărul r egelui
- ca şi vehementa unui
abale - Gregoire. Dădeau
culoare evantaiului Conven-
ţiei romantici ca Yzarn de
Valady, revoluţionari din
vîrful buzelor de tipul lui
Vigneron, vicleni de alde
Sieyes şi Fouche, oinici ca
Barras, Regis de Cambace-
res - "femelă fără jupoa-
ne" d upă expresia lui Pier-
re-Joseph Cambon, donjua-
nul Freron, un Isnard -
"Gargantua al Convenţiei"
- sau Girard - "cel mai
mare be'ţivan al Conven-
ţiei". După cum se vede, nu
era doar "o adunare de fi-
lozofi", cum o caracteriza
deputatul Manuel.
încă în prima şedinţă de
lucru a Convenţ i ei, la 21
septembrie, Collot d'Herbojs
a propus desfiinţarea mo-
narhiei. L-a susţinut cu tă­
rie abatele Gregoire : .,Vă
cer ca, printr-o hotărîre so-
lemnă , să înlăturaţi monar-
hia. Regii sînt în ordinea
morală ceea ce monştrii sînt
în ordinea fizică. Iar curţile
sînt atelierul crimelor şi
vizuina tiranilor". Nici o
voce în sprijinul monarhiei.
Iar hotărîrea - o singură
frază : "Convenţia naţională
decretează, în unanimitate,
c ă regalitatea este abolită în
Franţa" . Aceeaşi unanimi-
tate, la 25 septefQ.brie, sanc-
ţiona : .,RepubliCi Fran ceză
este una şi indiv~ibilă".
CE ESTE DE FĂCUT CU
REGELE DETRONAT?
Răspunsul la această
în-
trebare a asc uţit confrun-
tarea dintre montagnarzi,
partizani ai judecării şi con-
damnării regelui, şi giron-
dini, care, împinşi de eveni-
mente, după cum ob servă
Mignet, să fie republicani,
căutau să tergiverseze şi să
salveze pe burbonul fran-
cez, cu gîndul de a-l păstra
pentru un eventual tirg cu
aristocraţ ia.
Dar la 15 octombrie, de-
putatul Bourbotte exploda :
"Ce ? Au fost comise aten-
tate împotriva libertăţii pu-
blice si vinovatul mai res-
piră încă !" Şi a doua zi, Co-
mitetul leg.i.slativ a fost pus
în gardă cu privire la "pro-
cedura ce trebuie urmată
pentru a-l judeca pe Ludo-
vic al XVI-lea". La 7 no-
iembrie, Convenţia asculta
concluziile raportului lui
J ean Mailhe : Ludovic al
XVI-lea poate fi judecat. De
cine ? De Convenţ ia naţio­
nală însăşi.
l ată însă că e 3 decembrie
şi discuţiile asupra acestui
raport nu s-au înc·heiat. tn
a ceastă zi, Maximilien Ro-
bespierre va da lovitura im-
parabilă : "Ludovic trebuie
să moară pentru ca patria
să trăiască ... Cer Convenţi e i
naţionale să-1 declare trădă­
tor al naţiunii franceze, cri-
minal faţă de umanitate('.
Şi a obţinut decretul : "Lu-
dovic al XVI-lea va fi ju-
decat de Convenţia naţio­
nală".
Constituirea comisiei pen-
tru întocmirea actului de
a cuzare şi propunerea ca
votul să fie public, prin ape-
lul nominal (ceea ce crea
posibilitatea ~a asupra de-
ciziei să influenţeze masa
patrioţilor, cluburile, sectoa-
rele Parisului, sanculoţii) , a
smuls şi mai mult terenul
de sub picioar-ele girondi-
nilor în favoarea montag-
narzilor. Patru zile i-au fost
suficiente lui J . B. Robert
Lindet pentru a intoc-
mi r echizitoriul necr11ţător
asupra atentatelor şi crime-
lor celui ce urma a fi tra ·
dus în faţa justiţiei.
La 11 decembrie, orel~
d ouă p.m., Ludovic a fost
adus la bara Convenţiei.
"Ludovic, po'ţi să stai jos((,
i s-a adresat preşedintel e
Barere, punîndu-i apoi 57
de întrebări, la care nu a
putut să audă decît inva-
riabilul răspuns negativ,
încît după trei ore nu-i ră­
mînea altceva de făcut de-
c.ît să lanseze invitaţia :
"Ludovic, poţi să te re-
tragi !u Fostul rege se va
mai întîlni cu adunarea
încă o dată, la 26 decem-
brie.
La 15 ianuarie 1793, după­
amiază, Convenţia a înce-
put votul pentru a răspunde
la trei întrebări :
- Este vinovat Ludovic
Capet de conspiraţie împo-
triva libertăţii publice ş i
contm sfguranţei generale a
statulut ? Da ! au proclamat
683 de deputaţi.
- V a trebui să fie supu-
să ratificării poporului ju-
decata Convenţi ei naţionale·
contra lui Ludovic Capet?
Cu 424 de voturi contra
287, Convenţia a respins
"apelul la popor", o nouă
tentativă girondină de ter-
giversare a sentinţe i fiind
astfel handi ca pa tă .
Răspunsul la cea de-a
treia întrebare - ce pe-
deapsă trebuie să i se aplice
lui Ludovic, fost rege al
francezilor ? - avea să fie
dat în cele două zile ur-
mătoare.
MOARTE SAU INDUL-
GENTĂ?
•
16 ianuarie, zi friguroasă,
ou promoroacă, cu un cer de •
plumb. Dar Parisul e în pi-
cioare. La Palais Royal, de-
venit forum al Revoluţiei , in
grădina Tuileries, în cafe-
nelele Procope, Beauquene,
Hottot, de Foy, du Caveau,
du Salon se citesc cu febri-
litate ziarele si
•
se face hal
pe seama "arhitigresei
19
•

ST AMP A SATIRIC A reprezentind întîLnirea în Infer n , a !ul
Ludovic aL XV 1-lea cu aLţi rrionarhi decapttuţi
. ·_.
austriace" şi a "domnului
Veto". In acelaşi timp, la ~e!
de-al doilea etaj al turnu-
lui Temple, Ludovic stă de
vorbă cu cel mai bătrîn din-
tre avocaţii săi, Males-
herbcs, şi răsfoieşte ,.Istoria
Angliei" a lui Hume, oprin-
du-se, pent1·u a nu ştiu cita
oară, la capitolul despre Ca-
rol I S luart, invins de
Cromwell, acuzat de înaltă
trădare, deferit Parlamentu-
lui, condamnat la moarte şi
decapitat.
Tn sala Manejului de l a
Tuileries se fac ultimele
pregătiri pentru deschiderea
şedin ţei Convenţiei naţio­
nale. Pe coridoare, deputaţi
şi cetă ţeni sporovăiesc sau
fac pronosticuri.
La ora 10 şi jumătate, de-
putaţii sînt pe locurile lor.
In primele tribune, burghe-
ze elegante, împodobite cu
panglici tricolore, mănîncă
portocale şi prăjituri şi ser-
vesc lichioruri. Deasupra
î n.băn cile rezervate poporu~
lut, un adevărat delir. n e-
voluţionari din cartierul
Saint-Antoine, mici negus-
tori, meseriaşi şi soldati,
vociferează. sub îndemnul
unei femei din cartierul Ha-
lelor, dată dracului. supra-
numită "Arhiducesa". Cori-
doarele, la fel, sînt tixite d~
lume- Mulţimea care n-a
putut pătrunde este masată
in jurul clădirii. Convenţia
îşi începe lucrările sub prc-
20
\
. . . . - ..
' , . ; ·. ·... .
şedinţia lui Barere, care va
alterna cu aceea a lui V crg-
niaud. Dar marea problemă
a zilei va fi pusă în dezba-
tere spre ora 7 seara, cînd
deputatul Salle, care înde-
plineşte funcţia de secretar,
anunţă începerea apelului
nominal. Se va vota pe de-
partamente, deputaţii fiind
strigaţi nu în ordinea alfa-
betică, ci în ordinea in care
au fost aleşi. Primul depar-
tament Haute-Garon-
ne, ultimul - Gard.
In cadrul acestei atmosfe-
re febrile, Arthur Conte fa-
ce să defileze în faţa noas-
tră reprezentanţii celor 83
de departamente ale Fran-
ţei.
Cel dintîi votează Jean-
Baptiste Mailhe. Omul care
făcuse raportul cu pri\, ire la
judecarea lui Ludovic se
bîlbîie. ,,Votez pentru moar-
tea lui Ludovic, spune P),
dar voi fa ce o observaţie
- dacă moartea întruneşte
majoritatea, gîndesc că ar
fi demn pentru Convenţia
naţională să examineze dacă
n-ar fi politic şi util de a
grăbi sau de a amîna mo-
mentul execuţiei". Aceast.l
decla raţie confuză, care in
fond se pronunţă pentru
condamnarea
. la moarte dar
~
şt am marea executării ser.-
tinţei, este întîmpinată cu
apostrofa : ,.Cine te-a cum-
părat ?" Al doilea ales,
montagnardul Delmas, vo-
tează pentru pedeapsa (·u
· moartea : .. înainte de a urca
la tribună, mi-am consul-
tat conştiinţa ; nu-mi repro-
şează nimic ; nu cunosc ~ecî t
o pedeapsă împotriva conc;-
piratorilor". Peres de Lage~­
se însă este primul care nu
votează pedeapsa cu moar-
tea, ci recluziunea ş i sur-
ghiunirea. "Eu cred, spune
el, că tiranul ne-ar face mni
mult rău prin moartea sa
decît prin continuarea ru ş i­
noasei sale existenţe".
Astfel, departamentul
Haute-Garonne reprezintă o
oglindă a ceea ce va urma :
voturile diferitelor oricnl ări
di n sînul Convenţiei se vor
.
grupa pe aceste trei dir.)c-
ţi i : pedeapsa cu moartea,
p edeapsa cu moartea da r,
cu amînarea execuţiei, in-
dul genţa.
"TOTUL ESTE
PIERDUT!"
Cei care vor salvarea r~
gelui îşi aţintesc privirile
spre departamentul Giro"'l-
dei. Apărătorii regelui, i•1
număr de trei, instalaţi în-
tr-o casă situată în spatele
Manejului, iau cunoştinţă
de ceea ce se petrece i :1.
Convenţie, da torită unei
spărturi pc care au făcut -o
într-un zid despărţitor, unde
este instalat un tînăr avo-
cat. "Votul lui Vergniaud ne
este favorabil şi el va ~m ­
trena pe celelalte" - se co1-
sola septuagenarul M:ales-
herbes. Dar primul ales al
Girondei, Vergniaud, care,
numai cu cinci minu•e
înainte de a urca la tribună,
le spusese unor prieteni că
,.nu va vota moartea cu nic'i
un preţ", se pronunţă pen-
tru pedeapsa capitală, nsc-
zonînd-o cu amer1damcntul
amînării. Buimăceală pe
chipul girondinilor, aplauze
pe băn c il e Montagnei. Stu-
poare în rîndurile aYocnţi­
lor regali : .. Dumneavoac;lr ă
vă înşelaţi !" se răstcşte Ma-
. lesherbes la cel care-i co-
muni că ştirea despre \·otul
fruntaşului girondi n. ..A-
cesta nu-i Vergniaud ! Este
imposibil !·' ,.Vai", suspină
ele Seze, celălalt avocat. .,Nu
se înşeală. Totul este pier-
dut".
•
Şi departamentele urmea- crimei de atentat la siguran- a pronunţat-o împotr iva lui
2ă unul după altul. Pînă în ţa generală a statului ; pen- Ludovic Capet este moar-
.zori, numărul celor apelaţ i tru satisfacerea principiilor tea." Executarea ac€'stei
se ridică la 266, dintre care care constituie adevărata sentinţe va avea loc la
numai 8 sînt absenţi. Cu al politică a naţiunilor ; pen- 21 ianuarie, ora 10, 15.
.267 -lea începe votul depu- tru învăţămînt popoarelor Moartea regelui nu lăsa
taţilor din oraşul Paris. Pri- din toate timpurile şi din revoluţionarilor decît o sin-
mul - Maximilien Robes- toate loc urile ; şi pentru gură cale - a luptei pen-
pierre. .,Incoruptibilul" îşi spaima tiranilor, votez pen- tru victorie. "Acum, cînd
încheie unul dintre cele mat tru moartece. am pornit pe această cale,
bune discursuri ale sale cu Cu ultimul strigăt, Jean- scria deputatul Le bas, toate
.,Votez pentru moarte !". Pierre Chazol, deputat din drumurile sînt tăiate în ur-
Danton, Marat, Camille DP'>- mlaştină, apelul nominal se ma noastră ; de voie sau d P.
moulins - acelaşi verdict. încheie. nevoie, trebuie să mergem
Ultimul pe lista pariziană­ înainte. Acum, mai mult ca
Philippe Egalite. Dreapta nu SENTINTA niciodată, se poate spune :
-crede că un membru al fa- • să trăim liheri sau să mu-
miliei regale va înd răz ni să ! n vreme ce luminile sînt rim."
voteze moartea suveranului aprinse de mult, secretari i Dar ceilalţi ? Profitorii
său. Şi tot u şi, fo~tut duce biroului Convenţiei recapi- revoluţiei ? Ei vor sesiza la
d'Orlcans se aliniază celor tulează rezultatele volului : vreme că bicornul lui Bona-
ce au cerut moartea. Din cei
.24 de deputaţi ai Parisu- •
'
lui - 21 votează în acest
sens.
Şi votul continuă. Pentru 17 ianuarie 1793, ora 1l seara : dupil 37· de ore, dczbatertle
a ce.re moartea regelui. şedinţei permanente a Convenţiei naţionale iau sfî,·şi t . Pe
utttma pagtnci a procesutui-verbat işt pun semnciturtle depu-
Couthon, deşi paralizat de taţii membri ai bb·outui adunărtt : Vergn laud - preşedinte ,
ambele picioare, vine în fo- Bancat, Dufriche-vataze, Gomatre şi Satle - secretari
toliul său rulant, un stra·
niu vehicul, care a servit
.,nevestei lui Charles - Phi-
lippe Capet" (con tesa d'Ar-
tois), cu mnata regelui. Dar
bătrînul şi încă vînjo~ u l
Sauve, negustorul. nu este
de aceeaşi părere. Se decla-
ră pentru recluziune, d e-
oarece nu vrea să deter ior!?-
ze relaţiile franca-spaniole,
pen tru că este interesat în
importul berbecilor meri~
nos de peste Pirinei, sing'. t-
rii în măsură să amelioreze
lîna turmelor din Norman-
dia. Ba, Morisson, vlăstar al
unei vechi familii, care a
venerat întotdeauna pe rege
ca pe un egal al lui dumne-
zeu, se abţine, reuşind să fie
considerat ca neparticipant
la vot.
Cel de al 189-lea vot p en-
tru pedeapsa cu moar-tea îl
consemnăm pentru că apar· 361 de deputaţi au votat parte poate înlocui cu suc-
ţine celui de-al doilea ales moartea fără condiţ ii , 66 ces coroana celor ce erau
al departamentului Seine- s-au pronunţat pentru unşi în catedrala de la
-et-Loire, strălucitul ziarist aceeaşi pedeapsă dar cu Reims. Cînd, cu a.n i mai
Carra. fost secretar al dom- amînare, iar 289 au opinat tîrziu, Napoleon, împăra t,
nitorului moldovean Ghica pentru recluziune, deten- va aprecia votul lui Fouche,
- cel decapitat din ordinul ţi une, departare. - din ianuarie 1793, drept
sultanului -. autor al unei Solemn, în picioare, pre- ,.o eroare, o gravă eroare",
şedintele Vergniaud pro-
,,Histoire de la Moldavie et acesta îi va replica imper-
clamă rezul.tatul scrutinu-
.de la Valach ie". "In virtu- lui : "Declar, în numele turbabil : "Nu, sire. A fost
tea legii - spune el - ca!·e Convenţiei naţionale, că primul serviciu pe care Vl
apli că pedeapsa cu moartea pedeapsa pe care aceasta 1-ain adus".

21
o APOTEOZA f11 granit: celcbm Marstueză a sculptorului Rude (Arcut de Triumf dtn Par!s)

ÎN CULISELE •
CONFLICTULUI
DINTRE
HORIA SIMA '
SI
' PETRE ILIE
ION ANTONESCU
..
O bătălie pe mai multe fronturi
In primele zile care au urmat după
instaurarea dictaturii militare fasciste, la
6 septembrie 1940, Garda de fier nu reven-
dica singură guvernarea. E concludent în
acest sens articolul lui I. Zelea Codreanu
(tatăl "că p itanului " ), publicat în "Porunca
vremii", prin care se cerea legionarilor
.,,timp pentru a se pregăti de conducere".
Totuşi, încă de pe atunci, se putea re-
marca faptul că manifestul redactat de
Horia Sima înfăţişa abdicarea lui Carol
al II-lea ca rezultat exclusiv al acţiunii
desfă ş urate de Gardă, în timp ce memoriul
lui Antonescu arăta că abdicarea se da-
toreşte - la fel de exclusiv - eforturilor
sale personale. Ambii exponenţi ai hitle-
rismul ui în Rom ânia intrau astfel în con-
flict încă de la începutul colaborării lor.
In primul ei stadiu, bătălia a fos t mai
mult sau mai puţi n surdă şi s-a desfăşurat
pe mai multe fron turi. !n sectorul eco-
nomic s-au manifestat pe această cale
contradicţiile de interese din sînul clase-
lor exploatatoare d in România. Cercurile
aservile capitalului german s-au grăbit să
facă jocul acestuia, acaparînd la iuţea lă
cît mai multe din întreprinderile pe care
puteau pune mina. Astfel, di rectorului ge- ·
neral al concernului Buhuşi i s-a impus,
<:u pistolul în spate, să vindă fabrica "Do-
a 20 septembrie 1940, la .Pred~al,
L
Horia Sima cerea leg1onanlor
"recun oştinţă, credinţă şi devotament .
fată d e dl. general Antonescu, pentru
că· i-a înălţat şi onora t cu pa rticipa-
rea la guvernarea ţării ". Patru luni
mai tîrziu, în ianuarie 1941, la Bucu-
resti, acelaşi Horia Sima socotea că
sosise momentul de "a îndrăzni actul
cel ma re" - doborîrea lui Anto-
nescu.
Ce s-a întîmplat în acest răstimp?
De ce s-a schimbat atitudinea lui
Sima faţă de general? Şi mai ales,
ce rol îndeplineau căpeteniile naziste
de la Berlin în această transformare ?
NICOLAE AURELIU
robanţul" pentru o sumă derizorie ; cea
care avea să profite de pe urma acesLei
tranzacţii era firrna Scherg. La societatea
"Mica", care exploata minele de aur din
Transilvania, C. Argetoianu a fost scos, tot
cu forţa, din consiliul de adm inist raţie şi
înlocuit cu repreze ntanţ i ai Gărzii de fier,
de fapt oameni de paie ai trusturilor din
Germania. Industri aşi ca Mociorniţa şi
moşieri ca Ştirbey, Ghica, Meitani, Canta-
cuzino şi alţii spriji neau această acţiune
de mari proporţii.
Unele cercuri influente a]e burgheziei au
urmărit cu multă îngrijorare raptul hit-
lerist şi legionar. O nemulţumire tot mai
mare stîrnea anarhi zarea vieţii economice,
haosul care domnea ca unna re a instal ăr ii
legionarilor în conducerea a numeroase
întreprinderi.
Ac ţ iunile teroriste ale Gărzii de fier,
caracterul ei făţiş de agentură s1 răin ă au
trezit o profundă indignare în sînul mase-
lor populare. Forţele democratice ale ţă rii
în frunte cu comuniştii s-au ridicat cu
hotărîre împotriva actelor criminale ale
Jegiunii.
ln aparatul de stat, şi îndeosebi în insti-
tuţiile cu atributii administrative ş i de
"păstrare a ordinii publice", pă trunderea
legionarilor se făcea de asemenea în pro-
23
porţii masive, aducînd cu ea domnia a rbi- î na rma ţi legionari i, fuseseră fu·r nizate de
tra r ului şi încălcarea bruta lă a ţutu ror P eter GeissJe r, şef ul Gestapoului di n Româ-
pre vederilor legale. La 15 ian uarie 1941 n ia . Intr-o sc r isoare adresată la 5 decem-
Antonescu scria exasperat lui Hor ia S ima : brie 1940 "mult stimatului cama rad Horia
"No ţiun ea disciplinei d e stat a dis p ăr ut. Sima", sinistrul Heinrjch H immler aproba
Fiecare pro cedează cum vrea ş i judecă toate fă rădeleg ile legiunii, înregistrînd cu
cum vrea". satisfacţie pa ralelismul ex istent într·e "dez-
Devenea din ce în ce ma i limpede ceea voltarea mi şcării legionare ş i cea a parti-
ce voia Garda de fier : acapararea întregii dului naţional-socialist din Germania".
puter i în stat. tn acest scop, se înmulţeau Comentînd în aceeaş i scrisoare asasina-
ca ciupercile diferite organizaţii legionare : tele din noiembrie, Hi mmler nota : .,0 a se-
cele de t ip paramilitar (ca "spărgătorii de me nea măs ură este justă, pentru că ea
fronturi", "batalioanele de şoc" etc. ), cele nu poate fi adusă niciodată la înd eplinire
de aşa zis inter es obştesc
(ca : "ajutorul legionar",
"can tinele legionare", "co-
operalivele legionare" etc.),
p.i'nă şi bisericile legionare,
în care predomina culoarea
verde, devenită astfel o spo-
ială politică în toate sensu-
r ile acestui cuvînt.
TeroarNl a constituit ar-
gumentul de bază în activi-
tatea Găr? i i de fier. Masa-
crul de la închisoarea J ilava
şi din localul poliţiei bucu-
reştene în noaptea de 26 spre
27 noiembr ie 1940, a costat
vi aţa a 67 de foşti demni-
.
tari ş i funcţionari superiori.
In 7.itta de 27 noiembrie, a u
fost asasinaţi Nicolae Io rga,
Victor l amandi ş i Virgil
Ma dgear u. Prin aceste cri-
me, legionarii nu se m ul-
ţum eau să se răfuiască cu
oamenii politici care, î n a -
nu mite perioade din activi-
tatea lor, se situaseră pe po-
ziţi i potriYnice hitlerismului
şi reprezentanţilor săi din
România, ci făcea u în ace-
laş i t.imp şi o demonstraţie
de forţă, menită să intimi-
deze pe cei cu care îm pă r­
ţeau conducerea statului şi,
în primul rînd, pe Ion Horia Sima către generatu t P etrovic escu : .. V i1
ro g sil preda ţi cît m ai u r gent revotvere b ăieţi ­
Antonescu. lor. Cît de mut te"

de j us tiţia ordinară, care este l ega t ă de

Rolul Berlinului
Era evident că legionarii, unelte docile
ale Ger maniei naziste, n u acţio n au de
capul lor, fără a avea binecuvîn tarea pa -
tronilor de la Berlin. Documentele dove-
desc în tr-adevăr că Iloria Sima şi acoli ţi i
săi se baza u pe s p rij inu l moral şi mate ria l
al unora dintre căpetE-niile h itleriste. Cele
5 000 de p b toalc V/alter, cu care a u fost
paragrafe şi va d epinde întotdeauna de un
formalism al paragrafelor". I n î ncheie rea
mi si vei sa le, H immler îl a sigura pe H oria
S ima : "Pentru mine, în calitate de S.S~
Rcichsfti hrer ş i şef al p o liţiei germane, se
înţelege de la s ine că voi da în orice
pri v inţ ă concursul m eu, atît cu sfa tul cit
ş i cu fa pta, sta tului român ş i mi ş cării le-
gionare, la reorganizarea p o liţie i precum şi.
la organizarea mi şc ării " .

24
 Cu o a semenea po li ţă în alb în buzunar,
Hori a Sima a co nsiderat că totul îi este
permis. Cînd în u r ma vehementelor pro-
t este ale opiniei publice, poliţia legionară
a fost d esfiinţată , aproape întreg persona-
Jul ei a fost încadrat în poliţia de stat.
Din ce în ce mai pe faţă, Garda de fier
vorbea despre eliminarea de la pu tere a
or icărui rival. Tn acest scop, la 2 decembrie
1940, Horia Sima a iniţiat un turneu de
întruniri ca re 1-a purtat prin toată ţara,
de la Constanta la Alba Iulia şi de la Ti-
mişoara la P redeal. Ministrul de interne
Petrovicescu ş i prefect ul de poliţie al Ca-
pitalei, colonelul Zăvo i anu, organizau înar-
marea legionarilor. La 16 ianuarie 1941,
şef ii de cuib din B ucureş ti erau convocaţi
de Pătraşcu, secretarul general al mi şcării
legionare, care le declara : Di vorţul dintre
noi ş i general este iremediabil ... S-a să pat
.,Băteţii" au cdpdtat ptstoatete de ta
Atuurile lui Antonescu
ln lupta dus ă împotriva celor pe care in
d iscursurile sale îi numea ,.dragii să i ca-
marazi", ge ne ralul Antonescu se bizuia tot
pe spnjinul Berlin ulu i. El nu ignor a in-
t<.·nţ llle legionan lor de a-1 î nlătura de la
pu k re, ca dovadă convorbirea av ută cu
Ilh lcr, la 14 ianuarie 1941. Fuhrerul con-
vocase cu acest prilej la Berghof ş i pe
Horia Sima, care î n s ă pri ns de p regătirile
re bc l" unii ş i, d u pă cum a vea să arate ma i
tîrziu Killinge r, tcmî nd u-se de o expli caţie,
nu a dat curs invitaţie i.
o prăpastie intre noi ş i generalul Anto-
nescu... Revo luţi a noastră este pătată de
sîngele nostru şi nu co nteaz ă suferinţ ele
genera lului Antonescu, pc lîngă suferi nţ ele
noastre, ale tuturor. Noi sîntem mulţi şi
e l este singur".
Aroganta legiona rilor se mai întemeia şi
pe alte considerente. Horia Sirna avea re-
laţii strînse cu Herman Neubacher, împu-
ternicit pentru problemele economice ale
Germaniei în România, sub înd rumarea
căruia lua toate mă surile pentru "germa-
nizarea economici româneşti". Pe de altă
parte, din convorbirile avute cu general ul
Hansen, şeful misiunii militare germane în
ţara noast ră, cond ucătoru l legionaril or con-
chisese că se bucură de nelimitatul lui
concurs.
Acestea au fost citeva din premisr:le care
i-au determinat pe legionari să dez l ănţuie,
la 21 ianuarie 1941, sîngeroasa lor rebeliune .
s.s.-tştt
Documentele ~'istrat e în legătu ră cu in-
t revederea menţionată mai sus a t nlă că
A nto nescu i-a Elxpus lui H itler preocupă rile
pe care i le prioinu iau amen i nţările Gărzii
de fie r. "Fuhrerul ca ncelar declară că le
în ţel ege pe deplin, notează sinteza acestei
convorbiri. Domnia sa î ş i aminteş te în
termeni vii că a avut de luptat cu dificul-
tăţi inte1·ne şi mai mari, deş i venise la
p utere sprijinindu-se pe un partid disci-
plinat".
2!)
 Hitler a evocat în faţa lui Antonescu
evenimentele de la 30 iun ie 1934, cind li-
chidase pe Ernst Rohm, conducătorul ba-
talioanelor de asalt, împreună cu un mare
număr din colaboratori i lui. "Domnia sa
adaugă că nu este exclus ca generalul An-
tonescu să se vadă obligat a face o ope-
ratiune asemănătoare, se scrie în continuare
în' sinteză. Domnia sa are însă convingerea
n est ră muta t ă că generalul Antonescu este
singurul om în m ăsură să o fa că" .
Era mai mult decît o aluzie, era un în-
demn direct şi cu siguranţă că Antonescu
aşa l-a interpretat. Cu atît mai mult cu
cît Hitler a avut grijă să sublinieze că la
baza colaborării româno-germane nu stă
" existenţa unei organizaţii române identice
sau adaptate dup ă partidul naţional-so ­
cialist. .. Dacă generalul Antonescu antici-
p ează un rezultat favorabil de pe urma
ruperii relaţiilor dintre partidul naţional­
socia list :;, i mi şcarea l eg i onară , aceasta nu
va insemna pentru Germania un sacrificiu".
Capitularea
Se cunosc în general cele petrecute la
B ucureşti ş i in ţară în cursul rebeliunii
legionare. Cele cîteva zile din ianuarie au
reprezentat punctul culminant al sîngero-
sului desmăţ instaurat de Garda de fier,
adăugînd noi viclime şi noi distrugeri la
un întunecat bilanţ. Legionarii au ucis cu
sălbăticie sute de oameni fără apărare, au
incendiat locuinţe şi au prădat magazine,
au făcut tot ce au putui pentru a introduce
domnia nelimitată a teroarei.
De ce au capitulat legionarii ? Pentru că
armata n-a ezitat să tragă în plin. Dar şi
pentru că ei erau lipsi ţi de sprijin în
popor, datorită urei nemărginite stîrnite în
mase, a repulsiei ce cuprinsese populaţia în
fa ţa ter01ismului bandelor fasciste, care
arseseră ostaşii ca pe nişte torţe vii, atîr-
naseră în abatoare evrei şi antifa sc i şt i , de-
vastase ră casele oamenilor paşnici. Nu-i
mai puţin adevărat că reprezentanţii Ger-
m aniei hitleriste în România au abandonat
cauza legionară, atunci cînd şi-au dat seama
că fuhrerul este alături de Antonescu.
Astfel, solicitat de Horia Si ma să folosească
unităţile germane de sub comanda sa pen-
tru a lupta alături de legionari, generalul
Hansen devenise, subit, surd. Neubacher a
impus căpeteniilor legionare să încete:r.e
focul. Imputernicitul german nota în
legătură cu întrevederea pe care a avut-o
cu Horia Sima, după ce i-a transmis ordi-
nul de capitulare :"nu a uunat nici o
discuţie. Eu am dictat un apel... ş i Horia
Sima l-a semnat".
I ntr-o dare de seamă trimisă Ministeru-
lui de Externe german la 25 ianuarie 1941,
Neubacher scrin : "Pentru mine este absolut
sigur că, atit acum cît ş i în viitor, Legiunea
26
An tonescu a înţeles că i se dă mînă
liberă. Era răs pla ta pentru angajamentele
pe care şi le luase, în numele său personal
ş i al armate i, în faţa guvernului hitlerist
şi a comandamentului suprem al armatei
germane. Ceea ce precumpănea atunci erau
considerente îndeosebi de ordin militar :
Germania pregătea agresiunea în Balcanr
şi mai ales împotriva Uniunii Sovietice.
Convins pe bună dreptate că a cîş tiga t
încrederea lui Hitler, Antonescu a ordonat
arestarea lui Petrovicescu şi Zăvoianu, care
au încercat să se opună, dar fără succes.
Sigur de sine, Antonescu declara că "îşi
va asuma e l însuş i sa rcina de a orga niza
legiunea intrucit a devenit evide nt în ulti-
mele patru luni că ea este in ca pabilă să
facă aceasta prin propriile sale eforturi".
Se vedea astfel, o dată mai mult, că
agentura nazi stă din România reflecta cu
fidelitate antagonismele dintre diferitele
clici existente în rîndul căpeteniilor na-
ziste.
nu este coaptă pentru a co nduce sin g ură
statul ...".
Dar curmînd zelul "revoluţionar" al
Gărzii de fier, hitlerişt ii nu înţelegeau
să părăsească la restrişte pe principalii lor
agenţi din ţara noastră. Re prezentanţii di-
plomatici ai Berlinului au încercat - şi în
timpul rebeliunii, şi în zilele imediat ur-
mătoare - să realizeze o împăcare Anto-
nescu-Sima ş i o reluare a colaborării. In
faţa refuzului lui Antonescu, naziştii au
luat măsur i de ocrotire a conducătorilor
legiunii, astfel încît, în ciuda eforturilor
sale, generalul n-a putut pune mîna pe
nici unul din organizatorii rebeliunii. După
cum arăta într-un raport trimis Ministeru-
lui de Externe la 26 fe bruarie 1941 noul
ministru german la Bucureşti, von Ki l-
linger, Sicherheitdienst-ul (serviciul de
siguranţă german) a adăpostit în sediul său
pe conducătorii legionari, iar misiunea mi -
litară ge rmană i-a transportat în Reich.
Dacă u:1ele cercuri ale partidului nazist
spri j ineau Garda de fier, forurile conducă­
toare ale Germaniei hitleriste opt.:'lu pentru
generalul Antonescu, dîndu-şi seama şi de
fap tul că legionarii se comp romiseseră grav.
Grăitor este şi raportul lui von Killinger :
,.Cu ocazia unei reuniuni care a avut loc
la Legaţie înainte de puci, Re ichsschulung-
sleiter Schmidt, auzind că Antonescu este
gripat şi nu m a i poate veni, a remarcat :
"Să speră m că va sucomba în urma a ces tei
răceli. Ar fi cel mai bun lucru pe care
1-ar putea face". Ministrul Neub_a cher a
trebuit să-i atragă a te nţia lui Schmidt că
a r fi mai bine d acă nu ar face astfel de
observaţii. Din acest fapt reiese că Schmidt
•
a fost deja influenţat împotriva lui Anto-
nescu, incit ş i-a permis să facă o astfel
de observaţie".
K illinger îşi încheia raportul cu urmă­
toarele concluzii : "Din aceste fapte este
evident că:
1) Se poate dovedi o participare directă
a cercurilor germane la rebeliune ;
Hitler 1-a preferat pe Antonescu ...
... pentru că avea nevoie de un guvern care
să instaureze un regim cu o ordine cvasi-
milita ră, necesa ră planurilor agresive hit-
lerisle. Anarhismul legionarilor compro-
miş i periclita asemenea planuri, deş i sim-
patiile şefilor hiilerişti nu dispăruscră
pentru pupilii pe care îi crescuseră ani în
ş i r. A fost preferat Antonescu, genera-
lul, omul prin care puteau mai bine să
domine armata atît de necesară războiul
antisovietic, pregătit febril. S-a dat pre-
fer i nţă dictaturii militare şi unui dictator
militar deoarece şi scopurile hitleriştilor de
subordonare a României erau mHitare, in
primul rînd. Apoi, legionarii, oricît de dragi
continuau să rămînă conducătorilor de la
Berlin, prin ura pe care o stîrniseră în
popor puteau declanşa revolta maselor ş i
pune în pericol înseşi planurile în care
Ostaş ars u.e rebeti
2) S.D.-ul (Sicherheitdienst) a avut re-
laţii strînse cu legiunea ş i trebuie să fi ş tiut
d e tensiunea dintre legiune ş i Antonescu;
3) S.D.-ul trebuia să oprească înceccările
disperate ale legionarilor de-al răsturna p~
Antonescu. Lucrul acesta nu s-a făcut. De-
sigur că legiunea a fost in curajată de
această atitudine a S.D.-ului".
era încadrată România cu po tenţ ialul să u
militar şi economic.
Jocul dublu al hitleriştilor nu a luat
sfîrşit o data cu înăbuş irea rebeliunii. In
perioada 1941-1944, ei au utilizat cu abi-
litate rivalitatea dint re Antonescu ş i căpe ­
teniile legionare, refugiate în Germania,
pentru a obţine maximum de concesii de
la guvernul antonescia n. Ori de cîte ori
acesta, sub presiunea valului crescînd al
luptei poporului împotriva dictaturii fas-
ciste şi a alianţei cu Reichul hitlenst,
schiţa vreo rezervă fată de cererile mereu
mai mari ale Germaniei, conducătorii na-
zişti îl ameninţau pe Antonescu cu per-
spectiva readucerii la putere a lui Horia
şi a Gărzii de fier. Invrăjbile între ele, cele
două agenluri hitleriste ş i-au îndeplinit
astfel cu slugărnicie rolurile hărăzite lor
de către cel de al III-lea Reich.
.-------------~~~~~------------~~~~--------------- .
SI
'
•
icolaus Olahus, cel mai de seamă re-
N prezentant român al umanismului din
secolul al XVI-lea, s-a născut la Sibiu, în
ziua de 10 ianuark' H93. Tatăl său, Şte­
i an Olahus, ,.os de domn", se refugiase din
Ţara Românească pentru a nu fi ,.scm·ta t".
ca unul ~c putea fi bănuit că rîvneşte la
domni~. Copilul Nicolaus a învăţat carte
în oraşul natal şi la Orăşiic, vechi ct"nt r u
de cultură românească, apoi la şcoala ca-
pitulară din Oradea (1505-1512). La vîrsta
de 17 ani a fost acceptat paj la curtca re-
gelui \ ladislav. pc uu e a părăsit-o la
.. moartea acestuia (1516) pentru a ocupa
fun cţia de secretar al episcopului de Pc<'s,
a poi canonic de Pecs (1518) şi canonic de
Strigoniu (1522). ln martie 1526. el a fost
n umit secretar şi consilier al reqclui Lu-
dovic al l i-lea şi al reginei Maria. După
bătălia de la Mohacs (1526). Olahus a în-
soţit-o pe regina \" ăduYă în pribegia ei
p rin Boemia, Austria şi Germania (1526-
1531). Din anul 1531 şi pînă în 1541 îl gă­
sim în Bruxelles. Aici a intretinut o in-
tensă corespondenţă cu toate personali-
tăţile epocii, printre care şi cu Erasmus de
Rotterdam, a compus versuri lati neşti Şl
greceşti, a scris două lucrări de istorie
- în care se referă şi la români - şi a
fost un spr ij initor a l savanţilor şi poe-
ţilor umanişti din Ţările de J os. Olahus
este primul român care a dem onstrat în
faţa Europei culte originea latină şi co-
m un itatea de neam a românilor din Ţara
Românească Moldova şi T ransilvan ia. A
reven it în Ungaria în 1541. u nde a ocu-
p a t, rînd pe rînd. demnităţile : episcop
de Zagreb şi cancelar (1543). episcop de
Agr ia (1548). arhiepiscop - m itropolit pri-
m at de S trigoniu (1553), regent al Unga-
riei (1562) Nicolaus Olnhus este considerat
întemeietoru l învăţămîntului superior din
regatu l ungar . A mul'it în a l 75-lca an a l
vieţ i i , în ziua de 17 ianuarie 1568. · fiind
înmor mîntat în biserica Sf. Nicolae din
Tyrnavia (Slovacia).
28 1
r
CORNELIU ALBU
29 august 1526 : 100 000 de, turci, ieniceri>
spahii, aza,pJ şi achingii, comandaţi de în-
Sl;IŞi Soli~an Magniiicul, întîlneau pe cîm-
pia mlăşhnoasă de la Mohacs ca\ aleria
maghiară, comandată de tînărul rege Lu-
d ovic _al II-lea, de nobilul Petre Pereny şi
de epiScopul Paul Tomori. Bătălia a fost
scurtă şi de o violenţă rar întîlnită. Ar-
mata maghiară, lip~tă de orice ajutor di n.
afară, slab lega tă de ţărănimea autohtonă,.
a fost complet nimicită. în două ore s-a
hotărît soarta unei armate şi a unei ţărL
Regele Ludovic al II-lea s-a înecat în mlaş­
tini, iar regina Maria, tînă ra lui soţie, a
pornit. în pri?egie spre apus, poposind, în
cele dm urma, la Bruxelles. O în Lovărăşea
un. român, Nicolaus Olahus de la Ar~'~es o . ..
aJuns secretar şi consilier de vremuri
grele. Aici, în 1531, fratele e i, impăratul
Carol Quintul, a numit-o regentă a Ţări­
lor de Jos.
întîmplarea face ca, în acelaşi timp, să.
se afle in pribegie şi Erasmus de Rotter-
dam, scr.iitor umanist cu faimă ş i teolog·
cu reputaţie de savant reformator, inova-.
tor de idei şi adept al libertăţii de a gindi,
care, fiind şi el consilier al lui Caror.
QuintuJ, a primit însărcinarea să scrie un
tratat ou scopul de "a o mingăia pe regina
Mar.ia şi a-i linişti sufletul, foarte îndure-
r ată de moartea soţului prea iubit".
Tratatul solicitat a fost intitulat de Eras-
mus "De Vidua Chdstiana". Cilindu-1, re-
gina d etronată a Ungariei a devenit o
admiratoare ş i o protectoare a renumitu-.
lud învăţat, adăposltit în acei ani la Frie-
burg, în El\· eţia. De întocmirea a cestui
tratat se leagă şi prjetenia lui Nicolaus.
Olahus cu Erasmus, prietenie care, docu-
m entată azi de o preţioasă corespondenţă ..
a durat pînă la moartea lui Erasmus.
La 1 Julie 1530 a pornit d in Augsburg..
prin intermedi uJ poetului şi istoricului si-
lezian Ursinius Velius, prima scrisoare a
românului originar din Argeş către prinţul.
umaniştilor, născut la Rotterdam.
 Dtlpă ce-i mulţumeşte pentru "De Vidua
Christiana", Olahus continuă : "Deşi chipul
meu îţi este necun06cut, totuşi imi eşti atît
de drag şi de cunoscut din cărţile tale pe
c:1re le ţin în mină ore întregi, citJindu- le,
1 cit, în această privinţă, nu sîni mai pre-
jos decît cei care trăiesc zilnic cu tine,
b·tcurindu-se de tovărăşia ta fermecătoare.
h ce mă priveşte, respectul pe care ţi l-am
purtat totdeauna se datoreşte geniului tău
divin şi strălucite-lor tale virtuţi". încheie,
ccrîndu-i să-I numere printre prieteni, asi-
gurindu-1 "că-1 iubeşte din suflet".
Răspunsul de la Frieburg a venit neobiş­
nuit de repooe (în şapte zile) ş i începea
chiar cu ceea ce-l interesa pe secretarul
reginei : "Admir cu bucurie sufletul tău,
mărinimosule Olahus ; numele tău îl voi
sede printre cei mai de seamă prieteni ai
mei". Această scrisoare a produs senzaţie
in cercurile wnaniştilor ; Erasmus era ron-
~iderat spiritus rector al acelei epoci, pre-
ţtft de toţi puternicii zilei care-i ofereau
adăpost şi ocrotire, îi cereau să le scrie şi-i
Yînau elogiile.
Otahus a răspun.s cu o lungă scrisoare în
ca ~e făcea interesante consideraţii asupra
prieteniei ; se plîngea că secolul in care
trăieşte zămisleşte tot felul de monstruozi-
i ă ti omeneşti ; în schimb credinţa, rarita-
tea şi umanitatea nu mai au trecere, ba
chiar sînt pe punctul de a fi in~t opa !2'.
"M-arn născut cu o fire silnplă, îmi face
plăcere să am legături cu prieteni sinceri,
aşa cum am înţeles clar că îmi eşti, din
scrisorile tale". Printre da rurile trimise de
Nicolaus Olahus lui Erasmus se numără şi
o linguriţă şi o furculiţă, obiecte rare pe
acea vreme, mai ales în apus, unde nu pă­
trunsese obiceiul rafinat practicat în sud-
estul bizantin : ,.Să nu le consideri ca pe un
dar, preciza Nicolaus Olahus într-o altă
scrisoare, ci doar un mijloc de a-ţi aduce
aminte de mine cînd prînzcşti sau cinr~ zi" .
Totodată îl informcază că -va pleca la
Bruxelles, pentru că regina Maria urmea z ă
să fie numită regentă a Ţărilor de J'>s. Şi
de acolo se \"a strădui să-i fie de folos lui
Erasmus în orice în1prejurare.
începînd din 1531, la Bruxelles s-a :n- •
firipat o curte spre care gravitau mulţi
bărbaţi de valoare. Nicolaus Olahus stă­
ruia ca Erasmus să se mtoarcă în patria
luj, în mijlocul poporului din care por-
nise, aşa după cun1 el înc:uşi ar fi vrut, de
bună seamă, să se poată în•oarce în ţara
~liberată de sub jugul otoman.
Răspunsul lui Erasmus din 19 dl~embrie
1531 este plin de o adinră semnificaţie :
"Eu nu m-am îndoit niciodată de dcose-
l9
biLa bunăvoinţă a lud Olahus faţă d e mine
şi nu stă cîtuşi de p uţin în obiceiul meu
să măsor pr:ietenia după amabilitatea scri-
sorilor. Desigur, sînt şi aceia care vor,
€ventual, binele l ui Enasmus. De la prie-
teni <:a tine este, desigur, plăcut să pri-
meşti scrisori, dar ştiu să şi aştept dacă
nu pnitmesc, f.iind<:ă de su:fletul lor sînt
sigur. Ţie nu- ţi cer altceva decît să con-
tinui a fi Olahus, pentru că acest nume
cuprinde toate binefacerile prieteniei". in
ceea ce-l priveşte pe el, Erasmus dă asi-
gurărJ că "nu odată m-am gîndit să mă
întorc în Brabanţia". N-a făc ut-o pînă
în acel moment fiind îndemnat la aceasta
de prieteni car e i-au demonstrat că acolo
lucrurile sînt tulburi, iar sănătatea lui e
ş ubredă.
în aceeaşi scrisoare, El"'clSmus îi recoman-
dă pe un ppieten, l.Jaevinius Panagathus,
rugindu-1 să-i găsească o slujbă la curte
şi să se folosească de el ca profesor pen-
t ru limba greacă. Nicolaus Olahus acor da
tot sprijinul protejatului lui Erasmus.
Scrisoarea de răspuns a lui Nicolaus
Olahus este o .piesă foarte "ad rem" : prie-
tenii care-1 sfătuiesc să rămînă la Frie-
burg nu trebuie să fie ascu1taţi f>iin d că
vorbesc din egoism ; stările de l ucruri din
Brabanţia nu sînt mai primejdioase ca în
alte ţări ; casa cwnpărată poate f.i vîndută
cu cîşti g bun ; drumul de reintoarcere în
patrie îi este Larg deschis şi asigurat. "Al-
ţii fac mari jertfe ca să trăias că liniştiţi
în patria în care s-.au năsout şi au crescut,
şi nu rîvnesc d ecît să slujească patria cu
virtutea şi învăţătura cu care sînt înzes-
traţi." . Urmează argumente nu lipsite de
strategie, dar care într-o anumită măsură
par a fi o pledoarie pro domo.
"Din scrisorile tale se pare că apreciezi
cu răţenia ş i sinceritatea sufletului meu de
prieten. Tocmai pentru că mă lau:ti pentru
această sr.inceritate, îţi scriu aşa ca unuia
care aş dori ca şi prietenii mei să nu aibă
faţă de mine altă purtttte decît cea pe
care o am eu faţă de voi". Incheie patetic :
"Sănă tate . şi dă-mi de ş tire ce ai de gînd
sau, mai degrabă, cînd să te aştept aci.
Iubeşte-mă şi trimite-mi un răspuns".
La numai douăsprezece zile, Erasmus
răspunde cu una dintre cele mai lungi scri-
sori ale lui. Reproşurile pe care le face
braban ţilor se referă la clasa dominantă şi
la preoţime . Ele aveau accente amare şi
prcvestcau marile confJ.icte social-politice
care aveau să izbucnească, peste cîteva
deccnirl, în Ţările de Jos. ,,La voi, în Bra-
tianţia, domnesc călugării, un soi de oa-
meni cum .nu se poate mai iÎlnbecâ1i şi mai
săl batici. Mă consideră duşman fiindcă .
le-am arătat în ce <:onstă adevărata pie-
tate. Ei doresc ca paporul să trăiască în.
ignoranţă. Prezenţa mea nu le-ar impune
tăcere, i-ar aţîţa. Sînt înarmaţi cu edicte
îngrozitoare. Călugăr-ii vor să mă piardă.
Regina c mărinimoasă, dar are grijile dom-
30
niei care nu sint puţi ne. Impăratrul , după
ce a cules recolta, a lăsat-o să strîngă
spicele. Starea sănătăţii mele este atît de
şub redă încît n u su;portă supunere nici
traiul în comun. Impăratul nu s-a pl!ltut
impune d omin icanilor spanioli ; cu atît mai
mult nu poate face aceasta regina". Fraza
din urmă se referă la teama pe care prin -
ţul um aniştilor o nutrea faţă de suplk ·i ilc
sălbatice ale Inchiziţiei , care tot timpul l-a
u rmărit cu străşruicie. Afară d e aceasta,
sănătatea continuă să-i fie şu bredă. Totuşi
se gîndeşte să trim i tă un om de încredere
să-1 informeze exact asupra stănilor de lu-
cr·ur.i di.n B nabanţia ş i să-i pregătească lo-
cuinţa. "Nu a i, prietene Olahus, de ce
să-mi ceri .iertare pentru sinceritatea ta.
Sinceritatea aceasta atît d e adîncă, m i-a
fă c ut plă-cere pentru că ea reflectă un su-
flet binevoitor şi neprefă<:ut" .
Şirul epistol elor se deapănă, prinzînd
episoade din viaţa şi lumina de gîndire a
celor doi mari umanişti ai Ren~ter ii.
Erasrm.1s se plînge că-J lipseşte vinul bur-
gund, iar vîntul şi frJ.g ul îl ţ intuiesc la pat.
Dacă asta e starea sănătăţi i lui, c u ce-ar
mai putea fi folositor acum .reginei. Corp ul
l ui n u e slab, d fragil. Nu se poate în-
toarx:e la Brux eHes, d ar vrea, cu orice preţ ,
să-şi .păstreze p rietenul : "Tu, Olahus al
meu, continuă să fi.i oa tine însuţi ş i d e
cite ori vei avea .răgazul desfată-ne cu
scrisorile tale".
La 7 februarie 1532, Olahus revine cn
ad evărate reproşuri. "Dă-ne de ştire cînd
vii şi spune-ne precis ce vrei. Am afla1
c-.ai primit scrisori nu numai de la iJnpă­
rat, ci şi de la regele .Framţei, care a po-
runoit să ili primit în oricare omş ţi -ai
alege în regatul său. Dacă este aşa, în-
semnează că tru nu vrei să-ţi vezi nici-
odată patria şi prietenii pe care îi ai aci.
Poate că mi te-.a răpit lăcomia ta după
vJnul burgund, dar te asigur că asemenea
vin avem şi noi aici, alătnmi de altul care
nu e cu :nimic mai prejos... F~e că te în-
torci, Se că rămii acolo und e te găseşti,
dacă socoteşti că esoo m& bine pentru si-
tuaţia şi vîrsta ta, să-ţi aminteşti de mine
şi să mă consideni ou totul al tău" .
Dar doruJ. de patrie ~prinsese inima luj
Erasmus ou o flacără tot mai puternică.
Ia o mare hotărîre : va pleoa. Cere însă
ajutor material, avans din pensia care nu
i se !J)lătise de mai mulţi ·a ni în discreţie
absolută fi.indcă "felurite s~nt capcanele
oa mendlor".
Vestea 'a produs mare bucurie îal ~nimile
celor de la Bruxelles. Numai că acun1 a
apărut un impediment neprevăzut : regina
Maria a hotărît să-şi consulte mai întîi
fratele dacă admite prezenţa ,l a Bruxelles
a celui oe sc.rJsese "Elogiul nebuniei sau
cuvîntare spre .J.auda prostiei". Teologii,
"buruiana rău ·m i-rositoare", cum îi pore-
clise umanistul, nu-l puteau suferJ printre
dînşii.Spuneau chiar cu spaimă : "Unde
Erasmus învinge, Luther dă.Pîmă".
Olahus a căutat să biPuie orice piedică.
A intervenit chiar la curtea din Madrid ca
să obţină ~onsimţărnîntul şi bunăvoinţa
împănatului. Aşa se face ~ă în vara anu-
lui 1534 Erasmus era dispus să asculte po-
V'aţa pnietenulrui său : "Am pregătit îm-
brăcămintea şi caii. Aştept momentul po-
trivit pentru a inchiria corabia şi coră­
bierii ca să pot pl~a. Dar .timpul îmi e
nefavo!'abil. Februarie s~ purtat .rău, la
fel ca martie, duşmanul de moarte al bă­
trînilor, iar vara întreagă a fost asemănă­
toare cu martie. Aşa că am socotit că ar
f.i mali. bine să plec ceva mai tirziu acolo
unde doresc in cel mai înalt grad d ecît să
grăbesc o moarte dnevitabHă, !fiind slăbit
şi .istovit". Asigură {:ă va veni curînd, dacă
nu va interveni ceva nou.
Din păcate, acel "ceva nou" a interve-
nit. Tn scrisoarea din 25 februanie 1534,
după ce precizează că e bolnav şi că şi-.a
făcu t testamentul, Erasmus izbucneşte fu-
rios : "La AntVer.p en s-a publicat o carte
a llll1Ui măscărki oarecare, tincult ş i prost,
nărod şi rău, care mă înjură cu insulte
in,groz.itoo.re. Da că se îngăduie acolo unor
astfel de oameni să facă tot ce le place,
nu ştiu dacă ar mai fi de vreun folos să
mă întorc".
Nicolaus Olahus dă un răspuns plin de
tact şi de bun simţ. Il critică pe Henric
al VIII~ea, regele Angliei, p entru purtă­
rile lui ; H .informează că volumul tipărit
la Antverpen nu va fi pus în vînzare, iar
Librarul va fi pedepsi1t. Şi îl consolează :
"Dacă principii nu sînt lipsiţi de bîrfitori,
cu atît mai puţin nu vei fi nici •t u ... de
aceea, dragul meu Erasmus, n-ai de ce-ţi
amîna întoarcerea ta, a.şa cum ai hotărî t
mai înainte şi fiindcă mi~i promis mie,
reginei şi ·a ltor ocrotitori ai tăi, întoar-
ce-te la _ sfîrşitul lui aprilie sau cît poţi
mai curind, ca nu cumva, da că faci alt-
fel, să fii a cuzat de nestatornicie şi să-şi
facă cine ştie ce părere despre mine care
am lucrat pentru tine, am făcut întotdea-
una ce am putut, ce a trebuit în interesul
tău, mînat de cele mai sincere şi mai cu-
rate sentimente".
Dar de data aceasta, Erasmus a fost cu-
prins de o durere groaznică, care-i para-
liză toată partea stîngă a trupului şi n-a
putut ieşi din casă aproape cinci lun i.
"Imi aminteşti, prea iubitul meu Olahus,
despre stăruinţele tale în legătură .cu mi ne.
Nu am uitat cît de mult şi în cîte .pnivinţe
îţi sînt dator. Numai de-aş pu tea să-ţi at ăt
recunoştinţa printr-un serviciu cît de mic".
Corespondenţa diln tre cei doi prieteni
(cel puţin atît cît este cunosc-ută) se în-
cheie cu scdsoarea din 25 iunie 1534, tri-
misă de Olahus. Din cuprinsul ei se poate
deduce că acesta îşi pierduse nădejdea de
a-l vedea pe Erasmus întors în patrie. In
schimb, anunţă că e posibil să se întoarcă
el, Olahus, acasă. Exclamă entuziasmat:
"Nimic nu mi-ar face o bucurie mai m are.
Patria, prietenii, fraţii şi cei ce sînt legaţi
de mine mă îndeamnă să mă întorc".
Erasmus a murit la 12 iulie 1536. Pen tru
cinstirea lui, Nicolaus Olahus a scnis pa-
tru epHafuri în limba latină, respectiv de
80, 12, 6 şi 2 versuri, precum şi unul în gre-
ceşte, care a avut mare răsunet printre
contemporani.
Nicolaus Olahus a părăsit Ţările de Jos
abia în 1541.
Corespondenţa dintre românul Nicolaus
Olahus de la Argeş şi olandezul Erasmus
Desiderius de Rotterdam are o valoare
biografică, literară şi istorică unică. Ea
înfăţişează o prietenie sinceră, rar întîl-
nită ; completează, în mod fericit, cunoaş­
terea mai aprofundată a preocupărilor, a
gîndurilor, a firdi lor. Ea este în a celaşi
timp o fîşie de lumină proiecta tă asupra
problemelor epocii şi asupra multor per-
sonaje din Renaştere, pe cît de influent~
pe a tît de meschine.

RĂZBUNAREA GRĂDINARULUI

FHozoful francez Vo1taire, care a luminat un timp c~ spjrilul fr.ancez curte~

regelui Prusiei, era t otdeauna tentat să uimească pe ceilal!t cu cun?ştmţele sale ş~
să-i păcălească, făcîndu-le farse. Odată îşi. alese drept ţinta pc ~rădm~~l palatu!Ul
Sanssou.ci cărui~a îi îrunînă o pungă cu 1cre uscate pe herung1, s~ţm1n~ .că smt
seminţele' unei nrinunate flori exotice şi tntrebîndu-1 omAd vor putea 1~c,?J.ţ1 Şl creşl~
pentru a delecta ochii şi iruimile curtenilor. Grădinarul il rugă să rev.ma peste doua
săptămîni, cind va vedea rezultatu~. . ~ . . .· .
După trecerea termeruului f1xat, Voltaire se grab1 să Jn\lte ~ mulţt.me de
ourteni pentru a-i admira "plantele", căci îi plăcea ca la succesele lll:l să as1ste un .
public numeros. Grădilnarul îi conduse pe toţi la răzorul ~~e lrebw.au. să se aţle
fl ile minunate. Din pămînt ieşeau capetele cîtorva duzm1 de henngt. VC?llatre
or . Grădina.I'ul se întoarse însă plin
Î neremeru. . de resp~t către regele care zunbea
şi-i spuse : . · 1 v lta'
- Vor mai creşte, Maiestate, dacă va mstsla domnu o 1re.
. ..
31
 Ocuparea Prefecturii Constanta
AL-EXANDRU BACIU
0
. ..
. .•''""!' .......
~ ._~-'" ... ..
~,._,
. . . .J . -: .. '••
. . 'fe"'Y'!"!
' ..
o h ' \ ,.
.. . 0
- •
. . .
0
. - '

-
•

..
•
'

Pentru cercurile reacţionare din România, baro-

... Un ministru metrul vieţii politice indica, la sfîrşitul lunii octombrie
1944, timp nefavorabil, cu vădite tendinţe spre furtună.
foarte aglomerat Revoluţia îşi continua mersul inexorabil. Guvernul Să­
nătescu nu mai era stăpîn pe situaţie. Activ.ttatea a ccst;u;
cabinet, format la 23 August împotriva voinţe i P.C.R., a
forţelor democrate - oare ceruseră constituirea 'u nui guvern politic de coaliţie,
expresie a raportului de forţe real, şi co.rnbătuseră de 1a început oriea1Jtarea parti-
delor burgheze şi a Palatului spre un guvern de generali şi tehnicieni cu pondere
re-acţi'onară - se izbea, cu fiecare zi, de opoziţia în creştere a unor pături tot mai
la rgi ale populaţie i.
S\lb presiunea eveniment~lor, liderii P.N.Ţ. şi P.M.L. fuseseră nevoiţi să ia
loc la masa tratativelor al ături de expon en ţii Frontului Naţional Democrat l, în
4

vederea constiluirii unui nou guvern. Dar mai sperau să salveze vechile po-ziţii şi,
î n aşteptarea unui mi racol, te rgiversau cît puteau realiza rea unui acord. Poate
<:ă totuşi ...
Şi, în aeoot timp, tensiunea în ţară cr-eştea. Oamenii muncii trecea u. sub
c onducer ea comuniştilor, la înfăptuirea cu de la sine putere a unor revend ic ări ,
la acţiuni pentrli curăţirea administraţiei locale de elementele care slujiseră dicta-
t ura antonesciană.
Cel mai aglomerat minister e1·a, neînd oielnic, Ministet·ul de Interne, iar cel
mai ocupat ministru - ge neralul Aurel Aldea. Ştiri alarmante se îmbulzeau de
pretutindeni, zi ş i noapte, neintrer upt : în fa bricile capitalei, muncilorii a u început
să sfărîme carcerile şi să izgonească elementele fasciste ... ag i t:a ţia ţăranilo r pent ru
pămînt se accentueaz ă ... refuzînd să dea ascultare dispoziţiilor guvernului, fun<:ţio­
na'rii se organizează în sindicate... noi primării au fos1 ocupate în diferite oraşe
şi sate ... Toate acestea provocau accese de furie generalului, care nu prea strălucise
in cariera m ilita ră şi spera, după 23 August, să-ş i dobîndească gloria reprimînd
forţele democratice. Incapabil să priceap ă sensul vre mili .şi să înţE-'leagă că nu
se putea J'ăfur cu un po,por, el punea, invar iaoil, aceeaşi rezoluţi e pe rapoarteie
s ubaltef'nilor : "repdma ţi !"
1
Frontul
Democrat fF .N .D.) - largă coaliţJe a forţelor democraMce, cuprinzind :
Naţiona l
P .C.R., P .S.D .. Sindicatele unlte, F rontul Plugarilor şi alte p artid-e şi organizaţii care adP.-
raseră la Platforma-program propusă de comuni şti în septembrie 1'944.

32
 In această atmosferă încordată, la 1 noiembrie 1944,
,,Nu fiţi l aşi
... Ministerul de Interne fu încunoşti i nţat că la Constanta
se petreceau evenimente grave. Pe străzile oraşului în-
la nevoie folosi ţi cepuseră să se reverse lungi coloane de manifesta11ţi,
scandînd lozincile lansate de P.C.R. şi cerînd demisia
imediată a guvernului. I n primele ore, deşi starea de
şi armele!" spirit a participanţilor era mai agitată decit de obic'ei~
organele represive nu se alarmaseră. Abia în timpul
mitingului, cînd s-a adoptat hotărîrea de a se instala,
!ără întî:-ziere, conduceri democrate la primărie şi la prefectură, autorităţile i-au
lelegrafiat lui Aldea, cerîndu-i instrucţiun i. Era ora 18,35.
Răspunsul Ministerului de Interne nu s-a lăsat aşteptat. In aceeaşi zi, la 19,35
- deci după o oră numai - organele represive din Cons tanţa recepţionau urm ă to rul
ordin, caracteristic pentru mentalitatea general ului Aldea .
.,Nu fiţi la şi. Pun eţi santinele Ia prim ă ria municipiul ui Con s tanţa.
nu vă lă sa ti •
conduşi d e cîţiv a d erbed ei.
Publi caţi prin afişe că orice a cte făcute d e ei vo r fi lovit e de nulita te.
S e siza ţi parchetul ş i trimiteţi în faţa C urţii m a rţiale pe t oţ i provocatorii
de dezordine.
Pro cedaţi cu tact, la nevoie fo los i ţ i ş i armele. Luaţi con tact cu ga rnizoa na
şi comanda mentul Dobrogii pentru a Y ă <.la concursul a rmatei ş i a v ă as igura
paza atît la primărie, cit ş i la prefec tură .
Ministru
ss. Ahlea

Ordinul nu preciza ce î n ţe l ege generalul prin "tact" ; în schimb, era foarte

limpede indicaţia privind folosirea armelor.
l n ziua următoare, cind populaţia Constantei a mers la primărie pe ntru a
instala conducerea aleasă în ajun, a gă sit clădirea ocupată de trupe. Manifesta nţii
au rupt cordoc:tnete de soldaţi, care în parte au fraternizat cu mulţimea, în pa rte
au fost dezarmaţi, şi au pătruns înăuntru. Po!=:tul de primar a fost prelua t de
avocatul Alexandru Şteflea - reprezentant a l Uniunii Patrioţilor, iar ajutori de
primari a\1 d evenit muncitorii Ion Popescu şi Va~ ile Coracu - am·î ndoi mem bri
ai Partidului Social-Democrat.
Ocuparea pri mărie i din Cor.stanţa a 8timulat lupta forţelor democrate d in
Dobrogea, sporind totodată dezorientarca cercuril or reacţ i ona re. Ace-asta a a vu t şi
un efect nea şteptat : demisia p refectului, pe care evenimentele de la primărie 1-au
convins că era mai bine să plece la timp ...

A s a 1t u 1 In ziua de 4 noiembrie, mobilizaţi Ele organizaţiile

democrate, mii de cetăţ eni din Constanta , cărora li s-au
. • adăugat delegaţi ai ţărănimii din judeţ, s-au întrunit
Pr e f e t r
C U 11 d in nou, avînd de data aceasta ca obiectiv ocuparea
prefecturii.
· Intre timp însă, autorităţile reacţionare, aplicînd
ordin ul Ministerului de In terne, luaseră severe măsuri pentru a păstra prefectura
în mîinile lor . In clădire a u fost masate două pl utoane dotate d in belşl:lg cu ar ma-
ment şi muni ţ ie ; uşile şi fer estrele au fos t baricadate.
Orga nizaţiile din F .N.D. au adoptat rapid conlramăsurile impuse de împre-
jurări. Masei demonstranţilor i-au fost ataşate forma ţ iunile de luptă patriotice, cu
misiunea să intre în acţiune în eYentualitatea că autorităţile recurgeau la forţa
armelor.
Treptat, o mare d e oam~ni a înconjurat sediul prefecturii. Erau acolo muncitori
din port, cu braţe vînjoase ş i feţe aspre, intelectuali ş i funcţionad, ţărani pe care
nevoile şi interesele îi atrăgeau , ca un magnet, spre lumea muncitoare de la oraş.
Dincolo de zidurile prefecturii, gurile armelor pîndeau, îndreptate spre mulţime.
A vea să se tragă ?

3 - Magazin ist~ric nr. 4 ss

 Au urmat momente dramatice. Incercările reprezentanţilor F.N.D. de a obţine
evacuarea paşnică a pt efecturii ş i a evita î n felul acesta vărsarea de sî nge, au eşuat.
Drept răspuns, comandantii reacţionari au ordonat foc. Sub rafala de gloante ş i-a
pierdut viaţa muncitorul Iosub Cahane, membru al partidului comunist ; zeci de
demonstranţi au fost ră ni ţi, împroşcînd cu sîngele lor caldarîmul.
Riposta mulţimii a fost nec ruţătoare. !n vaetele răniţilor şi strigătele de
ir.dignare ale tuturor participanţilor, a început asaltul. Atacaţi din toate părţ ile,
supu ş i focului concentric al formaţiunilor de luptă patriotice, ascdiaţii n-au putut
r ezista multă vreme. O parte a solda ţilor, ei înşişi fii de muncitori şi ţărani, au
fra ternizat cu populaţia, înlesnind astfel ocuparea clădirii. Ofi ţerii reacţionari au
fost dezarmati şi arestaţi. Noul prefect, Victor Duşa, şi-a luat postul în primire.
Aldea n-a mai avut răgaz să se răfuiască cu noua conducere â prefecturii
Constanţa. El însu~i a fost alungat din fru ntea Ministerului de Interne. Un nou
guvern s-a constituit la 4 noiembrie, Frontul Naţional Democrat lărgin­
du-şi poz iţiile.
Ministerul de Interne a rămas însă şi în continuare un fief al partidelor
burgheze. Succesorul lui Aldea, naţional-ţărănistul Nicolae Pene~cu, p rin ameninţări
etc. a încercat să înlăture prefectul F .N.D. din Constanţa. Int re Ministerul de I nterne
şi prefectură a inceput o adevărată ac ţiune de guerilă.
Intre timp, larg susţinută de forţele democrate, de mase, noua conducere a
prefecturii s-a apucat gospodărE'ş te de treabă, in pofida tuturor dif icultăţilor. !n
intregul judeţ s-a trecut la curăţirea aparatului administrativ, a instituţiilor ş i a
înt reprinderilor, de elementele reacţionare. S-au adoptat măsuri pentru ameliorarea
s it uaţie i economice a judeţului şi îmbu nătăţirea condiţiilor de trai ale maselor.
Prima ordonanţă dată de prefectură grăia:
"Astăzi prefectura şi între&ul judeţ se află in mîinile noa~tre. In toate satele
şi comunele urbane se va alege in mod liber un primar şi un consiliu comunal,
format din cetăţenii cei mai cinstiţi, luptători pentru cauza demorraţici. Jandarmii
sînt subordonaţi comitctclor săteşti alese, încetînd orice activitate de teroare şi
de intimidare a ţăranilor, mărginindu-se la rolul d e poliţie contra răufăcătorilor.
P entru si~ranţă vor lua fiinţă imediat formaţiuni de lupt ă patriotice... Toţi funcţio­
narii abuzivi, sabotori şi toţi speculanţii vor fi pedepsiţi. Toţi moşierii sînt obliiaţi
să-şi lucrexe moşiile. Ne~ustorii sînt obligaţi să se aprovizioneze cu marfă ..."
In perioada următoare, prefectura dE'm ocrată a acordat un larg sprijin luptei
ţărăn imii pentru pămînt, trecînd la înfăp t uirea reformei agrare pe baza prevederilor
platformei F .N.D.
La scurt timp după aceasta, masele populare au reuş it să i m p~nă o conducere
democrată ş i în fruntea judeţului Tulcea. Intreaga Dobroge a devenit o citadelă
a forţelor democrate.

34
•
 •

Un străvechi
imperiu african
Artico l scris special pentru ..Magazin istoric·
de BAS IL DA VIDSON (Marea Britanie)

"Este o veche dorintă o me a să vizitez România, ţară despre care se

vorbeşte mult in presa lumii şi de care mă simt oarecum ataşat din vre-
mea războiului cind mă of/om in vecinătate, in Iugoslavia". Mărturisirea
extrasă dintr-o scrisoare prim ită de la Basil Davidson adaugd o nolă
particulară prietenească relaţiilor cititorului român cu reputatul africa-
r.olog britanic. Reporter, apoi corespondent militar de presd, pe fronturiiE'
celui de al doilea război mondial, Davidson s-a dedicat in perioada post-
belică studierii multilaterale a personalităţii africane. ltinerarele sate
anuale, in timpul cărora istoriograful străbate numeroase din ţările de la
Sud de Sahara i-au ingădu i t să aducă contribuţii remarcabile la dezvăluirea
cdevărate i istorii a Mamei Negre. Preocupat de trecutul popoarelor afri·
-cane, pentru o le pune in relief complexele eforturi necesitate de construc-
tia zilei de astăzi, 8. Davidson este autorul unei suite de lucrări dintre care
om moi amintit : "Reportaj despre Africa de Vest" (1952); "Noua Africă
de Vest" (1953); "Deşteptarea Africii" (1955); "Redescoperirea Africii vechi"
(1959); ,,Mama Neagră" (1961); "Africa incotro ?" (1964); " Istoria Africii
de Vest" (1966); precum şi al unor prelegeri ţinute la Universitatea din
Strasbourg, şi la diferite institute africanologice din Europa şi Africa.
Cunoscut cititorilor din tara noastră din volumele " Redescoperirea
Africii vechi" (Editura Ştiinţifică, 1964} şi " Mama Neagră" (in curs de apa-
ritie la Editura Politică), precum şi din articolele publicate in revista " Lumea",
Basil Davidson o răspun s solicitării revistei ,,Magazin Istoric", trimiţindu-ne
evocarea de fată.

CÎrmuitorii vechiului Mali

- -- -- - -- -- ·----·-· -.
Mali, imperiu infloritor acum 500 de ani, devenise unul din cele moi bogate şi
moi puternice state de pe vremea sa. Bogăţia sa era fabuloasă. Negrii din golful Gui-
neei şi împăraţii lor erou renumil'i din Europa pînă în China. Cum se expl ică acea sta ?
Tn urmă cu 638 de ani sosea la Cai ro un cîrmuitor din Africa occidentală
care o uimit cu averea sa chiar şi pe blazaţii locuitori oi acestui vechi oraş. Cîrmuito-
rul, curtenii şi suita lui au adus atit de mult aur şi I-au cheltuit şi dăruit cu atîta
mărinimie, încît negutătorii au făcut avere, iar lumea a mai vorbit mulţi ani despre
.acele zile frumoa se. la Cairo nimeni nu ma i pomenise ceva asemă nător.
" la curtea sultanului din Egipt nu a rămas nici un singur ofiter sau slujitor
,care să nu fi primit vreun dar de la acest om de vază - declara un martor ocular
cîţiva ani mai tîrziu. De la el şi de la suita sa, locuitorii o raşului Cairo s-au ales
.cu sume imense de bani prin com ert sau primite în dar. la Cai ro a început să circule
atn de mult aur încît valoarea monedei locale a fost subminată". Scriitorul arab

35
 Prfma hart4 european4 tn care figureazci .,Musa Mati"
(dreGpta ;as) şi treccitoarea spre marele impeTtu al negrHor
(centru)

El Omori, care a adunat asemenea evocări la 12 ani după vizita omi.ntită, observa
că pe piata l ocală preţul metalului nobil nu revenise încă la cursul anterior.
Acest "împărat de aur" era celebrul Kankan Musa, svltan al Maliului. Cu
domnia lui Konkan Musa, care începe aproximativ în 1307, istoria p&litică a unei
mari părţi din Africa occidentală intră într-o nouă fază o formării de state şi a
dezvo l tă ri i sociale.
Mali a devenit unul dtntre cele mai importante imperii ale epocii şi unul d intre
cele mai mari ca teritoriu, dar nu şi ca populaţie. Faima lui s-a răspîndit în toa.tă
fu mea musul marTă şi o ajuns pînă în China de sud ; c.hiar şi Europa de nord, co;:>leşită
de nenorociril e războaielor f eudale şi ale luptelor dinastice, a aflat despre marele mo-
narh care domnea în înd epărtate Africă. Cum şi-1 închipuiau europenii se poate
vedea din binecunoscutul desen "Stăpîni toru l negri lor din Guineea.,, schiţat de Abro-
ham Cresques, cartograf din Majorca, în cadrul hărfii Africii de vest, întocmită de el
in 13?5. Vedem acolo pe împăratul Ma·litului, şezînd pe un tron larg şi tinind într-o
mînă un sceptru, iar în ceala ltă un slob more de our.
la moartea sa, în 1332, Kankan Musa lăsa "un imperiu care, în istoria statelor
pur africane, a fost remarcabil, atit ca mărime ctt şi ca bogăţie, şi care o dat un
exemplu grăitor despre capacitatea negrilor de a se organ~za din punct de vedere
politic". Cum s-a real izat aceasta ~
Despre originea şi expansiunea fJiterroară o statutui Mali se cunosc destul de
multe din cărţi africane sc.rise in limba arabă - mai cu seamă din Tarikh el Sudan

.3f
şi Tarikh el Fettah - , ca ş i din folclorul ş i tradiţ ia orală culese de istorici în ultimii
50 de ani. E inutil să adaug că nu totul este demn de crezare ; unele "fapte" de de-
mult sint basme care contin poate un sîmbure de adevăr, ati t de bine ascuns însă,
încît din ele nu se poate afla decît puţin sau chiar nimic. Totuşi, în l inii mari, nu
ex istă nici o î ndoial ă asupra dezvoltăr i i Mal iul ui.
Pri n anul 1050, aproximativ pe vremea cînd nobil ii f eudal i din Normandia se
pregă teau să invadeze Ang~ia anglo-saxonă, într-o regiune î ndepărtată de pe Nigerul
superior, la vreo 50 de mile spre sud-vest de Bamako, capitala actualei Republici
Mal i, trăia un popor mic. Era o ramură obscură a grupului mandingo, dar avea un
motiv important pentru a pretinde ca omenirea s6-i acorde atenţie : era un mare
furn izor de aur. De la " minele" lor de la Boure, locuitorii întreprindeau lungi călă­
torii spre nord, pînă la pieţele vechiului imperiu al Ghanei. E foarte probabil că, în
evul med iu, ei erau printre furnizorii de aur în Afri ca de nord şi Europa.
După ce au invadat Ghena în prima jumătate a secolului al Xl-lea, cîrmuitorii
almoravizi din Maroc se pare că au trim is soli pe lunga pistă care ducea spre sud,
pîn ă la producătorii de aur. Nu încape îndoială că au trimis ş i negustori care au
putut sa cumpere aurul de la sursă, deci mai ieftin decît din alte locuri. Tn aceste îm-
prejurări căpete n iile locale au fost convertite la islamism. Ele şi-au părăsit astfel cre-
d intele animiste, care domniseră în imperiul Ghanei, după cum ne informează istoricul
arab din Andaluzia, El Bekri, care şi-a scris cronica despre Africa occidentală pe
la 1067. El Bekri spune că numele celui mai mare şef era Baramandana şi, atît din
operele lui cît şi din alte izvoare, rezultă l impede că Baramandana îşi avea capitala
l îngă actualul sat Kanga ba, imed iat la nord de granita Republici i Mali cu Guineea.
Pînă ş i astăzi locuitorii Kangabei socotesc satul lor drept locul de başt ină al vechii
dinastii Keita, căreia îi aparţinea Baramandana şi printre ai căru i descendenti de azi
se numără M odibo Keita, preşedintele Republ icii Mali.
Prod ucătorii de aur au mtrat rîn d p e rînd sub infl ~e n ta sa u dominatia diver-
ş il or cîrmuitori puternici din A frica occidentală. Tn secolul al Xlii -lea au fost supuşii
regelui din Soso, Somanguru Kante, d uş man ul Ghanei, dar tot atunci istoria lor a
fă cut un pas hotărîtor înainte, spre ind ependentă : printre ei a apărut unul din
oamenii care par a fi în stare să sch imbe cursul istoriei - Sundiata Keita, cunoscut
si
•
sub numele de Mari Dicta. Sund iata a ajuns la maturitate într-u n moment care
trebuie să fi fost crucial pentru dezvolta rea socială a poporului mand ingo. Era un
om cu o voinţă de f ier ş i cu o inteligenţă ieşită din comun, care ştia să profite de
• ... • w •
onum1 te 1mpre1uran.
Sundiata a adunat o armată şi a luptat împotriva regatului Soso, învingîndu-1
într-o bătălie ce l eb ră şi ucig îndu-1 pe rege. Prin această victorie, el a pus bazele
viitorului imperiu Ma li. După ce şi-a î ntări t armatele, a înaintat spre nord, pînă la
ceea ce mai rămăsese d in imperiul Ghanei ş i a ocupat ultima capitală a acestuia.
Tnzestrarea producătorilor de aur cu o organizatie statală nouă şi puternică, a permis
dezvoltarea considerabilă a economiei ; tradiţia afirmă că tot Sundiata a introdus ţesutul
bumbacului şi este cert că a promovat comertul cu statele a şezate la nord de Ma li.
Organizatia statală crea tă de Sundiata i-a putut supravieţui, mai mult, s-a extins
şi consolidat. Urmaşi i lu i şi-au înmul ţit vasali i şi supuşii. Posesor al uneia din sursele
importante de aur african, Mali s-a întins spre nord, a şa cum făcuse şi G hana înaintea
lui, pentru a con trola drumurile caravanelor din sudul Saharei spre p ieţele de des-
facere ; în cele din urmă influenţa sa a ajuns pînă la depresiun ile saline din deşertul
nord ic. La sfîrşitul domniei lui Kankan Musa - al noulea cîrm~itor după Sundia ta - ,
Mali un ificase întregul Suda n occidental, de la Atlantic, în Senegalul de azi şi pînă
la graniţele sultanatului Bornu, în îndepărtate Nigerie. La Cairo, curînd după moartea
lui Kankan Musa, informaţii demne de crezare apreciau întinderea Maliului "cale de
patru luni în lung ime şi tot atît în lăţime " . Musulmanii africani î l co nsiderau pe
Kankan Musa unul dintre "cei patru mari cîrmuitori ai lumi t, alături de cei d in Cairo,
Bagdad şi Bornu.
Privit din punct de vedere al leg is laţiei şi ordinii instaurate, nivelul de civili-
zaţie al unei bune părţi d in Sudanul occidental era probabil superior celui din Europa
de nord şi apus. Tn timp ce acele regiuni din Europa erau zbuciumata de războaie
feudale, Mol i se bucura de pace şi securitate. Tn plus, Moli a fost crutat de îngrozi-
toarea nenorocire o ciumei, un flagel venit d in Răsărit, despre care se spune că ,
intre anii 1345 şi 1350, a despopulot 200 000 de tîrguri şi sote din Europa, ucigind

37
 Fiqu.rtni! servind la .,·~
cîntdritut aurului . ....;_.•

peste 42 milioane de oameni •. Asupra situaţie i din Mali în timpul acelor an i cumpl iti
pentru Europa avem mărturi a unui martor ocular, remarcabil ul călător arab lbn
Battuta. El o stat mo i multe luni în Mo li, la vreo douăze~i de ani după moartea lui
Konkan Muso, găsind o ţară prosperă şi paş nică. Sultanul Suleiman i -o fost antipatic,
pe motiv că era meschin, deşi la plecare îi dăruise 12 unci i de aur, dar admira
poporul d in Ma li. "Negrii - spune el - au unele colită ] i remarcabile. Nu sîn t decît
rareori nedrepţ i ş i urăsc nedreptatea moi mult ca oricare olt popor. Sultanul lor este
neîndurător cu oricine se face vinovat de cea moi mică nedreplote. Tn ţară domn oşte
cea moi deplină siguranţă. Nici călă torii, nici locuitori i nu au a se teme de tîlha ri
sau de acte de violenţă. Proprietatea unui alb co re moare în tora lor nu este confiscată
(desigur că lbn Bottuto se referea aci la ofriconii din nord şi nu la europeni) chior
dacă este o avere n emăsurată. Dimpotrivă, e dotă în grija unui alb de încredere pînă
ce o ia în s tăpînire moşte nitorul legal".
1
Transportul prin Sahara

Exi stă şi dovezi despre un comert intens şi încununa t de succes. Tn această

privinţă nu avem informatii precise, dor istoricul arab lbn Khaldun, core o scris ceva
mai ti rziu, menţion ează că, în 1400, corovonele transsohoriene anuale aveau nevoie
de 12 000 de cămile numai pe drumul Hoggoru lui. D in sud, se tronsportou moi cu seamă
aur, fildeş şi sclavi iar di n nord sa re, săbii, produse monufacturiere ş i cai. Alte caro-
ven e serveau pentru comertul cu cupru de Tegeddo, i n timp ce al tele mergeau spre
apus pînă la Atlant ic ş i spre ră să rit pînă pe N ilu l mi jlociu, unde făcea u legătura
cu negustorii care veneau d in porluri le africane ale Oceanului Indian.
Unele ora şe din Mali deveneau centre de învăţătură musulmană, Tombuktu şi
Djenne, cele moi importante şi vechi cie suie de ani, ou beneficiat mult de pe urma
păci i şi bogatei act ivităfi comerciale din epoca imperiului mandingo. Tombuktu, cu
portul său f luviei Kabaro, i-a revenit lui Kankon M uso i n 1325, cînd generalul Soga-
man-Dir 1-a cucerit pentru el. Tntorcîndu-se dintr-un pelerinaj, Kankan Musa o v izita t
Tombuktu şi 1-a pus pe arhitectul arab Abu ldaq din And aluzio, pe core-I adusese de
la Cairo, să clădea scă o moschee nou ă i n oraş ; această constructie remarcabi l ă, unul
dintre primele exemple de arhitectu ră tipică pentru Sudonul de vest, era încă în
• Autorul se referă la epid emia cunoscută în istorie sub numele de "ciuma neagră ".

38
 functiune 300 de ani moi tîrziu. Se spune că, curind după domnia lui Konkon Musa,
Tombuktu o i nceput să a ibă clădiri de cărămidă cu aco periş plat, in locul caselor de
lut acoperite cu stuf. Oraşul vecin, Djenne, aju nsese şi el un "punct term i nus nordicN,
pe un drum comercial, ca re devenea l ot mai important datorită cererii crescînde de
aur african în Europa.

Călătorii legendare
-----· -·-·-····-- _ ... -. ~ y ---~.. .. , . _ .

Contactele dintre Mol i, Afr ica de nord Ji tările din valea N ilului erau nu-
meroase ş i variate. Kan kan Muso î nsuşi pretin ea chior că compatriotii să i făcuseră
descoperiri maritime şi , pe cind era la Cairo, istorisise o poveste interesantă In
acest sens.

Marea moschee Senkere, cea mai veche din Tombuctu

39
 Predecesorul meu - spunea Kankan Musa - credea că este posibil să se
ojunga' la capătul Mării înconjurătoare... El a echipat 200 de corăbii p~ care le-a
umplut cu oameni ş i încă 200 de vase pe care le-a umplut cu aur, apă şt hr<Jnă, de
ojuns pentru ani de zile. Le-a poruncit comandanj1lor : să nu vă întoarceţi pînă ce nu
ott isprăvit ~rana~ şi apa: Au plecat. A trecut mult pînă să se întoarcă şi pînă la urmă
o apă rut o s1ngura corabte.
l-am cerut căpitanului să ne poves1ească pătaniile sale. Stâpîne, mi-a răspuns
e l am navigat mult pînă ce am ajuns într-un loc unde se părea că un rîu vijelios
c~rge în mijlocul mării. Corabia mea era ultima. C_elelalte. au înaint~t şi a~ dispărut
una după alta, pentru totdeauna, dar eu m-am mtors s1 nu am mtrat m curent.
Sultanul n-a vrut să creadă aceasta. El a echipat 2 000 de corăbii, o mie pentru el
şi o mie cu hrană şi apă. Mi-a incredintat mie puterea - adică lui Kankan Musa -
si a plecat cu tovarăşii lui pe ocean. A fost ultima oară cind l-am văzut... "
• Este o poveste nostimă, dar extravagantă, pentru că, din păcate, nu există nici
cea mai mică mă rturie ca cineva din Mali să fi posedat vreun vas mai mare decit o
barcă lungă sau să se fi priceput la navigatia oceanică.
N eîndoielnic rămîne faptul că, sub majoritatea cîrmuitorilor săi, Mali a avut
o structu ră fermă guvernamentală şi administrativă. Acest imperiu nu a tost numai
"o confederatie de triburi", după cum afirmă unii scriitori recenţi ; dimpotrivă, se
dezvoltase atît de mult încît armate feudale, guvernatori numiţi de puterea centrală
şi un embrion de servicii publice constituiau, pentru împăra ţi, un sistem de control
stabil şi eficient. Acest sistem poate fi comparat cu cele existente atunci în Anglia
şi Franţa, deşi feudolismul din Moli se deosebea din multe puncte de vedere de cel
din Europa : ofric.anii şi-au creat propriile lor forme de rela ti i între senior şi vasal.
lbn Battuta o lăsat o imagine vie o curtii sultanului şi a ceremonialului regal.
1 ,Tn zilele de sărbătoare - scrie el - sultanul ia loc pe tron după rugăciunea de la
mijlocul după-amiezii. Scutierii aduc arme minunate - săbii împodobite cu aur şi
avînd teci de aur, lănci de aur şi a rgi nt şi ghioage de cristal. La capul său stau patru
emiri care gonesc muştele !inind în mîini podoabe de argint. Comandanţii, cadiul şi
muftiul stau la locurile lor obişnui1e. Apoi vin cele patru soţii şi sclavele împăratului,
vreo sută la număr. Ele poartă rochii kumoase, iar pe cap au plase de aur şi argint,
Împodobite cu mărgele tot de aur şi argint. Un scaun este adus pentru muzicant.
Acesta cîntă la un instrument făcut din trestie, cu cîteva tigve mici la capătul de
jos şi declamă un poem spre lauda sultanului, amintind bătăliile şi faptele lui de
vitejie. Femeile şi fetele cîntă împreună cu el... Treizeci de tineri, purtînd tunici de
tină roşie şi tichii albe, le acomponioză ; fiecare are o lobă atîrnată de umăr, în
care bate. După aceea intră elevii muzicantului, care dansează şi fac roata tigonu-
lui ... Sînt .mi•nunot de iuti şi ogili în aceste exerciţii şi se luptă cum nu se poate mai
inteligent cu săbiile ... "
Primii portughezi au cules o multime de informaţii, în mare măsură false, asupra
imperiului Mali, dor au făcut eforturi eroice pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele.
După ce au ajuns la gurile fluviilor Senegal ş i Gambia, portughezii au început
să trimită misiuni la curtea im pă ratului din Moli, pe căi încă necunoscute ; unii din
1 solii lor au ajuns în capitala imperiului şi au fos t primiţi bine. Cîţiva portughezi par
să fi ajuns pînă la Tombuktu. După un scriitor modern, ambasadorii portughezi din
perioada primelor descoperiri europene "au creat între popoarele mandingo... şi
portughezi o traditie de prietenie care a durat aproape două generaţii" .
Imperiul era însă în declin. Pe la sfîrşitul secolului al XV-lea o dispărut sau în
orice caz s-a redus mult, comparativ cu dimensiunile sale de moi înainte ; desigur că
oceasta nu a însemna t sfîrşitul civilizatiei din Sudanul occidental, în cadrul căreia se
dezvoltase Mali.
Prin urmare, imperiul Mali trebuie privit ca o fază importantă a dezvoltării
economice şi politice ascendente din Africa occidentală, dezvoltare care începuse cu
11 revoluţia epocii de fier", cu peste 1 000 de ani moi înainte, şi la care Ghona con-
tribuise atît de mult. Dacă conducătorii Maliului au avut mai mult succes decit oi
Ghanei în un ificarea Sudonului apusean, faptul se datorează în more măsură ven iri i
Jar la putere într-o epocă în care conditi ile erau mult ma i prielnice. Nici unul din tre
marii unificatori ai teritoriilor din zona savanelor nu a reuşit să-şi exercite puterea
decît asupra unei părţi din imensa regiune situată între Atlantic şi N il. Acest eşec a fc~t
determinat de dimensiunile uriaşe şi marea diversi tate a regiunii, de mijloacele ne-
adecvate de care dispuneau cîrmuitorii şi de l imitările economice şi politice ale tipuri-
Jar de feudol ism din Africa occi dentală.
Ceea ce a rezultat a fost o civilizatie comună pe acest teritoriu întins, o cultură
i n core vechii credinte animiste i s-a suprapu~ tot mai mult islomismul, precum şi o
traditie de organizare politică şi juridică, destul de puternică pentru o dăinui timp
de secole.
 ------------~--~----------~------~~----------~~--------- -·~--------~--~----

DOCUMENTELE SECOLUlUI

..

4 - 11 FEBRUARIE 1945
stenograma integrală (IV)

Traducerea de mai jos este făcută după revista "Mejdunarodnaia

J izn" numerele 6-9 din 1965, care reproduce stenogramele delegatiei so-
vietice. Ele au fost completate cu fragmente din stenogramele şi înregistrările
delegatiei americane - minutele Bohlen, minutele Matthens, notele Hiss -
publicate în "Foreign Relations of the United States. Diplomatic Papers. The
Conferences at Malta and Yalta. 1945". United States Government Printing
Office, Washington, 1955 (in text prescurată cu sigla F.R.}. Pentru oglindirea
exactă a continutului stenogramelor, au fost conservate toate erorile de
înregistrare, inadvertentele stilistice, timpurile verbelor etc. Deosebirile no-
tabile dintre stenogramele americane şi cele sovietice sînt semnalate cu
următoarele sigle : M.B. (minutele Bohlen), M.M. (minutele MaHhews}, N.H.
(notele Hiss). Notele redacţiei române sînt însofite de sigla N.R.R.
EUGEN BANTEA şi MIRCEA IOANID

A PATRA $EDINTĂ TINUTĂ Roosevelt decla ră că ieri a fost ascut-

rată o declaratie .a mare~alului Stalin asu-
ÎN PALATUL LIVADIA pra problemei poloneze. Pe el, Roosevelt,
7 FEBRUARIE 1945 îl interesează in prim ul rind problema gu-
vernului polonez. Pentru el nu este om de
LISTA PARTICIPANŢILOR*. importantă cuta re sau cutare fronti eră a
Polon iei. Nu-l interesează legitimitatea sa u
durabilitatea guvernului polonez, intrucit se
STATELE UNITE ştie că timp de citiva ani in Polonia nu o
Preşedintele Roosevelt
Secretarul de stat Stettinlus
existat în gene ral nici un fel de guvern. El
Amiralul flotei Leahy presupune însă că Statele Un ite ale Ame-
Dl. Hopkins ricii, Un iunea Sovi etică şi Regatul Unit i-ar
Dl. Byrnes putea ajuta pe polonezi să formeze un gu-
Dl. Harrima n
Dl. Matthews ve rn provizor iu pînă cînd acestora le vo
Dl. H iss fi posibil să tină alegeri libere in tară . Tn
Dl. Bohlen acest domeniu trebu ie creat ceva nou, ceva
REGATUL UNIT care să semene cu o adiere de aer proas-
Primul minlstru Churchill păt, in această problemă sumbră (...) 1•
Ministru afacerilor externe Eden
Sir Archibald Clark K err 1 tn acest loc, unde ,.Mejdunarodnala Jizo"
S ir Edward Bridges semnalează că un fragment din stenogramă nu
Dl. .Teeb este reprodus. M.B. consemnează următoarele .
Dl. W ilson .,El (Roosevelt) a adăugat cA înainte de a se
Dl. D ixon continua discutarea problemei poloneze a tn-
Maior Birse ţeles că dl. Molotov are de prezentat o infor-
mare cu privire la şedinţa de astăzi a miniştri­
UNIUNEA SOVIETICA lor afacerilor st răine.
Mareşa l u l Stalin Dl. Molotov a citit apoi r ezultatele şedinţei
Comisarul afacerilor ext erne Molotov miniştrilor afacerilor străine după cum ur-
Dl. V işi nski mează: •
Dl. Maiski «Hotărîri adoptate la şedinţa celor trel mi-
Dl. Gusev niştri ai afacerilor strălne, V. M. Molotov, dL
Dl. Gromtko Stettinlus şl dl. Eden.
Dl. P avlov 7 feb ruarie 19t5
I Cu privire la dezmembrarea Germaniei :
• Lista participanţilor este reprodusă după a) A. I. Vi şinski, dl Caclogan şi dl. Matthew"
F.R. pg. 708 (N.R.R.). au fost însărcinaţi să pregătească redactarea

41
 Stalin spune că acum o oră şi jumătate a
: prim it din partea lui Roosevelt un mesa j în
care sînt expuse următoarele p ropuneri : să
1 se cheme din Polonia două persoane din
:·
l guvernul de la l ublin şi doi reprezentanţi
ai fortelor sociale din cealaltă tabără (din
cei cinci menţionaţi în scrisoarea preşedin­
1
telu i) şi în prezenta acestor patru polonezi
l să se rezolve problema noului guvern po-
lonez. Tn caz că această m ăsură va avea
succes, nou l guvern va trebui să efectueze
alegeri libere în Polonia.
Tn afară de aceasta, în mesa jul lu i Roose-
'
i
:
..
i
velt se expri mă dorinta de a se include în
guvernul polonez şi reprezen tanti ai cîtorva
alte cercuri. Tn mesaj sînt citati Mykolajczyk
definitivă a articolului 12 al documentului. .,Ca-
pitularea necondiţionată a Germaniei", avîn-
du-se in vedere să se insereze în textul a r tl-
colului 12 cuvintul dezmembrare.
b) Studierea chestiunii dezmembrării Germa-
niei a fost încredinţată unui comitet format din
dl. Eden, d'l. Winant şi F.T. Gusev.
II cu privire la zona de ocupaţie franceză in
1 Germania :
a) S-a căzut de acord să se repartizeze Fran-
ţei o zonă in Germania pentru a fi ocupată de
forţe franceze de ocupaţie .
b) I n ce priveşte chestiunea participării
Franţei la comisia de control, V.M. Molotov şl
dl. Stettlnius socotesc că este indicat să se
transfere chestiunea comisiei consultative euro-
pene. Dl. Eden consideră necesar să se discu te
acum această chestiune şi a se da Franţei un
loc in comisia de control.
III cu privire la reparaţiile ce trebuie pre-
tinse Germaniei :
a) S-a căzut de acord ca in paragraful I d in
' propunerpe sovietice să se menţioneze sacri-
ficiile făcute.
b) S-a hotărît ca sediul comitetului d e repa-
raţii să iie oraşul Moscova. s-a căzut de
acord ca acest comitet să-şi înceapă activitatea
1medi3t după aprobarea principiilor pe baza
cărora se vor percepe reparaţlile.
c) S-a hotărît ca discutarea celor două docu-
mente referitoare la chestiunea reparaţiilor care
au fost prezentate de V.M. Molotov, primul
privind principiile de bază asupra perceperii re-
paraţiilor de la Germania, şi al d oilea, privind
organizarea unui comitet aliat de reparaţii să
fie continuată la conferinţa din Crimeea.
Preşe dinte l e a spus că sîntem re cunoscă ­
tori cu toţii pentru munca rodnică a celor trei
miniştri de externe.
Primul ministru a adăuga t că se asociază
preşedintelui, mulţumind comitetului pentru
munca sa fructuoasă , dar a zis că intrucit a
ascultat doar expunerea orală a raportului ar
d ori să studieze traducerea engleză, deşi , cu
excepţia unul singur punct, crede că va fi în-
t ru totul de acord.
Preşedintele a întrebat dacă documentul
incl ude rezerva d-lui Eden cu privire la Franta,
la care dl. Eden a răspuns afirmativ.
Primul ministru a declarat că guvernul
britanic nu este convins de argumentul că ar
!1 posibil să se acorde Franţei o zonă fără par-
ticipare la Comisia de control. Dacă se va da
francezilor o zonă fără participare, ei vor pro-
voca nesfîrşite dificultăţi. Dacă noi vom fi se-
veri în zonele noastre, ei pot fi. îngăd u itori
intr-a lor şi viceversa. Socoteşte că este de ex-
tremă importanţă să existe o uniformitate in
tratamentul aplicat Germaniei de către cei trei
sau patru aliaţi. A repetat că socoteşte că Co-
misia de control pentru Germania va fi instru-
ment subordonat, aşa cum este cazul in Italia,
deşi noi recunoaştem că Comisia pentru Ger-
mania va avea sarcini mai importante. Doreşte
42
si Grabski !. Stalin ar vrea să ştie unde pot
fi găsite oerso'lnefe mentionte în mesajul lui
Roosevelt şi care, după informatiile lu i, se
află în Polonia. Dacă aceste persoane vor fi
descoperite, se va putea clarifica cît de ra-
pid pot sosi. Dacă ar veni Wincenty W itos
sau Sapieha, sosirea lor ar uşura lucrurile.
.
Dor el nu cunoaste adresa lor si . se teme că
participanţii la actuala conferinţă nu vor
putea aştepta sosirea polonezilor în Cri-
meea. Delegatia sovietică a elaborat un.
proiect care vine în întîmpinarea p ropune-
rilor lui Roosevelt. Acest proiect n-a fost
încă dactilog rafiat. De aceea el propune ca
deocamdată să se treacă la vreo altă pro-
blemă,
O aks 3.
poate la problem a Dumbarton
Roosevelt si Churchill îşi dau consimtă-
mîntui 4 • •
(Apoi delegaţia sovietică 5 ~i-a e~Rrima!
satisfactia faţă de raportul lut Stettmtu.s ~~
explicati ile lui Churchill asupra. chesttunu
creării unei organizaţii internaftonale de
securitate. Delegatia sovieti~ă şi-~ atirmat
părerea că se va putea realiza unttatea ce-
lor trei puteri în ceea ce priveşte asi~urarea
securi tăţii postbelice şi că propunenle ela-
să clarifice că nu consideră că participarea fran-
cezilor la comisia de control le-ar da vreun drept
să fie prezenţi la o conferinţă ca aceasta, ce1 pu-
ţin deocamdată. Trebuie să declare deschis că­
găseşte discuţiile pe această temă oarecum inu-
tile dat fiind că este evident că Franţa nu va
accepta o zonă decît dacă i. se va asigu ra par-
ticiparea la comisia de control şi cii in ceea ce
il priveşte este de părere că ei au avut dreptate.
Sdcoteşte că nu este bine să se trimită -această­
chestiune comisiei consultative europene, care
era un organism mai slab, mai cu seamă că
Franţa este reprezentată tn comisie si nu se
poate ajunge decît la un impas de vreme ce
francezii şi britanicii se situează de o parte,
iar ruşii şi americanii de ceal altă. De aceea opi-
niază ca problema să fie aranjată aici, dar ea
nece sită incă studiu.
M a reşalul Stalin a întrebat dacă primul minis-
tru consideră că ea trebuie rezolvată acum sau
m ai ttrziu.
Primul ministru a răspuns că ar trebui rezol-
vată acum, dar într-un stadiu ulterior al con-
ferinţei.
Preşedi ntel e a remarcat că n -ar fi poate rău
să se amine cu două sau trei săptămîni in loc
de două sau trei zile.
Primul ministru a răspuns că el considerl1 că,
o dată ce se vor fi despărţit, dup~ această con-
ferinţă va fi dificil să se rezolve chestiunea .
Mareşalul Stalin a rema rcat că cele trei gu-
verne au fost in stare să reglementeze o gră­
madă de lucruri prin corespondenţă. Mareşalu l
Stalin a spus apoi că în comisia consultativâ.
europea nă ar avea cel puţin avantajul de a
cunoaşte părerea Franţei care nu este rec-rezen-
tată aici "(In acest loc F.R. semnalează că un
fragment din ambele 5tenog~.·arae nme~lcane n u
este reprodus - N .R.R.).
2 In M.B. este menţionat şi Romer, unul din
fru ntaşii politici polonezi aflat in emigraţie la
L ondra (N.R.R.).
3 In M.B. se mai menţionează : " ...s-a stră­
duit să găsească prin telefon pe polonezii dt~ la
Lublin, dar a fost informat că ei erau plecaţl
la Cracovia şi Lodz" (N .R.R.).
4 M.B. nu consemnează această interven ţie
(N.R.R.).
5 M.B. consemnează intregul paragraf inclus
intre paranteze ca o intervenţie a lui Mo!otov
(N.R.R.).
borate la Dumbarton Oaks, pre.cum şi pro-
punerile suplimentare făcute de Roosevelt
pot servi drept bază viitoarei colaborări în-
tre puterile mari şi mici j.n problemele de
securitate internot1onală.
'
Considerind acceptabile aceste propuneri,
delegaţia sovietică ·O reveni t apoi la o pro·
blemă ce fusese ridicată ·la Dumbarton Oaks,
dar nu a fost rezolvată acolo - problema
participării republicilor sovieti-ce la organi-
. internatională
zatia ' de securitate în calitate
de membri fondatori . Delegatia sovietică a
pus această problemă sub o altă formă d e-
cit aceea în ·Care a fost prezentată la Dum-
barton Oaks ; însă a propus <:a trei sau cel
putin două dintre republic ile sovietice să se
numere printre initiatorii organizatiei inter-
nationale (o fost vorba de Ucraina, Bieloru-
sia şi Lituania) . Delegaţia -sovietică o consi-
derat că oceste trei republ ici sovieti·ce, sau
în orice ~az două trebuie să fie recunos-
cute oa membri fondatori). e
Roosevelt declară că este fericit să audă
că guvernul sovietic 7 este de acord cu pro-
puneri'le sale. Prin urmare s-a re<llizat un
mare .progres.
Următoarea problemă ce trebu ie rezolvată
constă în a stabili care dintre ţări le partici-
pante la .războ i ul cu Germania trebuie invi-
tate la conferinta de infiintare a organiza-
tiei internationale. Tn Statele Un ite, toată
lumea vrea ca această confer intă să aibă
loc cît mai repede. Se spune că · e de dorit
ca ea să fie convocată pentru sfîrşitul lui
martie. Pr.actic este posibi·l c'a reprezen-
tantii Natiunilor Unite să se î ntrunească
peste o lună. El personal crede că cu cît
se vo ·a dopta mai repede hotărîrea de a
se convoca conferint-a, cu atît mai repede
se va putea purcede la examinarea pro-
blemelor ridicate de .partea sovietică, pro-
bleme care prezin~ă un ma re interes. După
crearea organizatiei ne vom putea ocupa
de problema membrilor ei iniţi.ali.
Acum există o importantă problemă
practică : la confe.rintă trebuie oare invi-
tate, pe lîngă ţările care luptă împotriva
Germaniei, şi 11 tări asociate", de pildă Pa-
s M.B. consemnead o intervenţie a lul
Roosevelt, care întreabă dacă propunerea pre-
supune ca republicile sovietice în cauză sA de-
vină membre ale Adunării, precum ~i ră spun­
sul : " Dl. Molotov a răspuns da, în sensul că
ele trebuie să fie incluse laolaltă cu ceila lţi
membri ai acestui organism. Domi.nioanele
Commonwealthului britanic au izbutit treptat
şi cu răbdare să-şi asigure ca entităţi distincte
un loc în afacerile internaţionale. Socoteşte
că se cuvine ca un minimum echitabil ca trei
sau cel puţin două din aceste republici sovie-
tice să-şi găsească locul cuvenit de membri al
Adunării. Ele şi-au cîştigat aceat drept prin
sacrificiul şi contribuţia la r~zboi. A arătat in
încheiere că doreşte să repete că este intru
totul de acord cu propunerea preşedintelu 1 şi
tşl retrage orice obiecţii sau amendam~nte, car
va solicita ca trei sau cel puţin două din J'epu-
bUcile sovietice menţionate m~i sus să capete
posibilitatea de a deveni membri egali ai orga-
nizaţiei mondiale" (N R .R.).
7 M.B. in loc de cuvintele "guvernul sovie-
tic" înregistrează "dl. Molotov" (N.R.R.).
roguay, Peru, Uruguay, Chile, Egipt şi Is-
landa, care ou rupt relatiil e cu Germania
dar nu i-au declarat război ? ,.
. P.roblema Ucrain~i, Bielorusiei ş i Litua-
nJeJ este foarte mteresantă . Noi putem
avea puncte de vedere diferite asupra ei,
d.eoarece struc!ura .de. stat şi tradiţiile ţă­
nlor noastre smt d1fente. De exemplu im-
periul britanic este olcătuit din dominioane-
- C<Jnada, A ustralia ş.a.m.d. Tn U.R.S.S.
există multe republici. Statele Unite, dim-
potrivă, reprezintă o ţară omogenă, care
nu are colonii. Tn oceastă tară predomină
o singură limbă. Constitutio Statelor Unite-
nu prevede decît un singur ministru al afa-
cerilor externe. De aceea problema ridi-
cată de partea soviet ică necesită studiu . Eo
este strins ·legată de o altă probl emă : ma-
rile puteri vor dispune în organizatia in-
ternaţ ională de mai mult de un vot ? Dacă
vom acorda vreunei ţări mai mult de un
vot, vom încălca regula potrivit căreia fie-
care membru al organizatiei trebuie să
aibă .numai un singur vot.
Roos evelt propune ca miniştrii afacerilor
externe să fie însăr-cinoti să studieze pro-
blema membrilor fondatori <li organizatiei,
precum şi cea a locului şi datei convocă ri i
conferintei.
Churchill declară 'Că ar vrea să exprime·
recunoştinţă f ierbinte guvernului sovietic
pentru pasul enorm pe care 1-a făcut în
întîmpinarea concepţiilor comune, elabo-
rate la Dumbarton Oaks. Church il l este în -
cred inţ-at că acordul celor trei mari puteri
în această chestiune ·d e maximă importantă
va stîrni bucurie în rîndur ile tuturor oame-
nilor cumsecade.
Problema numărului membrilor Adună rii
a fost ridicată de aliatul nostru rus intr-o·
fo rmă nouă. Fiecare va simti că în a ceastă
privinţă s-a făcut un mare pas pe ca lea
spre o ·î n ţelegere. Chu11chill este de acorei
că situaţia Statelor Un ite ş i a imperiului
britanic este diferită. Tn cadrul imperiului
britanic există dominioane autonome, core
tim p de un sfert de secol au jucat un rol
remarcabil în organizatia internaţional ă de
securitate <:e a suferit un esec înainte de
începutul •a ctualului război: Toate domi-
nioanele ·OU militat în favoarea cauzei păcii
şi progresului democratic. Toa te dominioa-
nele .au intrat în război împotriva G erma-
niei, fără şovăire, .deşi cunoşteau slăbi­
ciunea Angli ei. Anglia •n-avea mijloace ca
să oblige ·d ominioanele Şi nu rQVea dreptul
să •le îndemne în acest sens, î nsă toate do-
minioanele ou intrat în război din proprie
voinţă.
El <l ascultat propunerea guvernului so-
vietic cu un sentiment de profundă simpa-
tie. Inima lui bate alături de marea Ru sie,
care sîngerează .d in greu, dar îl zdrobeş te
pe tiran în calea sa. Churchill consideră co
.o naţiune atît de mare ca Rusia, cu popu-
lati·a ei de 180 de milioane, or avea poa te
temei să se uite pieziş la Comunitatea bri-
ta nică de naţiuni, dacă ea ar oveo numai
43
 \Jn singu1r vot, deşi populatia Rusiei întrece
<:~ mult populatia 'Oibă <l imperi~Jiui brita-
,n IC.
Churchill ar fi foarte bucuros dacă la
propunerea delegaţie i sovietice preşedin­
tele ar da un răspuns care să nu poată fi
considerat negativ. Tn ceea ce-l priveşte,
Churchill nu poate depăşi limitele împuterni-
-cirilor sale. El ar vrea să 'Oibă timp pen-
tru .a face un schimb de păreri osupra
1 propunerii sovietice cu ministrul afacerilor
externe şi cu cabinetul de război de la
Londra. De aceea Churchill ar ruga, în nu-
mele guvernului britanic, să fie scuzat că
nu va putea da imediat răipuns la propu -
nerea delegaţiei sovietice.
Roosevelt îşi repetă propunerea ca mi-
niştrii afacerilor externe să studieze pro-
blema republicilor sovietice, cea a locului
~i datei conferintei, precum şi a ţărilor
core vor fi invitate să participe. La Dum-
borton Ooks s-a hotărît ca să se co nvooce
dt moi repede conferinta. Convocarea cît
moi grabnică a conferinţei ar fi foarte
importantă pentru Roosevelt şi din punct
de vedere al politicii interne 8 •
Churchill decl ară că el va fi foarte
bucuros dacă cei trei min iştri ai afacerilor
externe vor examina cele trei puncte pro-
pu-se de preşedinte. Tn ce priveşte confe-
rinţa, Churchill se îndoieşte de posibilitateo
.ca ea să fie convocată în martie. Tn mor-
tie, pe toate fronturi le, luptele vor fi în toi.
ta aceste lupte vor participa mai multe
forte decît pînă acum. Tn diverse ţări, pro-
blemele interne sînt foarte complicate. Tn
special Anglia suferă de l ipsă de locuinţe
si ea trebuie să menţină aprovizionarea
fronturilor; în afară de aceasta, în Anglia
există parlamentul care duce o viaţă foarte
activă şi consumă mul't timp şi atentie mi-
niştrilor, în special ministrului afacerilor ex-
terne. Un sfert din februarie s..,a si dus.
De aceea Churchill îşi pune urmcitoareo
întrebare : situatia lumii şi a Europei va
permite ca să se convoace conferinţa în
martie ? Şi dacă totuşi conferinţa va fi
convocată în ma rtie, delegatiile diferitelor
tări vor avea ·în frunte persoane cu ade-
vărat din conducere ? Nu este oare mai
bine să se amine putin convocarea Adu-
nării ?0
8 M.B. nu înregistrează ultima parte a inter-
venţiei (N.R.R.).
9 Cam in acest moment are loc un schimb
de biletele intre Hopktns şi Roosevcit cu urmă­
torul cuprins : (Hopkins către Roosevelt) "Cele
de mal jos se referă la impotrivirea lui Churchill
faţă de o apropiată convocare a conferinţei
Naţiunilor Unite.
!n spatele vorhelor se ascunde ceva al cărui
temel nu-l cnnoaş~eTi\.
Poate că este mai bine să aştt>ptăm pînă mal
tîrziu, la noapte, ca să vedem incotro b ate."
(Roosevelt către Hopktns) : "Fleacu ri ! Po-
litlca locală. Sînt absolut sigur acum că se
gîndeş te la viitoarele alegeri din Anglia". Bile-
ţelele sint reproduse de F.R. la pag. 729 F.R.
menţionează că Roos evelt a barat cuvîntul
,.fleacuri" (N.R .R.).
44
Roosevelt orotă că nu e vorba d e co n-
vocarea Ad u nării , c i 'Cle convoca rea con-
ferintei de ,j nfi intare o o rganizatiei inter-
nationale de securitate. Prima Adunare va
fi convocată, probabil, abia peste 3-6 luni.
Churcbill declară că unele din ţă r ile core
vor trebui să fie reprezentate lo conferinţă
se vor moi 'Oflo, la dota convocării ei, sub
jugul german. N u se ştie în ce măsu ră re-
prezentantii unor asemenea ţări vor repre-
zenta într-adevăr popoarele ·lor 10 • Tn pe-
rioada 'aceea., alte tări vor flămînzi şi vor
suferi de pe ur.mo consecintelor războiului.
Tn acest context, Churchill mentionează
Olanda şi Franta. Pe lîngă aceste ţări ne-
fericite, la conferinţă se vor afla şi naţiuni
care n-ou suferit de loc de pe urma războiu­
lui şi n-ou participat la el. Churchill consi-
deră că în aceste cond iti i conferinţa poate
uşor deven i hootică. Unele popoare vor
trece prin chinurile agon iei, în timp ce altele
vor discuta senin problemele viitorului. Po-
triv it tuturor considerentelor de mai sus,
Churchill prevede că se vor ivi dificultăţi
dacă se va convoca conferinta, în orice caz
în măsura în core e vorba de Marea Eri-
tan.ie.
Roosevelt spune că la Dumbarton Oaks
s-a hotărît să se infiinteze cit mai curi nd
orgallizaţia internaţionoltl. Ca şi primul
ministru, Roosevelt are şi el dificultăţi de
pol i tică internă. Totuşi el va putea obtine
mai uşor cele două treimi din voturile Se-
natului dacă se va realiza încă in cursul
războiului planul înfiinţării organizatiei in·
ternationale de securitate u.
Churchill declară că pozitia Marii Bri-
tanii este influenţată de constituţia ei. Este
posibil ca în curind să oibă ~oc olegeri
parlamentare în Angli·o, şi dacă guvernul
actual va rămîne la putere el va trebui să
atragă după sine noul parlament. Trebuie
să se tină seama de acest lucru. Desigur,
Marea Britanie va face tot ce este posibil
ca sa satisfacă dorinta lui Roosevelt.
Churchill a considerat totusi , necesar să vor-
bească deschis despre dificultăţile practice
.care, după cum prevede, se vo r ivi in
cursul realizării intentiei preşedintelui.
Person.al, Churchill ar regreta dacă r egle-
ment.a rea problemei membrilor fondatori ai
organizaţiei ar fi amillotă pînă la convo-
carea conferinţei Noţiunilor Unite '!.
Roosevelt spune că ar vrea să-şi repete
propunerea anterioară, şi anume ca mi-
nistrii af.acerilo.r externe să se ocupe de
,
problema membrilor, locului şi datei con-
vocării conferintei şi apoi să raporteze
şefilor celor trei guverne rezultatele activi-
tăt ii lor • ·
Stalin îşi exprimă asentimentul t3.
10 M.B. înregistrează astfel aceas tă p arte a
intervenţiei: " ... şi vor fi reprezentate de gu-
vernele în exil a căror autoritate faţă de J.'ru-
prlile popoare va fi discutabilă" (N.R.&.).
11 M.B. nu înregistrează intervenţia (N.R.R.).
12 M.B. nu înregistrează intervenţia (N.R.R.)
13 M.B. nu consemnează intervenţia (N.n.R.)
 "Ieri dimtneaţâ o sută
Churchill nu obiectează împotriva discu-
tării problemei 7n cauză de către cei tre i
m iniştri ai afacerilor străine, insd subliniază
?n acest cadru că problema dată nu este
nicidecum una cu caracter tehnic. Chu rchill
nu este convins de şansele de succe'S ale
unei ·a nalize de acest fel, însă, avînd în
vedere rugămintea preşedintelui, este dis-
pus să accepte propunerea kJi.
Stalin declară că cei .trei ministri oi. afa-
cerilor externe se vor întruni şi vor raporta
apoi şefilor de guverne rezu ltatele activi-
iătii lor (... ) 14•
14 In acest loc, unde "Mejdunarodnaia Jizn"
semnalează că un fragment dJn stenogramă nu
este reprodus. M.B. consemnează :
" Primul ministru a propus ca miniştrii de ex-
terne să ia în considerare chestiunea Iranului
şi alte probleme de importanţă secundară,
poate, dar care trebuie să fie luate în consi-
derare.
Preşe dinte le şi mareşalul St.alln au fost de
acord.
Preşe dintele a spus apoi în glumă că speră că
silvicultura va !i un punct luat în conside-
rare, deoarece in timpul vizitei lui de anul tre-
eut l a Teheran nu a văzut nici un copac. In
t ontinuare a spus ră cs!e de părere că rranul
este un bun exemplu al tipului problemelor
economice cu care va putea fi confruntată lu-
mea dacă noi vom voi să realizăm o lărgire a
comerţului mondial şi un schimb mai amplu
de mărfuri. Persia n-a avut puterea de cum-
•ărare care să-i permită să .achiziţioneze măr­
:lurl străine şi dacă va interveni o lărgire a
~omerţului mondial trebuie să fie luate in con-
siderare măsuri de ajutorare a unor ţări oa
Persia, care :n-au avut putere de cumpărare. A
menţionat că înainte de venirea turcilor, P er·
sia avea lemn din belşug şi deci apă din bel-
şug, iar poporul ei era destul de prosl'er, dar
el personal n-a văzut niciodată e ţară mai
de mii de soLdaţi britamcf au început otensiv a ... w
CHURCHILL.
Apoi delegaţia sovietică enuntă următoa­
rele propuneri asupra probleme1 poloneze :-
"1. Să se considere că fr-ontiera Polo-
niei trebuie să fie în est ·lini(l Curzon, cu
abateri pe alocuri de 5-6 kilometri in fo-
voarea Poloniei.
2. Sd se considere cE:i frontiera vestică O'
Po toniei trebuie să pornească de la oraşul
Stettin (la polonezi), să meargă apoi spre
sud tpe fluviul Oder şi mai departe pe rîu i
N eisse {de vest).
3. Să se recunoască că este de dorit cer
guvernul provizoriu polonez să fie comple-
săracă decît Persia aşa ~u.n este ::tcum. De
aceea speră foarte mult că noua orgaruzaţje
mondială va intreprinde o investigaţie f)e scar~
mondialA tn vederea extinderii ajutorului ce-
ar urma să fie dat ţărilor şi regiunilor carE""
n-au avut suficientă putere de cumpărare. fie-
în numerar, fie în materie de schimburi
externe.
Preşedmtele a adăugat că, după cum crede,
există E> situaţie similară in Europa, tn sensul.
că anumite ţări au resurse suficiente de ener-
gie, cum sînt cărbunele sau energia apel, şJ
acele ţări dispun de energie electrică ieftină şi
abundentă, in vreme ce alte ţări , la distant~
de nu mai mult de 50 de mile. nu au nimic.
Socoteşte că această situaţie este nedreaptă.
Menţionează că in Uniunea Sovietică şi în clife-
ritele el republici s-a abordat problema ţă r U în.
ansamblu, şi fn Statele Unite TV A (Tennessee-
Valley Authority - Administraţia Văii Ten-
nessee - N.R.R.) a răspuns aceleia şi idei. A
menţionat că î n regiunea TVA curentul elec-
tric este vindut la acelaşi preţ tn tot cuprinsul
zonei.
A conchis că, după ce a .:;:Jus ce a avut P"'
suflet, va trece cuvintul lui Molotov, ca sa-şi.
prezinte propunerile asupra chestiunii polo-
neze" (N .R.R.).
45
 tot cu citiva frunta ş i democrat i d in cercu- zultate~e strămutării grecilor ŞI turcilor,
ri le poloneze aflate in em i gra ţie . după trecutul război mondial, au fost cît
4. Să se considere că este de dorit ca se poate de satisfăcătoare 17•
guvernu l provizoriu polonez comp letat să Stalin spune că în acele părţi ale Ger-
f ie recunos cut de guvernele aliate. maniei pe ·care le ocupă Armata Roşie nu
5. Să se recunoască că este de dorit ca există aproape de loc populatie germană.
g uvernul provizoriu polonez comp letat in Churchill observă că, desigur, aceasta
modul sti pulat la punctu l 3 să convooce uşurează chestiunea. Tn afară de aceasta,
p opulatia Polon iei la alegeri generale pen- 6--7 milioane de germani ou şi fost uc.işi şi
tru organ iza rea unor organe permanente pînă la sfîrşitul războiului vor moi fi pro-
ale administratiei de stat a Poloniei. babil ucişi cel putin 1-1 ,5 milioane.
6. V. Molotov, dl. Horri mon şi dl. Kerr Stalin ră spunde că cifrele lui Churchill
să fie însărci naţi să d iscute, 1mpreună cu
sî nt în general exacte.
reprezentantii guvernului provizoriu polo-
nez t:s, problema completării guvernului Churchill declară că el nu propune de
provizoriu polonez şi să prezinte propune- loc să se înceteze exter:minareo germa-
rile lor spre examinare celor trei guverne". nilor 18•
Church ~ll propune ca la punctul 3 al pro-
• R9osevelt declară că propunerile sovie-
tice .reprezintă un anumit progres. El vrea iectului sovietic s ă se adauge cuvi ntele : "şi
s ă ai bă posibilitatea sc:l 'le studieze îm- din Polonia însăş i ".
preună cu Stettinius. D eocamdată eJ poate Stalin răspunde că acest .lucru este ac-
doar -să rema f'lce că in propunerile sovie- ceptabil.
t ice nu-i place expresia " cercuri.le poloneze Churchill spune că trebuie să medităm
aflate •in emigraţie " . După cum o declarat asupra propunerilor sovietice şi să le dis-
ieri, el nu cunoaşte pe .nici ljnul din emi- cutăm apoi ·la şedinţa următoare. El con-
granti, în afară de M y1<olajczyk. De ase- sideră că oceStte propuneri ·reprezi ntă un
menea, el cons i deră că nu e de loc abso- pas inainte.
lut necesar ca în guvernul polonez să fie
cooptate tocmai persoane din emigra ţ ie.
Poate se vor găsi .persoane potrivite chiar A CINCEA $EDINT Ă, TINUT Ă ÎN
1n Polonia. PALATUL LIV ADI A ,
Stalin observă că oceasta este desigur
just. 8 FEBRUARIE 1945
Churchill spune că el împărtăşeşte in- LISTA PARTICIPANŢILOR u
doieli1e lui Roosevel t în privinta cuvîn.tului
,, emigranţi". 'Fapt este că pentru prima oară
o cest cuvînt o fost folosit ~n vremea revo- Statele Unite
Preşedintele Roosev elt
lutiei franceze, cînd el desemna persoa- Secr eta rul de s t at Stettinius
nele alungate din Franta de <:ătre poporul Amiralul flotei Leahy
francez. Tnsă polonezii .care se găsesc Dl. Hopkins
.acum in străinătate nu ou fost olungati d e Dl. Byrnes
Dl. H ar rlm an
poporul pofonez. Ei au fost alungaţi de Dl. Ma tthe ws
Hitler. Churchill propune să se inlocuiasca Dl. H iss
cuvîntul "emigranti" cu cuvintele ,,po~nezii D l. Bohlen
..care se oftă în străinătate ." Regatul Unit
Stalin se declară de acord cu propune- Primul ministru Churchill
rea lui Church ill te. Minis trul afacerilor
externe Eden
Churchill semnalează, în continuare, că Sir Archibald Cla rk Ke rr
la punctul 2 oi propunerilor se vorbeşte de S ir Alexander Ca dogan
rîul Neisse. Tn chestiunea deplasării fron- Sir Edward Brldges
Dl. Jebb
tierei poloneze spre vest, guvernul bri tanic 0 1. Wilson
ar vreo să facă următoarea rezervă : Po- Maior B ir se
lonia t rebuie să a i bă dreptul să-şi aloce
atît teritoriu cît v.a dori şi dt va putea să Uniunea Sovietic!
M areşalul St alin
admini9treze. Nu prea ar fi ch ibzuit ca Co misa rul afa cerllor
gi sca poloneză să f ie îndopată otit de e x terne Molotov
Dl. Vi ştnski
zdravăn cu bucate germane încît să i se
Dl. Maiski
.aplece şi să-şi dea duhul. Tn oferă de Dl. Gusev
aceasta, în Anglia există cercuri care se Dl. G romîko
Dl. Pavlov
-î ngrbzesc la gîndul că o multime de germani
vor fi strămutaţi . Tn ce-l priveşte, această
perspectivă nu-l înspă i mîntă n icidecum. Re- 17 M.B . n u menţio n ează această ulti mă frad.
M.M. o m enţionează (N.R.R.).
15 M.B. nu menţionead cuvintele ,. î mpreun ă 18 M .B . nu m enţionea zli această f razA. M.M.
cu reprezenta nţii guvernului provizoriu polo- red ă ideea similar cu st e nograma so vietică
n ez" (N .R.R.). (N.R.R.).
16 M.B . nu menţionează acea stă inte rve ntie 19 List a particip a nţilor es te reprodusă după
,(N.R .R .) . F R ., p ag. 771.

.46
 Roosevelt declară că, după cum crede,
miniştrii afacerilor străine şi-au incheiat cu
succes treaba ce le-a fost încredinţată şi
propune lui Eden să raporteze rezultatele
obţinute.
Eden informează că miniştrii afaceri lor
externe au examinat problema datei con-
vocări i conferintei, ci calităţii de membru
oi or-ganizaţiei internationale, a dreptului
de membri fondatori ce ar urma să se
acorde la două-trei republ ici sovietice, pre-
cum şi problema ţărilor ce trebuia să fie
invitate la conferinta de constituire. S-a ho-
tărît să se recomande convocorE.:a conferi ntei
pentru 25 .aprilie 1945, in S.U.A. S-a adoptat
hotărîrea nedefinitivă de a se invita la
conferinţă membrii Natiun ilor Unite, adică
Jările care vor fi semnat declaratia Nati u-
nilor Unite pînă la cutare dată din
februarie 1945. Conferinta •
trebuie să sto-
bilească lista membrilor iniţiali ai organi-
~atiei ·inte·rnaţionale. Tn acest cadru ds!e·
gotii Marii Britanii şi Statelor Unite vor
sprijini U.R.S.S., pen~ru ca două republ ici
sovietice să se numere printre membrii ini-
tiali ai organizatiei. Analizarea tllturor
detaliilor invitatiei
•
a fost dată 7n sarctna
unei subcomlsii speciale 20.
Stalin declară că el are lista statelor
care au declarat războ i Germaniei. Tn-
seamnă oare că toate .acestea vor fi incluse
ca membri ai Adunării ? Zece din •tările iin
cauză nu au relatii diplomatice cu Un iunea
.Sovietică.
Koosevelt răspunde că exisJă dteva ţări
care năzuiesc să stabilească relatii diplo-
matice cu Uniunea Sovietică, dar deocam-
dată n-ou făcut încă aceasta. Există şi ţări
care ou stabilesc relat ii cu U.R.S.S.,
deoarece acolo in fluenta bisericii catol ice
e1te puternică. Trebu ie să se tină seama
'însă că statele care nu au stabilit relatii cu
Uniunea Sovietică au participot împreună
cu Un iunea Sovietică la conferintele
•
de la
Bretton-Woods şi de la Atlantic C ity.
Stalin spune că este greu să se organi-
:zeze securitatea cu state care nu au relatii
cu Uniunea Sovietică.
Roosevelt decla ră că cel mai bun mijloc
pentru a obliga aceste ţări să stab i·lească
20 M.B. consemnează in continuarea acestei
Jntervenţii : "Dl. Eden a spus în continuare că
ct au fost bucuroşi să accepte invita{.ia guver-
nului Statelor Unite ca conferinţa ~ă ai!>ă loc
Ia 25 aprilie în Statele Unite. A Rdăuga t că
speră de aceea ca următo nrca coni~r i nţ~ a mi-
niştrilor de externe să aibă loc la Londra. Dl.
Eden a d ecla rat, ca un comentariu !)e marginea
tnrormării. că dele ga ţia brit anică nu con ~i dc ră
just ca al ţii să capete statutul de membri ai
Naţiunilor Unite doar pentru a participa la
conferinţă, dar işl d ă seama că del ega ţia State-
lor Unite are alte vederi. A spus că un su bco-
3Jl.itet ia în considerare detaliile" (N.R .R.).
relatii cu U.R.S.S. va f i invitarea lor la con-
ferinţă 21 •
Apoi, Roosevelt se referă la o problemă
care, după cum spune el, îşi are istoricul să u.
Acum trei ani, Sumner Welles, pe atunci
secretar de stat ad-interim, a sfătuit
unele republici sud-americane să nu de-
clare război Germaniei, ci doar să rupă
relatiile cu ea. Republicile au urmat sfa-
tul american. Ulterior, ele au ajutat mult
Statele Unite (de exemplu ·le-au dat materii
prime). Ele au o bună reputaţie. A cum o
lună, Roosevelt a trimis preşedinţilor a şase
republici sud-americane o scrisoare i n ca re
le-a scris că dacă vor să fie invitati la
conferinţă trebu ie să declare război Ger-
man iei. Ecuador a şi făcut aceasta, însă
n-a reuşit încă să semneze declaratia Na-
tiunilor Unite. Paraguay va declara război
Germani~i peste lece zi le, şi într-un vi itor
apropiat Peru şi Venezuela vor proceda la
fel. Va fi neplăcut pentru guvernul ameri-
can să nu invite ţă6le menTiona~ la con-
ferinţă, după -ce ele au dat .curs sfatvlul :
guvernului american, deşi, sincer vorbind,
acest sfat a fost greşit 22.
Stalin întreabă : cum stau lucrurile cu
Argentina ?
Roosevelt răspunde că Argentina nu fi-
gurează pe lista transmisă de delegaţ i a
S.U.A.
Stalin spune că ş i Argentina a rupt rela-
tiile cu Germania .
Roosevelt declară că Argentina nu a fost
recunoscută ca una din Natiunile Un ite.
Stalin răspunde că ar vrea să atragă
atentia .asupra faptului că dacă la confe-
rinţă vor fi invitate nu numai ţările ce ou
declarat război, ci ş i cele "osocia te", atunci
ţările ce •o u luptat efectiv împotriva Ger-
maniei ~e vor simti jignite să stea alături
de acelea ce au şovăit şi rG1U trişat în
cursul război ului.
Churchill spune că, după cît crede, ţările
d in categoria de mai sus trebuie să de-
clare război German iei inainte de pri-
mirea invitaţiei la conferinţă. El este de
acord că unele dintre ·aceste tări au jucat
un rol destu-l de jalnic, aşteptînd cine va
ieşi învingător. Totu şi nu •trebuie să scăpăm
din vedere faptul că asupra Germaniei va
produce o .impresie deprimantă dacă încă
un grup .de puteri ii va decla ra război. A lte
ţări inamice vor vedea şi ele că lumea în-
treagă luptă impotriva lor, şi aceasta poate
exercit-o a supra lor o influenţă putern i că.
21 M.B. nu menţ ionează această primă parte
a intervenţiei N.H. o menţionează (N.R.R.).
22 M.B. redă succin t ultima parte a interven-
ţiei şi nu consemnează ultima frază. N .H. con-
semnează în linii mari similar cu stenograma
sovietică acea stă parte a interventtC!i (N R .R .).
47
 Rooseveh declară că ar vrea să se
adauge la lista invitatilor lsiG:Jnda.
Churchill observă că guvernvl Maiestăfii
Sole simte o răspundere deosebită fată de
Eg ipt, deoarece Eg iptul şi-a exprimat in
două rînduri dorinta de a declara război
Germaniei şi Ita liei. Guvernul britanic a
consil iat însă Egiptul să nu facă acea sta,
întrucît păstrarea neutralităţ ii Egiptului a
permis să se evite bombardamentele
aeri ene asupra oraşului Cairo. Tn afară de
acea sta, neutralitatea Egiptului a fost avan-
tajoasă englezilor din diferite puncte de
vedere. Cînd duşmanu l se afla la 30 mile
de A lexandria, armata egipteană a ajutat
aliatilor, păzind poduri, linii de transmi-
siuni. Egiptul a fost mai folositor rămînînd
neutru decît dacă ar fi declarat ră zboi
G ermaniei şi Italiei. Desigur, dacă acum
Egiptu l va voi să declare războ i, guvernul
britan,ic nu va obiecta.
1: Islanda a jucat ş i ea un rol util în pe-
rioada c:înd Statele Un ite nu intraseră încă
•t
in ·ră zboi. Islanda a acceptat tru pe ameri-
cone, încă lcîndu-şi pri n aceasta neu trali -
tatea. Is landa a osigurat o l inie de comu-
. nicatii pentru aliati.
! Churchill consideră că •ambele ţări men-
i ţionate sînt îndreptăţite să participe la
conferintă dacă vor declara război. Aliatii
.. . '
trebu ie să le dea această posibi litate. Chur-
!' chill ar vrea să ştie urmQtorul lucru : există
1 oare intentia de a admite la conferinţă
: b ilitatea de a-şi spune liber cuvîntul 2s.
. toote puteri le care vor declara război pînă
fa 1 martie ? 23
Stalin răspunde afirmativ la întrebarea
lui Church ill 24.
Churchill spune că nki Eire nu se va nu-
1 măra printre invitati, în,truoît acolo au exis-
tat o misiune germană şi una ja poneză . Pe
de altă parte, el trebuie să se pronunte în
~avoarea invi tări i Turciei, deşi poate a-
ceastă propunere .nu va intimpina o apro-
bare generală . Turcia a înche iat cu An glia
o al ianţă încă înainte de începerea război u­
rui, într-o per ioa dă foarte periculoasă . Cînd
a început războiul, turc ii au considerat că
arm ata lor este insuficient înarmată pen-
tru tipul actua l de război. Cu toate aces-
tea, poziţia Turciei a fost amicală şi utilă
~n multe privinte. Turcii au propus engle-
z~lor chiar ajutorul lor, deşi englezii nu
23 M.B. redă rezumativ sfîrşitul intervenţiei,
din care lipseşte întrebarea pusă la urmă
(N.R.R.).
24 M.B. co11semnează astfel interven ţia : "Ma-
reşalul St alin a remarcat că aceasta nu se
aplică fostelor state inamtce care au declarat
recent război Germaniei". In continuare, M.B.
consemnează : ,.Preşedintele şi primul ministru
s-au declarat din toată inima de acord" (N.R.R.).
48
sJau folosit de oceastă propunere 2s. Chur-
chill pune următoarea întrebare : nu este
oare cazul să l i se dea turc i lor posibili-
tatea să se po căiască pe paiul de moarte ?
Stalin răspunde că Turc ia va trebui invi-
tată dacă VCJ fi declarat război German iei
pînă la sfîrşitul lui f ebruarie.
Roosevelt şi Churchill îşi exprimă con-
sen sul.
Roosevelt spune că Danemarca a fost
ocupată de nemti în decurs de 24 de ore,
rege le <J fost luat prizonier, parlamentul a
fost lich idat. A cum Danemarca se află sub
stăpî,n trea German ie~. Un singur om care
pretindea că reprezi ntă Danemarca nu a
recunoscu t noul guvern danez. Este vorba
de 'ministrul plenipotenţiar danez la
Wash ington. E'l nu putea declara război
Germaniei, însă o dezavuat actiunile gu-
vernului creat de nemti . Cum să se proce-
deze cu Danemarca ? Nu există î'ndoi ală
că dacă danezii ar fi liberi ar fi de partea
aliaţilor.
Churchill întreabă : danezii au recunos-
cut independenta Islandei ? 2G
Stalin răspunde negativ 21•
Churchill nu crede -că vor exista d ificul-
tăţi între Islanda şi Danemarca. El este de
acord cu ma reşalul Stalin şi preşed i n te că
la conferinţă trebuie să fie adm işi toţi cei
ce vor declara război pînă la sfîr~itul lui
februarie. Danemarca va participa la orga-
nizaţia de securitate cînd va căpăta posi-
Roosevelt propune să se aprobe integrat
raportul m i n iştrilor ·afacerilor externe, cu
un amendament, în sensul că la conferinţă
sînt invitate Naţiun ile Unite care vor de-
clara război i namicului comun pînă lo
1 mortie. Rooseve lt spune că mai poate ft
adăugată la această listă Turcia, dacă eo
va f i declarat războ i inamicului comun
pînă la 1 martie.
(Va urma)
25 M.B. consemnează astfel această parte a
intervenţiei : "Atitudinea ei a fost amicală ~1
utilă , deşi ea nu s-a folosit de prileju l ce i s-a
oferit acum un an de a intra in război". N.H.
semnalează de o m anieră asemănătoare cu M.B.
acea stă parte a intervenţiei. M.B. nu consem-
nează ultima frază a acestei intervenţii (N.R.R.).
26 M.B. nu consemnează intervenţi a. N.H. <>
consemnează (N.R.R.).
27 M.B. consemnează astfel aceast~ interven-
ţie : "Mareşalul Stalin a remarcat că el consi-
deră că Danemarca trebuie să aştepte". ln con-
tinuare se con semnează că Roosevelt a fost de
acord cu punctul de vedere al lui Stalin refe-
r itor la Danemarca, precum şi o nou~ inter-
ve nţie a lui Stalin : "Mareşalul Stalin a re-
marcat că Danemarca a permis totuşi intrarea
nem ţilor" (N .R.R.). .
28 M.B. înregistrează ideile din această in~
tervenţie a lui Churchill ca exprimate în co-
mun de el şi de Roosevelt înaintea ultimei
intervenţii a lui Stalin (N.R.R.).
 Montdt dt ar1mt gtto-daCICt, mu-
tind tttrt~drahmtlt m~tctdontM hă­
tutt in t1mpul lui F1lip al 11-ltq
(Ftolo IOAN O!OMULIKIVICI)

Armoni• plastiCă 1i cromatică tstt

cllrttcttriJtică ctram~eit cucuttnitnt
(mtlcniul al /11-lta i.t.n.)
CF- 1 IOAN 0<;\fU\.IKEVICl
Tttra~anghtliar caligra/iat dt Nicodim
( 1404-UOJ) St păstrtază la mănăstirta
Tismana {rtg. Olttnial
(Foco. CH. IUTANESCU)

Mimatură din PsaltlTta dăruttii

dt Anastasit C nmca minăsttrti
Dragomirna ( reg. Suctav.•),
1616. Extmp/arul tslt păstrat
in t ~:zauru/ mănăs11ri1 Drt~&o-
 •

CHARLES
DE GAULLE
1ntr-un volum de memorii, apărut anul trecut in editura pariziană " Fiammo-
rion", fostul prim ministru al Frantei, Paul Reynaud, nota refentor la
luna iunie 1940 :
TI numesc pe generalul de Gaulle subsecretar de sta t la Apărarea naţională.
A avut o comportare frumoasă în fruntea Diviziei a 4-a de tancuri. E cel mai
tînăr din generalii noştri. Numirea lui nu este pe placul lui Petain, care-mi spune
o poveste despre o carte pe care afirmă că au scris-o împreună. Numirea dis-
place şi mai mult lui Weygand :
- Ce obiectie aveţi impotriva lui ? il intreb eu.
E un copilandru.
ln aceeaşi seară il intreb pe generalul de Gaulle :
Ce vîrstă aveti ?
Cincizeci de ani.
- La etatea dv., Napoleon era la Sfînta Elena. Cariera lui se sfîrşise.
Istoria însă nu cun·oaşte limite de vîrstă. Copilandru pentru Weygand - cc-
mandantul suprem de atunci al armatei franceze - , aproape pensionar pentru
primul ministm Reynaud, de Gaulle nu era un general oarecare. O anumita
notorietate ii aduseseră, în deceniul 1930-1940, 1ucrările sale de strategie şi
tactică, în care pleda pentru reorganizarea şi modernizarea apărării naţionale,
pentru dotarea forţelor armate cu miiloace mecanizate ş i, ma1 ales, pentru intro-
ducerea unui spirit mai îndrăzneţ în înfruntarea, care se anunţa iminentă, cu
Germania hitleristă. Concepţiile sale au fost intimpinate cu ostilitate de cadrele
superioare ale militarilor de profesie, in rîndul cărora îşi făcuseră loc rutina
şi - cel puţin la unii - convingerea că se va aiunge la o înţelegere definitivă
cu nazismul.
Dor cel de al doilea război mondial o pus capăt, cu brutalitate, acestor
iluzii. Vreme de peste patru ani, Franta avea să se afle sub călcî~ul r.eindurător
al ocupantului hitlerist. Epopeea rezistenţei franceze a fost scnsă cu singele
a mii şi mii de eroi şi martiri. Pentru ;ertfele pe care le-a adus, în primele
rînduri ale acestei lungi şi grele bătălii de eliberare a patriei, partidului comunist
i s-a dat gloriosul supranume de "partidul împuşcaJilor". Au participat /a luptă
muncitori, ţărani şi intelectuali, oameni de toate categoriile sociale, de toate
vîrstele, din toate colţurile ţării.
Organizat la Londra sub conducerea generalului de Gaulle chiar in mo-
mentul capitulării guvernului Petain, Comitetul "Franta în luptă", denumit ulterior
"Franţa liberă", Comitetul Naţional Francez, ş.i in cele din urmă Comitetul Fran-
cez al Eliberării Naţionale (C.F.L.N.), care, in mai 1944 ş i-a asumat prerogativele
unui guvern provizoriu, a avut un rol de seamă în eliberarea Franţei de inva-
datorul fascist. 1n "Memoriile de război", publicate în trei volume, în 1954-1958,
generalul de Gaulle evocă anii celui de al doilea război mondial şi activitatea
sa in această perioadă. Fragmentele pe care /e publicăm mai ios constituie de
fapt o introducere, in cadrul căreia sint analizate, prin prizma vederilor coman-
dantului militar şi omului politic Charles de Gaulle, cauzele înfrîngerii Franţei
în 1940 şi este prezentat momentul de început al activitătii centrului de la
Londra.

t - Magazin istoric nr. •

53
\
 Cînd am intrat în armată, aceasta era
un ul din cele mai nobile lucru r i din l ume.
Sub criticile şi insultele cu care era cople-
~ită, ea prevedea, cu calrh şi chiar cu o
tainică speranţă, că se apropie zilele în
care totul a vea să depindă de dînsa. D upă
Saint-Cyr 1, mi-am fă cut ucenicia de ofiţe r
la Regimentul 3 infanter ie de la Arras.
Primul meu colonel, Petain, mi-a demon-
strat cît valorează da•r ul s i arta de a co-
manda. A poi, în timp ce u raganul mă purta
ca pe un fir de pai prin d ramele ră zb oiu­
lui 2 - botezul focului, calvarul tranşeelor ,
bombardamente, răni, prizonierat - am
putut vedea Franţa, pe care natalitatea de-
fi c itară, ideologiile găunoase şi neglijen ţa
celor de la cîrma ţării o lipsiseră d e mij-
loacele necesa re apărării, făcind un efort
.extraordinar, compensînd prin nemăsurate
jertfe tot ,c eea ce-i lipsea ş i ieşind vic-
torioasă din în cercare. In zile le cele mai
critice, am putut să văd adunî'ndu-se ior-
ţele morale, la în ceput sub egida lui J offre3
şi în cele din urmă sub impulsul dat de
"TigQ·u" 4 . Apoi am putut s ă văd cum, sleită
de pierderi ş i distrugeri, cu structura so-
cială şi echilibrul moral zdruncinate, ş i-a
reluat cu pas şovăitor calea destinului ei ,
în timp ce ,n~-gim~l. r eintrînd ope vechiul fă ­
gaş şi readucînd confuzia, a b di ca de la
glorie şi -1 renega pe CJemenceau.
în anii următori, cariera mea a străbătut
diverse etape : o misiune ş i o campanie în
Polonia, un post de profesor de istorie la
Saint-Cyr, şcoa la de război , cabinetul ma-
reşa l u lui , comandamentul b atalionului
19 v înă tori de la Trier , ser viciul de stat-
major pe Rin şi în O r ient. Pretutindeni
am constatat renaşterea prestigiului Fran-
ţei, în urma recentelor ei succese şi , ~n ace-
laşi timp, îndoieli le pe .care le trezeau în
privinţa viitorului i nconsecvenţe le condu-
cătorilor ei.
t şi autonome ; .avioane de vînătoa re con-
Concepţii invechite
Armata se închista în ,concepţiile în vi-
goare înainte de sfîrşitul primului ră zboi
mondial. Era cu atît mai înclinată l a a ceas-
ta, reu cît conducătorii ei îmbătrîneau în
posturi, legaţi de :felul lor obişnuit de
a acţiona, care, pe vrE'muri, le adusese
gloria.
De aceea ideea frontului fi x şi c ontinuu
domina strategia prevăzută pentru u n vii-
tor conflict. Organizarea, doctrina, in-
strucţia, înarmatea rezultau direct din ea.
Era de la sine înţelews că, în caz de ;răz boi ,
FPanţa avea să -ş i mobilizeze masa rezerve-
lor ,şi să-şi fo rmeze un număr cît mai mare
1 Cclcbrl academie mjlituă franceză, in apropiere de
Versailles (N.T.).
1
E vorba d~ pdmul rhboi mondial (N.T.).
; Ct>mandant suprt>m ~1 armatei' france1e in anii
1.9 H-19 l6 (N.T.).
• Po~eclă. s11b car~ era cunoscut Georges Clcmenceau,
pr•m-maniStru al Frnntel de la 17 noiembrie t9l7
pîni după sfîrşitu l primului răz.boi mondial (N.T.)
54
Puternicei masini dt> război hitleriste.. .
. - -- -- -- -. -- - - -
de divizii, destinate nu să manevreze, să
atac-e, să e.x.ploateze, ci să ţină seotoare ;
diviziile să-şi ocupe poziţiile de-a lungul
graniţei francez.e şi graniţei belgiene -
Be1.g ia fiindu-ne ·a tunci aliată în mod ex-
plicit - şi IS ă aştepte ofensiva inamicului.
, in privinţa mijloacelor : tancuri, avioane,
tunuri mobile şi rpivotante, e lemente de şoc
care 1n ultimeLe bătălii din războiul mon-
dial se arătaseră capabile d e s urpriză şi de
rupere a .frontului şi a că ror putere nu fă ­
cuse de atunci decît să crească, aceasta ur-
mau să fie folosite numai • pentru întă ri-
rea liniei ş i, la nevoie, pentr u restabilirea
ei prin contr-aatacuri locale. Ti purile de
arme er au fixate în consecinţă : care de
l uptă cu viteză mi că, inarmate cu piese
u şoare şi scurte, destinate să însoţească ar-
tileria ş i nu să întreprindă .acţiuni r apide
cepute pentru apărarea vă zduhu lui ; în
afară <;le ele armata aeriană poseda
puţine bombardiere ş i nici un aparat de
asalt ; piese de artilerie construite pentru
a trage de pe poziţii fixe, cu •Un cîmp de
acţiune orizontal îngust, care nu puteau
trece ,p este orice rteren ş i nici trage în toate
direcţiile. î n .p1us, f rontul era dinainte sta-
bilit de Jucrăr ile liniei Maginot 5 , care se
p relungea cu fortificaţiile belgiene. Astfel
se consi dera că naţiunea sub arme va m en -
ţine o barieră la adăpostul căreia va aş­
t epta ca blocada să uzeze inamicul şi ca
presiunile exercitate de lumea liberă să - 1
oblige să se pră buşească .
O asemenea concepţie asupr a războiului
convenea spi ritului regimului 6 • Condam-
nat la inacţiune de s1ăbiciunea puterii ş i
de nerRţelegerile politice, el nu P.utea să nu
' Fordficaf!e la frontiera cu Germania (N.T.).
• Autoru"l se ref~ră la guvernele Succesive ale ce:ei
de a IIJ -a Republici franceze în deceniul 1930-
1940 (N.T.).
l .'1fl OI oJ 1 tds GM - l
........ ...
.. - .
--------·- -- .----~--
adopte un 5istem abît de static. Dar acest
panaceu liniştitor se potrivea atît de bi ne
şi cu star ea de spirit din ţară, încît era ine-
vi tabil oa toţi cei ce voiau să fie aleşi,
aplaudaţi sau tipăriţi să-J considere bun.
Lăsîndu -se legănată de iluzia că e destul să
combaţi ră zboiul pentru ca cei care-l do-
resc să fie împiedicaţi să-,1 înceapă , păs­
trînd am intirea multor atacuri plătite
scump, nerecunosdnd revoluţia intervenită
între timp în forţa milita ră datorită moto-
r ului, opinia publi că nu se preocupa de
ofensivă. In fond , totul concura pentru a
face din pasi vita te principiul apărăr i i noas-
tre naţionale [ ... 1
Sub titlul Spre armata de profesie
mi-am expus planul si ideile. Propuneam
să se creeze de urgenţă o armată de ma-
nevră şi de şoc, meca nizată, blindată
constituită dintr-un personal de elită la
care să se adauge marile unităţ i furnizate
de mobilizare. Un articol publicat în 1933
în Revue politiq u.e et parlen~e n taire mi-a
servit drept intr oducere în subiect. ln pri-
măvara lui 1934 mi-a apărut cartea care
expunea motivele pentru care trebuia
construit un asemenea instrument şi con-
cepţia l ui [... ]
Hitler ciştigă
Destinul îşi urma calea. Pe deplin lă­
murit asupr a noastră, H itler îşi în cepea
seria actelor de violenţă. în că din 1935, c u
ocazia pleb iscit.ului d in Sarre, crease o at-
mosferă a tît de ameninţătoare, incit gu-
vernul fr ancez abandonase partida înainte
de a o juca, iar populaţia din Sarre, atrasă
... ostafÎÎ francezi i-au opus o dota{it insuficientă:
--------- -- -- - .
----- -- --~ - ' --- --·~---- -- ------------
.
. ..,.
şi i nti midată de dezlănţuirea gerrnani că,
vobase în masă pentru cel de-al III-lea
Reich. La rîndul său, sfidînd sancţiunile
de la Geneva 7 , datorită sprijinului guver-
nului Laval şi toleranţei cabinetului lui
Baldwin, M·usolini ~ucerea Etiopia. Pe ne-
aşteptate, la 7 martie 1936, armata ger-
mană treou Rinul.
'I'ratatul de la Versaille-s interzi·cea tru-
pelor Reichului accesul în teritoriile de pe
malul sting, •pe care, în plus. acordul de
la Locarno le declarase nevtre. Din mo-
ment ce Germania îşi că l case semnătura,
Fran~a era în plin drept să le reocupc.
Dac ă ~onpul specializat ar fi existat, mă­
car în parte, cu armele sale rapide ş i cu
personalul gata de a cţiune. prin forta lu-
crurilor el ar fi ajuns pe Ri '1. Dat fiind că
aliaţii no~tri, polonezii, cehii. belgienii.
epau gata să ne susţină, ia r engle7.ii erau
dinainte angajaţi, este sigur că HiHer ar
fi dat inapoi. Intr-adevăr, el abia începuse
înarmarea şi ePa incapabil să înfrunte un
conflict generalizat. O asemenea înfrînger e
din partea Franţei, la vremea aceea şi pe
ter enul a cela, risca 5ă aibă con-veci nţe de-
zastruoase pentru Hitler in propria lui ţară.
Juoînd o asemenea partidă, putea să piar-
dă totul dintr-o dată.
El cîştiga totul. Organizarea noastră. na-
tura mijloacelor noastre, spiri tul înc;uşi al
apărării noastre naţionale îndemnară !la
inacţiune o putere, care şi aşa nu d orea
altceva, ş i ne împiedwară să luăm iniţia­
tiva. Din moment ce nu eram gata decît
să ne men ţinem frontiera, interz.icîndu-ne
1 Aluzie la sanqiunile dictate de: Societatea Na~iu­
nilor împotriva Italiei fa)ciste după agfes1unea acc)-
teia împotriva Etiopiei (N.T.).
55
 î.n orice caz să o trecem, o ripostă din par-
tea Fr anţe i nu era de aşteptat. Fuhrerul
era sigur de aceasta. Lumea întreagă o
consta tă. In loc de a se v edea obligat să -şi
ret ragă trupele trimise la întîmplare, Rei-
chul le instală fără nici o dificultate pe
tot teritoriul Renaniei, în imediata ve cină ­
tate a Franţei ş i Belgie i. După a ceea d-1
Flandin, ministrul afacerilor externe, n-a-
vea decît s ă se du c ă, cu sufletul răni t, la
L ondra pentru a se informa asupra inten-
ţiil o r Angliei ; d-1 Sarraut, preşedintele
Consiliului, n-avea decît să declare că gu-
vernul de la Paris "nu va admite ca oraşul
Strasbourg să se afle în bătaia tunurilor
germane" ; diplomaţia fran ceză n-avea de-
cît să obţină âe la Societatea Naţiunilor
un vot de blam de p rin cipiu împotriva lui
Hitler, toate acestea nu erau decît cuvinte
ş i gesturi în faţa unui fapt împlinit [... ]
Pe panta fatal ă
La 10 mai s, d upă ce p usese ma i întîi
mina pe Danemarca ş i aproape pe toată
Norvegia, duşmanul îş i începuse marea
ofensivă. De la un capăt la celălalt, a ceasta
avea să fie dusă de forţele mecanizate şi
<le aviaţie, masa urmînd mi şca rea fără să
fie ni ciodată angajată serios. !n două gru-
puri - Hoth ş i K leist - zece divizii blin-
d ate ş i ş ase motorizate se năpusteau spre
Apus. T raversînd Ardenii, şapte din cele
zece di vizii blindate ajungeau la Meusa în
...
trei zile. La 14 mai o trecuseră la Dinant,
Givet, Montherme, Sedan, în timp ce patru
mari unităţi motori za te le sprijineau şi le
a copereau, .aviaţia de asalt le însoţea ne-
contenit, iar bombardierele germane para-
lizau transporturile, lovind căile ferate şi
nodurile rutiere din spatele frontului nos-
tru. La 18 mai, a ceste şapte divizii blin-
date erau adunate în jurul oraşului Saint-
Quentin gata ·Să .se arunce fie asupra Pari-
sului, fie asupra Dunkerque-lui, după ce
trec u se ră linia Maginot, ne rupseseră dis-
p ozitivul ş i ne distru sese ră una din armate.
î ntre tilnp, celelalte trei, însoţite de două
divizii motorîzate ş i operînd în Olanda şi
Braban t - unde aliaţii dispuneau de ar-
mata olan deză, armata b elgiană, armata
britani că ş i de două armate franceze -,
semănau în a ceastă masă de 800 000 de
ostaş i o dezordine care nu avea să mai fie
repa rată . Se poate spune că soarta a fost
pecetl uită într-o săptă mînă. Armata, sta-
t ul, Franţa se rostogoleau a cum vertiginos
pe panta fata lă , pe care ne împinsese de
mu1 t o greşeală nemăsurată.
Existau ·totu ş i 3 000 de care blindate
f ranceze moderne şi 800 de motomitraliere.
Germanii nu aveau mai multe. Dar ale
noastre e rau repartizate, conform planului,
în sectoarele frontului. De altfel, cele mai
multe dintre ele ni ci nu erau construite
a 10 mai 1940 (N.T .).
56
sau înarmate pentru a face parte dintr-o
masă de manevră. Chiar şi cele cîteva
mari unităţi mecanizate, care primiseră or-
dinul de luptă , au fost angaja te separat.
Cele trei divizii uşoare, trimise în recu-
noaştere spre Liege ş i spre Breda, au tre-
bui t să se retragă rapid ş i atun ci au fost
desfăş urate pentru a ţine un front întreg.
Divizia 1-a blindată , ataşată unui corp de
armată ş i lansată singură într- un contra-
atac la apus de Namur în ziua de 16 mai,
a fost încercuită şi nimicită. In aceeaşi zi,
Divizia a 2-a, tran s portată pe calea ferată
spre Hirson, îş i vedea elementele înghiţite
în confuzia gener ală pe măsură ce erau
debarcate. In ajun, la sud de Sedan, Di-
vizia a 3-a, abia constituită. era dislocată
în.tre batalioanele unei divizii de infante-
de şi se înămolea pe fr-.agmente într-un
contraatac e ş uat. Dacă de la în<:eput ar fi
fost adunate la un loc, cu toate lipsurile
lor, marile unităţi mecanizate ar fi putut
da inamicului lovituri de temut. Izolalte
în să unele de altele, ele erau zdrobite la
numai ş.a.se zile după ce gr·upurile de blin-
date germane în cepuseră să avanseze. In
ceea ce mă priveşte, dîndu-mi seama de
situaţia adevărată din frînturi de informa-
ţii, aş fi dat orice să nu fi avut drep-
tate[ ... ]
Văzînd aceste mulţimi înnebunite şi
aceas tă derută militară, auzind despre im-
pertinenţa dispre ţuitoare a adversarului,
mă simt cuprins de o furie nemărginită. E
prea stupid ! Războiul în<:epe extrem de
prost. Trebuie deci să continuie. Pentru
asta există spaţiu pe lume. Dacă trăiesc,
mă voi lupta, unde va fi nevoie, cît va fi
nevoie, pînă ce duşmanul va fi învins, iar
ruş inea naţională va fi spălată. Tot ~cea
ce am fă cut mai tîrziu a fost hotărît in
ziua aceea [... ]
"Măcar onoarea s ă fie salvată !"
La 30 mai, bătălia este virtual pierdu tă.
Cu două zile mai înainte, r egele şi armata
Belgiei au capitulat. La Dunkerque, ar-
mata britani că începe să se îmbarce. Res-
turile trupelor fran-ceze din nord în cearcă
să o imite; retragerea nu poate fi decît
dezastruoasă. In scurt timp inamicul va
porni sp re sud cea de-a doua fază a ofen-
sivei sale, împotriva unui adversar redus
cu o treime ş i, mai mult ca oricînd, lipsit
de mijloacele necesare pentru a se opune
forţelor meca nizate germane.
ln cantonamentul din Picardia nu- mi fao
iluzi i. Dar vreau să-mi păstrez speranţa.
Da că pînă la urmă situaţia nu poate fi
îndreptată în metropolă, va trebui restabi-
lită într-altă parte. Există imperiul, la care
se poate recurge. Există flota, <:are-1 poate
apăra. Există poporul, oare în or.ice caz va
avea de suferit invazia, dar a ~ărui rezis-
tenţă poate fi trezită de republică : în
această cumplită î nftingere se poate rea-
 --~--------------------~~----------~~------------~----~~--~----~~-
liza unitatea. Există lumea, care ne poate
furniza arme noi şi, mai tîrziu, ne poate
da un ajutor puternic. O întrebare domină
totul : orice s-ar intimpla, autorităţile vor
şti ele să pună statul la adăpost , să păs ­
treze independenţa şi să salveze viitorul?
Sau, în panica provoc ată de prăbuşire, vor
abandona totul ?
Prevăd că în aceas tă privinţă multe lu-
cruri vor depinde de atitudinea comanda-
mentului. Da că acesta refuză să coboare
drapelul atîta bmp cît, conform regulamen-
tului militar, "nu vor fi fost epuizate toate
mijloacele impuse de datorie ş i onoare",
dac ă pină la urmă va alege soluţia afri-
cană 9, va putea salva statul de la naufra-
giu. Dacă, din contra, descurajîndu-se, va
îndemna la capitulare o conducere politică
lipsită de consistenţă, comandamentul va
furniza un motiv pentru înjosirea Fran-
ţei ![ ... ]
La 5 iunie aflu că inami-cul reia ofen-
siva. In cursul zilei mă duc să primesc or-
dinele generalului Frere, comandantul Ar-
matei a VII-a, .în zona tCăruia se află di-
vizia mea. In timp ce în jurul lui se citesc
rapoarte alarmante şi, în ciuda sîngelui
rece profesional de care dă dovadă, din
tonul său răzbat îndoielile şi reticenţele.
Acest bun soldat îmi spune : "Sîntem bol-
navi. Se zvoneşte că veţi deveni ministru.
Este foarte tîrziu pentru însănătoşire.
Dar mă ca r onoarea să fie salvată !"[... )
!n noaptea de 5 spre 6 iunie, remaniin-
du-ş i guvernul, d-1 Paul Reynaud m-a nu-
mit subsecretar de stat la Ministerul Apă­
rării Naţionale. Ştirea mi-a fost comuni-
cată dimineaţa de către generalul Deles-
tr aint, inspectorul carelor de luptă, care o
auzise la radio. Peste cîteva minute era
confirmată de o telegramă oficială. După
ce mi-am luat rămas bun de la divizie, am
plecat la Paris [... ]
Dialog cu comandantul suprem
... La 8 iunie m-am dus să iau contact cu
generalul Weygand 10, la castelul din Mon-
try. L-am găsit pe comandantul supre.m
calm ş i stăpîn pe sine. Cîteva minute de
conversaţie mi-au fost însă de ajuns pen-
tru a înţelege tCă se resemnase să accepte
înfrîngerea ş i că era hotărît să încheie
armistiţiu!. Iată, aproape textual, dialogul
nostru, ale cărui cuvinte mi-au rămas în-
tipărite in minte - ş i aveau de ce !
- Ved eţi, îmi spune comandantul su-
prem, nu mă inşelasem cînd, acum cîteva
zile, v-am spus că nemţii vor ataca la 6
iunie pe Somme. Ei atacă. In clipa aceasta
trec r îul. Nu pot să- i împiedic.
- Bine, trec riul. Şi pe urmă ?
• Aluzie la inten{ia unora din oamenii politici fran-
cezi de a continua războiul tn Algcria, \ h 10C' şi
Tunisia, pe atunci coloni i ale Franţei (N.T.}
tt Generalul Weygand î l înlocuise, în mai 1940, pe
generalul Gamelin la comanda supremă a armatei
franceze (N.T.) .
- Şi pe urmă ? Vine rîndul Senei Şl
Marnei.
- Da. Şi pe urmă?
- Pe urmă ? S~a isprăvit !
- Cum s-a isprăvit? Dar restul lumii?
Dar imperiul? Generalul Weygand a iz-
bucnit într-un rîs disperat.
- Imperiul ? Este o copil ărie ! In ceea
ce priveşte restul lumii, cînd va fi bălută
aci, Anglia nu va aştepta opt zile pentru
a negocia cu Reichul. Şi comandantul su-
prem adăugă, privindu-mă în ochi : Ah,
dacă aş fi sigur că nemţii mi-ar lăsa for-
ţele necesare pentru a păstra ordinea ... !
Discuţia fusese inutilă. Am plecat, după
ce i-am spus generalului Weygand că felul
l ui de a vedea era contrar intenţiilor gu-
vernului. Acesta nu va renunţa la luptă,
chiar da că bătăliile aveau să fie dezastru-
oase. Generalul nu mai spuse nimic şi fu
foarte amabil la despărţire[ ... ]
Tn timp ce d-1 Paul Reynaud pregătea în
grabă o declara ţie pe care urma să o Iacă
la radio ş i asupra căreia tocmai mă con-
sulta, generalul Weygand sosi în str. Saint-
Dominique 11 • Abia anunţat, intră imediat
în biroul preşedintelui Consiliului. Dat fi-
ind că acesta manifesta oarecare mirare,
comandantul suprem răspunse că fusese
con vocat. (- Nu de mine ! spuse d-1 Paul
Re~naud.)
- Nici de mine ! am adăugat eu.
- Atunci este o neînţelegere! continuă
generalul Weygand. Greşeala este însă fo-
lositoare, căci am de fă cu t o comunicare
importantă.
Se aşeză ş i în cepu să expună situaţia aşa
cum o vedea el. Conduz ia lui se străvedea . •
T rebuia să cerem neintirziat armistiţiu!.
Lucrurile au ajuns la punctul în care
responsabilităţile fiecăruia trebuiau stabi-
lite clar - declară el -, punind o hîrtie
pe masă. De aceea mi-am formulat în scris
opiniile .şi vă înmînez a ceastă notă.
Deş i era presat de obligaţia de a ţine
peste foa rte scurt timp declaraţia care era
::1nunţată, preşedintele Consiliului începu să
discute propunerea generalisimului. Acesta
nu ceda de loc. Bătălia din metropolă era
pier:dută. Trebuia să capitulăm.
- Există în să ş i alte perspective, am
spus eu la un moment dat.
Atunci, Weygand întreabă pe un ton
ironic :
- A veţi vreo propunere ?
- Guvernul nu are propuneri de fă cut ,
ci ordine de dat. Sper că le va da, am răs­
puns eu.
D-1 Paul Reynaud sfîrşi prin a pune ca-
păt intrevederii cu comandantul suprem şi
despărţirea avu loc într-o atmosferă încăr­
cată [... ]
11 Sediul Ministerului de Război francez (N.T .).
57
A/tind de capttularea guvernvlui Petatn, Hitler
Bătrinefea şi naufragiul
12
M-am dus în tă cere să-1 salut pe m are-
şalul P et.ain, ca re lua cina in aceeaşi sală.
El îmi strînse mîna, fără un cuvînt. Nu
mal aveam să-1 revăd niciodată.
Care era curentul ce- l ducea cu el
şi către ce soartă fatală ! Toată cariera
acestui om excepţiona l fusese un îndel un-
gat efort de r efulare. P r ea mîndru pentru
intrigi, prea falnic pentru mediocritate,
prea ambiţios pentru a fi arivist, in singu-
ră tatea lui nutrea pasiunea de a domina,
călită de conşt iinţa propriei sale valori, de
piedicile întîlnite, de dispreţul pe care-I
avea pentru ceilalţi. Gloria militară îi a cor-
dase cîndva favorurile ei, pline de venin.
Dar nu îl satisfă cusc pe deplin, deoarece
nu-l iubise numai pe el. Şi iată ~ă, dintr-o
dată , către apusul vieţii lui, evenimentele
dădeau calităţ ii ş i vanităţilor sale ocazia
mult aşteptată de a se desfăşura nelimitat ;
cu o condiţie însă, aceea de a accepta de-
zastrul drept ba ză a înălţării sale ş i de a-l
îm podobi cu gloria sa.
Trebuie spus că, în orice caz, mareşalul
considera partida pierdută. Acest bătrîn
soldat, care intrase în armată imediat după
1870, era înclinat să considere lupta doar
ca un nou război fran co-german. Invinşi
în primul, î'l dştigasem pe al doilea, cel din
1914-1918, desigur cu ajutorul aliaţilor
noştri, dar aceştia jucaseră un rol secun-
dar. Acum pierdeam a l treilea război. Era
tragic, dar în rînduiala firească a lucruri-
lor. După Sedan şi căderea Pari sul ui, nu
Jt Toate subtitlurile apaqin redaqiei noastre (N.T.).
58
danseazli titemlrn.ente de bucurie. ..
ne mai rămînea decît să sfîrşim, să tratăm
şi, dacă era cazul, să înăbuşim Comuna,
aşa cum făcuse cîndva T hiers în aceleaşi
împrejurări. După pă rerea bătrînului ma-
reşal ~ car acterul mondial al conflictului,
posibilităţile de folosire a teritoriilor de
peste mare, consecinţele ideologice ale VIC-
torie i lui Hitler nu puteau fi luate în con-
siderare. Mare şalul nu era obişnuit să se
gîndească la asemenea probleme.
Tot uşi sînt convins că, în alte timpuri,
mareşalul P etain nu ar f i cons imţit să im-
brace purpura abandonînd naţiunea. In
orice caz, sînt sigur că, dacă ar fi fost el
însuşi, ar fi reluat calea ră zboiului de în-
dată ce şi-ar fi dat seama că greşise că
v_ic.toria e ra posibilă, că Franţa putea par-
ticipa la ea. Din păcate .însă, an ii îi sub-
minaseră caracterul. Vîrsta îl dădea pe
mîna unor oameni abili, care se ascundeau
d up ă oboseala lui maiestuoasă. Bătrîneţ ea
este un naufragiu. Spre nenorocirea noas-
tră, bătrîneţea mareşalului P ctain avea să
se identifice cu naufragiul Franţei [... ]
Apelul
. Seara tîrziu m-am dus la reşedinţa lui
str Ronald Campbell, ambasadorul Angliei,
şi i-am comunicat intenţia mea ele a pleca
la Londra. Venind să ia parte la discuţie,
generalul Spears a declarat că mă va în-
soţi. L-am înştiinţat pe d-1 Paul Reynaud.
El mi-a trimis, din fondurile secrete, suma
de 100 000 de franci. L-am rugat pe d-1
1V1argerie să trimită neîntirziat soţiei mele
ş i copiilor, care se găseau la Cat·actec, pa-
şapoarte le necesare pentru a ajunge în
 ... dar lupta F1·anţei continuă : generalul de GaulLe t1·ece în
1·evistă p·rimele unităţi formate în Angtia
Anglia, ceea ce au reuşit să facă cu ulti-
mul vas ieşit din Brest. ! n ziua de 17 iu-
nie, la 9 dimineaţa, am plecat împreună
cu generalul Spears şi cu locotenentul de
Courcel, în avionul britanic care m ă adu-
sese fn ajun. Plecarea s-a efectuat fără
romantism şi fă ră dificultăţi [... ]
'\Je-am înţeles t!ţ să fo losesc postul de ra-
dio brita nic cind guvernul Petain va cere
armistitiu!. Or, în aceea ş i seară 14 , s-a aflat
că făcuse a cest pas. A doua zi, la orele 18,
am ci t it la microfon t extul cunoscut... :
Comandantii care se aflau de multi ani în
• 1
truntea armatelor franceze au format un
guve rn.
Invocînd înfrîngerea armatelor noastre,
acest guvern a luat contact cu duşmanul
pentru a Înceta lupta.
Desigur, am fost şi sîntem copleşiţi de for-
tele mecanizate, terestre şi aeriene ale duş­
manului.
Tancurile, avioanele, tactica germanilor
ne obligă să ne retragem într-o măsură in-
finit mai mare decît numărul lor. Tancurile,
avioanele, tactica germanilor sînt cele care
i-au surprins pe comandantii noştri atît de
mult încît au ajuns în situaţia de astăzi, S-a
rostit însă ultimul cuvînt? Oare spe ranţa
trebuie să dispară ? înfrîngerea este ea de-
finitivă ? Nu !
a Cu WinslOn Churchill (N.T.).
u 17 iunie 1940 {N.T.).
Credeţi-mă pe mine, care vă vorbesc În
cunoştinţă de cauză şi vă spun că nimic nu
este pierdut pentru Franta. Aceleaşi mijloace
care v-au învins vă pot aduce într-o bună
zi victoria.
Căci Franta nu este singură ! Ea nu
este singură ! Nu este singură ! Are în
spate un mare imperiu. Ea poate forma un
bloc cu Imperiul britanic, care detine pu-
tet·ea pe mare şi continuă lupta. Ca şi An-
glia, ea poate folosi, în mod nelimitat,
imensa industrie a Statelor Unite.
Acest război nu se mărgineşte la neferi-
citul teritoriu al tării noastre. Acest război
nu este hotărît de bătălia desfăşurată în
Franta. Acest război este un război mon-
dial.' ln ciuda tuturor greşelilor, a tuturor în-
tirzierilor, a tuturor suferintelor, in lume există
toate mijloacele pentru ca într-o bună zi
să- i zdrobim pe duşmani. Loviti astăzi de
trăznetul forţei mecanizate, in viitor vom
putea învinge cu o forţă mecanizată supe-
rioară. Acesta este destinul omenirii.
Eu, generalul de Gaulle, in clipa de fată
la Londra, invit pe ofiterii şi soldaţii fran-
cezi care se află sau se vor afla, cu arme
sau fără arme, pe teritoriul britanic, invit
pe inginerii şi muncitorii calificati din indus-
tria de armament care se găsesc sau se vor
găsi pe teritoriul britanic, să ia legătura cu
•
mene.
Orice s-ar intimpla, flacăra rezistentei
franceze nu trebuie s9 s~ stingq ~i nu se VQ
stinge. .1
59

constittdrea primetor sindicate muncitoreşt1
a tost precedatii de o intensă propagan.dii în
presa muncitoreascii şt sociaListă a timpuLui.
In acest sens, rotut cet mai important t-a avut
ziarut "Munca" editat de "CLubuL muncitoriLor
dtn Bucureşti", fncepînd din anu.t 1890. Foto -
grafia rep1·ezintii p?"ima pagină a număruLui
festiv aL ziarutut "Munca", apărut cu priLejuL
ziLei de 1 Mat 1890
Este întrebarea întîln i tă în mai multe
din scrisorile tri mise de că tre cititorii re-
dacţie i revistei "Magazin istoric''.
Este un titl u de mi ndrie pentru clasa
muncitoare d in România e x istenţa sindica-
t~lor la scurtă v reme după apariţi a sa pe
scena istorie i patriei noastre. D acă in 1865
- deci acu m peste u n secol - c u noaştem
prima gazetă muncitorească sindicatele au
o tradiţ i e care se aprop ie de n ouă decenii
d e act ivitate.
In adnotările făcute la diferite culegeri
de documente, publicate în anii 1945-1947,
p recum ş i în unele articole mai vechi
p r ivind mişcarea muncitorească, a fost
acreditată teza după care primele sindicate
d in România au for.t create şi şi-au des-
făşurat activitatea in deceniul întîi al seco-
lului nostru.
Este greu de înţeles cu m s-a putut âJunge
la o asemenea apreciere, deoarece chiar
documentele reproduse sau citate de auto-
rii respectivi conţineau suficiente elemente,
d acă nu pentru a infirma, cel puţin pentru
a pune su b semnul îndoielii aprecierea că
m işcarea sind i cală ar fi fost un produs al
începutului secolului nostru. Poat.e că ter-
minologia folosită îndeobşte în mişcarea
sind i cală a timpului, ori u nele aprecieri
date de diferiţi lideri ai mişcării munci-
toreşti , contemporani evenimentelor. să fi
infl uenţat~ într-Q măsură sau alta, pe
cercetăto rii de mai tîrziu.
Dar, oricare ar fi explicaţia, fapt este
că studiile a profundate întreprinse în ul-
timii ani în arhive şi biblioteci, conco-
mitent cu r e\'ederea crit i că a documentelor
deja cunoscute, demonstrează limpede că
mişcarea sindicală nu a ap ă rut , ci s-a dez-
voltat, îmbrăcînd totodată forme organ iza-
torice noi, la începutul secolului XX.
Această constatare a ridicat, în mod
firesc o serie de întrebări : cînd se poate
vorbi despre existenţa primelor sindicate-
în România ? I n ce condiţii istorice şi sub
imperiul căror factori vechile asociaţi i pro-
fesionale s-au transformat în organizaţii
muncitoreşti sindicale? Ce caracter au avut
acestea ? R ăspunsurile la aceste întrebări
au o importanţă deosebită pentru înţele­
gerea unei întregi epoci din istoria prole-
tariatului român şi pentru punerea baze-

ClND AU APARUT lor unor eventuale studii comparate asupra

proceselor s imilare care s-au dezvoltat, la
vremea lor, în alte tări.
Ne limităm în cele ce urmează să fixăm
SINDICATELE u nele coordonate care, chiar dacă nu vor
da răsp uns tuturor p roblemelor, vo r per-
mite- sperăm- exprimarea unor puncte

lN de vedere care, confruntate, să poată duce

la soluţiile cele mai adecvate realităţii. In
revista "Analele Institutului de studii
istorice şi social-politice" au apărut, în

• RUMÂNIA •
a nii 1965-1967, articole care concură la
e:lucidarea acestei probleme .
Cr earea sindicatelor mu ncitoreşti a fost
N. G. MUNTEANU ~ -.. •
r ezultatul experienţe i acu mulate de prole-

60
t ariatul român de-a lungul a patru decenii
d in a doua jumătate a secolului al XI X-lea.
Formele incipiente ale coalizării lucrăto­
rilor le găs i m în deceniile cinci ş i ş ase,
cind s-au creat "Asociaţiile de ajutor de
boală, inmormintare ş i de călătorie" sau
"Casele frăţeşti" ale tipografilor din Braşov
(1846), din Timişoara (1851), din Bucureş ti
(1858), ale minerilor din Anina (1860), me-
talurgiştilor de la Reş iţa (1861) ş i altele.
T oate acestea nu aveau un caracter de
clasă definit, nereacţionînd împotriva ex-
ploatării, ci doar pentru strîngerea unor
"bani albi pentru zile negre" , apelînd şi la
filantropismul celor avuţi. De aici sprijinul
unor patroni sau a l funcţionarilor din insti-
tuţiile publice care, în multe cazuri, se
af.Lau în conducerea lor ca preşedinţi şi
casieri.
I n deceniile opi şi nou~ odată cu dez-
voltarea relaţiilor capitaliste, cu înfiripa-
rea cercurilor socialiste şi cu apariţia presei
socialiste, muncitorimea păşeşte spre consti-~
tuirea unor organizaţii profesionale care
depăşesc limitele so c iet ă ţilor fră ţ eş ti ş i
i ntră pe făgaşul luptei d e clasă . Prin in lC'r-
mediul acestor organizaţii, tot mai multe
colective de muncitori nu mai aşteaptă mila
din pa rtea patronilor, nu mai fac apel la
filanlropism, ci trec la folosirea armei
greviste pentru a-şi cuceri revendicările. Incepind din 1890, muncitorii şi socialiştii
Grevele din deceniile opt şi nouă au fost romilni au sărbătorit in fiecare an ziua de
1 Mai prin adunări, mitinguri şt demonstraţii.
tot atîtea ş coli ale luptei de clasă, ale uniri'i care au priLejuit generatizarea experienţei pro-
şi organizării muncitorilor în lupta cu pa- prii, examinarea situaţiei mişcdrii muncitoreşti.
t ronii. Ele marchează procesul transfor- şi sociaListe internaţionale, adoptarea unor noE
m ării muncitorimii române din clasă în lozinci şi metode de tu.ptă.
In fotografia de sus : număr at ziarului
sine în clasă pentru s~ne. In cadrul aces- "Munca", consacrat zilei file 1 Mai 1892
t or greve şi în sensul t ransiormărilor ca-
li tative pe care le suferea p roletariatul
r omân, un rol deosebit l-au avut greva
generală a lucrătorilor tipografi din Bucu-
reşti ş i grevele ceferiştilor din Bucureşti
ş i Galaţi din anul 1888. !n acţiunile din
1888 gă sim toate elem entele caracteris tice
ac tiv ităţii unui sindicat muncitoresc în
l egătură cu organizarea şi conduce rea
luptei pentru apărarea intereselor clasei
muncitoare. Aceste a c ţiuni vizau stabilirea
u nui tarif de salarizare general, mentine-
rea unui salariu ridicat şi egal în toa te
întrepl"inderile, recunoaşterea comitetului
organizaţiei muncitoreş ti ca reprezentant
permanent al muncitorilor în raporturile
lor cu patronii.
Grevele din 1888, răscoalele ţărăneş ti din
acel an, au dat un nou impuls mişcării
muncitoreşti şi propagandei socialiste. Au
apărut atunci noi ziare proletare, care,
alături de organele de presă muncitoreş ti
şi socialiste mai vechi, militau cu insi s te nţă
pentru organizarea muncitorilor într-un
partid al lor.
Generalizînd experienţa proprie a pro-
letariatului româ n, presa muncitorească şi
socialistă a acordat, totodată, un larg spaţiu
în coloanele sale experienţei mişcării mun-
citoreşti din ţările capitaliste înaintate din

:S - Mag~n Js(oric nr. 4

61
punct de vedere industrial, precum şi dife-
ritelor curente sau forme de organizare pro-
fesională ca "sindicalismul pur" englez
(care se ridica împotriva activi tăţii poli-
tice), "sindicalismul revolutionar'' francez
(partizan al violenţei cu orice preţ şi po-
trivnic creării partidului clasei muncitoare),
sindicatele catolice, anarhiste etc.
Cunoscînd această diversitate de forme
şi tipuri de organizare sindicală, proleta-
riatul român s-a orientat în funcţie de
condiţiile specifice din ţara noastră în crea-
rea şi activitatea organizaţiilor sale de
clasă . Este un merit al mişcării munciw-
rest i de la noi că a folosit cu pricepere
posibilităţile proprii epocii, adoptînd soluţii
adecvate pentru a se afirma ş i dezvolta
activitatea. Un rol important în clarificarea
problemelor organizatorice sindicale, a ra-
porturilor dintre partid şi sindicate, l-a
avut gazeta "Munca··.
In anii 1890- 1893 socialiştii rom3ni au
desfăşurat o intensă activitate în direcţia
r:reării partidului ş i, concomitent, pentru
transformarea vechilor societăţi tovărăşeşti
îrt organizaţii profesionale, în sindicate.
Această muncă a fost încheiată în esenţa
în martie 1893, cind a avut loc Congresul
constitutiv al P.S.D.M.R. Cu acest prilej a
fost adoptată o rezoluţie specială, în care
se spunea :
"Intii ul Congres al social-democ ra ţiei
române hotărăşte să îndemne pe toate
grupările să întrebuin ţeze mijloacele cele
mai potrivite pentru ca, unde se află orga-
nizaţii de muncitori (bresle, sindicate, etc.)
a cestea să se organizeze în spiritul pro-
gramului, iar acolo unde nu sînt, să stăruie
din toate puterile pentru crearea de ase-
menea organizaţii". tn continuare, rezoluţia
sch i ţa sarcinile sindicatelor în lupta pentru
apărarea in te1·eselor economice ale munci-
torilor ş i aprecia că ele trebuie să devină
organizaţH de masă largi, accesibile tuturor
muncitorilor.
Aceste organizaţii, preconizate de Co:1-
gresul I al P.S.D.M.fi. s-au constituit la
scurt tim p ŞI s-au dezvoltat în întreaga
ţară. Printre cele dîntî1 s-au creat, în 1893,
Sindicatul lucrătorilor zidari şi lemnari din
Galaţi şi Si ndicatul general al lucrătorilor
brutari din Brăila ; în 1894 - Sindi catul
lucrătorilo r brutari din Bucureşti, Sin-
dicatul lucrătorilor curelari şi cismari din
Galati ş i altele.
Vreme îndelungată autorităţile n-au per-
mis activita tea sindicatelor, acestea fiind
recunoscute ca persoane juridice abia în
anul 1921. La aceasta se adăuga faptul că
grupul "generoşilor" din conducerea
P.S.D.M.R., adept al legalităţii , nu vedea
nici el cu ochi buni transformarea calitn·-
tivă a fostelor societăţi şi case tovărăşeşti
în sindicate. De aceea, în sînul conducerii
partidului, la congresele acestuia, s-au ivit
contradicţii între elementele proletare
62
(I. C. Frimu, Al. Ionescu şi alţii) - care
militau pentr u dezvoltarea sindicatelor -
şi "generoş i " . Toate acestea explică
în bună măsură faptul că marea majori-
tate a organiza ţ ii 1or profesionale au păstrat
în continuare titulatura de "societate",
"breslă", "corporaţie", deşi în conţinut ele
desfă ş urau întreaga gamă a activităţii sin-
dicale, iar statutele lor conţineau, alături
de vechile prevederi din statutele societăţi­
lor tovărăşeşti (ajutor mutual etc.), pre-
vederi noi car(! erau tipice sindicatelor.
Intre anii 1893 şi 1899 şi-a u desfăşurat
activitatea peste 300 de asemenea organi-
zaţ ii la Bucureşt i , Craiova, Galaţi, Arad.
I aş i, Timi şoa ra, Ploieşt i , Sibiu, Brăila etc.
In toamna anului 1896, la Bucureşti a fost
convocată o consfătuire a reprezentanţilor
orga niza ţ iilor din Capita lă . Consfătuirea,
la care au participat reprezentanţi a 10 or-•
ganizaţii, a hotărît să fie convocată o con-
ferinţă care să dezbată problema consti-
tuirii unui organ sindical conducător al
organizaţiilor din Bucureşti. In noiembrie
a avut loc o nouă consfătuire, iar la 8 de-
cembrie, s-a deschis la Bucureşti Conferinţa
organizaţiilor profesionale din capitală.
Conferinţa a adoptat hotărîrea de a se crea
o uniune s indicală a tuturor breslelor din
Bucu reş li, sub titulatura de Sindicatul
breslelor. In cadrul unei a lte conferi nţe
ţinu tă în ianuarie 1897, a fost ales un con-
siliu permanent al acestei organiza ţii.
Uniunea Sindicatului breslelor din Bucu-
reşti ş i-a dE-sfă şurat activitatea pînă1:. în
1899. Aceasta demonstrează nu numai că
prime1e sindicate ale proletaria tului român
au fos t create ş i ş i-au desfăşurat activitatea
în ultimul deceni u al secolului trecut, dar
şi faptul că în acea perioadă în România
exista o mişca re sindicală, care a evoluat
în strînsă l egătură ş i sul;) conducerea po-
li tico-ideologică a socia li ştilor.
I n deceniul următor au avut loc unele
acţiuni remarcabile : reorganizarea activi-
tăţii sindicatelor ş i a organ i zaţiilor socia-
liste, lupta organizaţiilor sindicale şi vic-
tv.ria lor asupra curporaţiilor create prin
Legea meseriilor (Legea Missir) din 1902,
gen~:?ralizarea denumirii de "sindicale" în
cea mai mare parte a organizaţiilor pro-
fesionale proletare, centralizarea mişcării
sindicale reali zată de către prima confe-
rin ţă pe ţară din 190fi etc. Toate acestea
erau legate însă nu de apariţia (şi nici
măcar de renaş terea), ci de dezvoltarea în
lărgime ş i în adîncime a mişcării sindicalP.
deja existente, care s-a reorganizat, a îm-
bră cat noi forme şi a căpătat un conţinut
mai profund, potrivi t noii etape istoric0..
Indelungata tradiţie a mi şcări·i. sindicale
di n Românicr, experienţa sa îmbogăţită
necontenit între cele două războa ie mon-
diale şi ridicată pe o treaptă s"4-perioară
în anii revoluţiei populare stau la temelia
dezvoltării sindicatelor în anii făuririi pu-
terii socaliste.
 PRIN
MARILE
MUZEE
ALE
LUMII

. .
. . . .
. . .

•
MILICĂ MOLDOVEANU
 .
I Cracoviei pe malul Vis-
n. p'.l.rtea de sud-est a f undamentele unei con-
strucţii laice în patru col-
ţ1.ai provenită de l a sfîrşi­
luZ arhitectuTii gotice polo-
neze, din perioada de în-
florire în tilnpuL lui Cazi-
tulei se află o colină stin-
coasă care dontină oraşu l. tul secolului al X-lea, in- mir cel Ma1·e (1333-1370).
In vestul colinei se găseş­ ceputul secolului al X / - Lea. In secolul al X I - lea se
te intrarea in a şa numilia Din anul 1000 Wawelul schimbă caracterul con-
peşte1·ă a balau1·ullli. După de1;ine şi sediul puterii bi- stntctiei laice. In locul cas·
r elatările legendei in aceas- sericeşti - al episcopului. telului de lemn este con-
tă peşteră a1· fi trăit un In secolul al XI-lea şi a i stntit castelul din zid în stiL
w·iaş balatL1' care făcea
mari p1·ădăciuni popu laţiei
din împrejurimi. Fărădele­
gilor lui, spune legenda, le
pune ca păt primul prinţ
c1·acovian K1·ak, fondatorul
mitologic al C1·acoviei, care
într-o c1·încenă Luptă ucide
monstrul.
P e colina despre care
s-a tesut leqenda amintită
se află, clădit de acum în
realitate, renumitul castel
W owel.
lV awelul este monumen-
tul trecu tuZui poporului
polonez cu o valoare ex-
cepţională isto1·ică, artis-
tică şi culturală. Legătura
lui cu isto·r ia Poloniei, cu
cele mai scumpe tradiţii
naţionale ale poporului
p olonez este indestructibilă.
Cercetările arheologice
întreprinse după cel de
al doilea răz boi mondial
au constatat pe colina Wa-
w elului o continuitate
aproape neîntreruptă a
unei aşezări, ale cărei înce-
puturi se întrevăd în în-
de părta tul paleolitic.
Aşezarea favo·rizată, pe
Vistula, alături de dnunu-
rile terestre come1·ciale, a
făcut ca în vremurile con-
topirii triburilor slave in
01·ganisme statale, \Vawelu Z
să devină reşedinţa puterii
supreme. Două construcţii
din piatră păstrate în frag-
mente sînt oele m.ai vechi
vestigii ale arhitecturii din
aceste vremuri.
I n anul 1917 în zidu1·il.e
InterioruL capetei
vechilor bucătării regale
au fost găsite m.ulte urme
ale capelei primitive a ve- X 11-lea sint ?'idicate pe r om.anic, lărgit continuu in
rind două catedrale r om«- special în părţile j01·tifi-
chiului castel, de j01·mă
nice. Din cea de -a doua s-a
rotundă cu patru abside, menţinut în întregime crip- Pe 1năsura cdstalzzci1'ii
construită probabil în a ta subte1·ană construită etatului polon~z. Cr·acovia
doua jumătate a secolului înaintea anului 1118. cucer·eşte un rol tot rnai
al X-lea. In anul 1950 în In sfi1'Şit in anii 1322- impo1'tant devenind în cele
partea de n ord a curţii 1361 a f ost clădită a treia din urmă capitala acestuia,
construită î n stilul Rena~­ catedrală, păstrată pină in ia1· ~Vawe lul î n cepf.nd d i n
terii, au fost' descope1·ite prezent, care 1· ep1'ezintă sti- secolul al X IV -lea este 1'eşe-

64
dinţă regată. Cazimir cel
M are construieşte aci u n
i mpozant castel gotic. Epo-
ca Renaşterii aduce schim-
bări esenţiale. Ca expre-
sie a noilor curen te uma-
niste şi a·rtistice se con -
struieşte în prima jumătate
a secolului al XV ! - lea din
P ortretuL Lut Sigismundt
iniţiativa lui Sigismundt
(Zygmunt) cel Dătnn ( 1506-
1548) o nouă clădire - un
splendid palat in stilul
Renaşterii, iar lîngă ca·
tedrala-mauzoleu al ulti-
milor Jagelloni 1·enumita
capelă, a cărei cupolă e
acoperită cu solzi de aur.
Principaltd ei constructor
- B artolomeu Berrecci, îm-
preună cu a lţi ar tişti,
o împodobesc cu o l>ogatll
sculptură ornamentală şi
fig urativăcreînd o adevă­
rată capodoperă a ar tei
Renaşterii.
Noul palat de la W aw.el
est~ sccotit in 1·îndul celor
at I II-tea, copil
mai fastuoase şi mai impor-
umte . ;nonumente ale arhi -
tecturii Renaşterii de la
nvrd de A.lpi. Proiectat de
către artistul italian 1"1 an-
cisco Florentinul, dar adap-
tat la condiţiile locale, con-
struit şi decorat în mare
măsură de către o echipa
de meşteri locali, palatul
de la W awel a devenit o
expresie vie a culturii ar -
tistice polon eze. Patru aripi
grupate în jurul unei curţi
pătrate înconjurată de trei
?'înduri supraetajate de
cerdacuri cu arcade for-
mează cu1·tea interioară a
palatului. Impresionantă
este decoratia picturală bo-
gat colorată a cerdacului
~uperior, compusă din por-
trete medalion şi ghirlande •
în largi frize, precum şi din
tavanele de sub acoperişul
impunător, în ale căror ca-
sete acoperite cîndva cu
diferite culori erau în-
c.:adr·ate rozete de aur. In
accaslă curte se ţineau
turnirurile şi jocurile ca-
valerilor, precum şi ser-
bările curţii regale. Astăzt
se organizează aci concerte
şi festivaluri de muzică.
Arhitectura interioară a
palatului 1·eprezintă trei
epoci stilistice : goticul
Piaştilor, Renaşterea ulti-
milot· Jagelloni, precum şi
barocul timpuriu al dinas-
tiei de Va lois. Ea scoate în
evidenţă pe de o parte le-
găturile cu marile curente
artzstice ale artei europene,
iar pe de clta, legătura
s trînsă cu cultw·a a1·tistică
locală. In interio1·ul caste-
lului at1·ag atenţia in mod
special două săli · saln. de-
putaţilo1·, numită de aseme-
llea "sub capete", în al că­
·rei plafon din casete au
fost fixate capete artistic
sculptate in lemn, precum
~ii sala senatorială in care
se găsesc expuse corturile
turceşti, cucerite de Jan
Su l>ieski în renumita bă­
tălie de la Viena (1683),
precum şi copiile steaguri-
lor cucerite de la teutoni în
bătălia de la Grilnwald
(1410). Copiile au fost 1·e-
produse pe baza modelelor
din cronica lui Jan Dlu-
gosz renumitul cronicar po-
lonez din secolul al XV -lea.
In 1·estul incăperil&r sint
adun!lte mobile l:echi, co-
lectii preţioase de arme, ta-
blouri ale unor vechi maeş­
tri, obiecte artistice din
diferite epoci, o bogată co-
lecţie de cărţi vechi, acte,
65
pergamente etc. Din vechea
zestre a castelului 1·egal s-a
păstrat o colecţie de tapi-
serii car e numără 136 de
bucăţi, executate î n al doi-
lea sfert al secolului al
XV 1- lea în cele mai bune
ateliere din Bruxelles, după
proiectele lui Michail Ca-
xien şi alţii. Trimise din
Polonia peste graniţă du-
pă inceperea operaţiuni­
lor de război, în septem-
brie 1939, împreună cu
alte ptese de tezaur au ajuns
în anul 1940 î n Canada de
unde nu s-au rei ntors nici
pină în ziua d e azi.
In criptele catedralei de
la W awel, fondată în anul
1000 de către Boleslaw cel
Viteaz (9 92-1025), şi păs­
trată pînă î n zilele n oast1·e
în stilul gotic din perioa-
da lui Wladi slaw Lokietek
şi Cazimir cel Mare, se gă­
sesc mormintele regale JJre-
cum ş i cenuşa marilor fii
ai Poloniei: poeţii Adam
Mickiewicz şi Julius Slo-
wacki prectL1n şi eroii po-
po?·ului polonez Tadeusz
Ved ere interioară
K oscivszko şi J6zef Ponia-
towski.
I n navele catedralei se
află splendide sarcofage,
capodopere ale artei sculp-
turii, săpate în piatră şi
marmoră. Unul din ele,
mormîntul lui Cazimir J a-
giellonczyk ( J agellonul)
(1440-1492) este ope1·a re-
numitului sculptor Wit
Stwosz (cea 1445-1533) au-
tor al cunoscutului al tar
din impunătoarea biserică
Mariacka (Sfînta M aria)
din Cracovia.
1n catedrală se gă.sesc
numer oase opere de artă
de o valoare nepreţuită. ["1,
tezaurul catedralei sint păs­
trate vase preţioase litu1·-
ghiale, insemnele şi coroa-
nele regilor polonezi, re-
licve şi multe altele. I ntre
ele se află şi o parte din
tezaurele înapoiate poporu-
lui polonez in anul 1959
din Canada.
Dezvoltarea re şedinţei de
la W awel cunoaşte o frî-
nare î n secolul al XVII-lea
ca urmare a mutării ca-
pitalei şi a curţii regale la
Varşovia. A doua jumătate
a secolului al XV 11- lea şi
secolul a l XVIII-lea este pe-
rioada de stinge1·e t1·eptată
a străluci1·ii Wawelului.
Transferarea celor mai pre-
ţioase opere de artă in
castelul de la Varşovia
precum şi 1·ăzboaiele şi in-
cendiile care au trecut
peste el au provocat pus1A-
irea şi ruina castelului. In
secolul al XIX- lea in ve-
chiul castel regal armatele
aust1·iece de ocupaţie şi-au
amenajat cazărmile di.>tru-
gînd arhitectura palatului.
Ră scumpărat în anul 1905
de către populaţia polo-
neză, castelul Wawel a fost
supus lucrărilor de 1·esta-
urare, reluate pe scară
mare după rel de al d oilea
război mondial. I n 1945 Wa-
welul a fost d eclarat mo-
nument al •
culturii naţio-
nale şi constituie în pre-
zent unul din cele mai fru-
moase muzee de artă din
Polonia.
Un aventurier la curtea ţarului

CRISTIAN POPIŞTEANU

"Acum o jumătate de secol l-am ucis pe Rasputin ... " Cuvintele prinţului lussupov
incep să reinvie sub ochii noştri o lume de mult opusă - lumea anilor prerevoluţio­
nari la Petersburg, lumea marii aristocraţii ţariste şi ultimele ei ore implacabile. Tn
mijlocul acestei lumi, fascinind-o sau asmufind-o impotriva sa, trona, cu orgiile,
intrigile şi misterele sale, o figură demonică : călugărul Grigori Rasputin, omul pe care
o jumătate o inaltei societăţi ruse îl diviniza, iar cealaltă jumătate ii declarase război
fără cruţare. Şi unii şi ceilalti se temeau Însă de Rasputin, de teribila sa putere, căreia
pînă şi familia imperială ii era o pradă uşoară. Şi totuşi Rasputin o fost ucis ...
Povestea morţii sale, relatată de însuşi autorul faptelor petrecute in seara de
29 decembrie 1916, o fost retră ită pentru o doua oară, incepind chiar din 29 decem-
brie 1966, pe platourile de la Epinay, unde regizorul fra ncez Robert Hossein o transpus
pe ecran cartea prinţului lussupov, după cum luam cunoştinţă la Paris la începutul
anului prin amabilitatea directorului general al Centrului naţional al cinematogra fiei
fran ceze, d-1 Andre Holleaux, care mi-a înlesnit o investigatie asupra turnărilor de
la Epinay. Adudnd sub lumina reflectoarelor scenele unuia dintre cele mai palpitanta

'61
 şi întunecate episoade ale istoriei ţariste, - filmul 1eolizot de Hossein adaugă bo-
gatei bibliografii ruse, sovietice şi occidentale o cazului Rosputin un document deose-
bit : interviul fi/mot of prinţului lussupov, montat înainte de o începe naraţiunea
cinematografică. Ră spunsurile enigme/ar rosputiene fiind astăzi în cea moi more parte
/o lum ina zilei, creionăm oei citeva dintre moi mult sau moi puţin controstontele date
ale unuia dintre cei moi abili oventurieri cunoscuţi în istorie.
Drumul spre Înalta societate
Patruzeci de ani avea Rosputin cînd
sosea la Petersburg 1n 1904, deci-s să cuce-
re ască copi·tolo marelui imperiu rus. Nu se
ştie dacă Rosputin îşi jura - aşa cum o
făcea Parisului eroul bolzocion, Cavalerul
de Rostoignoc - ~Să ·stăpînească oraşul de
pe Nevo. Cert este că el ajunge la Pe-
tersburg inarmat •CU o experienţă de viotă
căreia perspicacitatea, ş ireten ie şi vitalita-
tea sa nu aşteptau decit •să-i ofere mediul
unei lonsări în stil grandios. Tncepîndu-şi
car iera la vîrsta de cincisprezece ani în
-sotul natal - Pokrovsk, judeţul Tiumen,
gubernie Tobolsk - prin hotii la drumul
more, betii şi bătăi, unde putea spera cd-
. lugărul semionalfobet să găse.oscă un de-
cor mai potrivit înfloririi escrocheriilor sale
decît 'la .curtea tarilor, pe core o dispreţuia
şi o socotea bună doar pentru o-~ asigura
ascensiunea şi influenta asupra întregii so-
cietăţ i aristocratice.
A nii pe care Rosputin ii petrecuse cutreie-
rind satele şi oraşele din UcrainEJ pî nă în
Sibe'"io, iscusinta cu care deprinsese toate
t{]inele ş i conoor:~ele bisericeşti şi stabilise
legături cu numeroasele secte relig ioase din
Rusia, inteligenta sa inventivă I-au ajutat
să cunoască multe din slăbiciunile orinduirii
sociale şi ale credintei pravoslavnice, core
nu ofereau zecilor de milioane de ţărani
decît miroiul vietii de dincolo de mormînt.
Urmărind pur şi simplu înfăptuirea intere-
selor sale, sub impulsul vanitătii lui nemăr­
g inite, Rosputin s-a făcut propagotorul unei
fn văfături sui-generis despre necesitatea ...
unirii dintre suflet şi trup. Pusă in slujba
propagări i acestui ciudat amalgam de pre-
dici mis tice şi erotice, îmbinînd precepte
b iblice cu povete senzuale, forţa de con-
vingere pe core o avea Rasputm a izbutit
să -i creeze numeroşi prozefiti mai cu seamă
"dreptcredincioose." Scriitoruf rus V. O. Bon-
ci-Bruevici ne-a lăsat o interesantă descriere
a modului în core oficia Rasputin in inalta
societate :
"Tn salonul Vorvarei lvanovna (baron eoso
V. 1. lkskul - n.n.), unde, după cît se pare,
nu moi fusese pînă atunci, a intrat cu pas
uşor şi degajot şi, din prima clipă, s-a nă­
pustit la stăpîna co sei : «Ce-oi făcut măl­
cuto, oi otîma1 pe pereti un adevărat mu-
zell. Numai un perete din ăsta ar putea
hrăn i cinci sote infometote. Ei doamne, ia
uită-te la ei cum traiesc, iar ţăranii flă­
mînzesc... » Vorvara lvanovno începu să-i
prezinte oaspeţii ... Moi mult ca orice mi-au
atrcu atentia ocbii lui. Trr timp ce privea
68
atent şi direct, în ei juca, parcă, o luminiţă
fosforescentă . Tot timpul îşi iscodeo cu pri-
virea interlocutorii şi, uneori, începea brusc
să vorbească mai rar, să tărăgăneze vorba,
să se poticnească, de parcă s-ar fi gîndit
la altceva ~i-ş i fixa privirea în ochii cuiva,
uitîndu-se tmtă la el cîteva minute, răstimp
in care rostea cuvinte aproape ininteligibile.
Am observat .că tocmai această privire per-
severentă şi sfredelitoare producea o deose-
bită •mpresie asupra celor de faţă, mai cu
seamă asupra femeilor pe care le tulbura
grozav, făcîndu-le să-şi piardă cumpătul. ..
Uneori 1nsă, ·după o asemenea scenă, în
timp ce vorbea despre cu totul altceva,
adresîndu-se aHei persoane, se intorcea
iarăşi spre 'cel pe care-I privise atent cu
15-20 minute înainte şi, întrerupînd discu-
tia, 1ncepeo să spună tărăgănat : «Nu e
bine, mamă, nu e bine, da... Aşa nu se
poate să trăieşti, ia uită-te în. jur, vezi cum
este ... » Şi din nou aborda altă temă sau
începea să se pl imbe grăbit prin cameră,
aplecindu-se puţin i n fată şi frecindu-şi
miinile. Toate acestea impresionau puternic
pe «:ei din jur".
lburpatorul lui Stolipin
Tntr-o amplă dizertaţia, prof. dr. G . 1. Si-
dorov relevă - bizuindu-se pe materialele
Comisiei jud icia.re extraordinare de pe
lîngă guvernul provizoriu cu privire la
Rasputin şi la destrămarea autocraţiei, ma-
teriale descoperite în Adiiva centrală a
Revoluţiei din Octombrie - fapte care
probează implicaţiile "părinte lu i " în viata
politică o Rusiei. Bineinteles, noda princi-
pală prin intel'lmediul căreia starejul din
Pokrovsk şi - a croit şi in stăpînit puterea ?n
afacerile de stat ale imperiului Romanovi·
lor au fost aceleaşi f ervente discipole care-i
urmau orbeşte poruncile. Deş i le recruta
din toate straturile sociale, " inteleptul pă­
rinte" se interesa cu precădere de relatiile
ou doamnele de prim rang ale Rusiei. Pe
această cale a pătruns Rosputin în intimi-
tatea famil iei imperiale. Cea care 1-o intro-
dus la palat o fost de fapt Ano Vîru bovo,
prima doamnă de onoare şi confidenta ţa­
rinei Alexandra Feodorovna. "Rospu tin -
povestea Virubova - era deseori împreună
cu familia ţorului şi purta discutii despre
învăţătura lui. La aceste conversat ii moi
erau de fată marii duci şi moştenitorul t ro-
nului. .. Ţarul şi tarina îi spuneau Grigo6,
iar el li se adresa cu ,,tată " şi "mam ă•.
Cînd se îmbolnăvea tarina sau tareviciu'l,
. Rasputin era chemat la căpăt1iul bolnavu·
lui sau rugat printr-o telegramă să facă
pentru el o molitvă. Tn 1911 , cînd moşteni­
torul a avut o hemoragie internă, i s-a tri-
mis o telegram ă lui Rasputin ca să se roage
pentru el ; Rasputin i-a asigurat, pe pă­
rinţi, tot printr-o telegramă, că băiatul va
trăi".
Folosind însuşirile sale "supranaturale"
în a-1 trata pe moştenito rul tronului, care
suferea de hemofilie - , făcînd uz d e le-
găturile sale cu specialişti din Orient,
co re-I aprovizionau cu substante necunos-
cute în farmocopeea rusă, Rasputin o deve-
n it de îndată obişnuitul Palatului de iarnă
sau al reşedinţei imperiale de la Ţorskoe
Sela.
Pa sul spre culisele vietii politice a fost
t recut fără greutate, moi cu seamă că un
om cu un temperament setos de putere cum
era Rosputin nu se putea mulţumi doar cu
stăpînirea "cetelor de oiţe" (cum le numea
în batjocură protipendada pe slujitoorele
sale fidele). Era deci inevitabilă ciocnirea
sa cu alte personaje din vîrful ierarhiei
politice ruseşti. Primul şi cel mai de rezo-
nanţă conflict o fost cel ce 1-a opus pe
Rasputin unuia dintre cei mai reoctionari
oameni politici ruşi - Stolîpin - , care
şi-a asociat numele şi activitatea perioadei
de crunte represiuni antidemocratice de
după revoluţia din 1905. Cunoscîn du-!
destul de bine pe Rasputin şi exprimînd
punctul de vedere al acelei părţi o mari-i
nobi li mi care dorea înlăturarea "st·oretului",
Stolîpin o încercat în anii în care s-a aflat
în fruntea guvernului să-I sustragă pe tor
de sub i nfluenta sa. "Vom avea mult de
furcă cu el" - spunea Stolîpin în 1909
despre Rasput in. "Sfîntul părinte" s-a do-
vedit însă mult mai abil si , în ultima
in stanţă ar fi obtinut de la tor dizgraţie şi
exilarea lui Stolîpin în Caucaz. A ceasta ar
fi fost soarta fostulu i prim-ministru dacă
nu s-ar fi produs d eznodămîntul de la
Kiev, unde Stolîpin a fost ucis in timpul
unei festivităţi la core asista a lături de
Rasputin şi familia imperială.
Cneazut Iussu pov , la v irst a cind a devenit unuL
Conflic.tul Rosput in - Stolîpin nu a fost din asasinii ,.desfrînatutut cdlu.gdr"
on caz izolat. De-a lungul celor zece ani
dt Ra sputin a jucat rolul de "ocroti tor" al
fam iliei tarului, el a fost adevăratul mînui-
tor al intrigilor pol itice, datorită cărora ..
cluită cu tîlc la celebra reşedintă de la Po-
numeroş i m i n iştri, demnitari, inalti prelati krovsk, unde il aşteptau zeci de vestale şi
şi function ari şi-au încheiat cariera fali- o suită de orgii petersburgheze, Ra spu tin
mentar. Stolîpin nu a f ost decît primul
nume de pe o lungă listă a acelora care
lega şi dezlega cu ra ră iscusinţă treburi po-
litice şi financiare din tre cele moi murdare.
....
,

au avut ci ocniri cu Rasputin şi au fost în- ..l,.

frin ţ i. l ui şi-au datorat d es tituirea genera-

\

lul guvernator al M oscovei, F. F. lussupov, Neguţătorul de favoruri \

un alt prim-minislru, V. N. Kokovtov - care
" Prietene, ou trecut mai multe zile de
sfă tu ise pe tor să-I deporteze pe Ra sputin
cînd Maiestatea Sa v-a numit cons ilier pri-
în Siberia -,şi însuşi marele duce N ikolai vat imperial, dar nu am primit încă nimic
Nikolaevici, care deţinuse pînă in augus t d in ceea ce o fost conven it nici d in partea
191 5 functia de comandant suprem al a rma- dumneavoastră, nici a băncii dumnea-
telor imperiale ruse. Intre o retragere ti- voastră. Dacă nu primesc nimi<: pînă 101,

69
 faptele care-I · implică pe fiul dumnea-
voastră în ofacerea Platonov (distrugerea
unui vas de război rus in Marea Balti că de
către agenti secreţi germani - n.n.) vor fi
com unicate amiroli:t ăţ ii . Da că veti transfera
bă ncii mele inaintea termenului conven it
dublul sumei fixate, voi păstra tăcerea ; i:1
caz -contrar, vo i lua măsuri imediate. G.H.
Este unul dintre nenumăratele biletele şi
scri sori de şantaj expediate de Rasputin.
Unul dintre agentii contraspionajului brita-
nic în timpu l primului război mondial, Wil-
l iam le Queux, care 1-a cunoscut personal
pe Ra sputin, citează fabuloasele sume de
oare stareţul dispunea in numeroasele sale
conturi provenite din afaceri interne sau
internationale. Tn amintiri le sale, cneozu l
lussupov scrie că Rosputi n nu ar fi putut ti
inl ătvrat prin oferirea unei mari sum e de
b ani, "deoarece era evident că dispunea
de mari mijloace, iar dacă era adevărat
că actiona. deşi poate că nu conşt ient, in
f avoarea Germaniei, atunci, desigur, că
putea intra î n posesia unor sume cu muH
moi mari decit am fi fost noi în stare să-i
oferim". De al tfel, presupunerile privind re-
latiile lui Rosputin cu spionajul german în
anii războ i ului au alimentat din plin com-
pania morii nobilimi ruse ·împotriva sa. Tn
afară de familia i mperială şi .mulţim ea de
nevropote în căutarea alină ril o r rel igioase
de factură specială pe core le predica că­
lugărul din Pokrovsk, în jurul său se crease
o pestriţă adunătură . Rosputin era frec-
ventat de printi şi bancheri, spioni şi mi-
n iştri, preoti şi consi lieri sec reţi, generali
şi afacerişti care alcătuiau o adevărată ca-
morilă .
Tot William l e Qu eux scria : )nfluento
sa era mult moi puternică decît cea o tu-
turor marilor duci, a Consiliului imperial şi
a Consiliului de M iniştr i laolaltă" . Pe mă­
sură ce-şi sporea această influenţă, Raspu-
tin mînuia cu mai mu l tă iscus i n ţ ă chei a
tuturor numirilor importante, a tutu ror re-
vocărilor oamenilor de sea m ă, a tutu ror
marilor tranzacţii din capitala rusă .
A ceastă cheie era puterea de seducţie pe
core o exercita Rasputin, întîi de toate
asupra ţarinei. N imeni dintre cei care I-au
văzut nu pot uita impresia de extraordi-
nară forţă fizică pe care o degaja Rospu-
tin, forţă aliată cu strălucirea hipnotică a
och ilor săi deosebit de mari şi pătrunză­
tori. Tntreaga comportare a călugărului în
relatiile sale cu familia i m per ială dove-
deşte capacitatea sa magistrală de a-şi
juca rolul.
Scrisorile .pătrunse de supunere orbească
pe care i le odresau torino şi alti membri
ai fam iliei imperiale, rapoartele po li ţiei,
propri ile sale cuvinte i lustrează cîtă drep-
tate avea unul dintre aghiotanţii ferului, ge-
neralul Spi ridovici, cînd afirma că Rasput in
"deven ise cancelarul imperiului rus".
70
Umbra farului
" Oare .pe el se poate conta ? Tşi schimbă
p ărerea de la o dipă la alta, e un nefe-
ricit, este limpede că-i l ipseşte ceva" - este
judecata de valoare emisă de Rasputin
despre ultimul Romonov aflat pe tronul ta-
rilor. Observator psihologic dotat cu .-oră
intuiţie şi extrem de perspicace, Rasputin
ş i-a dot seama de foloasele pe care le
putea realiza dator i tă slăbiciunilor şi ne-
hotărîrii ţorului, exaltării relig ioase şi aver-
siunii fată de Rusia pe core le nutrea ţa­
rina A lexandra, a căre i origine germană
o făcea să se simtă neî nţeleasă şi ostra-
cizată la curtea imperială. Fostul min istru
de interne Protopopov, pe core-I uneau
multe fire ale afacerilor necurate făcute
împreună cu Rasput in, era deplin avizat
atunci cînd aprecia că înţeleptul părinte
"avea o mare influenţă asupra ţorului şi o
înriurire uriaşă asupra ţarinei... Oricine
altul, dacă ar fi vrut să ajungă la ţar, s-ar
fi izbit de împotrivirea ţar i nei, dar Raspu-
tin se bucura nu numai de sprijinul ei, ci
şi de supunerea oarbă a Virubovei, precum
şi de dragostea copiilor tarului. Rasputin
era înconjurat cu o grijă şi atentie deose-
bită, cămăşile lui de mătase erau brodate
de ţarină, crucea de aur de la gît ero
pr i n să ele un lant tot de aur, cu i niţia l ele
feru lui pe inchizătoare . Tn d iscutiile cu ta -
rul şi ţarina Rasputin vorbea ferm , sigur
de el".
Interventia lui Rasputin în trebu ri le poli-
tice devine şi mai hotărîtoare o dată cu tri-
miterea marelui duce Nikolai pe frontu l
caucazian ş i preluarea comondei supreme
de către ţar. Se spune că hotărî rea lui N i-
koloi Romanov de a pleca la Cartierul ge-
neral a fost luată sub presiunea lui Raspu-
tin, care voia să aibă o totală m înă liberă
la curtea imperială .
Rasputin însuşi mărturiseşte că 1-o sfătuit
pe to r să lichideze pe toti cei din jurul
său care nu erau de acord cu "murdarul
mujic", cum îşi spunea chia r. el. După ple-
carea ţarului, Rasputin - care vizita
aproape zilnic pe ţarină la Ţarskoe Selo -
era informat despre cele mai importante
secrete de stat, inclusiv hot ărîrile militare,
ia r părerile şi sfaturile sale erau de îndată
comunicate Cartierului general sub formă
de directive. Felix lussupov notează : "Tn
1916, situatia de pe front deveni şi ma;
grea ; forul era tot ma i slab, mai lipsit de
voinţă din pricina doctoriilor care i se ad-
ministrau la recomandarea lui Raspulin.
Puterea «stareţul u i )) ajunsese la apogeu.
Acum nu se mai multumeo să demită şi să
numească mi n iştri şi generali şi să ti nă în
subordine chiar cele mai înalte fete •
biseri-
ceşti. Ţ intea mult moi departe".
Tn aceeaşi perioadă a avut loc şi ultima
run dă a în frunt ării dintre Ra sputin şi o
serie de cercu ri politice, inclusiv fruntaşi ai

Rasputin şi protectoarea sa, Alexandra Feodorovna
Dumei de stat. Tntrucît de la tribuna Dumei
se rostiseră citevo adevăruri supărătoare
despre el, întrucît cîţiva min iştri, deşi cu-
noşteau strinsele legături ale că-lugărului cu
preşedintele Consiliului de Miniştri şi cu
ministrul de interne, il denuntaseră in pu-
blic in ciuda interdictiei date de ţarină
presei de a-1 ataca pe Rasputin, sfintul pă­
rinte socoti că a sosit momentul să se ră­
fuiască cu aceşti adversari. "Am de gind
să dizolv Duma - declară Rasputin conte-
lui lussupov - şi să-i trimit pe deputaţi pe
front. Acolo ou să vadă ei ce au făcut şi
ou să-şi aducă aminte de mine". Nici con-
ducătorii Dumei nu nutreau sentimente mai
alese pentru sfintul părinte. Fostul pre-
şedinte al Dumei de stat, Rodzianko, de-
clara unui prieten : "Ce poti să faci cind
toti miniştrii şi toti cei din anturajul ferului
sînt creaturi ale lui Rasputin ? Singurul mij-
•
loc de o scăpa de acest ticălos ar fi asasi-
narea lui, dor nimeni n-ore in Rusia curajul
s-o facă. Dacă n-aş fi aşa bătrîn, nu m-oş
da în lături".
Rasputin o căutat să preîntîmpine - ca
şi de multe ori în trecut - dezlăntuirea
furtunii. Atentatul pregătit din ordinul său
împotriva ministrului de externe M iliukov,
precum şi încercarea de o precipita dizol-
varea Dumei de stat eşuară, prevestind
parcă ultimul act din viata sa.
"Nu-l vor dobori pe Rasputin"
Iul ie 1916. Tn atelierul celebrului sculptor
Aronson, în vreme ce artistul îi executa
f igura in marmură, călugărul din Pokrovsk
îşi expunea opiniile pentru un ·cerc de ad-
mirotoore.
71
 Potrivi t obiceiu-lui, Rasputin vorbeşte mult
şi despre multe.· Artă, poli ti că, monarhie,
război, amor, bani ~i mai ales despre sine
insuşi. Nepoata sculptorului - A imee Ale-
xandre - notează. Rasputin rev arsă în -
treaga sa mînie împotriva marilor familii
• nici un efect asupra lui Rasputin, care con-
care-i urzeau pieirea. "Mujicul rus are ne-
voie de Dumnezeu şi de un reprezenta nt
al acestuia pe pămînt. Mujicul rus are
nevoie de un monarh. Dar drumul dintre
to r şi mujic este berot de curteni ticăloşi.
Dumnezeu a voit ca tarul să asculte ade-
vărul şi să primească sfatul din gura unui
mujic şi m-a trimis pentru -a deschide ochii
aceluia care este tă ic utul nostru. Curtenii
ticăloşi s-au unit pentru a mă distruge. Ei
urlă, se indignează, sînt scandalizati si
ofensati. Ei se gîndesc să mă omoare. Ei
sint ~eloşi deoarece tăicutu l mă -ascullă. Ei
sînt furioşi deoarece eu stau la dreapta ta-
ru lui. Ei, care au uniformele acoperite de
decoratii şi cruci, mă invidiază pentru că­
ma şa mea rusească , care nu are o altă
cruce decît cea brodată de Saşa (tarina -
n.n.). Dar nu mă voi lăsa cu una, cu două.
... Tm i voi vinde scump pielea. Nu sînt rahitic
ca aristocratii. Sînt bine clădit. Am oasele
'
tari şi sîngele năvalnic. Rasputin nu şi-a
spu s încă ultimul cuvînt. Nu-l vor doborî
uşor pe Ras putin".
Si totuş i, peste doar cîteva luni ...
Marele duce Dmitri Pavlovici, deputatul
Purişkevici şi contele Felix lussupov (fiul
fostului general-guvernator al Moscovei,
posesorul uneia dintre cele mai mari averi
din Rusia, cu mult mai mare chiar decît
b ogăţia Romanovilor) şi-a asumat riscul
d e a-1 ucide pe staret. Misiunea le-a fost
fac ili tată de deosebita încredere şi afe·c-
ti~ne pe care Rasputin începuse să le nu-
trească pentru Fe·lix lussupov, care avea pe
atunci 24 de ani. Tntrucît mai multe înce r-
căr i de a-1 omorî pe staret dăduse ră greş,
totul a fost pus la punct în cele mai mici
a mănunte pentru o se ară din prea jma Anu-
lui nou - 29 decembrie. lussupov 1-a invi-
tat pe Rasputin la el acasă. Sfîntul pări nte
a cceptă îndată, întrucît dorea să o cu-
noască pe sotia cneazului, una dintre cele
mai frumoase femei din Petersburg. Irina
lussupova, precum şi părinţii cneazului, erau
însă plecati în Crimeea. Scena o morului
s- a petrecut în subsolul case i lui lussupov.
Sosit către miezul noptii împreună cu
lussupov şi un medic, Rasputin s-a antrenat
într-o lungă discutie politică cu tînăru l
cneaz. A cesta, pradă unei emoti i fără se a-
m ăn, aştepta momentul ca Rasputin să în-
ceapă să bea şi să mănîn ce. Şi, în sfî rşit,
du pă ce "sfîntul G ri şa" a băut ceaiul, vi -
nurile şi pră j iturile otrăvite, care contineau
o cantitate de cianură de potosiu suficientă
pentru a omo rî pe loc zece perso an e, sfîn-
tul părinte i-a cerut cneazului... muzică.
D upă cum declara printul lussupov în oc-
tomb rie 1965 în f ata tribunalului suprem din
N ew York, în vreme ce în încă p erile de la
pa rter Puriş kevici, marele duce Dmitri şi
72
doctorul lazovert ascu ltau un d isc cu Yan-
key Doudle Dandy - marş care-i plăcea
foarte mult lui Rasputin - , la subsol Felix
Felixovici a luat · chitara şi a început să
~înte vechi melodii ruseşti. Deşi părea ame-
ţit, otrav.a in doze mortale nu a produs
tinua să bea şi să mănînce, întristîndu-se
doar din cînd în cînd şi plîngîndu-se că -I
supăŢă gîtu l şi stomacul. Exaspera t şi în-
grozit, lussupov 1-a lăsat singur cîteva clipe,
urcînd să se sfătuiască cu ceilalti Tntors în
încăperea în care, după un no~ ·pahar de
Modera, Rasput in se înveselise, lussupov a
tras două gloanţe în p ieptul atotputernicu-
lui călugăr. Medicul a constatat că fusese
atins în i n i mă si a verificat moartea. Ne-
inchipuita sa rezistentă nu 1-a trădat însă
pe Rasputin nici după ce totul părea ter-
minat. lussupov îşi reaminteşte de acea te-
ribilă noapte :
"Deodată am fost cuprins de o nelinişte
de neî·nteles ş i am coborît la subsol. Raspu-
tin zăcea în locul unde-I lăsasem. l-am luat
pulsul şi n-am simţit nici cea ma i slabă
zvîcn ire. Fericit, mi-am spus : «E mort». Nu-
ştiu de ce to tuşi în clipa aceea am apucat
cu amîndouă mîinile cadavru! şi l-am scu-
turat puternic. L eşul s-a înclinat putin în-
tr-o parte, după care a căzut din nou pe
spate. Tocmai mă pregăteam să ies cind,.
îng rozit, am băga t de seam ă că tîmpla
stîngă încep use să zvîcnească slab, obrazul
era cutremurat de un spasm şi Rasputin în-
tredeschidea mai întîi ochiul stîng, apoi pe
cel drept. Curînd, amîndoi ochii de şarpe
s-au pironit as upră-mi cu o răutate sata-
nică. Am încremenit locului. Apo i am dat
să fug, dar picioarele nu mă ascultau. Şi
atunci s-a petrecut ceva de neînch ipuit. Cv
o m i şcare violentă, Rasputin s-a smuls de
pe pardoseală şi a sărit în picioare. Era
înspăimîntător : avea spume la gură, iar
mîinil e i se zbăteau convulsiv în aer. De-
odată s-a repezit la mine şi, în cercînd să
mă apuce de gît, şi-a înfipt mîi nile ca nişte
cleşti în umerii mei, repetîndu-mi mereu,
cu un glas surd, răgu şi t, numele. Cum să
des-criu groaz:a ca re m-a cuprins ? Incer-
cind din răsputeri să mă eliberez din mîi-
nile lui, ne-am încleştat într-o !uptă pe
vi.aţă ş i pe moarte. Tn cele din urmă, cu-
un efort supraomenesc, am izbutit să mă
smulg di n strînsoare. Rasputin s-a prăbuşit
pe spate cu un h orcăit înfiorător, ti nind Î l')
mînă un epolet pe care mi-I smulsese de
pe u măr. D u p ă cîteva cli pe însă a dat din
nou semne de viaţă. De data aceasta am
urcat în fugă pe scară ş i am în cep ut să-I
strig pe Purişkevi<:i : «V ino repede,
t ră ieş te !».
Si chia r în momentul acela am auzit un
'
zgomot în spatele meu ; m-a m întors şi
m-am repezit in jos, urmat de P urişkevici,
cu revolverul în mînă. Tîrîndu-se pe b u rtă
ş i pe genunchi, ho rcăind şi urlind ca o
fiară, Ras.putin urca repede treptele. Pe ne-
'
Rasputin red ivivtts, împreunif cu una din
aşteptate, încordîndu-şi toate puterile, a
făcut o săritură şi a ajuns lîngă uşa secretă
ca re dădea in curte. Stiind că usa era în-
cuiată, m-om oprit în holul de· sus Do r,
spre groaza şi uluirea mea, uşa s-a des-
ch is şi Rasputin a dispărut in beznă. Pu-
rişkev i ci s-a repezit după el. Au răsunat
două focuri de revolver. Sleit de puteri, imi
spuneam că fusese cît pe aci să ne scape.
Apo i am coborit şi eu si am luat-o la fugă
pe Moiko, ca să-I mai prind pe Ro sputin
lîngă griloj•JI curţii, in caz că Puri şkevici
nu nimerise cumva. Curtea avea trei porti ;
poarta principală nu era închisă cu lacăt.
Printre gratii am văzut că Rasputin se in-
drepta chiar spre această poartă . Am
auzit o împuşcătură, apoi încă una ... Rospu-
tin se clătină şi se prăbuşi in zăpad ă. Pu-
rişkevici se apropie de el, il privi citeva
clipe, apoi porni spre casă, incredintat că
de data aceasta sinistra creatură i ncetase
s ă moi existe".
Noaptea următoare tarina ii anunţă te-
legrafic vesteo lui Nikolai Romanov : "Pă­
rintele (Rasputin) a dispărut. Pedepseşte pe
invmici i Rusiei şi oi familiei noastre".
Vorbe inutile.
Torentul revolutionar care cuprindea din
temelii Rusia avea să dea dreptate pes1e
"otţele" sale (în filmut lui Robert IIo ..sein)
mai puţin de trei luni unei singure preziceri
făcute de Rasputin : "După moartea mea
ob işn uia să spună marele oventurier
va urma pieirea fam iliei imperiale".
*
* *
Din micuta căsută aflată în strada Pierre
Guerin 30 bis, la Auteuil, destul de
departe de centrul Parisului, cneozul
fehx Felixovici lussupov aşteaptă probabil
cu nerăbdare premiera povestirii sale fil-
mate. Robert Hossein relata cit de one-
voioose au fost demersurile pentru a obtine
de la cneoz dFeptul de o-şi turna filmul.
Deşi in ultimii ani lussu pov a intentat
- fără succes - citeva procese unor com-
panii americane de televiziune pentru filme
core denoturou mobil urile faptelor noptii
de 29 decembrie 1916, de dota aceasta nu
a rezistat tentatiei de a se moi vedea o
dată pe el însuşi în viltoarea dromoticelor
evenimente de atunci. Sun-light-urile de la
Epinoy ou moi luminat o dată chipurile
societăţii nobiliare ruse, core la putin timp
după dispa,itia lui Rasputin avea să pă ­
răsească, la rîndul ei şi pentru totdeauna,
scena istoriei.
73
CONSTANTI ARGETOIANU

- (Continuare din numărul trecut)

Fragmentul p c ca re îl reproducem în numărul de faţă oglindeşte accentuarea
asp erităţilor dintre membrii familiei regale. C. Argetoianu relatează despre inear-
darea relaţiilor dintre r egele Carol ş i r egina Maria, n e mulţ umită de regimul ce-i
impust"se fiul său, ajungindu-se pîn ă la încercări timid e d e înlăturare a lui de
la tron, cum a fost a ş a-zisul complot de la Balcic. O parte mai însemnată a frag-
m entului descrie căsătoria prinţului Nicolae cu Dumitrescu-Ooleti, eveniment ce a
dus la un conflict deschis între cei doi fraţi.
M. C. STANESCU

Complotul de la Balcic • Prima mea ziu, prtn februa rie 1934,

interventie
, pe lîngă prinţ • Căsătoria
clande t ină • Anularea ei • Ameninţă­
rile prinţulu i • •on~iliul intim la Sinaia
Despre complotul de la
Salcie mt-a vorbit pentru
prima oară colonelul Ma-
nolescu, crezînc!u-mă în cu -
rent, dar nu mi-a spus de-
cît două vorbe, iar eu cu
gindul aiurea nu l-am tras
de limbă. "Regele e ingrat
fa ţă de prinţul Nicolae,
care i-a scăpat tronul la
Salcie !". Numai după ce a
plecat colonelul de la mi ne
mi-am dat seama de gra-
vitatea vorbelor lui, dar
n-am vrut să-I rechem, căci
nu mi-a plăcut niciodată să
stau de vorbă cu slugile.
Mi-am permis să l ămuresc
chestia "complotului" chior
cu regele. Tntreba t, acesta
mi-a povestit o istorioară
încurcată, fie că o incurca
el, fiindcă nu voia să- mi
spuie tot, fie că i-o rapor-
tase l'l icolae încurcată. Din
povestirea regelui reieşea că
regina M aria ch emase la
Salcie, pe la sfîrşitu l lui
august sau inceputul lui
septembrie, pe prinţul N i-
colae şi pe mareşa lul Ave-
rescu şi le propusese să o
ajute să detroneze pe rege
şi să o proclame pe dinsa
reg entă. Indignat, Nicolae
a refuzat net si o venit să
•
raporteze tot reg el ui, t ău-
dîndu-se că prin atitudinea
lui "a salvat coroana ''. Re-
ge le n-a vrtJt să dea nici o
urmare ofac~rii dP. frica
scandalului. Am avut înc;ă
impr~sia, pe cînd povestea,
că nu crezuse decît pe ju-
mă tate ci t îi spusese f ra-
te-să u •si că nu retinuse
•
din
toată întîmplarea decit pre-
textul de a îngenunchia moi
mult pe mamă-sa.
A doua versiune a inci-
dentului mi-a dat-o mai tir-
Averescu, cu prilejul nego-
cierilor mele cu dinsul pen-
tru a-1 apropia de re~e.
l ată, aproape cuvînt cu cu-
vînt 1, ce mi-a spus mare-
şalul : " Nu văzusem pe re-
gină de mai multă vreme.
Am întîln it-o la Mărăşeşti,
unde am fost invitat de
rege --- ere sub guvernarea
dv., adică a lui Iorga ---
pen tru inaugurarea monu-
mentului ridicat acolo în
amintirea bătăliei . Regina o
fost tot timpul extrem de
amabilă pentru mine, de o
amabilitate exagerată, care
m-a cam mirat. Tn ritmul a-
cestei amobilităţi m-a în-
trebat de ce n-am fost să o
văd la Salcie, deşi mă pof-
tise in mai multe rînduri şi
ii făgăduisem să mnrg . 1-om
r ăspuns că cre1.usem într-o
simplă invitaţie de polite!<\
că n-am ştiut că i-ar face
într-adevăr plăcP.re , dor
dacă într-adevăr doreşte să
mă vadă acolo voi fi foarte
1 După notele mele 7.ilnicc.
Conversaţia a fost consem-
nată a doua zi după ce a
avul loc.

74
 -
bucuros să merg . Cu toate
acestea, am lăsa t invitaJia
să cadă, convins ca era 1ot
încă o simp lă politefă, ceva
ma i accentuată şi atîta tot
- ş i nu m-am dus. D upă
cîtăva vreme, am primit un
răvaş de la dînsa, prin ca re
mă poftea din nou. De data
asta m-am supus şi a m lua t
trenul. N-am găsit pe prin-
tul N icolae /a Balcic, ci pe
regina sing u ră. Era foarte
afectată de cîte se întîm-
plase de la R es tauraţ ic şi
mi-a vorbi t mult de fiu-său
Carol, şi de domnia lui. La
rîndul meu, i-cm spus că
regele mi-a dat o mare de-
cepfiune, că linia domniei
sale este constant descen-
dentă şi că va sfîrşi rău.
Am anal iza t fapte le pe care
imi întemeiam pesimismul
meu. Sînt acele a ş i pe care
le cunoş t i şi dumneata di n
precedentele noastre con-
vorbiri. Regina m-a întreba t
atu nci de ce nu spun aceste
lucruri şi pri nfului Nicolae ;
om răspuns că eu nu le spun
decit cui mă în treabă. Prin-
tul N icolae nu m-a în trebat
niciodată. Le-am spus regi-
nei fiindcă m-a întrebat :
le-aş spune chiar şi regelui
in fată•
dacă m-ar întreba.
Si asta a fost tot. l ată com-
plotul de la Salcie. Cit a m
mai stat acolo, n-am mai
a tins chestiunea cu regina.
Printul Nicolae a continuat
să nu mă întrebe nimic şi
eu să nu-i spun nimic. N ici
nu l-am mai intilnit chiar.
Am aflat mai tîrziu că a
spus regelui că regina Ma -
r ia şi cu mine vrem să-I de-
tronăm ! E un mincinos şi o
l ichca !"
Care să fie adevă ru l ? E
a proape sigur că comp lot
propriu-zis, că intelegere in
trei, n-o fos t. Dor că înl re
r egină şi mareşa l , pe de o
parte, o fi fost un schimb
de păreri mai serios şi mai
concret decit spunea Ave-
rescu, că între regină ş i
prinţul Nicolae, pe de al ta,
o fi fost "un schimb de pă­
reri", mai precis, e inf init
probabil. Regi na, după cite
mi-a spus regele, lua tă din
scurt, s-ar fi apărat slab şi
incurcat. Dacă de o salvare
a coroanei (pentru regele
Carol) nu poate fi vorba,
căci un complot în acest
scop n-or fi reuşit nic iodată,
nu rămîne mai pu ti n ade-
vărat că, faţă de propune-
rile subversive care i s-au
făcut,· printu l Nicolae a ră­
mas leal şi credincios fra-
te-său.
Singura urmare a "com-
plotului de la Oclcic" a fost
o tensiune si mai mare in
raporturile dintre mamă şi
fiu. Coarda era aproape să
plesnească. Regele a fost
mai impresionat de cele în-
tîmplate decit a binevoit să
arate ; a căutat însă să ba-
gatelizeze incidentul ca să
se libereze de orice senti-
ment de recunoştinţă fa!ă
de frate-său. Cu Averescu
n-a avut nici o e;xplicaţie -
pînă în 1934 - şi nici n~ 1-a
mai întîlnit, dar a găstt în
atitudinea echivocă a mare-
şalu l ui o justificare pentru
a-1 ţine la distanţă. 2
' Regele n-a mnl văz ut pe
mareşalul AvE::rescu pină in
noiembrie 19:$:$, cind t-a pnmll
cu prilejul consullănlor int~ ­
in te de chemarea lui Duca la
putere. Cu acel prilej n ici re-
gele, nici Averescu n-au vor-
bit de .,complotul de la Bai-
cic", fiindcă şi unul şl altul
socoteau incidentul închis. t n-
tr- adevăr, indată ce4 mareşn­
lul Averescu a aflat despre
cele raportate de prinţul Ni-
colae, a scris o lungă scri-
soare reginei, ca sd fie arătată
regeLui, scrl!-oare prin care se
puneau la p ~tnct cele intim-
plate la Bnl c ic. $1 remlterea
acestei scrisori a dat loc la un
incident care m eri tă să fie
consem,nnt, fiindcă aruncă o
lumină mal mult asupra mo-
ravurilor familiei noastre re-
gale. Averescu a cerut reginei
o audienţă făra să-i spu nă că
voia să-i remită o scrisoare.
Zile întregi au trecut fără
nici un ră$puns. Mirat, mare-
şalul, obişnuit să fie primit
imed iat, a bănuit că era la
mijloc un veto al regelui şi A
telefonat lui Zwiedenelt să-i
spuie că dacă regina nu-l
poate primi se va mulţumi
să-i trimită o scri soa re. Fu-
rioasă contra fiu-său, reg ina
n-a consimtit ş i <t răspuns că-l
va primi in zilele urm ~ toa re.
MEMORII
l ovitura prinfului Nicolae
(adică căsătoria lui clan-
destină) a gă sit astfel pe
regina Maria în lagărul opus
regelui, aşa incit fratele cel
mare - şi, în această îm-
prejurare, ce l cuminte - nu
numai că n-a avut nici un
ajutor din partea ei, dar încă
fratele cel mic - şi prost
in toate împrejurările - s-a
simţ it pe sub mină încura-
jat. Fie că nervii bietei fe-
mei, pus ă de un an şi ju-
mătate la cele mai grele în-
cercări, nu mai erou în stare
să stăpînească impulsiunile
unui temperament obişnuit
să cedeze în fata ispitelor
sentimentale şi sexual e, fie
că nu pierduse orice spe-
ranţă de a răsturna pe
fiu-său Carol prin ajutorul
fiu-său Nicolae, regina s-a
pus de-a curmezişul oricărei
măsuri menite să zdrun-
cine situaţia acestu1a i n ar-
mată şi in prerogativf>le lui
de prinţ. Tn momente;e de-
cisive şi-a apăra t pui•JI ca o
tigroaică şi într-o z; era să
o păţesc ş i eu cu dînsa,
după cum se va vedea nu -
ma idecît.
Tn cursul lui septembrie,
insistentele prinţului pentru
incuviintarea căsătoriei sale
devenise tot mai supărătoa­
re şi dădeau loc, între cei
doi fraţi, la scene de o vio-
lenţă rară. Tntr-un fel sau
altul, o solutiune se impu-
neo. Reg ele m-a rugat să
incerc şi eu să domolesc
patima fugosului amant şi
să caut să-I fac să pricea-
S-a mal certat 3 zile cu re-
gele, şi în fine - se vede că
acesta a consimţit (unii spun
că regina I-ar fi ameninţat să
primească pe Averescu fără
voia lui şi cu scandal) - au-
dlenţ:l a avut loc. Averescu a
remis scrisoarea, după ce şi -a
exprimat indi~narea fată de
acuza ţiunile aduse impotriva
lor şl a rugat pe regină să o
citească regelui şi eventual să
i-o lase. Regina şi-a executat
insărcinarea. Regele a ascultat
scrisoarea şi n -a zis nimic. R.!-
gina şi Averescu au conside-
rat incidentul inchis. Regele
H conslderase ca atare şi ina-
inte de a lua cunoştinţă de
scrisoare.
75
--~~~----------~~~------------~~~~~--------~-~--·~~---------
pă că şi din punct de ve-
dere politic, guvernul con-
sideră o căsătorie cu d-no
Doleti inadmisibilă. Pînă
otunci, raporturile mele per-
sonale cu printul N icolae
fusese excel ente ; nu otin-
sesem niciodată cu dinsul
terenul preocupărilor sale
sentimentale şi conjugale,
iar pe cel politic îl c.îştigo­
sem cu totul ideilor şi pro-
iectelor mele. Tn desele
noastre conversoţiuni putu-
sem să constat nu numai o
desăvîrşită încredere faţă
de mine, dar şi o adevărată
prietenie. Cu rizicul de a
pierde şi una şi alta, m-am
hotărît să satisfac dorinta
'
regelui şi să încerc şi eu să
împac lucrurile în interesul
dinastiei si al tării. Am ce-
rut printului o întrevedere
şi două ceasuri m-am zoă ­
tut cu el in biroul lui de
la Cotroceni. L-am luat cu
blîndeţe, dar n-am lăsat nici
un argument la o parte ca
să-i dovedesc imposibilita-
tea proiectatei sale că să to ­
rii. Imposibilitate de ordin
dinastie, de ordin politic, de
ordin moral, am cîntat din
toate strunele. M-a ascultat
în linişte şi fără să mă în-
trerupă. Era foarte abătut.
Aproape cu lacrimi în ochi,
o inceput să-mi spună sbu-
ciumurile lui suHeteşti şi
toate deceptiunile cu care,
desi încă tînăr, 1-o întîmpi-
nat viaţa . 1... ]
Au trecut cîteva săptămîni
mai liniştite, cel puţin pen-
tru mine, căci regele nu
mi -o vorbit de chestia fra-
te-său, dor şi pentru rege,
pe core prinţul N icolae in-
<:P.tosP. să-I mai hărţuiască.
Mă intrebam chior dacă nu
cumva argumentele mele îl
impresionose, cu tot catego-
ricul său refuz de a li se
supune. Dezamăgirea o ve-
nit repede ; in real itate
prinţul se linişti se fiindcă în-
tocmise on plan diabolic ca
să pună pe rege în fata
unui fapt împlinit.
76
Pe la începutul lui noiem-
brie, eram in toiul pregătirii
legii conversiunii, mă chea-
mă la telefon intr-o dimi-
neaţă Horia Fortună, pre-
fectul judeţului Buzău : închise. Cine să se trezească
"Domnule Ministru, prin tul
Nicolae s-a căsătorit ieri cu
d-na Doleti, in comuna To- , nimeni şi , cum primarul şi
h<Jnt· 1"
. ,, Eştt· stgur
· z"
. " Ab - notarul făceau parte din
solut sigur, am văzut actul
in registrul stării civile " .
"Şi n-oi ştiut nimic?". "Ni-
mic. Primarul a fost cumpă­
rat !". "Vino imediat la
Bucureşt i ! Şi nu spune lucrul
. ~
ntmanut 1" " Am •tn.e
. .. t 1es ..
1"
Mă treceau năduselile !
Compl icaţie asta-mi m'a i lip-
sea ! M-om întrebat dacă
trebuia să telefonez numai-
decit ştirea regelui : am ho-
tărît să aştept sosirea pre-
fectului în Bucureş t i şi apoi,
inarmat cu toate informatiu-
nile, să mă duc la Sinaia si
să mă sfătuiesc cu voda
asupra măsurilor de luat.
Tmi ziceam : căsătorie clan-
destină, prin urmare anula-
bilă , şi am aşteptat să-mi
aducă Fortună amănuntele,
fără să comunic cu nimeni.
După amiază o sosit si ami ·
eul Fortună cu un ob~az de
un cot ; se temea de răspun­
deriie lui. Dezastru ! Nici un
caz de nulitate ! Căsătorie
în toată regula, dupe pre-
scripţiunile legii, graţie com-
plicităţii primarului. M i-om
adus deodată aminte că oe
la sfirsitul verii venise colo-
nelul Manolescu la mine să
mă roage din partea prin-
tutui Nicolae să-I numesc
primar {preşedinte al Comi-
siunei interimore) în comuna
Tohani pe un protejat al fa-
miliei Dumitrescu, proprie-
tară din acea comună. Am
surîs şi - cererea ponn ·
du-mi măruntă şi lipsită de
importantă - om f ăcut după
chefu l prinţului. Cum nu
m-om gîndit eu atunci la ce
se putP.a intimpla, la ce se
pusese la cale ? Singura
- -
mea scuza e ca aveam prea
multe pe cap ca să mă gin-
desc la toate. Cu complici-
toteo noului primar, publi-
caţiile de căsătorie fusese
făcute în termen, conform
leg ii, iar căsătoria celebrată
in localul prim<Jriei cu uşile
să citească ofişele lipite la
uşa primăriei ? Nu s-a trezit
complot, ou tăcut chitic şi
nimeni n-o ştiut despre pro-
iectata căsătorie nici chiar
în ziua celebrării ei. Tn
afară de primar şi de no-
tar, de mire şi de mireasă,
de doi martori, n-ou fost de
faţă decît părinţii d-nei Du-
mitrescu-T ohoni zisă Do-
leti. [ ...]
Pentru orice muritor, că­
sătoria era perfect valabilă.
Statutul casei regale cerea
insă pentru căsătoria mem-
brilor familiei domnitoare
consimţămîntul regelui, care
în speţă l ipsind, lovea actul
cu nulitate. Ar fi fost însă
materie de procedură, căci
actul n-or fi putut fi anulat
decit în justi ţie ; procedurâ
cu toate urmările ei de con-
troverse şi de scandal.
M-om gîndit numaidecit la
altă solutie şi om plecat la
Sinaia.
Am găsit pe rege în pot,
bolnav de gripă şi năduşit.
Se îndopose cu chinină şi
sta la cald, căci o treia zi
era Sfîntul Mihail si voia
să asiste la banchetul cava-
lerilor Ordinului Mihai Vi-
teazul. Cînd i-om spus pen-
tru ce venisem, o rămas ca
tră snit şi cîteva minute n-a
spus nimic. Tn fine, s-a ui-
tat lung la mine şi m-o în-
trebat : "Ce facem ?" L-am
întrebat la rîndul meu doc(j
era dispus să recunoa s că
faptul îndep linit. " Pentru ni-
mic în lume,. - o fost răs­
pun sul lui scurt şi tăios.
1-om explicat atunci situatia
jurid ică a lucrurilor şi i-am
spus că nu erou decît două
solutii : anularea leqală a
căsătoriei în fato tribunale-
lor (cu toate neajunsurile
unei proceduri scandaloase),
sau anularea de fapt o că·
sătoriei prin înlocuirea re-
gistrului stării civile din co-
muna Tohani. Regele s-a
uitat lung la mine şi ochii
lui mi-au cerut lămuriri .
- E foarte simplu, sire.
Actul prin tului N icolae e cel
·din urmă în registru. Ridic
registrul de la primărie, şi-1
înlocuiesc cu unul nou în
care voi copia toate actele
-anului pînă la, şi afară de
o0ctul printului - şi gata l
Pe cînd vorbeam fata re-
.gelui se însenina şi maiesta-
tea sa mi-a completat for-
mula prin cuvintele : "Bine-
înţeles, după ce vei fi des-
tituit pe primar şi pe
notar !". "Bineînţeles, sire !"
Adusesem cu mine la Si-
naia, pentru orice eventuali-
tate, pe prefect. L-am urcat
imediat într-un automobil şi
l-am expediat la Tohoni, cu
{)rdin să fie a doua zi de
dimineotă la minister, cu re-
gistrul, iar eu m-am inapoiat
la Bu cureşti. A doua zi ou
-sosit, conform programului,
prefectul şi registrul, prefec-
tul cu demisia in mînă , so-
·cotindu -se responsab il de ce
se întîmplase în judeţul lui.
1-om refuzat d emisia, reco-
mondîndu-i o discretie abso·
'lută şi l-am trimis' la Bu-
zău cu registrul cel nou. Pe
cel vechi l-am luat cu mine
-acosă pentru a nu pune la
încercare curiozitatea func-
ionarilor, şi după o noapte
riniştită 1-om dus regelui la
Sinaia, împreună cu Sone-
riu, complicele meu în toată
-această opera ti e. Am găsit
pe rege ma i bine, dor încă
înguturăiot şi, cum era toc-
mai în ziua de 8 noiembrie,
o0m profitat de prilej ca să-i
prezint sincerele mele feli-
citări pentru voievodul Mi-
'hai. Regele se pregătea de
masa cavalerilor, care-I aş-
teptou în saloanele costelu-
lui Peleş, dor era fără chef,
parcă ar fi prevăzut toate
necozurile ce-i stau în cale.
Mi-a multumit călduros, a
luat registrul să-I păstreze
el şi m-a rugat să nu las să
se afle nimic despre cele în-
6
l tîmplate. ~m făcutv atent ~e
, suveran ca ne gaseam 10
1 faţa a două fapte deose-
; b ite : căsătoria ş i schimba-
1 rea registrelor. Pentru schim-
barea registrelor garantam
că nu se va afla nimic, căci
eram numai trei în curent cu
"operatia" : prefectul For-
tună, Soneriu şi cu mine.
Actele din registrul cel nou
fu sese transcrise de Fortună
1
şi de Soneriu, şi eram sigur
' de discretia lor ca şi de a
mea. Primarul şi notarul din
Tohani fusese ridicati şi, in-
locuitorii lor, chiar de vor
fi miraţi cum a dispărut ac-
tul pr~ntului, nu-şi vor da
seama despre cele întim-
plate şi in tot cazul, măsuri
au fost luate ca să nu vor-
bească. Nu tot aceeaşi era
situatia cu căsătoria. Prin-
tul Nicolae, considerîndu-se
legal căsătorit, cu buletinul
stării civile în buzunar şi
necunoscind schimbarea re-
gistrelor, va vorbi el de
isprava pe care o făcuse şi
se va lăuda cu ea. Regele
mi-a strîns din nou mîna şi
m-a co.ncediat cu cuvintele :
"Pe N icolae Josă-1 pe seama
mea, pun eu lucrurile la
punct cu dînsur.
Operatia cu registrele a
avut un epilog juridic o lună
şi ceva moi tirziu. După sce-
nele de violenţă dintre print
şi rege, core au urmat pu-
nerii domnescului mire în
curent cu zădărnicirea că-
sătoriei sale, suveranul, mai
ţinînd seamă şi de faptul că
prinţul rămăsese în posesia
buletinului de căsătorie, a
convocat o consultotie de
jurişti care I-au sfătuit să
provoace, sub evitarea ori-
căror neplăceri ulterioare,
şi anularea căsători ei prin
justitie, pe baza art. 12 din
statutul familiei regale. (...]
Printr-o şedinţă a tribuna-
' !ului Ilfov, căsătoria printu-
lui Nicolae, de fapt inexis-
tentă, a fost anulată pe la
mijlocul lui decembrie. Nu
am avut nici un amestec in
, această afacere specială,
1 care a fost regulată aproap3
fn taină de palat şi de Mi-
nisterul Justitiei. Am ştiut de
ea şi atîta tot.
Dar să ne întoarcem pu·
ţin înapoi, înainte de data
acestei anulări juridice, căci
• n-aş vrea să las nepovestit
al doilea episod tragi-co-
mic d in cîte a provocat pa-
tima matrimonio l ă ce co-
pleşise sufletul printului Ni-
colae. Ocupat cum eram la
Cameră cu conver.siuneo şi
cu bugetul, nu m-am mai
ocupat după 8 noiembrie de
scirboasa aventură. Rămă­
sese ca regele să pună lu-
cruri~e la punct cu frate-său
şi intervenţia mea nu mai
avea rost in această afa-
cere. Am auzit şi eu multe
din cele ce s-au petrecut
atunci "în sînul " familiei re-
gale. Dar cum n-am fost
martorul lor şi cum n-am
porn it să scriu amintirile
j prinţului N icolae, ci pe ale
mele, las altora grija să
, tran smită posterităţii ecoul
certurilor dintre cei doi frati,
: dacă vor găsi de c uviinţă , şi
; reiau firul povestirii mele
; din momentul în care ames-
tecul meu în tărîtă a fost
solicitat din nou. Pe la sfir-
situl lui noiembrie, svonuri
. alarmante ou al'uns şi pînă
. la urechile me e şi intr-o
bună d imi neaţă, nu-mi mai
• reamintesc exact data :o, a
! venit la mine colonelul Ma·
nolescu să mă roage să in-
: terviu, "căci altfel se întîm-
plă o nenorocire între cei
doi fraţi". Am arătat colo-
nelului că nu aveam nici o
: calitate să intervin nepoftit
l in această ceartă de fami-
: lie ; că foarte probabil îna·
· inte de a se lua hotărîri de·
: cisive şi definitive voi fi che-
i mat de. r~ge să-r:ni dau. pă:
rerea s1 ca numa1 atunc1 vo1
' putea 'încerca să impac lu·
. cruri le.
Am sfătuit însă pe Mano-
lescu să domolească pe
print, a cărui purtare nu pu-
, ___
tea fi decît condamnată de
, • Din lipsă de timp, se vede.
. nu am luat note zilnice in acea
vreme. Cele însemnate alcl
1
sînt scrise din memorie.
77

. MEMORII
orice o m cu scaun la cap.
A recunoscut şi dinsul că
dreptatea era de partea re-
gelui, in fond, dar că in
formă prinţul era trata t cu
prea multă asprime ş i că o
asem enea metodă nu putea
duce la nimic bun. L-am ru-
gat să mă tie în cure nt ;
mi-a făgădu it, dar cîteva
zile n-am mai auzit nimic.
Deoda tă, toate s-au în-
curcat ; era într-o sîmbătă
posomorîtă de noiembrie,
mă aflam la Cam eră pe la
3 112-4, cu gîndul departe
şi de prinţul Nicolae şi de
întreaga noastră dinastie. Tn
momentul de a intra în şe­
dinţă, m-a chema t Si na ia la
tetefon. Rege le mă ruga să
viu imediat la Foisor. , Colo-
nelul Grigorescu, care îmi
telefona, mă sfătuia să co-
mand un tren specia l din
cauza vremii rele (ninsese
mult si , soselele
, erau visco-
lite) şi să iau cu mine pe
...
Iorga şi pe mareşa lul Pre-
zan, preveniti. Mă intrebam
ce putea fi. Prezenţa lui Pre-
zan fă cea puţin probabilă
o convocare de ordin po-
litic - nu putea fi, desigur,
decît o chestiune de fami-
lie ; desigur, o poznă n ouă
a prinţului Nicolae. Am te-
lefonat numaidecît la gara
de nord să-mi pregătea scă
automotorul şi am trimis pe
Soneriu pe capul şefului sta-
tiei ca să zorească pregăti­
ril e. [ ...]
Ne-am cobo rît la Sinaia
în mijlocul cu riozităţii gene-
ral e. Un automobil al pa la-
tului ne aştepta. Aj'unşi la
Foişor am aflat că orga nu
sosise încă , deşi se făcuse
81/2 *. Regele ne-a primi t
numaidecît ş i ne-a spus că
ne convocase pe Io rga, pe
Prezan, pe Balif ş i pe mine
ca să se sfătuiască cu noi
a supra măsurilor de luat
îm potriva prinţului Nico-
lae. [ ...1
Regele a rezumat - pen-
tru cei care nu le cunos- , să lase lumea să creadă că
teau - evenimentele petre-
• Ior~a a sosit mai tirziu, cn
a utomobilul - n.r.
78
A .., A •
cute ptna 10 acea ZI : InSI S-
te nţele, cîteodată chiar vio-
lente, ale printului, pentru
obtinerea autorizatiei că să­
toriei lu i ; că sătoria lui clan -
destină la Tohani şi anula-
rea actului matrimon ial prin
înlocuirea registrului stării
civile. Apoi ne-a povestit
cele întîmplate chiar în a-
cea zi : amenintarea prin ţu ­
lui de a-1 îm puşca şi de a
se sinu cide după desăvîrşi­
rea acestei isprăvi. Nu se
temea atît pentru el în suşi -
Gavri lă Marinescu luase
toate măsurile de pază şi
corpul de gardă primise in-
structi i să nu lase să trea-
că pe acolo pe nimeni -
cît pentru prinţ. Tn starea
de exaspera re în care se
afla, o în cercare de sinuci-
dere nu era exclusă. [ ... ]
Ne-a declarat răspicat că
el nu vede decît dou ă solu-
ţii : sau N icolae se supune
0 U A
ŞI ramme, sau nu se supune
şi pleacă. El nu cere frate-
său să renunţe la femeia pe
care o iubeşte : să o vadă
cît vrea, dar să o instaleze
undeva singu ră, ş i de căsă­
torie s ă nu mai fie vorba.
Dacă se î ncăpă ţînează in
ideea căsnicie i , nu mai poa -
te face parte din familia re-
gală, şi prin a ceastă exclu-
dere îşi va pierde de drept
şi demnităţile şi gradul pe
care-I are în armată, căci
g ra d şi demnităţi nu sînt
legate de persoana lui, ci
de calitatea lui de prin ţ.
"Mai adaug, a încheiat re-
gele, că N icolae nu va ma i
putea purta nici titlul de
prinţ de Hohenzollern dacă
va pierde pe cel de print al
României ; căci aşa am ho-
tărît în consiliul nostru de
familie". [ ...]
Regele a adăugat că N i-
colae trebuie să se supună
imediat la unele cond i ţi uni .
Să plece sing ur, să nu lo-
cuiască impreună cu d-na
Doleti şi cu atît mai pufin
exis tă vreo legătură între
ei. Să stea şase luni departe
de ţară şi in nici un caz să
-
nu se Înapoieze decit cu
• •
voia regelui, care ii va asi-
gura materialmente existen-
ta în străinătate. După şase
luni de reflectie , si
' de "ex-
perie nţă" să a leagă între
cele două soluţii propuse,
adică să se plece sau plece
defin itiv. [... ]
Sedinta noastră a fost ri-
dica tă, · Prezan, Balif, M a-
nolescu si cu mine ne-a m
înapoiat, 'd upă miezul nop-
tii, cu un tren specia l, la
Bucuresti, iar Iorga a ră m as
să petreacă noaptea la Si-
naia, numai să nu fie cu noi.
Printu l a primit conditiu-
nile frate-să u (ba bine că
nu) şi a renuntat_ la inter:
ventia revolverul u1. Ca sa
plece, îi trebuiau în să pa-
ral e. Regele m-a chemat -
căci "caseta regală" în a-
sem enea împrejurări e nu-
ma i un eufemism - ş i m-a
întrebat dacă nu puteam să
îi fac rost deocamdată de
500 000 de lei, şi mai tîrziu
de 50 000 de franci francezi
pe lună, " pentru nenoroci-
tul de N icki ". Ce nu face
un ministru de fina nţe pen-
tru fericirea si liniştea di-
nastiei ? Am scos cei
500 000 de lei ceruti şi am
făgăduit francii, pe care
i-am plăti t lună d~ lună,
pînă la ina poierea printului
în primăvara anului 1932.
Cine ar fi făcut ~ltfel, să-mi
arunce piatra. Era . la urma
urmelor, un supliment la
l ista civilă si nim ic mai mult.
Barba se tine cu pieptenul
- zicătoarea românului -
si d i nastii le cu parale, cu
parale multe, mai multe
poate decît fac.
Tnainte de a se "pune în
menaj", prir rul Nicolae,
pînă atunci gozduind intr-un
mic apartament din palatul
Cotro ceni 4 , îş i făcuse, ca o -
mul, o dub lă gospodărie, la
tară si la oras. Pe cînd eram
min istru al agriculturii şi el
' Apartament amenajat pen-
tru regina Elisabeta ş{ regele
George după detron a re;\ lor ~i
înainte de e:umpărare :l casei
lui Marie - Angele Polizu , in
Calea Victoriei.

regent, se tinuse de capul
meu să-i dau cîteva hectare
în pădurea Snagovului. l-am
explicat că nu era cu pu-
t inţă fără o lege, dar, ca şi
Elisa B răti anu pentru Cum·
pătul, n-a vrut lege sub pre-
textul, de altminteri foarte
binecuvîntat, că nu dorea s ă
pună in discuţie publică o
liberal itate pe spinarea sta-
tului. Nu vrea lege, dar
vrea locul. Ba chiar şi 1-a
.ales şi s-a instala t pe dînsul.
Nu aveam decît do u ă a l-
ternative : să-I dau afară cu
forta publică - sau să re -
gularizez, cum se rutea, si-
tuaţiunea. Regentu dat a-
fară de la Snagov cu jan-
darmii, atît ne mai lipsea ?
Printr-o decizie ministerială
i -am dat i n fo losinţ~ fără
termen locul pe care-I ocu-
pase şi pe care incepuse
deja să -I ingrădească. De-
ciziunea mea era perfect
nelegolă şi pe această bază
precară a continuat printul
să ocupe locul şi mai de-
parte. Ţărăniştii au mîrîit şi
a u am enintat in surdină si
' '
"in futurum" cu fulgerele le-
g alismului lor de pe atunci.
După ce au ajuns la pu-
tere, în toamna anului 1928,
M ihalache, noul ministru al
agriculturii, s-a şi dus la
fa ţa locului să vadă cum
stau lucrurile. Oamenii prin -
tutui - fără îndo ială din
ordinul acestuia - I-au pri-
m~t cu lovituri de puşcă.
MthalachP. a luat-o la fugă,
incidentul s-a muşamalizat
şi nici curajosul cămăşa r şi
nici unul din succesorii lui
n-ou mai turburat paşnice
posesiune a irascibilului
print, care o ridicat pe a-
ceastă frumoasă proprietate,
otît de ieftin cîstigată, o
foarte frumoasă vi lă. [ ...]
Lo oraş, printul cumpă­
rasP. în parcul Filioescu ca sa
lui Grunberg-Ruleto, care a-
dăpostise cîtva timp lega-
fiunea Japoniei, casă mare,
luxoo să şi de stil accepta-
bil, o ~ezată în faţa vilei
1. P. Vosialopol, fostă Chris-
sovelon i, dor clădită de A-
lexis Catargi pe la sfîrşitul
zvăpăiat al v ietei sale, vila
care trebuia să devie d u pă
"Restaurare" proprietatea şi
reşedinţa d-nei Lupescu, aşa
încît s-a putut spune la un
moment dat că "os tile stau
'
faţă în faţă, alba lună lu-
minînd ... ". Deasupra porţi­
lor de f ier, un N napoleo-
nian, încununat cu coroana
regală, era menit să ves-
tească veci ni lor şi trecăto­
ri lor tran sformarea lăcaşu­
lui şi inalta lui d estin aţie.
După evenimentele din
1931 , prin ţu l , devenit la rîn-
dul lui p ri beag şi strîns de
nevoia parol elor, a vindut
casa şi n-a mai păs trat de-
cît Snagovul, unde şi-a strîns
boa rfel e care nu încăpeau
în apartamentul de la Co-
troceni - inclusiv dama.
Ca sa o fost cumpărată suc-
cesiv de M irto şi de Moloxa,
pen tru a redeveni - nu ştiu
sub ce formă - "imobil re-
gal" şi o adăposti pe d -1
Ernest Urdăreonu, mai întîi
secretor, onoi prefect al pa·
lotului şi vice-mareşa! şi-
Plecarea prinţului in străinătate, unde
nu se tine de cu vîntu1 dat • Reîntoar-
cerea sa" neaşteptată • Scandal, negocieri,
furia reginei • Noua soluţie provi-
zorie şi replecarea prinţului in străinătate
Tndată ce s-a văzut în
străinătate şi cu parale, pri-
ma g.rijă a printului a fost
să nu se tie de cuvînt. Cu
clama la brat o h oină rit
prin toate locuril e elegante
co nsacrate sportului. A de-
clarat cui vrea să audă că,
izgonit de fratele să u, se
va d edica autom obilismului
ca să-şi cîştig e viaţa, a ler-
gînd în cursele internatio-
nale. Pînă să-şi găsească
însă rostu l în noua lu i me-
serie s-a aruncat în sportu-
r ile de iarn ă si o cutreierat
'
hotelurile Elvetiei si Tirolu-
, '
, MEMORII
după d ecapitarea lui Puiu
Dumitrescu - favorit a l re-
gelui. Monogromul şi co-
roana au dispărut de pe
po rţi, în schimb ou pătru ns
in casă "vesela" şi lacheii
palatului şi d-1 Urdăreanu o
putut astfel oferi acolo
doamnei Lupescu prînzuri
despre care s-a vo rb it şi la
C"are ou lur t parte in jurul
Duduii mult i d in şefii de mi-
siuni diplomatice acreditati
pe l î ngă rege şi îna l ţi func-
tionari sau samsari, care au
bin evoit să primească invi-
tatiunile peştelui regesc.
Primind propunerile aduse
de Balif, p rintul şi-a desfă­
cut instalatiile din ţară, cu
inima sfîşiată, a dat procură
pentru administrarea bunu-
rilor sale (încă o condiţiune
o regelui, în schimbul asi-
gurării unei existente con -
fortabile în străinătate), ş i-a
făcut cuferele şi a plecat
peste graniţă. Tnointe de
plecare, a avut loc o lun-
gă întrevedere între cei doi
f roti : ce-şi vor fi spus, nu-
mai ei şi Dumnezeu ştiu.
lui, făcînd senzaţie pretutin-
deni "cu soţia sa". la Zer-
moft a vrut chiar să pre-
zinte " la prince!"se, ma
femme", regelui Alfons a l
Spaniei, co re 1-o repezi t în-
tre patru ochi şi 1-a rugat
să părăsească imediat hote-
lul. De f rică să nu i se taie
subvenţia, junele N icolae
s-a supus. [... ]
Pînă şi regina Maria, atît
de indulgentă faţă de fan-
tezii le sentimentale ale co-
piilor ei, mi-a mărturisit
înainte de plecarea mea în
străinătate că "procedeele
Î9
 i
·..J.
...
;, r .
•
•
• • • ; •
. .. ..· ·MEMORII_.
. .-
• _• •
.. ...
.
_._
-(..,1'-.·
l'4 • "'.,:
. ...
•'il" •
.
·- r.
... '1
~

lui Nico lae" deveneau into- rer-e palatului cecul făgăd ui't. ~ latiste, iar suveranu l o pri-
lerabile. Pe timpul şede rii Despre pocă inţă sau despre: mise rău şi trimisese după
mele la Paris om avut si o schim bare în atitudinea 1 maresalul
, Pr&zan.
eu prileiul să constat cu prin ţului nu putea fi nicj o Am avut imediat viziunea
ochii mei din partea prin-tu- vorbă~ Pe de altă pa~te, ş_ti- l con f uză a unei serii de plic-
lui totala ne!ocotire a an- am ca regele v rea sa ev1te ; tiseli si m-am întrebat dacă
gajamentelor ce luase. So- cu tot preţul scenele ş i dra- . cel puţin de astă dată re-
sise de nu ştiu unde împre- mele, a şa încît îmi înch ipu- : gele va avea cu rajul să taie
ună cu dama ; deşi-şi anun- iam - de c?te ori semnam în carne vie. Cele rntîmplate
tase sosirea la legaţie, Ce- ~ecul - că situatia provi- ! în toamna precedentă fu -
sianu primise instrucţi i să zorie stabi l ită în noiembrie ! sese pentru mine o lectie şi
nu-i iasă în întîmpinare la va dura pînă la sfîrşit şi că ; m-am hotărît să nu ma.i in-
gară şi m-am abtinut şi eu. prin ţ ul va rămîne definihv 1 tru în dans decît da că nu se
Am socotit însă, Cesianu şi in străinătate şi că succese- : putea attfel şi să nu mă a-
cu mine, că era de datoria ru l şi succeso~ii succ:s.orutui l mestec în tărîţă pină nu mă
noastră să facem pri nţulu i o meu vor contmua sa sem- . va sili regele. Am crezut to-
vizită ; la gară am fi dat neze cecuri cît va trăi el. ; tu si de datoria mea, ca mi-
de d-na Doleti ; la hotel o Din nefericire, numai aceas- ~ niStru de interne, să pun ser-
asemenea întîlni re putea ~ tă a doua parte din preve- · viciile Siguran ţei la dispozi-
evitată. Ne-am dus împreu- derile mele s-a adeverit. : tia suveranului si am trimis.
' ,
nă la hotelul Georges V. lntr-o frumoasă zi de a- pe Soneriu înapoi la palat
Printul ne-a primit cu ama- prilie 6 , pe cînd lucram · la ! să întrebe dacă maiestateo
bil itate, dar cu răceală, ca Min isterul de Finan ţe, a ve- . sa are un ordin de dat. Răs­
pe oameni i fratelui detestat. nit Soneriu 7 să mă infor- punsul a fost că pentru mo-
Prin u şa crăpată s a camerei meze că prinţul N icolae ! ment nici unul. Mi-am văzut
de culcare se strecura o du- trebuia să sosească pe ne- de treabă, încîntat că n-a-
hoare plăcută de parfumuri aşteptat-e, cu un avio n. veam să interviu. După­
raf inate, iar în antic ameră Nu-mi venea să cred. Prin· · amiază am aflat că pri n ţul
o luxoasă manta de catifea, ţul p lecase pentru mi nimum sosise şi că fusese întîmpi -
samururi, pălării şi a lte ac- 6 luni, care nu se împlinise nat pe aerodromul mil itar
cesorii de toale tă, aruncate încă, şi se obligase să nu se 1 de la Pipera de ma reşalu~
pe scaune şi sub scaune, fnapoieze î n ţară fără voia Prezan. Mă aşteptam la o
confirmau prezenţa trădată regelui. Viaţa pe care o du- convocare la palat pentru a
prin acea "odor di femina" cea în străinătate, cu dama, doua zi, dar iată că pe lo
ca re nu înşeală n iciod ată. era viaţa care îi plăcea ; . orele 1O, în aceeaşi seară,
Am vorbi t de una ş i de alta, ce să-I fi împins să-şi calce am şi fost chemat. Am găsit
de interesele ţării, dar nici cuvîntul şi să se pun ă din palatul beznă, ca orice casă
un cuvînt despre cazul lui. nou în conflict acut cu re- nelocuită . Un f ecior a aprin s.
' Ma i tîrziu, Ces ianu a aflat gele, de care depindea ma· cîteva lămpi şi m-a d us priflt
că tînăra pereche era în- terialmente cu totul ? l ată cutuoarele de jos la un tu -
scrisă la hotel ca p rince et de ce am primit. vestea a- nel luminat, acesta "a glor-
princesse Nicolos de Rou- dusă ·cu scepticism. Faţă de no", cu pereţi de faia ntă
.
monie. Bineinteles că si
, a- amănuntele pe care mi le-a 1 a lbă ş i căptuşit pe jos cu l i-
ceastă gravă infracţi un e
la dat Soneriu a trebuit însă noleum verde închis. la ca -
an gajamentele luate, infrac- să mă înclin. Secretarul meu pătul cel ă lalt a l tuneluluP
tiune săvîrşită fără nici o ! mi-a povestit într-adevăr că ' am iesit rn fosta casă a lu;
ruş i ne sub ochii Pa risului în- 1
se afla la palat, la Puiu Du- Misu, 'în ca re mă întîlnisem,.
treg, a fost adusă la cunos- · mitrescu, tocmai în momen- in ' 1918, cu delegatii Ar-
1
tinta reg el ui, prin grija lui tul în care Gurăn es c u s 1-a dealului, veniţi să anunţe­
Cesianu. ' chemat la telefon să- I pre· UR îrea, regelui Ferdinand.
Prins, la înapoierea mea ! vie că prinţul N icolae ateri- Regele Ca rol o transfer-
în tară, de legea conversiu- · zase cu un avion la Bel- mase, pe cit putuse, în lo-
nii şi de alte plictiseli, ! grad şi că se pregătea să-şi cuinţă pentru dînsul ş i pen-
mi-am uitat de printul Ni- . tru voievodu l Mihai. Pîn ă·
colae ş i de pr0stiile lui. Din ; ia zborul spre Bu cureşti ; ' atunci, regele mă pnm1se
cînd în cî nd mai aflam de i şti rea, adusă imediat la cu- în totdeauna în biroul tată ­
cîte una boacănă şi o dată i noştinţa regelui, provocase său, în vechiul palat ; căi ­
pe lună transmiteom cu du- : mare emoţie în cercurile pa- ' cam pentru pri ma dată în.
i
apartamentele lui intime. O
• Si printul Carol pe timpul 1 • 9 aprilie, dacă nu mă tnşel.
pribegiei sale primea la Paris, ; ' Secretar general la Minis- desăvîrsită liniste domnea
• •
cu uşa crăpată către d-na · terul de Interne. şi aci ; mi s-a părut o clipă
L upescu ! Traditiuni de fami·· ' 8 Ministrul nostru în Iut;o-
lie, cum se vede ! slavia. că luam parte la un com·

90
 plat şi mi-a venit să rîd.
După cîteva minute de aş­
teptare, pînă să se ducă sus
feciorul să anunte sosirea
mea, regele a coborît scara
în papuci, îmbrăcat într-un
ha(at de mătase cafenie şi
cu mustătile prinse în banda
cunoscută sub numele de
"Es ist erreicht", pusă la
mod ă, dacă nu i nventată de
" fiertatul" împărat Wilhelm
al 11-lea. Am intrat împreu-
nă î.n salonul din stînga şi,
cu masca pe obraz, regele
a început să-mi povestească
cele întîmplate. Prinţul Ni-
colae sosise pe la 3, cu un
avion particular, împotriva
angajamentelor pe care le
luase, călcînd nu numai cu-
vîntul dat, dar şi regulamen-
tele militare si•
statutul ca-
sei regale, căci era încă
print şi militar şi în această
îndoită însusire
•
trebuia să
se supună autorităţii regelui,
şeful armatei şi al familiei
regale. Dar şi mai grav a
Fost actul pe care pr i nţul
1-a săvîrşit după această ne-
învoită înapoiere în ţară.
Regele trimisese la Pipera,
intru intîmoinarea lui, pe
mareşalul Prezan, cu misiu-
nea să-I urce într-un auto-
mobil să-I ducă la Cotro-
ceni si să-I declare arestat
din înalt ordin. Tndată ce
Nicolae a aflat misiunea cu
care fusese însărcinat Pre-
zan, a inceput să-I înjure,
fără nici o consideraţie pen-
tru vîrsta şi pentru ran!=tul
lui, f-a imbrincit şi, urcin-
du-se intr-un automobil ca-
re-I aştepta, o şters-o sin-
gur. S-a dus întîi la Snagov,
apoi către seară s-a înapo-
iat la Cotroceni, unde se
afla in acel moment. Regele
părea calm şi hotărît : pro-
babil că aparatul " Es ist
erreicht" nu permitea fizio-
nomiei sale să manifesteze
toată mini.a ce îi clocotea
in suflet, aşa incit am fost
scutit de o scenă de trage-
d ie, la care nici costumul
său nu era adaptat. " Coane
Costică, te-am chemat să te
rog să te duci chiar acum la
el ş i să-i spui răspicat : ori
se pleacă, ori pleacă. Ştiu
că nu se va plec<:J ; sâ
plece, să scap de el...".
l-am obiectat că cu in-
căpaţinatri nu e bine să
bati fieru 1 cît e cald, că era
mai bine să lăsăm noaptea
să treac ă pes-te cele întîm-
plate ("la nuit parte con-
seil " ). [ ...].
Ne-am despărţit şi m-am
dus să mă culc. Deoarece
se convocase pentru a doua
zi dimineaţă un consil iu de
miniştri sub preşedinţia su-
veranului, am convenit stS
facem această ultimă tenta-
tivă indată după con siliu.
Consiliul s-a •tinut intr-o
atmosferă apă sată. Au asis- ·
tot şi preşedinţii corpurilor
leţ:tiuitoare. Iorga tuna şi
fulgera împotriva prinţului,
cu aceeasi , sinceritate cu
care îi luase apărarea în
noiembrie. Deşi toată lumea
a fost de acord că scanda-
lul trebuia curmat, toti cei
prezenţi au exprimat păre­
rea că trebuia incercat tot
ce era omeneşte posibil
pentru a evita o ruptură de-
finitivă între prinţ şi familia
regală . Cel mai dirz a fost
regele, care a susţinut că
actul de nedisciplină comis
in ajun nu putea rămîne
fără sanctiune si că în tot
• •
cazul printul trebuie să-şi
ispăşească pedeapsa dată
(arest la domiciliu). [ ... ]
Tn realitate, regele se ară­
tase in consiliu intransigent
ca să apere principiul pres-
tig iului să u, dar în fundu l
sufletului o înţelegere cu
frate-său, fie şi şchioapă, îi
convenea mai bine decit un
act de autoritate pe care
slăbiciunea lui omenească,
desbrăcată de purpura re- 1
gală, nu-l aproba in între-
gime şi care i-ar fi aprins
paie în cap în relatiunile
sale cu reg ina Moria, foarte
încordate în acel moment.
Tras în două direcţii opuse
prin grija de a nu s lăbi au-
toritatea sa de rege, pe de
o parte, şi prin intelegerea
straduintelor unui coleg de
pati mă, pe de alta, Carol
ex Caraiman nu cerea mai
mult decît să fie silit de al-
tii la un gest de relativă in-
dulgenţă. Şi astfel, după ce-
rerea unanrmă a celor pre-
zenţi, cu toată intransigenta
lui iniţia lă , a c onsimţit la
un ultim demers pe lîngă vi-
novatul şi omorezatul prinţ.
După cum fusese convenit
între noi, rege le m-a însă r­
cinat pe mine şi pe Iorga
să mai facem o încercare ş i
ne-a rugat să o facem de
îndată. Consiliul a fost sus-
pendat, regele s-a retras în
cabinetul său, miniştrii au
rămas la palat, iar domnul
profesor şi cu mine am ple-
cat la Cotroceni. Pe drum
am domolit cit om putut pe
amicul Iorga, arătîndu-i cit
de more ar fi meritul său
faţă de coroană şi de "ţară"
dac-ar izbuti să împace lu-
crur ile fără scanda l. Căci
pentru mine aci sta miezul
chestiun ii. Tn Europa în-
treaga dinastia noastră era
considerată ca o dinastie
de scandal. Şi Carol şi Ilea-
na (cu Hochberg}, şi Nico-
la~ lucrase bine pentru sta-
bilirea acestei reputatiuni,
ca să nu mai vorbim de is-
torioarele re~inei Maria şi
de exilul lui Ştirbey. Atît
ne moi lipsea : o luptă pu-
blică între cei doi frati , cu
Nicolae terfelind numele de
Hohenzollern în toate loca-
lurile publice din Occident.
Versatil cum era, si influen-
ţabil, lorqo a coborît din
automobil la Cotroceni CU'
totul altul decît se suise în~
tr-insul la palat.
la Cotroceni om dat însă
peste ce nu ne aşteptam.
Plecasem să întîmpinăm
furtuna in faţa prinţului Ni-
colae - spre marea noas-
tră mirare n-om întîl11it-o
decit în faţa reginei Maria
- şi ce furtună ! Dor să n-o
iau înainte, coei momentul
a fost prea savuros ca să
nu depăn firul povestirii
mele şi să nu înşir lucrurile
aşa cum s-au petrecut, în
ordinea lor. la sosirea naos-
81
 MEMORII
tră, printul se afla la doam-
na mamă şi am fost rugaţi
să aşteptăm putin. N-am aş­
teptat mult şi prinţul a in-
trat în cabin etul său de lu-
cru, !Jnde fusesem poftiti să-I
adastăm. Pal id şi deprimat
- se vedea că nu dormise
toată noaptea - ni s-a în-
făţişat ca o zdreanţă de
om. Ne-a cuprins mila pe
amîndoi şi Iorga a început
să-i facă morală, cu bună­
tate şi cu pricepere, căci de
asta e bun. L-a răsucit pe
toate părţile, a evocat me-
moria tată-său, dragostea
lui de tară şi de armată, şi
1-a conjurat să se supună,
in interesul tuturor. Bietul
Nicolae, căzuse într-un je~,
sta cu capul în jos şi cu
ochii plini de lacrimi, repeta
într-una : "Nu pot, nu pot !
Mi-a făgăduit !" Am insistat
şi eu cit am putut asupra
argumentelor invocate de
Iorga şi om adăogat că
pentru moment ceea ce tre-
... buia obtinut înainte de toate
era o destindere a situatiei
care să permită cel puţin
convorbiri şi negocieri nor-
male între cei doi fraţi . Cu-
vintele mele au avut cel pu-
tin darul să destindă fato
contractată si • să usuce ochii
nenorocitului print ; omul,
gata să se înece, a întrezăr it
o scîndură de care să se
agaţe. l-am spus atunci mai
,d epa rte că, odată l iniştea
restabi l ită în rapo rturile fa-
miliale, nu era exclus ca re-
gele să-i mai acorde un timp
dP. gîndire in anumite con-
diţiuni impuse şi de grija
neştirbirii autoritătilor re-
gale, şi de prestigiul dinas-
tiei, şi de cerintele opiniunei
publice. N-aveam nici un
mandat să propun o amî-
nare în solutiunea defini-
tivă a conflictului şi n1C1
n -am propus-o ; am expri-
mat numai o nădejde per-
sonală de posibilitate a
acestei amînări, dar dată
fiind greutatea mea în sfa-
tul Coroanei mi-am dat sea-
ma că această rază de lu-
• V A A
mma 1n negura 1n care ne
82
zbătusem pînă atunci a în-
viorat sufletul necăjitului
prinţ. Iorga a priceput nu-
maidecit situatia şi la rîndul
lui a apăsat că o asemenea
amînare n-or fi cu putintă
decit în cazul în care acele
anumite condiţiuni despre
cere vorbisem eu ar fi pri-
mite şi respectate, fără nici
un gînd ascuns de eludare.
Mai liniştit, printul Nicolae
ne-a răspuns că va reflecta
asupra celor spuse de noi şi
că ne va da răspunsul său
pînă seara, dar că ar voi să
cunoască ce conditii •
anume
i s-ar impune. lnţeleşi fără
să ne vorbim - erau şi
ra re cl ipe în care ne înţe­
legeam - primul ministru şi
cu mine am socotit că în-
frin~erea ccrbiciei tînărului
încăpăţînat era un rezultat
suficient pentru o primă în-
trevedere şi l-am părăsit,
lă sîndu-! să-şi mistuie sin-
gur gindurile.
Pe cind coboram scara
prinţului, mul ţum iţi că ne
îndeplinisem misiunea fără
scandal şi că mai putusem
arunca apă peste foc, a-
ghiotantul de serviciu ne-a
rug at să trecem în palatul
de alături, ,,maiestatea sa
regina dorind să ne vor-
hească ". Ne-am executat.
Am dat de reqinn in solo-
naşul de sus 9 , l îngă ca-
mera ei de culcare ; ne aş­
tepta în picioare cu faţa
c:orP 11şă şi cu c;patele spre
lumină , ca să-şi ascundă o-
chii înroşiţi de plîns, căci se
plînsese mult în acea noap-
te la Cotroceni. Nu intra-
sem bine pe uşă şi, în loc
de bună ziua, ne-a strigat
c·• o violenţă neaşteptată :
..Vreti să-m i ucideti copilul 1
SuntP.ti nişte călăi, ni şte
laşi !" Pe1 mine, o atît de
regală si e l e~antă primire
nu m-a impresionat cîtuşi de
puţin ; ştiam cită flecărie şi
cite patimi meschine se os-
cundeau sub îndrăznetele
invective, dar pe bietul
' 1n acel aşi salonnş 1n care
o g?l~l~cm în 1920. cresprin~ă din
bra\ele colonelului Boyle.
Iorga acest atac brusca t 1-a
trăznit pe loc, încît a amu-
ţit. Ca o fiară sălbatică,
gata să se arunce, exaspe-
rata damă ne-a scuipat în
obraz tot veninul pe care-I
adunase de aproape doi
ani împotriva fiu-său mai
mare. "E cel mai mare mi-
zerabil de pe fata pămîn ­
tului ! E un asasin ! A omo-
rît pe tată-său ! Acum vrea
să omoare pe frate-său şi
apoi pe mine ! le miserable,
le miseroble ! Et vous, oussi,
vous etes des miserables 1•
Se uita ţintă în ochii noştri,
era turbată , şi deodată în
fata surîsului pe care nu-l
putusem reprima s-a repezit
la mine să mă umfle. Am
avut exact vremea să mă
dau după lorqa, ca după o
pavăză, să-I iau de talie şi
să-I împing între mine şi ea.
Regina a căzut în bratele
lui Iorga şi a început să
plîngă cu hohote... Mult aş
fi dat să văd scena de la
o distanţă potrivită : grupul
pe care-I formam, regina
agăţată de barba d-lui pro-
fesor si de o cravată de
bazar, ' iar eu de ceal altă
parte cu mîinile proptite în
şoldurile istoricei redingote,
trebuia să fi fost de toată
nostimada ! De data asta,
pornise moara de vînt îm-
potriva lu i Don Quijote şi
a lui Sancho Panza ! Toată
scena o durat numai cîteva
secunde. Iorga şi-a regăsit
graiul, o respins respectuos
pe maiestatea sa şi, încli-
nindu-se ca un cavaler, a lă­
sat să cadă de la incomen-
surobilo sa înălţime urmă­
toarele cuvinte :
" Doamnă , nu ne mai ră­
mîne decît să mulţumim
maiestătii voastre pentru
deosebit de măgu l itoarea
primire făcută reprezenta n-
ţilor guvernului Ţerrrei şi
să ne retragem !,.
M -am înclinat şi eu, mai
puţin adinc şi moi puţin
gratios, din cauza burtii, şi
am părăsit camera, demni,
unul după altul, pe cind " ne-
norocita mamă " (şi într-ade-
 \

MEMORII
văr că era) continua să Tn Piata Palatului şi pe de sănătate. Era gata să
suspine şi să-şi stoarcă ba- Calea Victoriei lumea forfo- plece şi să stea chiar un an,
tista. tea. Sosirea prinţului în ţară dor nu voia să plece decit
Afară, Iorga îşi muşca în misiune pentru studiu(
şi conflictul dintre dînsul şi
încă buzele de mînie. " Auzi , anumitor proble me in legă­
rege nu mai erau ignorate tură cu inarmorco ţării sau
domnule, ei, să ne trrrathe-
ze aşa !". Eu rîdeam. " Ei, de nimeni ; în lipsa unor şti ri cu reorgan izarea armatei.
<J-ta rrîzi ?". Desigur, e ma i precise, toate zvonurile fă­ Şi tot atît de categoric a
bine să rîdem ş i să n,u spu- ceau drum si •
fiecare comen- declarat că nu prim eşte lîn-
ta evenim entele după sim-
• • V • ,.

nem n1m1c i sa nu ma1 m- gă el "un spion al lui fra-

veninăm lucrurile ! "Ei, patii ŞI tem~erament. Se te-său". Pe această din ur-
dhrrrag ă, poate ai dhrrep- aflase despre întrunirea mă chestie si-a iesi t ch iar
tate ... " Şi n-am mai spus ni- • •
"' . . .
manu 1 n1m1c.
Consiliului de M inistri •
la din sărite, a ţipat şi a înju-
N e-am înapoiat în fine la palat, despre intreruperea rat. Regele, pe de altă par-
palat. Şedinţa consiliului a şi reluarea lui. Iorga şi cu te, ţinea mortiş la "motivul
fost redeschisă. Am raportat mine fusesem văzuţi plecînd sănătăţii", vrînd să lase
conversatia noastră cu prin- în acelaşi automobil şi ur- să se înţeleagă că fra -
tul Nicolae. Toţi miniştrii au măriţi pînă la Cotroceni de te-său Nicolae nu mai era
rugat pe rege să primească gazetari. Lumea aştepta cu în toate minţile lui, şi
o solutie i nterm ed iară între nerăbdare o lămurire. Tn loc acesta se apunea din răs­
cele două extreme ale for-
să dea, dacă nu o lămurire puteri tocmai fii ndcă îi
mulei "să se plece, ori să
plece". Tn cele din urmă re- exactă , imposibilă în sta- ghicise gîndul. Iorga a aler-
gele o consimţit să acorde diul în care se aflau lucru- gat de la unul la altul,
printului încă un răgaz de rile, cel putin cîteva expli- căutînd să-i împace sau să
gîndire de un an, sub urmă­ caţiuni în cadrul problemei găsească formele interme-
toa rele conditiuni
•
: de rezolvat, preşedinţia diare. Abia seara tîrz;u a
1. Printul să primea scă con sil iului a găsit de cu- putut să înfrîngă încăpăţî­
pedeapsa discip l inară (arest viintă să dea următorul co-
• narea printului şi să-I aducă
la domiciliu) ce-i fusese da-
municat absurd şi caraghios să primească "motivul sănă­
tă, pedeapsă ce va fi ridi-
cată după 2-3 zile. care n-a făcut decît să înte- tăţi i.,, la care regel e ţinea
2. Prin ţul să plece în stră­ tească răspîndirea zvonuri- în ruptul capului. Şi n-or fi
in ătot~ pentru căutarea să­ lor celor mai fantastice : înfrînt-o dacă nu s-ar fi pu s
nătăţii, un concediu de un "Alteta sa regală princi- si el să urle si mai tare de-
• •
an acordîndu -i-se în acest pele Nicolae a sosit ieri la cît printul.
scop. Bucureşti p?.ntru o scttrtă A doua zi dimineaţă, am
3. Prinţul nu se va prezenta
sedere în vederea orînduirii fost chemat la palat, unde
nicăiP.ri ca căsătorit cu d-na •
Doleti, cara nu va putea unor afaceri personale. Azi am găsit pe rege împreună
purta titlul da "pri ncipesă dimineaţă a avut loc la pa- cu primu l său ministru.
Nicolae a Români ei", pre- latul regal, din Calea Vic- Exasperat de cele petrecute
cum abuziv o făcuse în toriei, un consiliu de miniş­ în ajun, Iorga refuza să mai
trecut. tri, sub preşedinţia m. s. re- meargă la Cotroceni şi să
4. Prinţul va fi insotit pe gelui. Consiliul s-a ocupat ceară prinfului să scrie şi să
timpul concediului său în de planul Tardieu". iscălească cererea d e conce-
străinătate de un ofiter ge- După amiază, Iorga a vă­ diu "pentru căutarea sănă·
neral desemnat de rege. to zut pe print şi a făcut de tăţii" şi regele mă chemase
Regele a rugat pe loqJa mai multe ori naveta între pe mine, să mă duc eu. Tn
să aducă aceste hotărîri la Cotroceni şi palot, căci ne- realitate, printul consimţise
.
cunostinta . Nicolae,
. printului gocierile au fost anevoioas e să pl ece ,,şi" pentru căuta­
în întrevederea pe care asupra punctelor relative la rea sănătătii, dar să fie
urma să o aibă cu dînsul mobilul plecării în străină­ totdeodată însărcinat şi cu o
către seară (pentru răspun­
tate şi la impunerea unui în- misiune de studiu. O conce-
sul de principiu al prinţului) soţitor ales de rege. Prinţul siune pe care regele o pri-
si
• a ridicat sedinta.
• • Nicolae a declarat categoric mise după insistentele pri-
10 Regele ales pentru
şi-a că nu se simţea de loc bol- mului său sfetnic, cu condi-
această însărcinare pe genern- nav si că n-avea ce căuta tia să nu figureze în cererea
lul Bădescu. Proiectul a ră­ •
mas însă fără u rmare. în străinătate pe motiv de concediu. Am primit mi-

83
 -siuneo ce mi s-a încredinţat, iotă, fac ce-mi cereti, dor că cu timpul va reveni la
dor cum nu trotosem eu cu apoi să-mi scrii negru pe alb sentimente mai normale fată
Nicolae a m pus chest iunea : că guvernul mi-o cerut să de mine, ceea ce s-a şi în-
"Ce fac dacă printul neagă , redoctez cererea mea de tîmplat in cursul anilor.
că a co n si mţ i t faţă de d-1 · concediu in termenii pe care De la Cotroceni, am mers
Iorga la cl auza « Sănătă­ · ii doriţi !" N-am priceput la direct la palat şi om înmî-
ţi i » ?". Tn tr-o secundă Iorg a ce putea să-i servească un nat regelui cererea printu-
o scos încă o hîrtie din asem enea certificat, dor i lu i de concediu. Regele a
ghiozdan, s-a aşeza t la ma- l-am făg ă duit cu dragă ini- citit-o cu o vădită sa-
să şi a scr is următoare a scri- mă . Printul s-a aşezat la bi- tisfactie, mi-a mulţumit {il
:Soare 11
pe care apoi mi-o roul său, şi-o scris frumos ny avait pas de quoi) şi
înmîna t-o ca să foc uz de cererea de concediu "pentru mi-o strîns mina cu căl­
dinsa la nevoie : c ă utarea sănătăţii " , aşa în- dură. Si •
astfel s-a termi-
"Alteţă reg ală, cit n-am fost nevoit să foc not partea dramatică a con-
Mul ţ ăm i nd altetei voastre uz de scrisoarea lui Iorga, flictului dintre print şi rege.
regale pentru hotărî rea atit , core o ră mas în ghiozdanul Dacă de oei înainte ou mai
.efe ono rab i l ă pe care o , meu. După ce om citit si om fost certuri şi înjurături în-
1

luat-o şi bucuros că studii
folositoa re ţă r ii si nt in vede-
rea alteţe i voa stre regale, o :• pe bloc-notul insemnat cu
rog să -şi amin te ască de cu-
vintul d e prin t ş i de cavaler
pe care mi 1-a dat şi să
<Jducă inainte numai ingriji-
rea să nă tăţi i sale ca motiv
băgat hîrtia prinţului in
buzunar, om luat o foaie de
N -ul napoleonian şi om scris
la rîndul meu :
" Atest prin aceasta că om
cerut, în numele guvernul ui,
altetei sale regale să redac-
tre cei doi fraţi, ele s-au
petrecut între patru ochi, şi
cel putin fără scandal pu-
blic. Arestul prinţului a fost
rid icat după 3 zile şi impul-
sivul tînăr a plecat în stră­
inătate fără însoţitor, dar
desărcinat de orice functie
1

al ce rerii de concediu. teze cererea sa de concediu ori otribuţie. Tnointe de a

Aş a am co municat maies-
1ăfii sal e şi nu un perf ect
gentleman ca alteta voastră
regal ă va d e zm i n ţ i pe un om
-onest, în c re ză tor în asigu-
rări l e ce p rimeşt e.
Ro g pe alteta voastră re-
gal ă o crede i n sincera mea
afecţi un e şi dorinţă de a
. sem nici un rol în ceea ce
-o servr.
(s) N . lorgo H , sau dacă jucasem unu l fu -
Am băgat scrisoarea i n
tra is t ă ş i am plecat la Co-
troceni cu gîndul la scenele
~i la pl ict iselile care m ă
mai aşt e ptau. Cu nevropaţi i,
socoteala de acasă nu se
potriveşte în s ă niciodată cu : de interne, nu l e-aş fi putut
<:ea din tîrg. N -am avut să . declina. More mi-a fost mi-
infrunt nici o scenă, n-am
inti mpi nat nici o plictiseală.
P~int.ul: reven it în fire, ras şi
fnchrn1t, m-a primit în ţinută
.efe "marine!", m-a ascultat
in lin i şte, mi-o oferit o •ti-
90retă , s-a g i ndit două mi-
nute ş i m1 -a spus : "Bine,
11
ln facsi m lle 1a A nexa ...
în termenii în core o fost
redactată .
(s) C. Argetoianu,
11 april ie 1932
M -am despă rţit de pr i nţul
N ico lae cu impresi a că ră­
măse sem prieteni. Nu juca-
el numea " nenorocirile lui",
sese acela de împăciuitor.
Executasem cu duhul bli n-
d etii misiunile pe core mi
le încredinţase regele ş i pe
core în calitatea mea de
ministru, şi încă de ministru
rarea, doi ani moi tîrziu, să
constat că prinţul evita să
mă întîlnească şi să-mi
strîngă mina în rorele îm-
• V • A
pre1uran rn care om avut
deosebita fericire să mă gă­
sesc în apropierea lui. Re-
. g ino Elisobeta mi-o confir-
. mot că era furios pe mine.
Treaba lui. Nu m-om îndoit
pleca a avut o întrevedere
" de împăcare'' cu regele.
Ce-şi vor fi spus unul altuia
n-a ştiu t nimeni, şi e treaba
lor. Şi regina Maria, core
luase cu atîta violenţă par-
tea lui " litle pig ", s-a îm -
păcat cu "Big pig " cel
putin în aparenţă.
Că prinţul Nicolae nu s-a
tinut in lunile si în anii ur-
•
mători de angajamentele
luate faţă de fratele lui şi
că i-a tras un formidabil
ch iui e altă chesti une. Cele
întîmplate în familia regală
din aprilie 1932 inainte, ne·
fiind întru nimic amestecat
cu amintirile mele perso-
nale, las altora grija să le
povestească. Ar fi păcat,
pentru desăvîrşite punere în
valoare a iubitei noastre
dinostii, să nu se găsească
nimeni cu conde iul în
mînă. t!
1
• Situaţia prinţului
Nicolae
nu a fos t definitiv r egulata
decît in 1937 (A se vedea în-
semn ările mele zilnice) .

.84

1856 1923
Prof. univ. AURELIAN SACERDOTEANU
l n cea ăe a doua jumătate a se-
colului trecut, o nouă şcoală istorică
ro mână apare în învăţămîntul superior o
dată cu A . B. Xenopol, Ioan Bogdan,
N. :targa şi Dimitrie Onciul. Fiecare dintre
aceşti mari istorici, fiind un exponent al
vremii sale şi al condiţiilor în care s-a
for mat, a av\lt modul său de a interpr eta
mărtur ia istorică. Ş i au depus eforturi
creatoare purtînd totdeattna pecetea per-
sona ~ită ţii lor. Se simţea însă nevoia ca
toate acestea să fie r eunite într-un tot
orgaDic, să devină un bun obştesc, să ca-
pete o arie cît mai largă în cercetarea
istor ică, cu alte cuvinte să ia fiinţă o
şcoa lă istorică română menită a deveni o
tradiţie preţioasă în ştîinţa noastră. In
această privinţă un merit principal îi re-
v ine lui D. Onciul.
Preocupat p ermanent de cunoaşterea
faptelOi" şi de con.firmarea lor prin cît mai
n umeroase mărturii i.stox-ice, D. Onciul n··a
trecut niciodată in l uerările sale de litera
acestora. Nu vom găsi la el pagini de exal-
tare sau pagini de literatură pe care k>h1şi
r7- ···" ...
! ,_.: .,
'•..
,:
:·
·:
•
nCIU
istoria J:e cere. De aceea lectura operei
sale nu poate fi o lectură căutată ş i uşm·
reţinută. In schimb, fiecare lucrare a sa
trebuie studiată, analizată, judeeală şi în
această privinţă totdeauna ea rămîne un
model, într-un anumit sens, demn de ur-
mat. Se cuvine dar să ne oprim o c lipă
asupra 1I.gurii acestui proeminent istoric
pe care 1-a dat naţiunea noastră.
Dimitr.i e Onciul este un fiu al plaiurUor
Bucov·i nei. S-a născut în .salul Straja, iar
copilăria ş i-a petrecut-o în satul Vicov, ve-
ain cu Putna, ctitoria marelui Ştefan voie-
vod. A făcui studiile Uccale ş i universitare
l a Cernăuţi şi a continuat speciaUzarea Ia
Viena şi la Berlin. După ce şi-a susţin~t
lucrarea de doctorat în 1884, a devenit pro-
îesor in învăţămîntul secundar, în care a
funcţionat pînă în 1896, cînd a fost che-
mat să ocupe catedra de istoria r omânilor
la Uni-veTh'itatea din Bu cureş ti. Ultedor i
s ...a încredinţat postul de d irector general
al ArhiveloY statului (190~ , a fost ales
membru al Academiei Române (1905) şi
preşedin tele oi (1920), fiind in acel~i timp
85
~i membt·u al Comis ie i monumentelor is-
torice (1013), căreia, de asemenea, i-a de-
venit preşedinte (1919). In toate aceste
domenii el a dc.pus o statornică muncă or-
ganizatorică şi a contribuit la bogate rea-
lizări ştiinţifice şi culturale.
Onciul era un b ărbat chipeş, r eprezen-
tativ, impunător la vedere prJn bogăţia
capilară şi privirea iscoditoare a ochilor
care fulgerau scintei pe faţa-i oacheşă.
Această prestanţă era însoţită de o v·oce
gravă, sonoră, totdeauna solemnă. De obi-
cei era stăpîn a:>e firea sa, dar cînd con-
stata o abatere de la disciplina muncii
sau de la buna metodă a cercetării, mai
alos la discipolii săi, atunci cu uşurinţă
devenen irascibil şi neîndurător. Dotat cu
bună dispoziţie pentru viaţă şi societate,
devenea posac şi inaccesibil ori de cîte
ori suferinţa care-i adusese beteşug la
picior încă din copilărie îl chinuia din nou.
Altfel societatea lui era căutată, decor.nd
maiestuos atîl saloanele, cît şi reuniunile
solemne şi ştiinţifice . Era un om deplin.
Cu toale ocupaţ iile multiple pe care
le-a avut şi car e i-au absorbit o mare
parte din timp, Onciul a putut totuşi să
întrepri.ndă cercetă ri istorice profunde pri-
vitoare la perioadele cele ma i puţin cu-
noscute din t recutul patriei noastre. El a
f9st p reocup-at de două probleme funda-
mentale : originea şi .formarea poporului
român în Dacia şi modul în care au luat
fiinţă politică statele româneşti Moldova
şi Ţara Româ nească. Pentru cea din tîi
problemă a II'ămas fundamentală lucrarea
sa intitulată Critica teoriei lui Roesler
(1885), prin care dovedeşte formarea po-
porului român pe ambele maluri ale Du-
nării, dar ş i prin întărjrea romanităţii
nord-dunărene prin admigrare din dreapta
fluviului. La această înlîie lucrare, Onciul
a adus .noi contribuţ ii prin care a lămurit
sensul tra diţi e i noastre istorice ş i a pus în
l umina ei justă chestiunea română. Pen-
tru a doua probl~mă a rămas fundamen-
tală lucrarea O·riginile pdncipatelor r o-
mâne (1899), sinteză a lu cră rilor lui ante-
rioare de foarte întinsă informare ş i
critică, privitoare la fundatorii principatu-
lui moldo\. ean (1884) ş i originile principa-
tului Ţara Român ească (1891- 1892).
Onciul nu se îndoieşte de adevărul cu-
noscutei tradiţii indigene despre Dr~goş,
care ar fi primul domn maramureşan al
micului pr.i ncipat de pe Moldova superi-
oară. De acolo ţara Moldovei a crescut
repede, ajungtnd de sine stătătoare sub
alt domn maramureşan, Bogdan. 1 s-a im-
pus astfel concluzia că "Dragoş este înce-
pălorul", iar "Bogdan complinitorul înte-
meierii". Credea deci într-o m!graţie ma-
ramureşană, care nu poate fi negată, dar
care n-.a putut avea .intensitatea tpe care
i-a acordat-o. In schimb, pentru Ţara Ro-
mânească, ale cărei începuturi le considera
mai întunecate, a demonstrat fără putinţă
86
de tăgadă că nu poate fi vorba de un " des-
călecat". Pentru el, Negru Vodă al tradiţi e i
indigene nu este d ecît o personimcare mi-
ti că . Documentele sig.ure 1-au determi nat
să cons!dere începu turile politice ale Ţării
Româneşti în ceea ce a numit "dualitatea"
Litovoi-S eneslau de la mijlocul secolului
al XIII-lea şi devenâtă stat un.itar sub Ba-
sarabi la sfîrşitul aceluiaşi secol. Tradiţia
descălecării din Făgăraş nu-i decît o con-
taminare a mitului lui Negru Vodă cu fap-
tul istoric sigur, posesiunea în Făgăraş a
lui Ra du Vodă, tatăl tlui Mircea cel Bătrîn .
Din aceasta se dezvoltă tradiţia cărtură­
rească a lui Radu Negru, care nu a putut
apărea decît cind Ţara Românească ajun-
sese deplin autonomă. Aceste concluzii au
fost sprijinite ş i prin a lte studii ale sal e,
paralele sau ulterioare, în care constantele
au rămas neschimbate.
In momentul cînd au apărut studiile lui
Onciul, ele au constituit o surpriză pentru
toţi, căci istoriografia timpului se anchilo-
zase în teorii romantice şi nedocumentate.
Onciul a schimbat cu totul aspectul sub
care erau privite aceste probleme pînă
atunci ş i modul cum trebuiau să f.ie ele re-
zol\. ale. Prin critica serioasă a izyoarclor
istorice la care se adresa ş i prin metoda
de lucru, care a devenit apoi "şcoa l a On-
ciul", punctul- să u de vedere a biruit.
A ceastă şcoală s-a remarcat în mod deose-
bit prin seminarUle sale, în care s-au for-
mat numeroş i cercetători, printre care Va-
sile Pârvan, ale căror lu crări sînt şi as-
tăzi fWldamentale în problemele dezbătute.
Desigur, ne-ar fi plăcut să v edem pe
Onciul trecînd dincolo d e cercetarea ist o-
riei pragmatice şi de erud iţ ie. Dar el, deşi
adesea t rage concluzi'i general izatoare, prin
modul să u d e a concepe istor·i a şi prir1
metoda sa de lucru nu a căutat generali-
zărj dincolo de sistemul pragmatic al cla-
sificării fenomenelor istorice, nu a p ătruns
în domel1liul abstract al filozofiei istoriei,
cum a u făcut- o con temporanii să i Xe nopol
ş i Iorga. De aceea nu se poate spune nici
că el a fost adeptul unei anumite concep-
ţii filozofice, cu toate că uneori, pornind
d e la amănunt, a putut să se ridice la
generalizări valabile.
După moartea lui Onciul, istoniografia
română a făcut progrese simţitoare în
multe sectoare de cercetare şi a adus în-
dreptărâ. şi completări atît de amănunt, cit
şi de intel1Pretare, mai ales în ultimii două­
zeci de .ani. In ceea ce priv eşte însă con-
cluziile principale ale cercetări-lo r lui On-
ciul, acelea au rămas ca puncte de p lecare
pentru o mai a·dîncă fundamentare prin
alte cercetăr i. Pentru această activitate
onduleană împrumutăm iarăşi caracteri-
zarea lapidară a lui Iorga, după care ea
reprezintă ,,o muncă şi o reputaţie pe care
nimi c nu le mai poate ştirbi, o dată ce
ele sînt".

Istoriografia timpului nos-
tru, în acţiunea de reconsi-
derare a tot ce este valoros
în patrimoniul cultural al
ţării, î l aş ază pe Şt. L. Roth
printre figurile proeminen -
te ale trecutului. Fecunda
sa activitate publicistică,
cît şi premisele l oqice ale
acestei activităţi l-au a-
propiat pe .c)t. L. Roth
t ot mai mult de aspiratiile
maj orităţii covî1·şi to are a
populaţiei din Transilvania,
re prezentată d e poporul ro-
mân. A fost primul intelec-
tual sas care în lucrarea sa
din 1842 "Lupta pentru lim-
bă în Transilvania" a susţi­
nut dre p turile politice ale
poporului român, înfierînd
proiectul Dietei transilvane
de a înlocui limba latină de
stat prin cea maghiară. El
a fost acela care a rostit
răspicat adevărul, pe ca-
re expo nenţii Transilvaniei
f eudale din acel timp cău­
tau să-l eludeze : "In zadar
se căznesc domnii de la Die-
ta din Cluj să dea Transil-
vaniei o limbă oficială a
tuturor ; am avut-o întot-
deauna ... nu este nici limba
germană, nici cea maghiară,
este limba română, pe care
o ştiu toţi, fără s-o fi învă­
ţat ". Toto dată, Roth a în-
ţeles necesit atea statorni-
Dr. docent CAROL G6LLNER
ctrn unor relaţii prie t eneşti
întt·e t·omâni, maghiat·i,
get·mani etc.
Participarea Lui Şt. L. Roth
la marea adunare naţională
de pe Cîmpia Libertăţii de
la Blaj în ziua de 3/ 15 mai
1848 nu este lipsită de sens.
1şi verifică de visu prof un-
dele sale intuiţii. Lozinca
"virtus romana rediviva" în-
scrisă pe drapelul tricol or,
ce flutura p e această cîm-
pie /Temătîndă de primă­
vară şi l ume românească, ii
întărea şi mai mult convin-
gerile şi îi furniza n o1 im-
pulsu-ri pentru tezele sale.
Et·a con v ins că aceste tt·ei
cuvinte de pe stindard, cu
rezonanta l or istorică, sem -
nifică d eş t eptarea conştiin­
ţei naţionale a popot·ului t·o-
mân. Tot odată el a inteles şi
conse cinţele inevitabile ale
acestei mişcări naţionale
atunci cind, cu o suges tivă
metaforă, spunea că t oate
acestea vor pricinui "bătăi
de inimă la Bucureşti ~i
Iaşi" . Pentru asemenea
afirmaţii cutezătoare, pr·e-
cum şi pentru participat·ea
sa în comitetul de pacifica-
ţie alături de t·eprezentanţi
ai poporului r omân, un tri-
bunal din Cluj l-a condam-
nat la moarte. In zi1.l,1 ele
11 mai 1849 temerarul lup:ă­
t or a f ost executat.
Cu o nespusă energie, ab-
negaţie şi pasiune porne .~ te
la redactarea lucră rilor sale,
ce se succed cu o surprin ză ­
toare rapiditate. In ciuda
obligaţiilor famili ale, volu-
mul lu crărilor sale creşte
vertiginos. Lucrarea despre
"Bresle" o scrie lîngă patul
de m oarte al fiului şi fiicei
sale ; t·edactează în acelaşi
timp lucrarea "Criza bă­
nească şi pauperizarea Tran-
silvaniei".
Fiecare lucrare se r efle ctă
una în alta, se completează
şi se justifică. Fiindcă
la baza tuturor acestor lu-
crări stă ideea de luptă îm-
potr iva mizeriei, lupta îm-
potriva nedreptăţii şi ne-
clintita sa s tăruinţă de a
ajuta pe cei oropsiţi. .,Nu e
greu să găseşti bărbaţi- re-
marcă Roth - CC!.re vor să.
înalţe statui în măreţuL t em-
plu al ştiinţei. Dar pentru
aceasta e nevoie, mai întîi,.
de salahori, de zidari, de
dulghet·i. Şi pentru asem.e-
n ea munci f oar te puţini sînt
deprinşi ... De munca mîini-
l or lor e însă absolută ne-
v oi e. Deplin conştient m-am
hotărît penttu această mun-
că desconside1·ată, muncă.
anostă, dar absolut indis-
pensabilă".
Rot h voia să trezească din.
letargie p~ contemporanii
săi ; voia să-i oblige să 1·e-
flecteze şi să discute : "Tre-
buie stăruit, cu t oate pu-
t edle şi cu toată autot·itatea,
ca oamenii să se hotărască
să fie sau rec?, sau calzi, în
nici un caz indiferenţi, căd
indiferenta exclude lupta şi
astfel nici biruinţa mt. e po-
sibilă".
Din păcate, tocmai artico-
l ele în care autorul dădea
ft·îu liber cr?ticii sale neier-
·Moa·re au căzut jertfă foa1·-
fecei cenzurii. Şi pentru a
face posibilă publicarea ce-
l orlalte a1·ticole, s-a văznt
nevoit - după cum spune
ironic Roth - "să înfăşoare
în catifea conside1·entele
sale".
Posteritatea i-a t·ectmos-
cut însă meritele. Incă în
1925, N . I orga aprecia astfel
opera şi activitatea Lui Şt. L.
Roth: " Ceea ce constituie
originalitatea acestui om.,
capabil de a exp1·ima în-
tr-un stil personal idei de
un adînc adevăr, găs ite în
citirea sa, desigur, dar $1. in
propria sa intuiţie , e într-o
e.pocă de f ormule şi f orma-
lism, desfacerea de ~~lu cru­
rile din afară••, căutarea sin-
ceră a soluţiilo·r în jurul
său însuşi, prin observaţii şi
gîndire".
87

Intre manifestările consa-
crate aniversării a 90 de
ani de la proclamarea inde-
pendenţei de stat a Româ-
niei se numără ş i sesittnea
ştiinţi fică a Societăţi i de
ştiinţe istorice şi filologice
din Republica Socialistă
România care a avut loc la
Ploieşti , în zilele de 13 şi
14 mai a.c.
La lucrările sesiunii (des-
făşurată în sala de festivi-
tăţi a Palatului Cultu rii) au
parlicipat delegaţi ai celor
28 de filiale şi ai unor sub-
filiale ale Societăţii, în
majoritate cadre didactice
din învăţămîntul de cultură
generală - re prezentru1ţi
ai Ministerului lnvăţămîn­
tului, ai organelor locale de
partid şi de stat, ai Consi-
liului de conducere al
S.S.I.F., precum şi num eroş i
profesori din Ploieşti.
Comunicarea de deschide-
re a fost prezentată de prof.
univ. Vasile Maci u, membru
corespondent al Academiei,
care, vorbind despr·e ,.Par-
tidele ş i grup ă ril e politice
şi atitudinea lor fată de
probJema independentei Ro-
mâniei" a demonstrat, pe
baza unei adînci analize
şt iin ţifice, că în ciuda unor
diferenţe sensibile în ceea
ce priveşte preconizarea
căilor ş i a condiţiilor de
realizare a acestui act, toate
forţele social- politice din
România anilor 1875-1678
au dorit independenţa ţării
şi au militat pentru dobîn-
direa ei.
88
ISTORICE
ŞI FILOLOGICE
iNCHINATA
RĂZBOIULUI DE INDEPENDENŢĂ
Cele mai multe dintre
celelalte 12 comanicări, re.
prezentînd intet·esante con-
tribuUi de ist~rie locală, au
oglindit cu precădere as·
p ecte privind îndeosebi ati-
tudinea maselor populat·e
din diferite regiuni ale ţării
faţă de războiul de inde-
pendenţă. Titlurile lucrări­
lor sînt grăitoare în această
privinţă. Astfel prof. Paul
Popescu (Ploieşt-i) s-a ocupat
de "Atitudinea ploi eşteni­
lor faţă de războiul de in-
dependenţă" ; prof. Dimitrie
Ionescu (Buz~u) de ,.Con-
tribuţia oraşului ş i judeţ ului
Buzău la susţinerea războ -
iului de ind ep endenţă",
lector unive•·sitar Cezar
Şerbu ş i prof. Paul Pălt enea
(Galaţi) de "Contribuţia
maselor populare din re-
giunea Ga{aţi la desfăşuca­
rea războiului", respectiv
de "Manifestări literare şi
artistice Ia Gala~i pentru
susţinerea războiului de
indep endenţă". Sprijinul
maselor populare din Mol-
dova a fost prezentat şi in
comun i cări le prof. Mihai
Zamoşteanu (Piatra Neamţ)
şi Ion Ciută (Bacău). Ace-
laşi aspect important a fost
urmărit, pe plan general
insă, de prof. N. Adăni­
loaie, care a reliefat in co-
municarea sa contribuţia
ma. elor populare de pe
ambele versant-e ale Carpa-
tilor. Al te două comunicări,
susţinute de V. Netea t '
SESIUNEA
DE COMUNICĂRI
A SOCIETĂŢII DE
ŞTI1NJE
(Ba cureşt i) şi
VI. Dicutescu
(Cluj) s-au referit în mod
special la felul m care
transilvănenii, bănă ţen ii ş i
lmcovinenii au înţe les să
fie alături de fraţii lor de
peste Carpaţi în anii răz­
boiului din 1877-1878 .
De un interes deosebit
s-au bucurat ş i comunicările
prezentate de conf. univ.
C. Velichi (,.Spicuiri din
presa stră in ă asupra lupte-
lor de la Rahova şi Plev na")
şi Georgeta Tudoran ("So-
cialiş tii români şi războiul
p entru independenţă"). In
comunicarea intitulată "18f7
în foJclo rul moldovenesc"
lectorul universitar V. A-
dăscăli tei s-a referit la evo-
carea războiului de inde-
pendenţă în versurile unei
piese de teatru folcloric, în-
tîlnită pe un perimetru
destul de larg al Moldovei
centrale, în diferite varian-
te, cu un titlu semnificativ:
"Căderea Plevnei sau pre-
darea lui Osman Paş a".
Sesiunea ştiinţif ică orga-
nizată de Societatea de Şti­
inte Is1orice şi Filologice Ja
sediul filialei sale din Plo-
ieşti , a contribuit prin co-
municăr.ile prezentâte, la
cunoaşterea unor noi şi im-
portante aspecte ale luptei
pentru cucerirea indepen-
denţei noast'i·e nationale. Ea
a constituit, în acelaşi tim p,
Ufl modest omagiu adus
înaintaşilor noştri, eroilor
care ş i -au dat viaţa pentru
libertatea popot·ului ă·omân.
ELVIRA PREDA
 O COLECTIE .DESPRE TRADI (IILE
EROICE ALE POPORULUI NOSTRU
Editura militară a luat .bniţiativa
<ie a publ!ca 1nt.r-o co lecţie intit'Ula tă
3
,Fii ai neamului r Gmânesc" biogra-
fiile unor eroi din io.stoti,ia patri-ei
noastre. După broşut'i le "Căpitanul
de panduTi Simion Mehedinţeanu",
"Căpitanu~ Valter 1\l!ărăcinea.nu",
,,Maiorul George Sonţu" "Ma-
i orul Constantin Ene" şi "Ser-
gentul Elena Chi1·iţă" recent a văzu t
lumina tLpaNllui lucrarea "Generalul
E1·emia Grigorescu". Nou·a apar-iţie
prezintă ci~itorilor una dintre cele
mai populare figu ri d~ comandanţi
ai armatei române din penioada pri-
mului 1război mondial. Semnată de
,generalul-maior în rezervă NicoLae
lonescu, oare 1-a cunoscut personal
pe Gr~.goresou - "1 ucrîn<i tim.p de
mai mulţi ani în diferi.te state ma-
jore ale trupedor de sub comanda
sa" -asa cum se arată In .,Cuvîntul
în.ai!I1te",· cartea reconstituie ve;rid.ic
coordonatele personalităţii celui care
.avea să fie "erouJ de la Oituz şi Mă­
răşeşti".
Primele pagini ale b-roşur~i evoc'ă
meleagurile pe care s-a născut şi a
-crescut Eremia Gdgoresou. Sînt în-
făţişate .apoi n10mentete cele mai
• -semnifi.cative din oaniera sa ntihltară,
înaltele sale caLităţi de mare coman-
dan:t (ge-ne-ral din noiembrie 19 15),
măiestria cu care a condus în luptă
.renumita "divizie de .f ier", COll)Ul 6
de armată, âar mai tîrziu Ar-
mata I-a română, vitejia şi hotărî ­
rea de care e dat dovadă pe cîmp11l
de bă tălie. !n legăt1ură cu oceast.a,
-este impresio-nant următoruJ. ~isod,
petr ecut la sfîrşitul J..uruii iulie 1917,
cînd Armata I-a se găsea într-o si-
tuaţie grea. Pent.l'IU a deşi din impas,
generalul Prezan, şeful MareLui Car-
rbier Gen et~ Român, s-a consuLtat şi
.cu Grigorescu. S-a re1naroat cu .avel
p rilej solida capacitate de anaiiza a
generalului , hotărîrea ş i optn.mismul
său. GI"igorescu d-a răspuns d.ui P.re-
:zan : "După şase zile d e luptă, ina-
micul, dacă n•u -i mai obosi.t d ecît
mine, esle wt atît d e obosilj; şi mai
uzat decit mine. Trebu1e să rezis-
tăln cu onice preţ pe frontul pe oare
ne .găsim. A ne retrage înseamnă a
ceda şi restuJ. M.o ldovei. a pierde
toată artileni.a gr.ea şi o mare pa.zte
din r estul artiledei noastre. De
aceea, cu to.t pes1mismul unora, voi
ţi ne fron·Lul ou forţe-le acLua le ş i cu
...
~
cele ce· vor sosi i.n zonă" .
Generalul Prezan intr·eabă : ..Crezi
că ai să ţii frontul ou aceste forţe ?
-
~
îţi iei răs-Punderea ?" Generalul Gri-
gorescu răspu nd e : ... Voi ţin e fron·'bul
o
.... printr-o d eferwivă dîrză ş i in căpă ţî­
-c
Y.l
nată. Imi ia u răspunderea !" Şi gene-
ralul Ere mia Grigorescu ş i-.a respec-
t at cuvîntul dat. Cel ce rostise cu
dtva timp inainte deviza "pe aid nu
se .t rece !" avea să dovedească in fapt
acest luc ru.
,.Actele de bravură ale generalului
au fost cinsbite aşa oum se ouvine.
Publicaţiile vren11ii 1-au elogiat. Poe-
ţii a-au cîntat, dar cei oare 1-au cu-
noscut i-au adresat cuvlinte oalde.
~enumitul sociolog român Dimitrie
Gusbi adresa 1ui Groigoresou, la 30 au-
gust 1917, următoarele ri'oouri : ,.In-
gădui ţi rt.mui admilrator al d-voasbră
să vă aducă cele mai v1 ii omagi~ pen-
·br.u chipul strălucitor cum aţi ştiut
...< să conduceţ i luptele, mai în.t îi la Oi-
tuz şi apoi la Mărăşeşti. V-a fost dat,
-o
~
d omnule general, să ţineţi piept duş­
manulrt.~~i su.perior oa număr şi arma-
...-c ment în cele mai criltice momente,
acoperind astfel anmata şi naţiu nea
română cu o nepieritoare glorie".
w N. Iorga a consacrat generalului
Grigorescu pa.gi!I1i emoţionante, în
fruntea cărora a pus motto-ul : "Păs­
trătorul moşiei noa.slre şi apărătorul
pl.i n de inC·1·edc1~e al onoarei româ-
neşt:li., d..J. general Eremia Grigo-
rescu" .
Eroul d0 l a Oi Luz şi Mă.răşeşt i a
fost omagiat î n multe ţări ale lu-
mii. De pildă, din îndepăr.taba J apo-
nie li s-a trimis o sabiJe de onoare
ou etnbleba : "Voi sînteţi cei care
• scrieţi -istoria ţării".
Faptele r.elatale, datele consE"m-
oate în această scufttă biografie, res-
-o
~
pectă adevă1~l i.stork, fiind înteme-
iate pe n..tn bogat n1aterial de arhivă.
...-
O ·
D~i are Ull caracter şbirl.nţific, bro-
şuna - ca de altfel rt:oate lucrările
ce aparr în aoeaslă serie - nu--.i lip-
w s.i'tă d e căldu ră şi culoare.
în aceeaşi colecţie vor a,pare ş i
adte broşw~i consacrate unor fJguri
de seamă oa : "Generalul I on Dra-
galina" - eroul de la Cern.a şi Jiu,
"Generalul David Prap01·gescu" -
căzut în defileul Ol~ului, şi "Sublo-
cotenent Ecaterina Teodoroiu" -
eroina de la Jiu.
Locoienen t -colonel
FLORIAN TUCA

COLEGIILE ROMANE - PRIME LE
ASGCIATII DE ASIGURARI
Cunoscute sub numele de Collegia
tenuiorum apărute la Roma în tim-
pul imperiului şi avînd la început
un scop religios, asociaţiile de ajutor
reciproc au evoluat mai tîrziu la
forma de Collegia fune raticia, cu scop
de a asigura membrilor lor o înmor-
mîntare demnă şi un monument fu-
nerar corespunzător. Este prima for-
mă cunoscută de asigurare pe bază
mutuală.
Statutul asociaţiei din Lanuvium,
(aşezare de lîngă Roma), fondată la
1 ianuarie 133 e.n., conţine următoa­
rele prevederi, interesante sub as-
pectul scrupu lozităţii cu care era tra-
tată această probl emă de asigurare :
1. Taxa de intrare (capitula1·ium)
era de 100 sesterti ş i o amforă (26 1.)
de vin bun. Cotizaţia, pe care trebUia
să o plătească apoi în fiecare lună
membrul înscris, era de 5 aşi.
2. Cei ce nu achitau cotizaţia timp
de 6 luni consecutiv pierdeau dreptul
... la ajutorul de înmormîntare.
3. Ajutorul de înrr.ormîntare (fu-
n eraticium) era de 300 sesterţi, dintre
care 50 erau împărţiţi participanţilor
la ceremonie, care urmau cortegiul
pe jos.
4. Dacă un membru murea în
afara ora şului, iar moartea nu sur-
venea la o depărtare mai mare de
4 mile, înmormîntarea era organi-
zată de către trei membri, cărora li
se împărţea ajutorul de înmormîn-
tare şi cîte 20 de sesterţi drept chel-
t uieli de deplasare. Dacă se constata
că au comis un abuz, ei erau obll-
gaţi să restituie împătrit banii însu-
şiţi pe nedrept.
!n cazul cînd rr.oartea intervenea
la o distanţă mai mare şi nu era
anunţată, ajutorul de înmormîntare
se plătea - după scăderea cotei cu-
venite participanţilor la ceremonie
şi a unei taxe pentru casier -, celui
care făcuse înmormîntarea, dacă pu-
tea dovedi că nu va veni vreun terţ
cu pretenţii asupra ajutorului.
5. Creditorii patronii liberţilor sau
stăpînii de sclavi nu puteau pretinde
să li se plătească ajutorul de înmor-
mîntare, decît atunci cînd erau in-
dicaţi ca moştenitori.
90
1
Da că nu se prezenta nici un moşte­
u nitor pentru înmormîntare, ea se
- fă cea de către asociaţie.
6. Da că un stăpîn nu voia să pre-
dea cadavru! sclavului său, ci îl
arunca pe cîmpul morţilor, moşteni­
torul r espectiv sau asociaţia făceau
o înmormîntare formală.
7. In caz de s in ucidere nu se plă­
tea nici un fel de ajutor de înmor-
• mîntare.
8. !n fiecare an, patru persoane
u prtmeau sarcina de a îndeplini
- funcţia de maestru de ceremonii, în
ordinea în care figurau în lista mem-
brilor ; ei trebuiau să aibă grijă ca
fiecare membru să primească, la fie-
care masă ceremonială, cîte o pîine de
doi ~i şi patru sardele, apă ca 1dă
pentru amestecarea vinului, tacîmuri,.
perne pentru canapea, şi cîte o am-
• foră de vin. Cel ce refuza să preia
funcţia, trebuia să plătească 30
u de sesterţi amendă şi să bonifice
-
~
succesorului său cheltuielile respec-
tive, fiind obligat în anul următor,
să preia din nou funcţia respectivă.
N
9. ! n fiecare an aveau loc şase
o mese ceremoniale şi anume la ani-
~ versarea Dianei şi a lui Antinous,
a eventualului patron al asociaţiei
şi a altor membri ai familiei Cae-
• senniilor. Pentru primele două erau
la dispoziţie cîte 400 de sesterţi. Pen-
•
u
- tru celelalte patru, membrii nu erau
obligaţi să contribuie la cheltuieli,.
deoarece ele erau suportate de către
cei sărbătoriţi.
10. Un sclav trebuia să ofere o
amforă de vin cînd era eliberat.
11. ! n cursul meselor, nu era în-
găduit să se discute chestiuni de
• afaceri.
12. Cel care nu se purta corect la
u ma să trebuia să plătească o amendă.
- 13. Preşedintele trebuia să fie
îmbrăcat în alb la sacrificiile din
zilele de sărbătoare ; de aniversările
celor doi zei protectori, el trebuia
să pună la dispoziţ i a membrilor
uleiul pentru baia dinaintea mese1.
Acest gen de întrajutorare, care
corespundea unor necesităţi r eale
• ale populaţiei, s-a putut menţine
atîta vreme cît imperiul roman a
u
- cunoscut o economie stabilă. Deva-
lorizarea monetară, începută în se-
colul al III-lea e.n., 1-a pus · însă
capăt şi asigurările de persoane nu
s-au putut practica din nou decît
abia multe veacuri mai tîrziu.
 •
POŞTA REDACTIEI
C O S TI C Ă
DUMITRESCU - Sibiu. Episodul l a
care vă referiti este cunoscut şi nu credem că
ar interesa un număr prea mare de cititori.
CONSTANTIN CIDORALIA - Bucur eşti. Arti-
colul dv. Decebalus p er scorllo propus d e
dv. spre publicare vl:ldeşte reale încllnaţli t n
domeniul atît de dificil, dar şi de tentant, al
beletrlsticii. Aşa cum am mai anuntat însă la
această rubrică, revista noastră se menţi ne pe
terenul faptului istoric strict autentic. Deci. ..
LUP A IOAN - profesor , corn . Meseşenll de .l os,
r a ionul Z all:l.u, r eg. Cluj . A ve ţi dreptate, m ate-
rialele privind istoria patriei trebuie să ocupe
locul principal în revista noastrl:l., fără a n eglija
insă temele referitoare la istoria universală.
Asupra dezlderatului formulat de dv. la p u nc tul
al doilea, vom reflecta.
LU NG U ŞTE FAN - Ipoteza, relativ
Bu c ure şti .
recentă, a unor savanţ i , potrivit căreia omul ar
descinde dintr-o specie deosebită de aceea a
maimuţelor, avind o evoluţie proprie, este în-
tr-adevăr pasionantă. Dar dacă ipoteza n u se
va confirma şi rămîne m tot... străn epoţU
maimuţelor ? - vă întrebaţi dv. exprim in-
du-vă îngrijorarea că, in eventualitatea
stabilirii unor contacte cu alte filnţe
raţionale din cosmos, ,.... poate eli am începe
să ne ruş!năm, arl:l.tind că strămoşil noş­
tri se căţărau în arbori. iar urmaşii cl:l.lătoresc
pt·intre aştri" . Nu este cazul să vă neliniştiţi,
sint atîtea posibilităţi ca omenirea să scape cu
fată curată ! De pild ă, să dea peste n işte fiinţe
raţionale care să aibă un arbore genealogie şl
mai puţin reprezentativ (ce-aţi zice de o des-
cendenţă din nişte vieţuitoare subterane, ca
guzganii ori cîrtiţele ?) sau să trăiască ele in-
sele căţărate prin copaci... ? In ultimă instanţă
mal există o soluţie : ca oamenii să ocolească
planetele unde trăiesc fiinţe cu blazoan e aris-
tocratice şi să tntretină contacte numai cu ace-
lea ai căror locuitori, prin obîrşia lor, nu-1 vor
pune intr-o jenantă stare de inferioritate.
ANA ANDREI CIUC profes o a r~, Cugir;
ŞTEFAN GOROVEI - Fă lti cen1. Pentru a ne
putea pronunţa, vă 1·ugăm să ne comunicaţi
unele detalii asupra documentaţiei de care dis-
puneţi şi, îndeosebi, dacă aceasta are un carac-
ter inedit.
ALEXANDRU NI CULESCU - Arad. Tema pro-
pusă de dv. poate să fie oricind abordată in
paginile revistei. Nu numai tn iulie. Cu con-
diţia, bineînţeles, să dispunem de suficient ma-
terial. Nu ar fi posibil să ne împrumutaţi, pen-
tru un timp, volumul la care vă referiti ?
ALE X. IONE SCU - Tr. Mureş. Rindurile dv.
ne-au pricinuit multă, foarte multă amărăciune.
Nu pentru că ne criticaţi : observaţii critice am
primit şi de la alţi cititori ; nu pentru că aveti
păreri care nu coincid cu ale noastre : dezba-
terea polemică a unor probleme poate fi fruc-
tuoasă şl pentru cititori, şi pentru redacţie, în
egală măsură. Dar dv. nu discutaţi, ci vă cer-
taţi, intr-un stil deloc academic ; nu criticaţi ,
ci lnsinuaţi. R egretăm , nu vă putem deveni
parteneri la un asemenea dialog.
TEODOR ŞANDOR - p r ofesor, Mlrl şel - S tă·
meşti , r a ionul Hue dln, r eg. Cluj. In selecţiona­
rea documentelor şi a fotograflilor, redacţia
are in vedere şi cerinţele cadrelor dldactice din
diferite verigi ale sistemului de tnvăţămî n t.
Din acest punct de vedere, recomandările dv.
concrete vor găsi toată sollcitudinea. In ceea ce
priveşte reproducerea unor planşe detaşabile,
specialiştii consultaţi pînă acum ne-au sfătuit
să le evităm pe cit posibil, fiind contraindlcate
la un tiraj prea mare. Nu dispunem. din pă­
cate, de ilustraţiile pe care le-aţi cerut. Vă
rugăm să ne mai scrieţi.
A. SPIEGLE R - ingin er, Buc ureşti. In l egătură
cu publicarea unor fragmente din lucrările lui
Schliemann v-am sfă tui să reluaţi contactul cu
Editura Ştiinţifică.
OH . MUNTEANU - Bu cureşti. Mate rialul tri-
mis de dv. nu întruneşte condiţiile necesare
pentru a fi inclus in sumarul revistei. SORIN
TEODOR - medic, Timişoara ; P LOP TEOD@R
- Ru c ureşti ; F LORIN VI NTILA- Iaşi; DINU
G HEORG HE - profeso r, Gal aţi ; B UCUROIU
NICOLAE - profesor , BuştenJ , GHEORGHE
FUŞALAU - p ens ion a r , Iaşi; BORZA VASI LE
- Satu Mare ; G HEORGHE MIHAI LESCU -
p e nsion a r, T ecu ci ; GONZA GRIGORE - lu-
c r~tor D.D.D., Bu cureşti ; STRETE G HEORGHE
Tg. -Mureş ; N. VA LERIU - B ucureşti ; SASU
1. VICTOR - corn. Am bi'lşti, r a ionu l Drăgăşant,
r eg. Argeş ; G RIGORESCU T IBE RIU - Tirgo-
vişte ; ION DA VID - Cluj ; GRIGORE GHEOR-
GIIE - p rofesor, Con s tanţa ; ION I ONESCU -
econ omist p r inc ipa l, Bucureşti ; I OAN FOGO-
ROŞ - corn. Budila, raionul Sf. Gh eorghe, reg.
.Braşov ; BOGDAN VIFOR - Bucureşti ; G.
91
 •
DOSTOJU - Bucureşti; FANTAZIU DAN -
&tudent, €; onstanţa ; MIRCE A Ş.TEF AN CIO-
ROIU - Craiova ; GRAŢIAN C. MARC U Ş - Za-
Jlu; TmERIU ARDE LE ANU - Cluj; MAXl-
NEANU CRISTIAN - sala riat la Banca Naţio­
nală a R .S.R . Bucure şti, DA VID ION - ing i-
ner, Bu cureşti. Redacţia vA mulţumeşte că i-
•
d uros pentru numeroasele sugestîi şi r ecoman-
d ări - expresie a dragostei C\1 care tnconjuraţl
r evista, a preocupă ri! sincere a d v. ca ,.Maga-
zin ul Istoric" să-şi îndepUnească misiunea pen-
t ru care a fost creat, pe linia celor mai bune
trad iţii ale înaintaşilor şi în legAtură tndlsolu-
b ilă cu cerinţele prezentului . Aşteptăm , şi în
v iitor, sprij inul dv. şi al tuturor celorlalti citi-
t ori.
A UGUSTIN-MARCI AN 'BARNA - p Pofesor ,
Blcazul A rdelean , raionu J. P iatra Neam ţ ne scrie,
p rintre altele : .,In legătură cu comunicarea
t ov. Ioan Dobrescu, U n de au disp b ut g eptzii?
d in care aţi pub1lcat fragmente la poşta Tedac-
ţlel in Magazinul ist o ric, nr. 2, vreau să fac o
p recizare. Tov. Ioan Dobrescu nu a reţi n ut co-
r ect numele de famille pe care 1-a auzit tn anul
1948 în corn. Bicazul Ardelean. N umele în cauza
n u este Anda rtc, el H a ndarlc".
IONEL PROTOPOPESCU - O'entJ"Ul d e radiofl-
eare B ollntinul din Va le, r eg. Bucure ş ti ; ALE-
XANDRE S CU MARIA - Bu cureşti ; PREUTU
I OAN - Bu c ureş ti . Articolele trimise redacţiei
tratează într-un mod prea general temele res-
pective.
G en er a l Jn reze rvă GR. STAVRACH E - Bucu-
re şti . Gropajul de articole şi materiale privind
e roicele lupte purtate d e armata română la Mă­
răştl şi Măr ăşeş tl sperăm că va satisface, f ie şl
parţial, dorinta exprimată în scrisoarea dv.
Primiţi, pe această cale, cele mal slncet·e urări
de sănMate, mulţumlndu-vă totodată pentru in-
t eresul tineresc cu care, la vîrsta de aproape
83 de ani. urmăriţi problemele de t9torJe dez-
bătu te în paginile "Magazinului istGric".
P APUC LIVI U - elev, RldlLuţl , zeg. Sucea va.
' Epistola dv. , frumos scrisă, continind propu neri
u tile redacţiei , ne-a bucurat mul't. Interesul şi
p asiunea de astăzi pot constitui un admirabil
p unct de plecare pentru competenta de mîine.
ION LAZARESCU - ziar ist pens ionar, com.
Orăştloara d e S us, -reg. Hunedoar a. Vă ru gă m
sA însoţiţi articolul de fotoeopii ale documen-
telor inedite pe care se ba~ează. Acestea sint
n ecesare ilustrărll materialului tn eventualitatea
publi că rii.
....
Coperta noastra
Mausoleu l de fa Măfăses ti , 1
(Fato : Gh. Buţănescu)
92
P E TRIC S TUPAN - Iaş1. l ) Vă mulţumim ~
2) propunerea făcută şi de alti cititori a fost
primită Sn mod favorabil de redacţie ; 3) aveţi,
in privinţa temelor mitologice, unele propu-
neri sau... preferinţe ? 4) adresa ti intrebarea
direct Editurii ştiinţifi ce, d e la care puteti p rim i
cel m ai autorizat răspuns ; 5) vom publica un.
articol despre istoria oraşu l ui Iaşi.
IONEL KIRMAI ER - j urist , Bu cureşti. Am cltlt
cu m ult interes scrisoarea dv ., în care pro-
puneţi să fie abordate in revis ta " Magazin is-
toric" şi probleme de teorie a istor iei. P3rtlal,
asemenea probleme vor fi reflectate prin publi-
carea portretelor unor figuri r e marca bile ale
istoriografiei româneş U şi stră in e. Solicităm
însă din partea istoricilor şi filozofilor şi arti-
cole speciale de filozofie a istoriei, care să r ăs­
pundă interesului crescut al cititorilor pentru
acest domeniu încă puţin explorat in scrisorile
d ate public ită ţii pînă acum.
AMEDEU :8ADESCU- pensiona r ş i AUR ELI AN
R A DULESCU - ccmsilie r j uridic, B uc ur eşti.
Vom da ours invitaţiei dv. de a consulta studiul
şi materialul documentar privind activitatea aso-
ciaţiei. ,. Ardealul". R ăspu ns mal detaliat veţt
prim i prin poştă.
NUMEROŞI CITITORl NE S~ RIU, CERIN-
DU- NE SA-I ABONAM LA R EVISTA N OAS-
TRA, SA LE TRIMITE M NUMERE MAI V ECHI
CONTRA RAMBURS ETC. ASEMENEA T UT U -
ROR CELORLALTE PUBLJ C'AŢU, .,MAGAZIN
ISTORIC" NU SE OCUPA DE ACE STE PRO-
BLEME, CARE REVIN IN EX CL USIVITA-TE
DIR..EC':JliEf G ENERALE A DIFUZARll PRE SEI
.VEZI ŞI COPE RTA A IV-a ). ESTE DECI I NU-
TILA ORICE SOLICITA RE ADRES ATA RE-
D AC ŢIEI N OASTRE. MANDATELE POŞTALE
VOR FI R E F UZATE.
- Articole pentru »evista. .,Magazin istoric(C
se trimit pe adresa redacţiei in trei exemplare
dactilografiate. Recomandăm ca volnmul unul
articol să nu depăşească 5 pagini dactilogra-
fiate. se scrie pe o sfnguPă pagină la douA
rinduri (2 000 serolne pe pagină). liUe vor fi în-
soţite şt de ilustraţii, dacă este cazuL
- Manuscrisele nepublicate nu se restituie.
- Autorii poartă întreaga Jăs pundere pentru
conţinutul ştiinţific al raaterfalelor.
Articolele se trimit ou o notă explicativă pe
adresa redacţiei. tn notă se vor indica numele,
prenumele, profesia, domiciliul, nr. de telefon.
ADRESA REDACŢIEI
Bucureşti, Str. Aco:tdemiei n r. 39-41
R aionul 30 Decembrie. Oficiul poştal 22
tel. 15-.09.91
Dat la cu·les: 26.VI.1967. Bun de tipar :
2Q.Vl/.1967. Tiraj: 110 000 exemplare
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic
"Casa Seîn teii"
 "
INT 9
Nil
Orice cetăţ ean poate lua o măsură utilă de prevedere prin incheierea unei asi&urări de bunuri sau persoane.
Adm i n i s traţ i a A si -'!urărilor d e Stat vă oferă în condiţi i avantajoase :

1. Asigurarea mixtl de viaţl = pre -

vedere şi econom ii planificate prin :
- încasarea sumelor prevăzute, la produ-
cer ea evenimentelor asigurate ;
- participarea la tragerile lunare de amor-
tizare ;
-primirea sumei asigurate la expirarea
asigură r i i.

l. Asigurarea de accidente ut i lă in once

împrejurare : la dom icil iu, la locul de muncă,
în călătorie , la practicarea sporturilor etc.
Numai cu 12 lei pe trei sau şase lun i, în
funcţie de profesie, vă puteţi asigura pentru
suma de 15.000 de lei contra urmă ri lor
unor accidente.

3. Asigurarea bunurilor din gospodl rie

=.o pază d e năd e jde a avut ului dv. impo-
triva unor evenimen te neprevăzute.
Cu o p rimă d e n umai 40 de lei pe an,. cetă­
ţenii din o raşe pot o bţine despăgubi ri
în valoare d e pî nă la 20.000 de lei.

4. Asigurarea autoturismelor pentru

cazurile de avarii şi de desplgubiri
civile = utilă fiecărui automobilist.
Adm i nistraţia asigurări lor de Stat suportă
cheltu iel ile privind reparaţia sau în locu irea
autoturismulu i, ca urmare a uno r accidente,
precum ş i sumele la plata cărora ar putea
fi obligat asiguratul faţă de persoanele
accidente sau faţă de proprietarii bunurilor
distruse sau deteriorate.
 gazin MAGAZIN ISTORIC, revistă lunară, se găse,te
de vinzare la chioJcurile de difuzare a presei.
Abonamentele se fac la oficiile poJtale, factorii

istoric poJtali, difuzo rii din intreprinderi, institutii Ji de

la sate.
Pretul unui număr 5 lei ; abonamentul pe
6 luni - 30 lei, pe 1 an - 60 lei.

DIN SUMARUL NUMlRULUI5 :

Acum douăzeci şi trei de ani :
'\
23 August 1944 • Antoneşti i
in seiful Castelului Alb • Un
împărat născut dintr-un capriciu:
Maximilian al Mexicului •
Henry Ford:întemeierea unui gi-
gant al industriei automobilului
• Fizica şi chimia in ajutorul
cercetării istorice • Asediu 1 a
început în august: cele 900 de
zile ale Leningradului • Nico-
lae Bălcescu in Italia • Un
supraspion la începutiJI secolului:
Alfred Redle«<lse 2» nu mai
transmite: cum au nimicit pa-
trioţii români postul de radio hit-
lerist • Mari bătălii navale- Le-
panto.