TESTE GRILǍ pentru examenul de

NOŢIUNI de CHIMIE FARMACEUTICĂ Asistenţă de Farmacie – anul II, sem. I, 2009-2010 Complement
simplu

1. Dintre hidrocarburile întrebuinţate ca solvenţi şi substanţe auxiliare, se pot folosi şi în uz intern:

A) Eterul de petrol

B) Benzina

C) Ligroina

D) Parafina lichidă (uleiul de parafină)

E) Parafina

2. Care dintre următorii alcooli formează, cu acidul boric, un complex cu însuşiri puternic acide:

A) Alcoolul metilic (metanolul)

B) Alcoolul cetilic

C) Alcoolul stearilic

D) Alcoolul oleic

E) Glicerina

3. Care dintre următorii alcooli este un compus macromolecular:

A) Alcoolul cetilic

B) Alcoolul stearilic

C) Alcoolul polivinilic

D) Alcoolul oleic

E) Monostearatul de gliceril

4. Care dintre următorii alcooli este un toxic destul de puternic:

A) Glicerina

B) Alcoolul metilic (metanolul)

C) Monostearatul de gliceril

D) Alcoolul polivinilic
E) Alcoolii graşi

5. Care dintre următorii eteri poate polimeriza:

A) Polietilenglicolii

B) Polisorbaţii

C) Octoxinolul

D) Tiloxapolul

E) Oxidul de etilenă

6. Care dintre următoarele săruri au acţiune vomitivă:

A) Lactatul de sodiu

B) Tartratul dublu de sodiu şi potasiu

C) Tartratul de potasiu şi stibiu

D) Citratul de sodiu

E) Citratul de magneziu

7. Care este sarea cuaternară de amoniu folosită pentru denaturarea alcoolilor:

A) Denatonium benzoat

B) Bromură de cetilpiridiniu

C) Clorură de cetilpiridiniu

D) Clorură de benzetoniu

E) Clorură de metilbenzetoniu

8. Care este derivatul de uree folosit ca edulcorant sintetic:

A) Zaharina

B) Acidul ciclamic

C) Aspartamul

D) Dulcina

E) Toţi aceşti compuşi sânt derivaţi ai ureei

9. Care este agentul aromatizant cu proprietăţi asemănătoare vanilinei: A) Anetolul B) Etilvanilina C)
Benzaldehida D) Acetatul de etil E) Salicilatul de metil 010. Care este compusul ciclic ce ia naştere prin
deshidratarea intramoleculară a dietanolaminei: A) Dioxanul B) Piperazina C) Piperidina D)
Tetrahidrofuranul E) Morfolina 011. Zaharoza formează prin hidroliză: A) Doar glucoză B) Doar fructoză C)
Un amestec de glucoză şi fructoză D) Un amestec de glucoză şi galactoză E) Un amestec de fructoză şi
galactoză 012. Heparina este: A) O dizaharidă B) O polizaharidă C) O monozaharidă D) O
mucopolizaharidă E) Niciuna dintre acestea 013. Alcoolul etilic diluat are concentraţia în etanol de: A)
70% B) 80% C) 60% D) 50% E) 40 %

014. Din punct de vedere chimic, disulfiramul este: A) Un derivat de tiouree B) Un derivat de
tiocarbamidă C) Disulfură de bis-dietiltiocarbamil D) Disulfură de bis-dimetiltiocarbamil E) Disulfură de
bis-dietilcarbamil 015. Metenamina are o conformaţie spaţială fără tensiune în ciclu, asemănătoare cu:
A) Ciclopentanul B) Diamantanul C) Decalina D) Camfanul E) Adamantanul 016. Fenolul lichid este o
soluţie de fenol în apă, având concentraţia de: A) 10% B) 15% C) 20% D) 2% E) 5% 017. În prezenţa căror
cationi metalici, acidul salicilic se colorează în albastru-violet: A) Fe2+ B) Fe3+ C) Cu2+ D) Zn2+ E) Al3+
018. Rezorcinolul este un fenol: A) Clorurat B) Monohidroxilic C) Dihidroxilic D) Trihidroxilic E) Bromurat
019. Anthralinul este un fenol trihidroxilic cu nucleu: A) Naftalinic B) Fenantrenic C) Tetralinic D)
Antracenic E) Xantenic 020. Care dintre următoarele cloramine este insolubilă în apă: A) Cloramina B
(sare de sodiu) B) Cloramina T (sare de sodiu) C) Halazona (sare de sodiu) D) Clorazodina E) Dicloramina T

021. Apa oxigenată este o soluţie de peroxid de hidrogen, având concentraţia de: A) 3% B) 2% C) 1% D)
4% E) 5% 022. Pentru gargarisme şi spălături oculare, se foloseşte o soluţie de peroxid de hidrogen,
având concentraţia de: A) 0,2% B) 0,3% C) 0,1% D) 0,4% E) 0,5% 023. Care dintre următorii agenţi
cationici de suprafaţă aparţine seriei biguanidinelor antibacteriene: A) Bromura de cetilpiridiniu B)
Clorura de metilbenzetoniu C) Gluconatul de clorhexidină D) Clorura de benzetoniu E) Clorura de
cetilpiridiniu 024. Etacridina este un derivat al: A) Antracenului B) Fenantrenului C) Xantenului D)
Acridinei E) Tioxantenului 025. Clorura de metiltioniu (albstrul de metilen) este un derivat de: A)
Fenoxazină B) Xanten C) Tioxanten D) Acridină E) Fenotiazină 026. Acidul nalidixic este un derivat al: A)
1,8-Naftiridinei B) 1,5-Naftiridinei C) Naftochinonei D) Chinolinei E) Izochinolinei

027. Dintre sulfamidele uşor absorbabile şi cu eliminare rapidă, sulfametizolul este derivat de: A) Tiazol
B) 1,3,4-Tiadiazol C) Izotiazol D) Tiofen E) Piridină 028. Dintre sulfamidele uşor absorbabile şi cu acţiune
de lungă durată, sulfafenazolul este derivat de: A) Imidazol B) Izoxazol C) Pirazol D) Tiazol E) Izotiazol 029.
Dintre sulfamidele uşor absorbabile şi cu acţiune de lungă durată, sulfalanul este derivat de: A) Piridină
B) Pirimidină C) Piridazină D) Pirazină E) Triazină 030. Care dintre sulfamide se poate aplica, sub formă de
sare de argint, în tratamentul infecţiilor cauzate de arsuri: A) Sulfametazina B) Sulfamerazina C)
Sulfacetamida D) Sulfapiridina E) Sulfadiazina 031. Despre trimetoprim şi pirimetamină, este valabilă una
din următoarele afirmaţii: A) Sânt derivaţi 5-substituiţi ai 2,4-diaminopirimidinei B) Sânt derivaţi 4-
substituiţi ai 2,4-diaminopirimidinei C) Sânt derivaţi ai uracilului D) Sânt derivaţi ai citozinei E) Sânt
derivaţi ai timinei 032. Dintre penicilinele rezistente la penicilinaze (enzimorezistente), nafcilina include
în moleculă un nucleu: A) Tetralinic B) Naftalinic C) Decalinic D) 1,8-Naftiridinic E) 1,5-Naftiridinic

033. Dintre cefalosporine şi oxacefeme, cefazolina, cefamandolul şi moxalactama includ în moleculă un

nucleu: A) Triazolic B) Imidazolic C) Tetrazolic D) Tiazolic E) Tetrazinic 034. În molecula eritromicinelor,
componenta cu inel lactonic mare (care justifică apartenenţa la macrolide) este: A) D-Dezosamina B) L-
Cladinoza C) L-Micaroza D) Eritronolida E) Oleandolina 035. În molecula oleandomicinei, componenta cu
inel lactonic mare (care justifică apartenenţa la macrolide) este: A) D-Dezosamina B) L-Oleandroza C)
Eritralozamina D) Eritronolida E) Oleandolina 036. Din punct de vedere al activităţii antibiotice, cel mai
activ dintre izomerii optici ai cloramfenicolului este: A) L-(+)-Eritro B) D-(-)-Eritro C) L-(+)-Treo D) D-(-)-
Treo E) Toţi enantiomerii menţionaţi au aceeaşi activitate antibiotică 037. Dintre derivaţii obţinuţi prin
anumite modificări structurale asupra cloramfenicolului, acela care a căpătat acţiune antifungică
puternică, pierzând în schimb acţiunea antibacteriană, este: A) Bromamfenicolul B) Cetofenicolul C)
Cloramfenicona D) Tevenalul E) Tiamfenicolul 038. Agliconul antibioticului novobiocină este: A) 3-Amino-
4,7-dihidroxi-8-metilcumarina B) Acidul novobiocic C) Acidul 3-izopentenil-4-hidroxibenzoic D) Acidul 4-
izopentenil-3-hidroxibenzoic E) 3-O-Carbamoilnovioza

039. Medicamentul care se administrează concomitent cu izoniazida, pentru a-i reduce efectele
neurotoxice, este: A) Piridoxina (vitamina B6) B) Acidul pantotenic C) Vitamina C D) Acidul p-
aminobenzoic E) Acidul folic 040. Din punct de vedere chimic, cicloserina este: A) 4-Nitro-3-
izoxazolidinonă B) 4-Hidroxi-3-izoxazolidinonă C) 4-Mercapto-3-izoxazolidinonă D) 4-Acetil-3-
izoxazolidinonă E) 4-Amino-3-izoxazolidinonă 041. Din punct de vedere chimic, timolul este: A) 5-
Izopropil-2-metilfenol B) 3- Izopropil-2-metilfenol C) 2-Izopropenil-5-metilfenol D) 2-Izopropil-5-
metilfenol E) 2-Izopropil-5-metoxifenol 042. Care dintre următoarele medicamente antihelmintice cu
acţiune asupra nematodelor este sare cuaternară de 1-metilchinoliniu 2,6-disubstituit: A) Befeniu naftoat
B) Clorura de metilrozanilină C) Pirivinium pamoat D) Oxantel pamoat E) Pirantel pamoat 043. Care
dintre următoarele medicamente antihelmintice cu acţiune asupra nematodelor este derivat 1-substituit
de 2-imidazolidinonă: A) Tetramizol B) Niridazol C) Tiabendazol D) Mebendazol E) Flubendazol 044. Care
dintre următoarele medicamente antihelmintice este derivat al xanten-9-onei: A) Lucantona B)
Niridazolul C) Mebendazolul D) Flubendazolul E) Albendazol oxidul

045. Care dintre următoarele medicamente antihelmintice este derivat 6-substituit de 2,3,5,6-
tetrahidroimidazo[2,1-b]tiazol: A) Tiabendazol B) Mebendazol C) Albendazol D) Niridazol E) Tetramizol
046. Amantadina este un derivat de: A) Diamantan B) Ciclohexan C) Decalină D) Adamantan E) Camfan
047. Moroxidina este un derivat de: A) Guanidină B) Uree C) Biguanid D) Tiouree E) Semicarbazidă 048.
Ribavirina este un nucleozid sintetic derivat de: A) Imidazol B) Triazol C) Pirazol D) Tetrazol E) Pentazol
049. Efavirenz este un medicament antiviral cu nucleu de: A) 1,4-Dihidro-2H-3,1-benzoxazin-2-onă B) 1,4-
Dihidro-2H-3,1-benzoxazin-4-onă C) 1,4-Dihidro-2H-3,1-benzoxazin-2,4-dionă D) 3,4-Dihidrochinazolin-
2(1H)-onă E) Chinazolin-2,4(1H,3H)-dionă 050. Care dintre următoarele medicamentele antivirale care
împiedică maturarea virusului, acţionând ca inhibitori de proteaze, include în moleculă două cicluri
tiazolice: A) Indinavir B) Lopinavir C) Amprenavir D) Nelfinavir E) Ritonavir 051. Buclosamida este un
antimicotic derivat N-alchilat al: A) 5-Clorosalicilamidei B) 3-Clorosalicilamidei C) 6-Clorosalicilamidei D)
4-Clorosalicilamidei E) 4-Clorotiosalicilamidei

052. Agliconul antibioticului nistatină este: A) Micozamina B) Eritronolida C) Nistatinolida D) Oleandolina

E) Acidul novobiocic 053. Lomofungin este un antibiotic cu nucleu: A) Fenoxazinic B) Fenazinic C)
Fenotiazinic D) Acridinic E) Antracenic 054. Care este antibioticul cu nucleu de hexahidro-2-oxo-1H-
tieno[3,4-d]imidazol, folosit ca antifungic: A) Lydimycin B) Lomofungin C) Ambrucitin D) Griseofulvina E)
Candicidina 055. Care dintre următoarele antitricomonazice are nucleu tiazolic: A) Metronidazol B)
Aminitrazol C) Tinidazol D) Secnidazol E) Ornidazol 056. Ca derivat al rubanului, chinina poate fi
considerată: A) 5'-metoxi-3-vinil-9-hidroxiruban B) 7'-metoxi-3-vinil-9-hidroxiruban C) 6'-metoxi-3-vinil-9-
hidroxiruban D) 8'-metoxi-3-vinil-9-hidroxiruban E) 6'-metoxi-2-vinil-9-hidroxiruban 057. Din punct de
vedere chimic, epichinina se deosebeşte de chinină prin: A) Poziţia grupei vinil B) Configuraţia atomului
de carbon asimetric din poziţia 3 a rubanului C) Configuraţia atomului de carbon asimetric din poziţia 9 a
rubanului D) Configuraţia atomului de carbon asimetric din poziţia 8 a rubanului E) Configuraţiile tuturor
centrilor de asimetrie din moleculă

058. Din punct de vedere chimic, chinuclidina (parte componentă a rubanului) este un sistem biciclic
hidrogenat înrudit cu: A) Pirolidina B) Morfolina C) Metenamina D) Piperazina E) Piperidina 059. Din
punct de vedere chimic, mepacrina este un derivat al: A) Acridinei B) Antracenului C) Xantenului D)
Tioxantenului E) Chinolinei 060. Din punct de vedere chimic, pirimetamina şi trimetoprimul sânt derivaţi
ai: A) Piridazinei B) Pirimidinei C) Pirazinei D) Pirolului E) Piridinei 061. Care dintre următoarele
antimalarice are nucleu 1,2-dihidrotriazinic: A) Proguanilul B) Mefloquina C) Cicloguanilul D) Plasmocidul
E) Clorproguanilul 062. Care dintre următoarele medicamente antineoplazice, acţionând ca agenţi de
alchilare, prezintă gruparea alchilantă grefată pe nucleul acidului 4-metilbenzoic: A) Clorambucil B)
Melfalan C) Manomustin D) Alkirom (I.O.B.-82) E) Uramustin 063. Care dintre următoarele medicamente
antineoplazice este izomer al ciclofosfamidei: A) T.E.P.A. B) Tiotepa C) Triaziquonul D) E-39 solubil E)
Ifosfamida

064. Care dintre următoarele medicamente antineoplazice este un ester al acidului metansulfonic: A)
Busulfanul B) Melfalanul C) E-39 solubil D) Alkirom (I.O.B.-82) E) Manomustinul 065. Care dintre
următoarele medicamente antineoplazice are nucleu imidazolic: A) Procarbazina B) Dacarbazina C)
Carmustina D) Lomustina E) Helenalina 066. Care dintre următoarele medicamente antineoplazice
conţine seleniu: A) 6-Mercaptopurina B) Tiotepa C) Selenoguanozina D) Azatioprina E) Tioguanina 067.
Din punct de vedere chimic, metotrexatul se deosebeşte de aminopterină prin: A) Prezenţa unei grupe
metil pe nucleul chinolinic B) Prezenţa unei grupe metoxi pe nucleul chinolinic C) Prezenţa unei grupe
metoxi la atomul de azot din poziţia 10 D) Prezenţa unei grupe metil la atomul de azot din poziţia 10 E)
Prezenţa unei grupe formil la atomul de azot din poziţia 10 068. Dactinomicina este un antibiotic
antitumoral având la bază drept cromofor: A) Un nucleu fenazinic B) Un nucleu fenotiazinic C) Acidul 7-
fenoxazon-1,9-dicarboxilic D) Acidul 8-fenoxazon-1,9-dicarboxilic E) Acidul 3-fenoxazon-1,9-dicarboxilic
069. Daunomicinona, agliconul antibioticului antitumoral daunorubicină, este un derivat de tip: A)
Tetrahidrotetracenchinonic B) Tetrahidroantrachinonic C) Tetrahidrofenantrenchinonic D)
Tetrahidronaftochinonic E) Anguciclinic

070. Antibioticele antitumorale bleomicină, peplomicină şi talisomicină au un mecanism de acţiune bazat

pe: A) Capacitatea alchilantă B) Formarea de complecşi cu ionul de fer (II) (Fe2+) C) Inhibarea unor
biosinteze, ca antimetaboliţi D) Formarea de complecşi cu ionul de magneziu (Mg2+) E) Formarea de
complecşi cu ionul de calciu (Ca2+) 071. Antibioticul antitumoral streptozocină se aseamănă, din punct
de vedere al structurii chimice, cu: A) Agenţii alchilanţi B) Derivaţii de etilenimină (aziridină) C) Derivaţii
de N-alchil-N-nitrozouree D) Epoxizii (derivaţii de etilenoxid) E) Streptonigrina 072. Antramicina este un
antibiotic antitumoral cu nucleu de: A) Antracen B) Antrachinonă C) Pirolo[2,1-c][1,4]benzoxazepină D)
Pirolo[2,1-c][1,4]benzodiazepină E) Pirolo[2,1-c][1,4]benzotiazepină 073. Colchicina este un alcaloid cu
nucleu: A) Indolic B) Chinuclidinic C) Izochinolinic D) Tropanic E) Tropolonic 074. Din punct de vedere
chimic, tropolona (nucleul alcaloidului colchicină) este: A) 3,5,7-Cicloheptatrien-1-ol-2-onă B) Tropan-1-
ol-2-onă C) Tropan-2-onă D) 1,3,5-Cicloheptatrien-1-ol-7-onă E) Cicloheptanonă 075. Din punct de
vedere chimic, deosebirea dintre colchicină şi demecolcină constă în: A) Numărul grupelor metoxi B)
Natura unui substituent de la atomul de azot al grupei amino C) Poziţia grupelor metoxi D) Poziţia grupei
ceto (onă) E) Poziţiile dublelor legături C=C din nucleul tropolonic 076. Antineoplazicul imunostimulant
tiloron este un derivat de: A) Antrachinonă B) Naftochinonă C) Fluoren-9-onă D) Benzochinonă E)
Fluoren-9-tionă

077. Care dintre următorii agenţi antihelmintici are şi proprietăţi imunostimulante: A) Tiabendazol B)
Mebendazol C) Albendazol D) Tetramizol (Levamisol) E) Niridazol 078. Antineoplazicul pipobroman este
un derivat de: A) Tiazolidină B) Morfolină C) Pirolidină D) Piperidină E) Piperazină 079. Antineoplazicul
leucogen este un derivat 2-substituit de: A) Acid tiazolidin-4-carboxilic B) Acid tiazolidin-5-carboxilic C)
Acid oxazolidin-4-carboxilic D) Acid oxazolidin-5-carboxilic E) Acid pirimidin-4-carboxilic 080. Antibioticul
antitumoral sparsomicină este un derivat disubstituit de: A) Timină B) 1,2,3,4-Tetrahidro-2,4-
dioxopirimidină (uracil) C) Citosină D) Piridazină E) Pirazină 081. Amidonul şi dextrina se determină ca
impurităţi cu unul dintre următorii reactivi: A) Reactiv Nessler B) Clorură de bariu C) Soluţie de iod 0,05
M D) Acid clorhidric concentrat E) Acid sulfuric concentrat 082. Bariul se determină ca impuritate cu unul
dintre următorii reactivi: A) Sulfură de sodiu B) Reactiv Tollens C) Reactiv Fehling D) Soluţie de acid
sulfuric diluat, în prezenţă de acid clorhidric diluat E) Reactiv Nessler 083. Zaharoza se determină ca
impuritate cu unul dintre următorii reactivi: A) Reactiv Fehling B) Reactiv Tollens C) Reactiv Nessler D)
Acid sulfuric diluat E) Acid sulfuric concentrat, răcind eprubeta pe gheaţă

084. În reacţia de identificare a metenaminei cu acid salicilic, în prezenţa acidului sulfuric concentrat, se
formează un derivat diarilmetanic cu structură p-chinoidică colorat în: A) roşu-carmin B) galben C) verde
D) albastru E) violet 085. În reacţia taleochinică de identificare a chininei rezultă o coloraţie: A) albastră
B) verde C) galbenă D) roşie E) violetă 086. Acidul salicilic formează cu clorura de fer (III), la pH < 3, un
complex colorat în: A) roşu-portocaliu B) galben C) albastru-violet D) verde E) brun 087. Grupa amino
primară aromatică, prezentă în molecula majorităţii sulfamidelor, se identifică prin: A) Oxidare B)
Hidroliză C) Formare de complecşi cu unii ioni metalici D) Reacţia de diazotare, urmată de cuplarea sării
de diazoniu cu fenoli sau amine aromatice, formând azoderivaţi intens coloraţi E) Formare de săruri cu
ioni de metale grele 088. Pentru a putea aplica reacţia de diazotare, urmată de cuplarea sării de diazoniu
cu formare de azoderivaţi, în cazul metronidazolului este necesară mai întâi: A) Hidroliza B) Condensarea
C) Esterificarea D) Oxidarea E) Reducerea grupei nitro la grupă amino primară heteroaromatică 089. Ce
impuritate se cercetează cu soluţie de nitrat (azotat) de argint, în prezenţa acidului nitric (azotic) diluat:
A) Clorură B) Carbonat C) Oxalat D) Fosfat E) Arsen

090. Ce impuritate se cercetează cu soluţie de clorură de bariu, în prezenţa acidului clorhidric diluat: A)
Carbonat B) Oxalat C) Fosfat D) Sulfat E) Arsen 091. Ce impuritate se cercetează prin acţiunea acidului
sulfuric concentrat asupra probei de analizat sub formă pulverizată, lucrând în eprubetă uscată: A) Bariu
B) Calciu C) Substanţe organice uşor carbonizabile D) Metale grele E) Fosfat 092. Ce impuritate se
cercetează cu soluţie de sulfură de sodiu: A) Metale grele B) Zinc C) Arsen D) Cloruri E) Sulfaţi 093. Care
este impuritatea care se cercetează cu reactivul Nessler: A) Clorură B) Sulfat C) Metale grele D) Substanţe
organice uşor carbonizabile E) Amoniu 094. Care este reactivul cu care se efectuează controlul limitei de
cloruri: A) Reactivul Nessler B) Reactivul Fehling C) Nitratul (azotatul) de argint D) Nitratul (azotatul) de
argint, în prezenţă de acid nitric (azotic) diluat E) Nitratul (azotatul) de bariu 095. Precipitatul format prin
reacţia folosită pentru controlul limitei de sulfaţi se poate solubiliza doar astfel: A) În hidroxizi alcalini B)
În acid sulfuric concentrat, la rece C) În acid sulfuric concentrat, la fierbere D) În acid sulfuric diluat E) În
amoniac

096. Care este reactivul cu care se efectuează controlul limitei de sulfaţi: A) Clorura de bariu B) Clorura
de bariu, în prezenţă de acid clorhidric diluat C) Clorura de calciu D) Nitratul (azotatul) de argint E)
Nitratul (azotatul) de argint, în prezenţă de acid nitric (azotic) diluat 097. Care este reactivul cu care se
efectuează controlul limitei de metale grele: A) Sulfura de plumb B) Reactivul Fehling C) Reactivul Nessler
D) Reactivul Tollens E) Sulfura de sodiu 098. Ce este reactivul Nessler: A) Iodură de mercur (II) B)
Tetraiodomercurat (II) de potasiu în mediu alcalin C) Clorură de mercur (II) D) Nitrat (azotat) de argint E)
Sulfat de cupru (II) 099. Care este reactivul cu care se efectuează controlul limitei de amoniu: A) Iodura
de mercur (II) B) Sulfatul de cupru (II) C) Reactivul Tollens D) Reactivul Nessler E) Reactivul Fehling 100.
Care este reactivul cu care se efectuează controlul limitei de substanţe organice uşor carbonizabile: A)
Acidul clorhidric concentrat B) Acidul nitric (azotic) concentrat C) Acidul sulfuric concentrat D) Acidul
sulfuric diluat E) Acidul fosforic concentrat

TESTE GRILǍ pentru examenul de NOŢIUNI de CHIMIE FARMACEUTICĂ Asistenţă de Farmacie – anul II,
sem. I, 2009-2010 Complement multiplu 101. Care din următoarele hidrocarburi folosite ca solvenţi şi
substanţe auxiliare prezintă stare de agregare lichidă: A) Eterul de petrol B) Benzina C) Ligroina D)
Vaselina E) Benzenul 102. Care dintre următorii alcooli prezintă mai mult decât o grupă hidroxil: A)
Alcoolul cetilic B) Glicerina C) Monostearatul de gliceril D) Alcoolul polivinilic E) Alcoolul oleic 103. Care
dintre următorii eteri conţin şi grupe hidroxil libere: A) Oxidul de etilenă B) Polietilenglicolii C) Myrjurile
D) Spanurile E) Tweenurile 104. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la trometamină sânt
adevărate: A) Este un derivat de propandiol B) Este un derivat de aminometan C) Este o bază monoacidă
D) Nu se administrează injectabil E) Se utilizează ca agent de emulsionare în cosmetică 105. Care dintre
următorii compuşi sânt conţinuţi în grăsimi: A) Acidul tricloroacetic B) Acidul palmitic C) Acidul stearic D)
Palmitatul de sodiu E) Stearatul de sodiu 106. Care dintre următorii compuşi sânt săruri: A) Palmitatul de
sodiu B) Stearatul de sodiu C) Monostearatul de gliceril D) Monostearatul de propilenglicol E) Stearatul
de magneziu

107. Care dintre următorii acizi se utilizează la prepararea unor siropuri, limonade şi pulberi
efervescente: A) Acidul lactic B) Acidul tartric C) Acidul citric D) Acidul piruvic E) Acidul aconitic 108. Care
dintre următoarele săruri au acţiune laxativă sau purgativă: A) Tartratul de potasiu şi stibiu B) Tartratul
acid de potasiu C) Tartratul dublu de sodiu şi potasiu D) Citratul de magneziu E) Citratul de sodiu 109.
Care dintre următorii compuşi se pot utiliza ca denaturanţi ai alcoolului etilic: A) Alcoolul metilic B)
Benzoatul de denatoniu C) Eterul etilic D) Metilizobutilcetona E) Acetona 110. Care dintre următorii
compuşi sânt agenţi antioxidanţi: A) Monotioglicerolul B) Hidroxianisolul butilat C) Hidroxitoluenul
butilat D) Fenolul E) Galatul de propil 111. Care dintre următorii edulcoranţi sânt solubili în apă: A)
Zaharina B) Zaharina sodică C) Dulcina D) Acidul ciclamic E) Ciclamatul de sodiu 112. Care dintre
următorii agenţi aromatizanţi conţin funcţia aldehidică: A) Salicilatul de metil B) Benzaldehida C) Anetolul
D) Vanilina E) Etilvanilina 113. Care dintre următoarele săpunuri sânt solubile în apă: A) Săpunurile
metalelor alcaline B) Săpunul de plumb C) Săpunul de sodiu D) Săpunul de potasiu E) Săpunurile de
metale grele

114. Care dintre următorii compuşi prezintă grupe hidroxil libere: A) Monoetanolamina B) Dietanolamina
C) Morfolina D) Trietanolamina E) Meglumina 115. Care dintre următorii hidraţi de carbon (carbohidraţi)
sânt monozaharide: A) Celuloza B) Glucoza C) Amidonul D) Zaharoza E) Fructoza 116. Care dintre
următorii hidraţi de carbon (carbohidraţi) sânt dizaharide: A) Lactoza B) Zahărul invertit C) Zaharoza D)
Amidonul E) Celuloza 117. Care dintre următorii hidraţi de carbon (carbohidraţi) sânt polizaharide: A)
Xiloza B) Amidonul C) Celuloza D) Zaharoza E) Heparina 118. Despre alcoolul etilic diluat, sânt adevărate
afirmaţiile: A) Conţine 96% etanol B) Conţine 70% etanol C) Are concentraţia optimă pentru realizarea
acţiunii bactericide D) Distruge stafilococul albus E) Se obţine prin amestecarea unei soluţii mai
concentrate de etanol cu apa distilată 119. Care dintre următorii alcooli este întrebuinţat ca antiseptic şi
dezinfectant: A) Alcoolul etilic B) Alcoolul metilic C) Alcoolul izopropilic D) Alcoolul benzilic E) Alcoolul β-
feniletilic 120. Care dintre următorii alcooli are şi acţiune anestezică locală: A) Alcool metilic B) Alcool
etilic C) Alcool benzilic D) Alcool izopropilic E) Alcool β-feniletilic
121. Despre aldehida formică, sânt adevărate afirmaţiile: A) Are caracter puternic reducător B)
Polimerizează în anumite condiţii C) Se poate administra în uz intern D) Este antiseptic E) Este
dezinfectant 122. Despre metenamină, sânt adevărate afirmaţiile: A) Are o configuraţie spaţială
asemănătoare cu diamantanul B) Se descompune din cauza tensiunii în ciclu C) Se poate administra oral
D) Eliberează formaldehidă în urina acidifiată E) Se întrebuinţează şi sub formă de săruri 123.
Următoarele aldehide au aplicabilitate farmaceutică drept antiseptice şi dezinfectante: A) Formaldehida
B) Acetaldehida C) Benzaldehida D) Glutaraldehida (Glutaral) E) Propionaldehida 124. În privinţa
activităţii bactericide sau bacteriostatice a fenolilor, aceasta este îmbunătăţită prin introducerea pe
nucleul aromatic de: A) halogeni (clor sau brom) B) grupe sulfonil C) catene alchil D) grupe carboxil E)
grupe alcoxil 125. Derivaţii chinolinei cu acţiune antiseptică şi dezinfectantă prezintă următoarele
caracteristici: A) Sânt substituiţi în poziţia 8 cu grupa hidroxi, liberă sau esterificată B) Chinosolul şi 8-
Benzoiloxichinolina se întrebuinţează doar în soluţii de uz extern C) Toţi sânt solubili în apă D) Se folosesc
numai în infecţii intestinale E) Clorchinaldolul este un derivat al chinaldinei 126. Despre cloramine, sânt
adevărate afirmaţiile: A) Sânt derivaţi N-cloruraţi ai unor amide, imide şi amidine B) Pun în libertate acid
hipocloros, în mod lent şi în funcţie de pH C) Cloraminele B, T şi Halazona servesc şi la sterilizarea apei
potabile D) Clorazodina este stabilă la încălzire sau sub acţiunea luminii E) Calitatea lor se exprimă prin
concentraţia în „clor activ”

127. Despre polividonă, sânt adevărate afirmaţiile: A) Este un complex al iodului cu amidonul B) Este un
complex al iodului cu poli-[1-vinil-2-pirolidona] C) Conţine aproximativ 10% iod liber D) Eliberează lent
iodul E) Se foloseşte doar în uz extern 128. Agenţii oxidanţi peroxidici întrebuinţaţi ca antiseptice şi
dezinfectante sânt: A) Peroxidul de hidrogen B) Peroxidul de carbamidă C)Permanganatul de potasiu D)
Perboratul de sodiu E) Peroxidul de benzoil 129. Compuşii mercurului utilizaţi ca antiseptici şi
dezinfectanţi sânt: A) Săpunurile de mercur B) Nitromersalul C) Mercurul metalic incorporat în baze de
ungvent D) Tiomersalul E) Sulfura de mercur 130. Agenţii cationici de suprafaţă conţinând o grupă etoxi
substituită sânt: A) Clorura de benzalconiu B) Clorura de benzetoniu C) Bromura de cetilpiridiniu D)
Gluconatul de clorhexidină E) Clorura de metilbenzetoniu 131. Despre etacridină, sânt adevărate
afirmaţiile: A) Este un derivat de acridină B) Se foloseşte sub formă de tartrat C) Se foloseşte sub formă
de lactat D) Se foloseşte sub formă de citrat E) Se foloseşte sub formă de clorhidrat 132. Despre clorura
de metiltioniniu (albastrul de metilen), sânt adevărate afirmaţiile: A) Este un derivat de fenotiazină B)
Este solubilă în apă C) Acţionează ca un antiseptic slab D) Poate oxida hemoglobina la methemoglobină
E) Se foloseşte ca antidot în otrăvirile cu cianuri 133. Derivaţii de nitrofuran utilizaţi ca antiseptici şi
dezinfectanţi au următoarele trăsături structurale comune: A) O grupă nitro, indiferent de poziţia ei pe
nucleul furanic B) O grupă nitro în poziţia 5 pe nucleul furanic C) O grupare enamină, indiferent de
poziţia ei pe nucleul furanic D) O grupare enamină în poziţia 2 pe nucleul furanic E) Diferiţi radicali
substituind un atom de hidrogen de la azotul enaminic

134. Despre acidul nalidixic, sânt adevărate afirmaţiile: A) Este un derivat al chinolinei B) Este un derivat
al 1,8-naftiridinei C) Acţionează mai ales asupra bacteriilor gram-negative D) Este indicat în infecţii ale
tractului genito-urinar E) Inhibă selectiv sinteza ADN-ului bacterian 135. Sulfamidele antibacteriene pot fi
clasificate din punct de vedere structural în: A) Derivaţi anilin-substituiţi (sulfanilamide) B) Derivaţi ai
acidului sulfanilic C) Substanţe care prin metabolizare produc sulfanilamide, respectiv sulfasalazine D)
Sulfamide non-anilinice E) Derivaţi ai acidului metanilic 136. Despre sulfacetamidă, sânt adevărate
afirmaţiile: A) Este o sulfamidă cu durată scurtă de acţiune B) Este N4-acetilsulfanilamidă C) Este N1-
acetilsulfanilamidă D) Se dizolvă în soluţii de hidroxid de sodiu E) Sarea de sodiu a sulfacetamidei se
întrebuinţează sub formă de colir 137. Despre sulfatiazol, sânt adevărate afirmaţiile: A) Reprezintă o
sulfamidă uşor absorbabilă şi cu eliminare rapidă B) Este 4-sulfanilamidotiazol C) Este 3-
sulfanilamidotiazol D) Este 2-sulfanilamidotiazol E) Sarea lui de sodiu, uşor solubilă în apă, se poate
administra şi parenteral 138. Care dintre următoarele sulfamide uşor absorbabile şi cu acţiune rapidă
sânt derivaţi N1-substituiţi ai sulfanilamidei, cu nucleu izoxazolic: A) Sulfametizolul B) Sulfizoxazolul C)
Acetilsulfizoxazolul D) Sulfatiazolul E) Sulfametoxazolul 139. Care dintre următoarele sulfamide uşor
absorbabile şi cu acţiune rapidă sânt derivaţi N1-substituiţi ai sulfanilamidei, cu nucleu pirimidinic: A)
Sulfadiazina B) Sulfapiridina C) Sulfamerazina D) Sulfametizolul E) Sulfametazina

140. Care dintre următoarele sulfamide uşor absorbabile şi cu acţiune de lungă durată sânt derivaţi N1-
substituiţi ai sulfanilamidei, cu nucleu pirimidinic: A) Sulfametoxipirazina B) Sulfametina C)
Sulfametoxipiridazina D) Sulfadimetoxina E) Sulfadoxina 141. Care dintre următoarele sulfamide sânt
utilizate local, în tratamentul infecţiilor cauzate de arsuri: A) Mafenidul B) Sulfadiazina C) Sulfadiazina-
argint D) Sulfatolamida E) Sulfafenazolul 142. Care dintre următoarele sulfamide sânt folosite în
tratamentul infecţiilor gastrointestinale: A) Sulfatiazolul B) Ftalilsulfatiazolul C) Succinilsulfatiazolul D)
Sulfacetamida E) Ftalilsulfacetamida 143. Care dintre următoarele sulfamide folosite în tratamentul
infecţiilor gastrointestinale sânt N4-acilate cu gruparea ftalil (ftaloil): A) Succinilsulfatiazolul B)
Ftalilsulfatiazolul C) Sulfasalazina D) Ftalilsulfacetamida E) Phthazinum 144. Care dintre următoarele
sulfamide sânt folosite în tratamentul infecţiilor gastrointestinale: A) Sulfapiridina B) Sulfasalazina C)
Sulfametoxipiridazina D) Phtazinum E) Sulfametoxipirazina 145. Despre trimetoprim, sânt adevărate
afirmaţiile: A) Acţionează ca un inhibitor al folatreductazei B) Este 2,4-diamino-6-(3,4,5-trimetoxibenzil)-
pirimidină C) Este 2,4-diamino-5-(3,4,5-trimetoxibenzil)-pirimidină D) Se asociază sinergic cu
sulfametoxazolul E) Este un agent bacteriostatic foarte activ

146. Care sânt sulfonele întrebuinţate drept agenţi antibacterieni: A) Dapsona B) Sulfadoxina C)
Sulfoxona sodică D) Glucosulfona sodică E) Acetosulfona sodică 147. Care dintre următoarele peniciline
naturale îndeplinesc caracteristicile de „peniciline depozit”: A) Penicilina G B) Procain-benzilpenicilina C)
Benzatin-penicilina G D) Fenoximetilpenicilina E) Clemizolpenicilina 148. Care dintre următorii compuşi
micşorează viteza de eliminare a penicilinei G, acţionând la nivelul transportului tubular renal: A) Acidul
p-(di-n-propilsulfamoil)-benzoic B) Probenecidul C) Clemizolul D) Acidul N-benzilsulfonil-p-aminobenzoic
E) Caronamidul 149. Care dintre următoarele peniciline de semisinteză sânt acido-rezistente: A)
Carbenicilina B) Feneticilina C) Propicilina D) Ticarcilina E) Fenbenicilina 150. Care dintre următoarele
peniciline de semisinteză rezistente la penicilinaze (enzimorezistente) au în structura lor nucleul
izoxazolic: A) Oxacilina B) Cloxacilina C) Dicloxacilina D) Nafcilina E) Flucloxacilina 151. Care dintre
următoarele peniciline de semisinteză cu spectru larg de acţiune au în structura lor un ciclu
imidazolidinil: A) Ampicilina B) Hetacilina C) Esterii ampicilinei D) Amoxicilina E) Hetamoxicilina

152. Care dintre următoarele peniciline de semisinteză cu spectru larg de acţiune sânt instabile în mediu
acid, administrându-se parenteral: A) Ampicilina B) Carbenicilina C) Amoxicilina D) Ticarcilina E)
Cyclaciclina 153. Care dintre următoarele cefalosporine se administrează numai parenteral: A) Cefapirina
B) Cefadroxilul C) Cefamadolul D) Cefazolina E) Cefoxitina 154. Care dintre următoarele cefalosporine se
pot administra oral A) Cefaloglicina B) Cefalexina C) Cefalotina D) Cefaloridina E) Cefaclorul 155. Care
dintre următorii compuşi acţionează ca inhibitori de β-lactamază: A) Moxalactama B) Acidul clavulanic C)
Sulbactama D) Brobactama E) Tazobactama 156. Care dintre următoarele clase de antibiotice β-lactamice
sânt considerate netradiţionale: A) Penicilinele B) Penemele C) Cefalosporinele D) Carbacefemele E)
Oxacefemele 157. Care din următoarele antibiotice fac parte dintre carbapeneme: A) Tienamicina B)
Imipenema C) Carbenicilina D) Panipenema E) Meropenema 158. Care din următoarele antibiotice fac
parte dintre peneme: A) Faropenemul daloxat B) Mecillinamul C) Ritipenemul acoxil D) Sulopenemul E)
CGP-31608

159. Care din următoarele antibiotice fac parte dintre monobactame: A) Tazobactama B) Aztreonama C)
Carumonamul D) Pirazmonamul E) Nocardicinele 160. Care din următoarele tipuri de antibiotice fac
parte dintre macrolide: A) Carbomicinele B) Carbapenemele C) Carbacefemele D) Spiramicinele E)
Streptograminele 161. Derivaţii eritromicinei folosiţi pentru administrarea parenterală sânt: A)
Etilsuccinatul de eritromicină B) Gluconatul de eritromicină C) Glucoheptonatul de eritromicină D)
Lactatul de eritromicină E) Lactobionatul de eritromicină 162. Partea glicozidicǎ din structura
oleandomicinelor este reprezentatǎ prin: A) L-Cladinozǎ B) L-Micarozǎ C) D-Dezosaminǎ D) L-Oleandrozǎ
E) D-Micaminozǎ 163. Partea glicozidicǎ din structura spiramicinelor este alcǎtuitǎ din: A) D-Micozaminǎ
B) D-Dezosaminǎ C) L-Micarozǎ D) N-Metilglucozaminǎ E) D-Forozaminǎ 164. Spiramicinele sânt
antibiotice cu structurǎ glicozidicǎ, macrolidicǎ, care diferǎ între ele prin natura substituentului atașat în
poziția 3 a agliconului macrolidic, reperezentat prin formula generalǎ OR, în care R poate fi: A) –H la
spiramicina I B) –CO–CH3 (acetil) la spiramicina II C) –CO–CH2CH3 (propionil) la spiramicina II D) –CO–
CH3 (acetil) la spiramicina III E) –CO–CH2CH3 (propionil) la spiramicina III

165. Care dintre următoarele antibiotice sânt streptogramine: A) Pristinamicinele B) Aninupristina

(Dalfopristina) C) Quinupristina D) Streptomicinele E) Spectinomicina 166. Care dintre următoarele
antibiotice sânt aminoglicozide: A) Streptomicinele B) Streptograminele C) Neomicinele D) Kanamicinele
E) Gentamicinele 167. Principalele părţi componente ale moleculei de streptomicină, aşa cum rezultă din
reacţiile de degradare, sânt: A) Glucozamina B) N-Metilglucozamina C) Streptidina D) Streptobiozamina
E) Streptoza 168. Unităţile structurale comune din moleculele neomicinelor sânt: A) Neozamina C B)
Streptamina C) 2-Desoxistreptamina D) D-Riboza E) Neozamina B 169. Unităţile structurale comune din
moleculele paromomicinelor sânt: A) D-Glucozamina B) N-Metilglucozamina C) Streptamina D) 2-
Desoxistreptamina E) D-Riboza 170. Unităţile structurale comune din moleculele kanamicinelor sânt: A)
Streptamina B) 2-Desoxistreptamina C) D-Riboza D) Kanozamina E) Desoxiriboza 171. Unităţile
structurale comune din moleculele gentamicinelor sânt: A) Streptamina B) D-Riboza C) Gentozamina D)
2-Desoxistreptamina E) Desoxiriboza

172. Antibioticele din clasa lincomicinelor sânt: A) Amikacina B) Lincomicina C) Limeciclina D)

Spectinomicina E) Clindamicina 173. Pe nucleul de baza al tetraciclinelor sânt prezenţi diferiţi
substituenţi, dintre care: A) Două grupări cetonice B) O grupare carboxamidică C) O grupare aldehidică
D) O grupare dimetilaminică, orientată în spatele planului E) Grupări OH de tip enolic, fenolic şi alcoolic
174. Care dintre următoarele tetracicline au în moleculă un atom de clor în poziţia 7: A) Clortetraciclina
B) Tetraciclina C) Metaciclina D) Doxiciclina E) Demeclociclina 175. Despre fenomenul de epimerizare al
tetraciclinelor, sânt valabile următoarele afirmaţii: A) Presupune schimbarea configuraţiei la atomul de
carbon din poziţia 5 B) Este influenţată de pH, temperatură şi timp C) Depinde şi de natura antibioticului
D) Presupune schimbarea configuraţiei la atomul de carbon din poziţia 4 E) Este reversibilă 176. Despre
oxitetraciclină, sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Faţă de tetraciclină, are în plus o grupare OH în
poziţia 5 B) Se mai numeşte şi oxacilină C) Este mai rezistentă la epimerizare decât tetraciclina şi
clortetraciclina D) Are proprietăţi antibacteriene asemănătoare clortetraciclinei E) Se administrează
numai pe cale orală 177. Care dintre următoarele tetracicline prezintă un substituent ataşat la gruparea
carboxamidică: A) Doxiciclina B) Rolitetraciclina C) Limeciclina D) Minociclina E) Guameciclina 178. Care
dintre următoarele antibiotice au structură polipeptidică: A) Gramicidinele B) Streptograminele C)
Bacitracina D) Polimixinele E) Colistina

179. Care din urmǎtoarele afirmații legate de stabilitatea bacitracinei sânt valabile: A) Este stabilǎ în
soluții apoase și la temperatura camerei B) Este stabilǎ în stare uscatǎ C) Soluțiile acide sau neutre sânt
stabile timp de un an la temperaturǎ scǎzutǎ (0-5oC) D) Dacǎ pH-ul soluției este 9, inactivarea
antibioticului este extrem de rapidǎ E) Sǎrurile cu metalele grele precipitǎ bacitracina din soluții, urmând
inactivarea ei 180. Polimixinele sânt antibiotice polipeptidice care conțin în structura lor aceiași
aminoacizi, alǎturi de câte un acid alifatic diferit, dupǎ cum urmeazǎ: A) Ambele polimixine (B1 și B2)
conțin acid α,γdiaminobutiric, L-treoninǎ, D-fenilalaninǎ și L-leucinǎ B) Polimixina B1 conține acidul 6-
metilheptan-1-oic (acid izooctanoic) C) Polimixina B1 conține acidul (+)-6-metiloctan-1-oic (acid
izopelargonic) D) Polimixina B2 conține acidul 6-metilheptan-1-oic (acid izooctanoic) E) Polimixina B2
conține acidul (+)-6-metiloctan-1-oic (acid izopelargonic) 181. Despre colistinǎ, sânt adevǎrate
urmǎtoarele afirmații: A) Este un antibiotic polipeptidic B) Este un produs unitar, alcǎtuit din douǎ
fracțiuni: colistina A și colistina B C) Componenta majorǎ, colistina A, diferǎ de polimixina B1 numai prin
substituirea cu D-leucinǎ în loc de D-fenilalaninǎ D) Prin N-alchilarea fragmentului terminal din grupul
celor cinci aminoacizi, și anume acidul γ-aminobutiric, se obține colistinmetansulfonatul de sodiu E)
Sǎrurile colistinei sânt stabile și în mediu bazic 182. Care dintre cei patru izomeri optic activi (două
perechi de enantiomeri) ai cloramfenicolului, posedă activitate antibiotică: A) L-(+)-treo-cloramfenicolul
B) D-(-)-treo-cloramfenicolul C) D-(-)-eritro-cloramfenicolul D) L-(+)-eritro-cloramfenicolul E) Oricare
dintre enantiomerii menţionaţi 183. Se obţin derivaţi mai activi dar şi mult mai toxici decât
cloramfenicolul, dacă se înlocuieşte grupa nitro din molecula acestuia cu alte grupe, cum ar fi: A) Acetil
B) Halogeni C) Sulfamoil D) Heterocicli E) Metilsulfonil 184. Care dintre următorii esteri ai
cloramfenicolului sânt solubili şi pot fi administraţi pe cale parenterală: A) Stearatul B) Hemisuccinatul C)
Stearoilglicolatul D) Glicinatul E) Palmitatul

185. Despre vancomicină, sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Este un antibiotic glicopeptidic
triciclic B) Are un mecanism de acţiune asemănător antibioticelor β-lactamice C) Este bine absorbită
după administrarea orală D) Se foloseşte de obicei sub formă de clorhidrat de vancomicină E)
Antistafilococic de rezervă, este indicată pentru tratamentul infecţiilor grave 186. Despre antibioticul
vancomicinǎ, sânt adevǎrate urmǎtoarele afirmații: A) Poate să acţioneze şi prin împiedicarea sintezei
acidului ribonucleic B) Este activǎ împotriva cocilor gram-pozitivi C) A fost izolată din Streptomyces
orientalis D) Este bine absorbită după administrarea orală E) Este activă şi faţă de protoplaşti 187. Despre
novobiocină, sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Are o structură chimică unică, deosebindu-se de
celelalte antibiotice B) Formează săruri cu acizii C) Conţine 3-O-carbamoilnovioză, legată glicozidic de
acidul novobiocinic D) Prezintă rezistenţă încrucişată cu alte antibiotice E) Se comportă ca un diacid 188.
Din punct de vedere chimic, eperezolidul și linezolidul prezintǎ urmǎtoarele caracteristici: A) Sânt
antibiotice din grupa oxazolidinelor B) Sânt antibiotice din grupa oleandomicinelor C) Sânt (S)-5-
acetamido-2-metilderivați D) Sânt antibiotice polipeptidice E) Sânt antibiotice din grupa carbomicinelor
189. Despre acidul p-aminosalicilic (PAS), sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Este acid 5-
aminosalicilic B) Este acid 4-aminosalicilic C) Nu trebuie să conţină m-aminofenol D) Se poate folosi sub
formă de săruri E) Şi metaboliţii săi au efect tuberculostatic 190. Despre izoniazidă (HIN), sânt adevărate
următoarele afirmaţii: A) Este hidrazida acidului picolinic B) Este hidrazida acidului izonicotinic C) Este
amida acidului izonicotinic D) Are indicaţii în toate formele de tuberculoză cu bacil Koch sensibil la acest
medicament E) Dezvoltă rapid rezistenţă, mai ales dacă este utilizată singură 191. Care dintre
următoarele tuberculostatice sânt derivaţi N,N'-disubstituiţi ai tioureei: A) Aetoxidum B) Etionamida C)
Butomelid D) Tiocarlid E) Protionamida

192. Despre pirazinamidă, sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Este hidrazida acidului pirazin-2-
carboxilic B) Este amida acidului pirazin-2-tiocarboxilic C) Este amida acidului pirazin-2-carboxilic D) Este
un medicament foarte activ asupra bacilului Koch E) Nu prezintă efecte toxice 193. Despre etambutol,
sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Este un derivat N,N'-disubstituit al etilendiaminei B) Este un
derivat N,N'-disubstituit al tioureei C) Molecula sa conţine doi atomi de carbon asimetrici D) Toţi izomerii
lui optici au aceeaşi activitate tuberculostatică E) Se foloseşte sub formă de diclorhidrat 194. Care dintre
următoarele antibiotice se utilizează în tratamentul tuberculozei: A) Penicilinele B) Cicloserina C)
Viomicina D) Tetraciclinele E) Capreomicinele 195. Despre rifamicine, sânt adevărate următoarele
afirmaţii: A) Cea mai activă dintre rifamicinele izolate din mediile de cultură este rifamicina SV B)
Rifamicinele au un spectru de activitate destul de larg C) Rifamicinele sânt folosite mai mult singure în
tratamentul tuberculozei D) Rifampinul este 3-(4'-metilpiperaziniliminometil)-rifamicină SV E) Rezistenţa
bacteriană la rifamicine apare lent 196. Care dintre următoarele antihelmintice cu acţiune asupra
nematodelor au în structura lor un ciclu piperazinic: A) Tetramizolul B) Piperazina C) Niridazolul D)
Dietilcarbamazina E) Sărurile piperazinei 197. Care dintre următoarele antihelmintice cu acţiune asupra
nematodelor includ în structura lor un ciclu tetrahidropirimidinic substituit: A) Pirivinium pamoat B)
Befeniu naftoat C) Oxantel pamoat D) Clorura de metilrozanilină E) Pirantel pamoat

198. Care dintre următoarele antihelmintice cu acţiune asupra nematodelor sânt derivaţi de
benzimidazol: A) Tiabendazolul B) Tetramizolul C) Mebendazolul D) Niridazolul E) Flubendazolul 199.
Care dintre următoarele antihelmintice cu acţiune asupra cestodelor conţin clor legat de nucleul fenolic
substituit: A) Albendazolul B) Bitionolul C) Diclorofenul D) Niclosamida E) Albendazol oxidul 200. Care
dintre următoarele antihelmintice cu acţiune asupra cestodelor sânt derivaţi de benzimidazol: A)
Albendazolul B) Bitionolul C) Diclorofenul D) Niclosamida E) Albendazol oxidul 201. Care dintre
următoarele antihelmintice cu acţiune asupra cestodelor conţin stibiu: A) Lucantona B) Amidantelul C)
Stibofenul D) Stibocaptatul de sodiu E) Difezilul 202. Care dintre următoarele medicamente antiamibiene
sânt derivaţi de 8hidroxichinolină: A) Cliochinolul B) Broxichinolina C) Emetina D) Glicobiarsolul E)
Diiodohidroxichinolina 203. Care dintre următoarele medicamente antiamibiene conţin arsen: A)
Emetina B) Carbarsona C) Cliochinolul D) Glicobiarsolul E) Broxichinolina

204. Care dintre următoarele medicamentele antivirale ce intervin în timpul replicării acidului nucleic
sânt analogi ai bazelor azotate pirimidinice: A) Ribavirina B) Isoprinosina C) Idozuridina D) Cuterpesul E)
Trifluridina 205. Care dintre următorii analogi ai părţii glucidice care în structura acizilor nucleici sânt
folosite în tratamentul infecţiilor cauzate de virusul imunodeficienţei umane (HIV): A) Didanosina B)
Zalcitabina C) Vidarabina D) Stavudina E) Lamivudina 206. Care dintre următoarele medicamentele
antivirale ce intervin în timpul replicării acidului nucleic acţionează ca inhibitori non-nucleozidici ai
reverstranscriptazei: A) Zidovudina B) Nevirapina C) Efavirenz D) Delavirdina E) Ribavirina 207. Care
dintre următoarele medicamentele antivirale împiedică maturarea virusului, acţionând ca inhibitori de
proteaze: A) Metisazona B) Cidofovirul C) Amprenavirul D) Nelfinavirul E) Indinavirul 208. Despre cosalan
și derivații sǎi, sânt adevǎrate urmǎtoarele afirmații: A) Sânt inhibitori de fuziune ai virusului HIV,
împiedicându-l sǎ reaușeascǎ sǎ pǎtrundǎ în limfocite și sǎ inițieze infecția B) Acționeazǎ ca inhibitori de
proteaze C) Acționeazǎ ca inhibitori de reverstranscriptazǎ D) Conțin un numǎr variabil de grupe carboxil
E) Molecula lor prezintǎ o porțiune hidrofilǎ (care nu penetreazǎ membrana celularǎ sau învelișul viral) și
o porțiune hidrofobǎ 209. Care dintre următoarele medicamentele antivirale împiedică eliberarea noilor
viruşi formaţi în celula gazdă, acţionând ca inhibitori ai neuramidazei: A) Zalcitabina B) Zanamivirul C)
Atazanavirul D) Oseltamivirul E) Mozenavirul

210. Care dintre următoarele substanţe anorganice se folosesc drept antimicotice de uz local cu acţiune
nespecifică: A) Bromul B) Iodul C) Povidonul iodat D) Sulful E) Compuşii zincului 211. Care dintre
următorii acizi organici se folosesc drept antifungice de uz local în tratamentul micozelor superficiale: A)
Acidul salicilic B) Acidul formic C) Acidul propionic D) Acidul caprilic E) Acidul undecilenic 212. Care dintre
următorii compuşi sânt antimicotice de uz local cu acţiune specifică: A) Buclosamida B) Lofluocarbanul C)
Tolnaftatul D) Flucitozina E) Ciclopiroxolamina 213. Care dintre următorii azoli utilizaţi preponderent în
micoze sistemice sânt derivaţi ai benzimidazolului: A) Ketoconazolul B) Clonidazolul C) Miconazolul D)
Clemizolul E) Cisconazolul 214. Care dintre următorii azoli utilizaţi preponderent în micoze sistemice sânt
derivaţi ai 1,2,4-triazolului: A) Fluconazolul B) Enilconazolul C) Itraconazolul D) Terconazolul E)
Saperconazolul 215. Care dintre următoarele antibiotice antifungice au structură polienică: A) Ambruticin
B) Nistatina C) Amfotericina B D) Candicidina E) Natamicina

216. Care dintre următoarele antibiotice antifungice acţionează ca inhibitori ai peretelui celular fungic: A)
Nicomicina B) Griseofulvina C) Lomofungin D) Polioxina E) Lydimycin 217. Care dintre următoarele
medicamente antitricomonazice sânt derivaţi ai imidazolului: A) Metronidazolul B) Tinidazolul C)
Aminitrazolul D) Secnidazolul E) Ornidazolul 218. Despre chinină, sânt adevărate următoarele afirmaţii:
A) Este un alcaloid din coaja de China B) Este un 6'-metoxi-3-vinil-9-hidroxiruban C) Este un izomer al
chinidinei D) Se dizolvă în apă rece E) Se foloseşte întotdeauna sub formă de săruri 219. Care din
următoarele categorii de medicamente antimalarice s-au sintetizat pe baza studiilor referitoare la
relaţiile dintre structura chimică şi activitatea farmacologică a chininei şi derivaţilor săi: A) Derivaţi ai 4-
aminochinolinei B) Derivaţi ai pirimidinei C) Derivaţi ai 8-aminochinolinei D) Derivaţi biguanidici şi
dihidrotriazinici E) Derivaţi ai 9-aminoacridinei 220. Care dintre următoarele medicamente antimalarice
sânt derivaţi ai 4aminochinolinei: A) Clorochina B) Hidroxiclorochina C) Amodiachina D) Ciclochina E)
Meflochina 221. Care dintre următoarele medicamente antimalarice sânt derivaţi ai 8aminochinolinei: A)
Meflochina B) Pamachina C) Primachina D) Pentachina E) Plasmocidul

222. Care dintre următoarele medicamente antimalarice sânt derivaţi ai pirimidinei: A) Mepacrina B)
Pirimetamina C) Isopentachina D) Trimetoprimul E) Meflochina 223. Care dintre următoarele
medicamente antimalarice sânt derivaţi biguanidinici: A) Ciclochina B) Cicloguanilul C) Proguanilul D)
Clorproguanilul E) Plasmocidul 224. Care dintre următoarele sulfamide pot fi întrebuinţate în tratamentul
malariei, mai ales asociate cu pirimetamina: A) Sulfacetamida B) Sulfalena C) Sulfadoxina D) Sulfadiazina
E) Mafenidul 225. Care dintre următoarele medicamente antimalarice sânt sulfone: A) Dapsona (DDS) B)
Pirimetamina C) N,N'-Diacetil-4,4'-diamino-difenilsulfona (DADDS) D) Plasmocidul E) Meflochina 226.
Care dintre următoarele medicamente antineoplazice sânt agenţi de alchilare: A) Clormetina B)
Ciclofosfamida C) Clorambucilul D) Metotrexatul E) Melfalanul 227. Care dintre următoarele
medicamente antineoplazice sânt derivaţi ai etileniminei (derivaţi de aziridină): A) Tretamina B)
Hexametilolmelamina C) Improquonul D) T.E.P.A. E) Tiotepa 228. Care dintre următoarele medicamente
antineoplazice sânt epoxizi: A) Triaziquonul B) 1,2:3,4-Diepoxibutanul C) Clormetin-N-oxidul D) 1,2:5,6-
Dianhidro-D-manitolul E) Manomustinul
229. Care dintre metilhidrazinei: A) Procarbazina B) T.E.P.A. C) Busulfanul D) Tiotepa E) Dacarbazina

următoarele

medicamente

antineoplazice

sânt

derivaţi

ai

230. Care dintre următoarele medicamente antineoplazice sânt derivaţi de N-alchil-Nnitrozouree: A)

Uramustinul B) Manomustinul C) Carmustina D) Lomustina E) Helenalina 231. Care dintre următoarele
medicamente antineoplazice sânt antimetaboliţi ai derivaţilor purinei şi pirimidinei: A) Uramustinul B)
Azatioprina C) Tioguanina D) Floxuridina E) Tegafurul 232. Care dintre următoarele medicamente
antineoplazice sânt antimetaboliţi ai acidului folic: A) Ifosfamida B) Alkirom (I.O.B.-82) C) Melfalanul1 D)
Aminopterina E) Metotrexatul 233. Despre medicamentul antineoplazic etiluretan, sânt adevǎrate
urmǎtoarele afirmații: A) Este un derivat de uree B) Este un uretan C) Interfereazǎ cu biosinteza
pirimidinelor D) Se folosește în leucemie și în mielomul multiplu E) Este un agent alchilant 234. Care
dintre următoarele medicamente sânt antibiotice antitumorale obţinute din actinomicete: A) Idarubicina
B) Doxorubicina C) Epirubucina D) Pirarubicina E) Doxiciclina

235. Care dintre următoarele antibiotice antitumorale includ în molecula lor un ciclu pirimidinic: A)
Bleomicina B) Peplomicina C) Talisomicina D) Sparsomicina E) Antramicina 236. Despre antibioticele
antitumorale hematorubicine, sânt adevǎrate urmǎtoarele afirmații: A) Fac parte din grupa
tetraciclinelor B) Fac parte din grupa anguciclinelor C) Sânt derivați tetrahidrotetracenchinonici D) Cresc
citotoxicitatea colchicinei asupra celulelor neoplazice (în carcinom) E) Fac parte din grupa antramicinelor
237. Care dintre următoarele medicamente antineoplazice sânt alcaloizi cu nucleu tropolonic: A)
Elipticina B) Alcaloizii din specii de Vinca C) Colchicina D) Anguciclinele E) Demecolcina 238. Care dintre
următorii compuşi sânt hormoni antineoplazici: A) Dromostanolon B) Testosteron C) Testolactona D)
Tamoxifen E) Megestrol acetat 239. Care dintre următoarele medicamente antineoplazice sânt
imunostimulante: A) Mitotanul B) Levamisolul C) Tamoxifenul D) Tiloronul E) Leucogenul 240. Care dintre
tioizonicotinamidei: A) Aetoxidum B) Etionamida C) Butomelid D) Tiocarlid E) Protionamida următoarele
tuberculostatice sânt derivaţi 2-alchilaţi ai

241. Care dintre următoarele antihelmintice au structură de săruri cuaternare de Nbenzil-N,N-dimetil-N-

(2-fenoxietil)-amoniu: A) Befeniu naftoat B) Pirivinium pamoat C) Difezil D) Clorura de metilrozanilină E)
Lucantona 242. Care dintre următoarele medicamentele antivirale care împiedică maturarea virusului,
acţionând ca inhibitori de proteaze, includ în moleculă un nucleu decahidroizochinolinic: A) Saquinavir B)
Ritonavir C) Lopinavir D) Nelfinavir E) Amprenavir 243. Din punct de vedere chimic, cinconina se
deosebeşte de chinină prin: A) Absenţa grupei metoxi pe nucleul chinuclidinic B) Absenţa grupei metoxi
pe nucleul chinolinic C) Prezenţa unei grupe hidroxi în loc de metoxi pe nucleul chinolinic D) Configuraţia
optică a doi atomi de carbon asimetrici E) Absenţa grupei vinil de pe nucleul chinuclidinic 244. Din punct
de vedere chimic, rubanul este alcătuit din: A) Un nucleu chinolinic B) Un nucleu izochinolinic C) Un
nucleu chinuclidinic D) Un nucleu chinazolinic E) O punte metilenică 245. Care dintre următoarele
medicamente antineoplazice sânt derivaţi fluoruraţi ai uracilului: A) Uramustinul B) Fluorouracilul C)
Floxuridina D) Tegafurul E) Citarabina 246. În molecula mitomicinelor se asociază următoarele părţi
diferite ale structurii chimice: A) Epoxid (etilenoxid) B) Chinonă C) Azetidină D) Carbamat (uretan) E)
Aziridină (etilenimină)

247. Despre antibioticul antitumoral mitramicină, sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Are un nucleu
de cromomicină B) Acţionează ca un agent alchilant C) Conţine resturi de olivoză D) Conţine un rest de D-
micaroză E) Formează complecşi cu magneziul sau cu alţi ioni metalici divalenţi 248. Despre alcaloizii
antineoplazici vinblastină şi vincristină, sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Prezintă drept parte
indolică carbometoxivelbanamina B) Prezintă drept parte dihidroindolică vindolina C) În privinţa
structurii chimice, se deosebesc prin natura substituentului de la unul dintre atomii de azot D) Prezintă
drept parte indolică vindolina E) Prezintă drept parte dihidroindolică carbometoxivelbanamina 249.
Despre hormonul antineoplazic mitotan, sânt adevărate următoarele afirmaţii: A) Se aseamănă chimic cu
uretanii B) Se înrudeşte chimic cu mitomicinele C) Este un constituent al pesticidului DDT D) Are un efect
foarte selectiv asupra corticosuprarenalei E) Este indicat numai în tratamentul carcinomului cortical
suprarenal inoperabil 250. Despre antineoplazicul spirobrominǎ, sânt adevǎrate urmǎtoarele afirmații: A)
Este activǎ în formele de cancer inoperabil B) Conține grupe β-bromopropionil (3-bromopropionil) C)
Este un antibiotic din grupa spiramicinelor D) Ca structurǎ chimicǎ, se aseamǎnǎ cu pipobromanul E) Este
un derivat spiranic al piperazinei 251. Despre antineoplazicul alchilant teroxiron, sânt adevărate
următoarele afirmaţii: A) Este un derivat al uracilului B) Are nucleu de 1,3,5-triazin-2,4,6(1H,3H,5H)-
trionă C) Este un derivat al timinei D) Este un trieponid E) Este un derivat al citosinei 252. Identificarea
acidului citric prin oxidare/bromurare, se finalizează prin condensarea produsului de degradare (glioxal)
cu: A) Rezorcinol B) Anilină C) 1-Naftilamină D) 2-Naftilamină E) 2-Naftol (β-Naftol)

253. Impurităţile care se cercetează la controlul acidului citric sânt: A) Săruri de amoniu B) Cloruri C)
Sulfaţi D) Metale grele E) Substanţe organice uşor carbonizabile 254. Reactivii pentru reacţia de
precipitare care deosebeşte acidul citric de acidul tartric sânt: A) Acidul clorhidric B) Acidul sulfuric C)
Soluţia de amoniac 100 g / l D) Acidul oxalic E) Soluţia de clorură de calciu 100 g / l 255. Reacţiile de
identificare ale acidului benzoic se referă la: A) Precipitarea benzoatului bazic de fer (III) B) Precipitare cu
apa de brom C) Oxidarea la acid salicilic, care se colorează cu ionii de fer (III) D) Oxidare E) Esterificare
256. Reacţiile de identificare ale acidului salicilic se referă la: A) Formarea complecşilor coloraţi cu clorura
de fer (III) B) Nitrare C) Esterificarea cu metanolul la salicilat de metil D) Sulfonare E) Precipitarea
tribromofenolului cu apa de brom 257. Impurităţile care se cercetează la controlul acidului benzoic sânt:
A) Sulfaţi B) Metale grele C) Arsen D) Substanţe organice uşor carbonizabile E) Fosfaţi 258. Impurităţile
care se cercetează la controlul acidului salicilic sânt: A) Cloruri B) Sulfaţi C) Metale grele D) Substanţe
organice uşor carbonizabile E) Săruri de amoniu 259. Reacţiile de identificare ale metenaminei se referă
la: A) Oxidare B) Precipitare cu apa de brom C) Hidroliza în mediu acid, la cald D) Hidroliza în mediu
alcalin, la cald E) Precipitare cu tetraiodobismutatul (III) de potasiu

260. Impurităţile care se cercetează la controlul metenaminei sânt: A) Metale grele B) Sulfaţi C) Amoniu
D) Fosfaţi E) Substanţe organice uşor carbonizabile 261. Reacţiile de identificare ale sulfanilamidei se
referă la: A) Reducere B) Evidenţierea grupei amino primare aromatice prin diazotare şi cuplare C)
Reacţia cu reactivul Fehling D) Reacţia cu reactivul Tollens E) Oxidarea energică, cu trecerea sulfului din
moleculă în ion sulfat 262. Impurităţile care se cercetează la controlul sulfanilamidei sânt: A) Cloruri B)
Metale grele C) Substanţe organice uşor carbonizabile D) Săruri de amoniu E) Sulfaţi 263. Reacţiile de
identificare ale sulfafurazolului se referă la: A) Oxidarea B) Reacţia cu reactivul Nessler C) Evidenţierea
grupei amino primare aromatice prin diazotare şi cuplare D) Precipitarea sării colorate de cupru (II) E)
Precipitarea cu apa de brom 264. Impurităţile care se cercetează la controlul sulfafurazolului sânt: A)
Cloruri B) Metale grele C) Săruri de amoniu D) Sulfaţi E) Arsen 265. Reacţiile de identificare ale
sulfatiazolului se referă la: A) Precipitarea cu apa de brom B) Evidenţierea grupei amino primare
aromatice prin diazotare şi cuplare C) Precipitarea sării colorate de cupru (II) D) Oxidarea energică, cu
trecerea sulfului din moleculă în ion sulfat E) Precipitarea cu acidul picric 266. Impurităţile care se
cercetează la controlul sulfatiazolului sânt: A) Sulfaţi B) Cloruri C) Arsen D) Săruri de amoniu E) Metale
grele

267. Reacţiile de identificare ale metronidazolului se referă la: A) Reducerea grupei nitro la grupă amino
primară heteroaromatică B) Evidenţierea grupei amino primare heteroaromatice prin diazotare şi cuplare
C) Oxidare D) Hidroliză E) Condensare 268. Impurităţile care se cercetează la controlul metronidazolului
sânt: A) Sulfaţi B) Săruri de amoniu C) Substanţe organice uşor carbonizabile D) Cloruri E) Metale grele
269. Reacţiile de identificare ale sulfatului de chinină se referă la: A) Reacţia taleochinică B) Reacţia cu
reactivul Fehling C) Reacţia herapatitei D) Reacţia cu reactivul Tollens E) Determinarea ionului sulfat, prin
precipitare cu o sare solubilă de bariu sub formă de sulfat de bariu 270. Impurităţile care se cercetează la
controlul sulfatului de chinină sânt: A) Fosfaţi B) Cloruri C) Săruri de amoniu D) Substanţe organice uşor
carbonizabile E) Arsen 271. Reacţiile de identificare ale glucozei se referă la: A) Reducere B) Oxidarea cu
reactivul Fehling C) Oxidarea cu reactivul Tollens D) Formarea unei osazone E) Reacţia cu reactivul
Nessler 272. Impurităţile netoxice care se cercetează la controlul glucozei sânt: A) Cloruri B) Sulfaţi C)
Amidon, dextrină D) Zaharoză E) Fosfaţi 273. Impurităţile toxice care se cercetează la controlul glucozei
sânt: A) Oxalaţi B) Cianuri C) Arsen D) Bariu E) Metale grele

274. Reacţiile de identificare ale zaharinei se referă la: A) Reacţia cu reactivul Fehling B) Reacţia cu
reactivul Tollens C) Reacţia zahareinelor D) Hidroliză E) Topirea lacalină 275. Impurităţile care se
cercetează la controlul zaharinei sânt: A) Arsen B) Metale grele C) Fosfaţi D) Acid benzoic, acid salicilic E)
Substanţe organice uşor carbonizabile 276. Reacţiile de identificare ale lactatului de calciu se referă la: A)
Precipitarea oxalatului de calciu cu o soluţie de oxalat de amoniu B) Precipitarea cu apa de brom C)
Oxidarea la acid piruvic, şi decarboxilarea acestuia la acetaldehidă D) Reacţia cu reactivul Nessler E)
Reacţia haloformă 277. Impurităţile care se cercetează la controlul lactatului de calciu sânt: A) Substanţe
organice uşor carbonizabile B) Arsen C) Bariu D) Fer E) Metale grele 278. Care sânt soluțiile etalon de
culoare: A) Soluția etalon de cobalt B) Soluția etalon de fer C) Soluția etalon de cupru D) Soluția etalon
de nichel E) Soluția etalon de dicromat 279. Care dintre urmǎtoarele impuritǎți sânt toxice: A) Sǎruri de
fer B) Sǎruri de arsen C) Sǎruri de bariu D) Sǎruri de plumb E) Sulfați 280. În cadrul controlului limitei de
amoniu cu reactivul Nessler, colorația galbenǎ sau precipitatul galben-brun este dat de urmǎtorii produși
de reacție: A) Iodura de potasiu B) Iodura amidooxidimercuricǎ C) Iodura mercuricǎ D) Triiodura
amidomercuricǎ E) Oxidul mercuric

281. Despre soluția etalon de ion amoniu, sânt valabile urmǎtoarele afirmații: A) Se obține prin diluarea
unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea cantitǎți de clorurǎ de amoniu în apǎ, la balon cotat B) Se
obține prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea cantitǎți de sulfat de amoniu în apǎ, la
balon cotat C) Se obține prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea cantitǎți de fosfat de
amoniu în apǎ, la balon cotat D) Se obține prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea
cantitǎți de oxalat de amoniu în apǎ, la balon cotat E) Conține 0,01 mg NH4 +/ml și se preparǎ la nevoie

unei unei unei unei

282. Reacția de determinare a arsenului cu reactiv hipofosforos (reactiv Bougault) este interferatǎ de
unele impuritǎți, cum ar fi: A) Sǎruri de antimoniu (stibiu) B) Sǎruri de seleniu C) Sǎruri de telur D) Unii
ioni de metale grele (Hg2+, Cu2+, Ag+) E) Sǎruri de fosfor 283. Precipitarea ionului de calciu cu reactivul
oxalat de amoniu, pentru a forma oxalatul de calciu, este interferatǎ de urmǎtorii cationi: A) Bariu (Ba2+)
B) Plumb (II) (Pb2+) C) Sodiu (Na+) D) Mercur (I) (Hg22+) E) Argint (I) (Ag+) 284. Precipitarea ionului de
carbonat cu reactivul hidroxid de bariu, pentru a forma carbonatul de bariu, este interferatǎ de urmǎtorii
anioni: A) Sulfit (SO32-) B) Sulfurǎ (S2-) C) Fosfat (PO43-) D) Oxalat [(COO)22-] E) Fluorurǎ (F-) 285.
Precipitarea ionului clorurǎ cu reactivul azotat (nitrat) de argint, în prezența acidului azotic (nitric) diluat,
pentru a forma clorurǎ de argint, este interferatǎ de urmǎtorii anioni: A) Halogenurǎ (Br-, I-) B) Sulfat
(SO42-) C) Perclorat (ClO4-) D) Pseudohalogenurǎ (CN-, SCN-) E) Ferocianurǎ ([Fe(CN)6]4-)

286. Despre soluția etalon de ion clorurǎ, sânt valabile urmǎtoarele afirmații: A) Se obține prin diluarea
unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de clorurǎ de potasiu în apǎ, la balon cotat B)
Se obține prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de clorurǎ de sodiu în
apǎ, la balon cotat C) Conține 0,02 mg Cl-/ml și se preparǎ la nevoie D) Conține 0,01 mg Cl-/ml și se
preparǎ la nevoie E) Conține 0,05 mg Cl-/ml și se preparǎ la nevoie 287. Precipitatul alb caseos de clorurǎ
de argint, care poate apare în urma reacției caracteristice pentru controlul limitei de cloruri, se dizolvǎ cu
formare de complecși ai argintului în urmǎtorii reactivi: A) Soluții de acid azotic (nitric) B) Soluții de
amoniac C) Soluții de cianuri alcaline D) Soluții de tiocianați alcalini sau de amoniu E) Soluții de tiosulfați
alcalini 288. Metoda de determinare a ionului de fer (III) (Fe3+) prin precipitarea acestuia cu reactivul
hexacianoferat (II) de potasiu (ferocianurǎ de potasiu), pentru a forma trihexacianoferatul (II) de fer (III)
(albastru de Berlin), nu permite controlul limitei de fer în prezența urmǎtoarelor impuritǎți: A) Sǎruri de
crom B) Sǎruri de cupru C) Sǎruri de mercur D) Sulfați E) Sǎruri de zinc 289. Despre soluția etalon a
ionului de fer (III), sânt valabile urmǎtoarele afirmații: A) Se obține prin diluarea unei soluții de bazǎ
preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de sulfat de amoniu-fer (III) în acid sulfuric 100 g/l și apǎ, la balon
cotat B) Se obține prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de clorurǎ de-
fer (III) în acid sulfuric 100 g/l și apǎ, la balon cotat C) Conține 0,01 mg Fe3+/ml și se preparǎ la nevoie D)
Conține 0,02 mg Fe3+/ml și se preparǎ la nevoie E) Conține 0,05 mg Fe3+/ml și se preparǎ la nevoie 290.
Precipitatul de trihexacianoferat (II) de fer (III) (albastru de Berlin), care poate apare în urma reacției
caracteristice pentru controlul limitei de fer, se dizolvǎ în urmǎtorii reactivi: A) Acid formic B) Acid acetic
C) Acid oxalic D) Acid citric E) Acid tartric

291. Precipitatul galben de fosfomolibdat de amoniu, care poate apare în urma reacției caracteristice
pentru controlul limitei de fosfați, este solubil în urmǎtorii reactivi: A) Soluții de hidroxizi alcalini B) Soluții
de amoniac C) Acid azotic (nitric) diluat D) Acid clorhidric diluat E) Acid sulfuric diluat 292. Despre soluția
etalon de ion de fosfat, sânt valabile urmǎtoarele afirmații: A) Se obține prin diluarea unei soluții de bazǎ
preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de dihidrogenofosfat de sodiu în apǎ, la balon cotat B) Se obține
prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de dihidrogenofosfat de posiu în
apǎ, la balon cotat C) Conține 0,2 mg PO43-/ml D) Conține 0,1 mg PO43-/ml E) Conține 0,5 mg PO43-/ml
293. Despre controlul limitei de metale grele, sânt valabile urmǎtoarele afirmații: A) Farmacopeea
exprimǎ metalele grele prin ionul de plumb (II) (Pb2+) B) Sarea de plumb folositǎ la prepararea soluției
etalon de ion plumb este acetatul de plumb (II) C) Sarea de plumb folositǎ la prepararea soluției etalon
de ion plumb este azotatul (nitratul) de plumb (II) D) Sarea de plumb folositǎ la prepararea soluției etalon
de ion plumb este clorura de plumb (II) E) Soluția etalon de ion plumb conține 0,001 mg Pb2+/ml și se
preparǎ la nevoie 294. Reacția caracteristicǎ ionului de plumb (II) (Pb2+), folositǎ pentru controlul limitei
de metale grele, este interferatǎ de urmǎtorii cationi care formeazǎ de asemenea sulfuri negre: A) Hg22+
și Hg2+ B) Ag+ C) Cu2+ D) Fe3+ E) Al3+ 295. Reacția caracteristicǎ ionului de plumb (II) (Pb2+), folositǎ
pentru controlul limitei de metale grele, este interferatǎ de urmǎtorii cationi care în condițiile de reacție
dau sulfuri colorate: A) Al3+ B) As3+ C) Sb3+ D) Bi3+ E) Fe3+

296. În care dintre urmǎtorii reactivi este solubilǎ sulfura de plumb: A) Acid clorhidric concentrat B) Acid
acetic C) Acid clorhidric diluat D) Amoniac E) Acid azotic (nitric) la fierbere 297. Despre soluția etalon de
ion sulfat, sânt valabile urmǎtoarele afirmații: A) Se obține prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ
prin dizolvarea unei cantitǎți de sulfat de sodiu în apǎ, la balon cotat B) Se obține prin diluarea unei
soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de sulfat de potasiu în apǎ, la balon cotat C)
Conține 0,02 mg SO42-/ml și se preparǎ la nevoie D) Conține 0,01 mg SO42-/ml și se preparǎ la nevoie E)
Conține 0,05 mg SO42-/ml și se preparǎ la nevoie 298. Despre controlul limitei de nitrați (azotați), sânt
valabile urmǎtoarele afirmații: A) Se bazeazǎ pe reacția de nitrare a acidului sulfosalicilic, în mediu de
acid sufuric concentrat B) Soluția etalon pentru controlul limitei de nitrați (azotați) se obține prin
diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de nitrat (azotat) de potasiu în apǎ,
la balon cotat C) Soluția etalon pentru controlul limitei de nitrați (azotați) conține 0,1 mg NO3/ml D)
Soluția etalon pentru controlul limitei de nitrați (azotați) conține 0,2 mg NO3/ml E) Soluția etalon pentru
controlul limitei de nitrați (azotați) conține 0,5 mg NO3/ml 299. Precipitarea ionului de zinc cu
hexacianoferatul (II) de potasiu (ferocianura de potasiu), în prezența acidului clorhidric diluat, pentru a
forma hexacianoferat (II) de zinc și potasiu, este interferatǎ de urmǎtorii cationi: A) Fe2+ B) Fe3+ C) Ca2+
D) Cu2+ E) Ni2+ 300. Despre soluția etalon a ionului de zinc, sânt valabile urmǎtoarele afirmații: A) Se
obține prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de clorurǎ de zinc în apǎ,
la balon cotat B) Se obține prin diluarea unei soluții de bazǎ preparatǎ prin dizolvarea unei cantitǎți de
sulfat de zinc în apǎ, la balon cotat C) Conține 0,01 mg Zn2+/ml și se preparǎ la nevoie D) Conține 0,02
mg Zn2+/ml și se preparǎ la nevoie E) Conține 0,05 mg Zn2+/ml și se preparǎ la nevoie