1.5.

Curba J

Abordarea prin elasticităţi nu ţine seama de factorul timp, însă

experienţa arată că în timp ce cursul de schimb se ajustează aproape
instantaneu, cererea, oferta şi preţurile bunurilor se modifică doar
după un anumit timp. Ca urmare, în cazul unei ţări a cărei balanţă
comercială înregistrează un deficit, deprecierea mondei determină, în
prima fază, amplificarea deficitului, ceea ce face ca evoluţia în timp a
soldului balanţei comerciale să aibă o traiectorie de forma literei J
(figura nr. 6).

Deficitul
balanţei
comerciale

(+)

0
Timpul

(-)

Fig. nr. 6: Curba J

Figura de mai sus arată că în cazul în care bunurile importate sunt

achiziţionate la preţurile pieţei mondiale, iar cererea internă este
inelastică în raport cu preţurile, deprecierea monedei naţionale nu
determină o modificare prea mare a cheltuielilor pentru cumpărarea de
bunuri din străinătate, deşi are loc creşterea preţurilor în monedă
naţională ale mărfurile importate. Pe de altă parte, dacă deprecierea
determină creşterea preţurilor în monedă naţională ale mărfurilor
exportate, cantitatea de valută încasată din export se poate reduce.
Într-adevăr, în absenţa unei ajustări a preţurilor, preţul în monedă
străină al mărfurilor exportate se reduce, iar dacă cererea externă faţă
de bunurile autohtone este inelastică - ceea ce este adesea cazul -,
volumul încasărilor în valută se diminuează. Această combinare a
modificării cheltuielilor şi modificării veniturilor din comerţul exterior
determină deteriorarea poziţiei balanţei de plăţi. De exemplu, în primii
doi ani care au urmat devalorizării lirei sterline din 1967, nu s-a
înregistrat o creştere netă a profiturilor din export, deoarece scăderea
preţurilor (în monedă străină) ale mărfurilor exportate a putut fi
compensată prin creşterea volumului exportului doar în al doilea an.1
Un interesant fenomen de tip curba J a avut loc în urma deprecierii
dolarului american din 1985. De fapt, până în 1987, deficitul contului
curent al SUA a continuat să se amplifice atât în sumă absolută, cât şi
ca procent din PIB. Este evident că mecanismul de ajustare tradiţional
nu a funcţionat. Analizând cauzele acestui blocaj, P. Krugman2 a
demonstrat că totuşi mecanismul funcţionează, însă pe termen lung,
ceea ce explică fenomenul cunoscut sub denumirea de "curba J".

1
- Artus J., The 1967 Devaluation of the Pound Sterling, IMF Staff Papers,
November,1975, p. 595-640; Cairncross A., Eichengreen B., Sterling in Decline,
Oxford: Blackwell, 1983.
2
- Krugman P., Has the Adjustment Process Worked? Policy Analyses in
International Economics, 34, 1991, Institute for International Economics.