George Bacovia

Plumb

Poezia “Plumb” scrisa de George Bacovia care deschide volumul omonim este
considerata o arta poetica care se inscrie in estetica simbolista prin tema si motivele poetice, prin
cultivarea simbolului si a sugestiei, prin tehnica corespondentelor intre materie si spirit, prin
decor, cromatica, tehnica repetitiei cuvantului-cheie care confera muzicalitate interioara si
dramatism trairii eului liric.
George Bacovia(George Vasiliu) a fost considerat cel mai important poet simbolist din
literature romana, fiind adept al simbolismului interior, autentic, de substanta.
O caracteristica care face posibila incadrarea poeziei in curentul literar simbolist o
reprezinta inclinatia spre starile sufletesti nedefinite, predispozitia spre reverie, pentru proiectia
diafana, nedefinita in timp si spatiu. Astfel, poezia este structurata in doua strofe realizate in
structura traditionala. Ele corespund a doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara in prima
strofa, sugerata prin elemente care compun decorul(descriere literara de tip tablou) si realitatea
interioara sugerata in cea de-a doua strofa prin invocarea iubirii care este conditionata de mediu.
Emotia poeziei este conferita de epitetul “dormea intors” din versul “Dormea intors amorul meu
de plumb”. Este vorba, dupa consideratiile poetului si filosofului Lucian Blaga, de indreptarea
iubirii cu fata spre apus care conduce inevitabil la moarte. Poetul se simte prizonier in acel
univers ostil, doreste sa se salveze, insa constata ca aripile iubirii sunt de plumb, semnificand
zborul invers, inspre moarte.
Caracterul simbolist al poeziei este dat si de cultivarea simbolului care sa exprime
corespondentele, afinitatile invizibile intre elementele universului: natura si om. Atmosfera
poeziei este tulburatoare, atat prin evocarea mortii cat si prin repetitia cuvantului “plumb”, care
are valoare de simbol central, conferind muzicalitate versurilor si sugerand ideea ca natura intra
inr-un proces de impietrire, iar datorita presiunii prea mari insusi poetul se pietrifica. Sensul
simbolului “plumb” se lamureste in versul “Dormea intors amorul meu de plumb”. Acest vers cu
care debuteaza strofa a doua indica apasarea sufleteasca, senzatia de lipsa totala de afectiune a
eului liric.
Tema poeziei este conditia nefericita a poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si
artificiala, conditie sugerata prin diverse stari sufletesti: tristete, imposibilitatea comunicarii,
izolare intr-un spatiu ostil, absenta afectiunii.
Expresivitatea poetica este data de folosirea metaforelor “coroanele de plumb”, “sicriele
de plumb”, a constructiilor oximoronice “flori de plumb”, “aripile de plumb”. De asemenea, este
prezent epitetul in inversiune “funerar vestmant”, personificarea “dormeau adanc sicriele de
plumb” si epitetul sugestiv “dormea intors”.
Motivele poetice cu valoare de simbol se asociaza campului semantic al mortii: cavoul,
coroanele, vesmantul funerar, sicriele, somnul, frigul, vantul. Acestea transmit prin sugestie si
corespondente, starile sufletesti ale eului liric: disperare, neliniste continua, angoasa.
 In concluzie, prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului, a
corespondentelor, prin prezenta starilor sufletesti de angoasa, de singuratate, de vid sufletesc,
poezia “Plumb” scrisa de George Bacovia se incadreaza in estetica simbolista.