Etică – ethos (Lat.), ethike (Gr.) – obicei, caracter, mod habitual de viaţă
Morală – mos, mores (Lat.) – moravuri
“Etica – termen generic pentru a desemna modurile variate de înţelegere şi
examinare a vieţii morale” (Beauchamp, 1994)
“Etica are conotaţia unei rubrici academice şi, ca atare, poate face obiectul unei
profesionalizări savante. Morala e aspectul circumstanţial al eticii, etică
particulară, prelucrare subiectivă a moralităţii generice de care se ocupă etica”
(Pleşu, 1994)
“nu devii o autoritate morală întrucît i-ai citit pe Aristotel, pe Spinoza sau pe
Kant. Erudiţia etică – nedublată de vocaţie etică – e una din cele mai ridicole
forme de erudiţie: căci în nici un domeniu simpla ştiinţă de carte nu e mai
inoperantă, mai inconsistentă, mai vinovată”.
Competenţă etică sau morală?
Natura filosofiei morale este controversată într-un mod în care natura altor
domenii ale filosofiei nu este
Ex. Filosofia ştiinţei – teoriile substanţiale ale ştiinţei – “teorii de ordinul I”,
teoriile filosofice despre natura ştiinţei – “teorii de ordinul II”
În privinţa filosofiei morale, nu există teorii de ordinul I, deoarece nu există o
ştiinţă stabilită a moralei cu propria sa comunitate de specialişti. Nu există o
metodologie general acceptată pentru rezolvarea problemelor morale
FILOSOFIA MORALĂ
METAETICA
Pune întrebări de tipul: există adevăruri obiective ale moralităţii? Ce anume
deosebeşte motivele morale ale acţiunii de alte justificări?
A evoluat de la încercarea de clarificare a termenilor morali la căutarea naturii
adevărului moral, a investigării relaţiei dintre credinţă şi motivaţie, etc.
ETICA NORMATIVĂ
Preocupată de modul în care oamenii ar trebui să-şi conducă viaţa
Există diverse niveluri ale eticii normative, de la rezolvarea unor întrebări practice
despre ce să faci într-o dilemă morală concretă, pînă la încercări de a justifica
teorii morale
Rolul “experimentelor gîndirii”