Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LISTA MENIU
Odata stabilit tipul de meniu, trebuie vazut pe ce cale preparatele si bauturile ajung la
cunostinta clientilor. Documentul specific este lista meniu / lista de preturi / lista de preparate /
meniu / carte.
Lista meniu intereseaza pe de-o parte din punct de vedere al continutului sau (lungimea,
schimbarea, deschiderea) si pe de alta parte din punct de vedere al prezentarii.
Lungimea listei meniu este expresia fidela a varietatii meniului. Traditional, lista meniu
este relativ lunga, dar o asemenea optiune prezinta numeroase inconveniente; o lista prea lunga
pune clientul in incurcatura, il nemultumeste chiar. Timpul pana in momentul efectuarii propriu-
zise a serviciului se prelungeste, iar numarul clientilor serviti pe loc, la masa, va inregistra un
nivel relativ scazut. In acelasi timp, restaurantul trebuie sa dispuna de o varietate mai mare de
materii prime, care vor fi pastrate in stoc o perioada mai lunga (viteza de rotatie scazuta).
Personalul de bucatarie, la randul sau, trebuie sa fie in masura sa pregateasca un numar mare
de preparate diferite.
Exista si situatii in care este recomandata adaptarea unei liste meniu mai lunga, atunci
cand:
Daca din punct de vedere la serviciului, micul dejun poate fi servit la camera (room –
service), in sistem bufet sau la masa in salon, dupa componenta sunt cunoscute doua tipuri de
mic dejun:
a) mic dejun continental/ complet – se compune dintr-o bautura calda, nealcoolica (ceai,
cafea, ciocolata cu lapte, lapte), la alegere, unt, gem (dulceata, miere) si produse de
panificatie. Includerea unui suc de fructe sau a unui alt produs, nu face ca micul dejun sa-si
piarda caracteristica de mic dejun continental
b) mic dejun american/ englezesc – este mult mai consistent, adauga preparate de bucatarie,
cofetarie – patiserie si sucuri.
Meniul desemneaza totalitatea preparatelor de bucatarie, cofetarie – patiserie si alte
marfuri alimentare care se ofera la o singura masa. In principal, meniurile se diferentiaza in
functie de gradul de libertate in alegerea preparatelor:
meniu a la carte – cu posibilitatea alegerii dintr-o lista meniu. O lista meniu completa
cuprinde un numar de preparate pentru fiecare gama, fel in parte, lista meniu nu trebuie sa
fie aglomerata. Numarul de preparate al unei game este determinat de numarul zilnic al
clientilor; diversificarea listei meniu aferente restaurantelor clasice atrage cheltuieli mari.
minim Maxim
Gustari 5 7
Preparate de baza 5 7
GUOP curs 11 January 10, 2007
Platou cu branzeturi 1 1
Deserturi 7 12
Propunerile zilei 3 5
Total 24 37
meniu cu pret fix – care simplifica alegerea si asigura clientul de suma care va trebui platita.
Preturile sunt atragatoare, insa ele nu pot sa scada sub un anumit nivel, decat cu riscul
degradarii imaginii. Sunt nelipsite din restaurantele mici si au cautare indeosebi la pranz.
Un restaurant poate sa ofere concomitent mai multe variante de asemenea meniuri la
preturi diferite. Un loc aparte in oferta unui restaurant il poate ocupa specialitatea zilei (plat du
jour), al carui pret are, de asemenea caracter fix.
In general, meniul cu pret fix este propus in paralel cu meniul a la carte. Meniul cu pret
fix, fara alegere, cu un preparat in cadrul fiecarei game blocheaza clientului posibilitatea alegerii.
De aceea, este preferabil un meniu cu pret fix, la alegere, in cadrul caruia se propun doua pana
la cinci preparate pentru fiecare gama.
meniu cu specific – meniu pentru copii, meniu dietetic; in ultimul timp meniul pentru copii a
devenit un imperativ cu impact evident la nivelul parintilor. Specificitatea nu rezida doar in
meniul propriu zis, ci si in realizarea listei meniu si serviciului propus. Exemplu: meniu
McDonald’s care ofera si o jucarie, Pizza Hot.
a) Serviciul direct/ englez – chelnerul prezinta la masa platoul pe care se afla preparatul
comandat. In cazul unui meniu a la carte , mise-en-place (aranjarea mesei) de asteptare a
fost completat dinainte, in functie de comanda clientilor. Prin stanga fiecarui client, folosind
tacamul de serviciu, numit uneori cleste, dar format de fapt din lingura mare si furculita
mare, chelnerul efectueaza serviciul propriu-zis asezand preparatul in farfurie. De fiecare
data temperatura farfuriei trebuie sa fie corespunzatoare preparatului servit. Daca este
vorba despre un preparat cald, incalzirea prealabila a farfuriei se face in incalzitorul de
vesela sau masa calda. Similar se efectueaza servirea preparatelor lichide la supiera. Este
apreciat ca un serviciu de clasa.
b) Serviciul indirect/ francez – dupa prezentarea platoului prin stanga fiecarui client, chelnerul
il va apropia cat mai mult de farfurie. Clientul se serveste singur cu ajutorul tacamului de
serviciu. O varianta a serviciului indirect, corespunzand insa unui nivel scazut al prestatiei
este asezarea platoului sau a supierei la mijlocul mesei, de unde clientii se servesc singuri.
c) Serviciul la farfurie – gata montat pe farfurie preparatul este adus in salon pe mana, tava
sau carucior. Chelnerul aseaza farfuria in fata fiecarui client, prin dreapta acestuia. Emblema
farfuriei trebuie pozitionata catre centrul mesei, transa de friptura fiind asezata in partea
opusa emblemei. Prin stanga clientului se aseaza salatiera, intrucat locul acesteia este in
stanga fata a farfuriei suport. Totusi cele mai multe operatii – inmanarea listei meniu,
serviciul la farfurie, turnarea in pahare, debarasarea farfuriilor, prezentarea notei de plata se
efectueaza pe partea dreapta a clientului.
e) Autoservirea de tip bufet (de tip suedez sau scandinav) – utilizand inventarul de servire
aflat la dispozitie, clientii isi aseaza singuri preparatele de pe masa bufet in farfurie. Sistemul
nu exclude prezenta chelnerilor; clientii raman in picioare sau se instaleaza la mese, in acest
caz mise-en-place – ul fiind pregatit dinainte. Debarasarea se efectueaza cu tavi sau
carucioare. Adesea meniul este limitat la gustari, antreuri, deserturi, bauturi. Sistemul este
utilizat la servirea micului dejun si in cadrul unor manifestari de tip receptie sau lunch. Acest
sistem tinde sa se generalizeze si pentru masa de seara, pentru sistem demipensiune.
Normele aprobate de Ministerul Turismului, 56/ 1995, cu completarile ulterioare, stabilesc
obligativitatea servirii micului dejun in sistem bufet, de catre hoteluri (intre 3 si 5 stele).