Annie Bentoiu

Annie Bentoiu

Annie Bentoiu
Date personale
1 mai 1927
Născută
București, România[1]
21 decembrie 2015 (88 de
Decedată
ani)
Căsătorită
Pascal Bentoiu
cu
România
Cetățenie
Elveția
Ocupație scriitoare
 poetă
Activitate
limba franceză
Limbi
limba română[2] 
Studii Universitatea din București 
Modifică date / text  

Annie Bentoiu (n. 1 mai 1927 – d. 21

decembrie 2015) a fost o poetă,
scriitoare și traducătoare, autoarea
cunoscutelor volume de memorii din
perioada instaurării comunismului în
România adunate sub titlul Timpul ce ni
s-a dat. A fost soția compozitorului
Pascal Bentoiu[3] și mama sopranei
Ioana Bentoiu.
Prin Decretul nr.439 din 6 noiembrie 2000
îi este conferită medalia comemorativă
"150 de ani de la nașterea lui Mihai
Eminescu" de către Președintele
României, pentru promovarea operei
eminesciene în plan universal; ... [4]

Lucrări în română
Strada Mare, roman, București, E. P. L.,
1969, sub pseudonimul Adriana Vlad
Timpul ce ni s-a dat, vol. 1, editura
Vitruviu, 2000; ed. a II-a Editura
Humanitas 2007
Timpul ce ni s-a dat, vol. 2, editura
Vitruviu, 2006

Lucrări în franceză
 Poèmes I/II, Lausanne, Les Editions de
l'Aire, 1989
Dix méditations sur une rose, Lausanne,
Les Editions de l'Aire, 1989
Phrases pour la vie quotidienne,
Lausanne, Les Editions de l'Aire, 1990,
versiune română de Irina Eliade, Fraze
pentru viața de zi cu zi, Ed. Cartea
Românească, 1998
Voyage en Moldavie, Vevey, Les
Editions de l'Aire, 2001
Une liberté désenchantée. Carnets
1992-1993. Postface de Doris
Jakubec, Editions de l'Aire, 2008

Traduceri din română

Mihai Eminescu, Poeme alese, trad. de
Annie Bentoiu, Alain Bosquet si Jean-
Louis Courriol, Bucuresti, Editura Grai
si Suflet - Cultura Nationala, 1999
Petre Ispirescu, Contes roumains,
București, Editura Minerva, 1979
Anthologie de la poésie populaire
roumaine (în colaborare), Editura
Minerva, 1979
Tudor Arghezi, Cinquante poèmes,
Editura Minerva, 1981
Récits insolites de Mihai Eminescu à
Ana Blandiana, Editura Minerva, 1983
Mihai Eminescu, Trente poèmes, Vevey,
Les Editions de l'Aire, 1994
 Mihai Eminescu, Cinquante poèmes,
Editura Vitruviu, 2000
Gellu Naum, L'autre côtè, (în
colaborare), Editura Cartea
Românească, 1991
Ileana Mălăncioiu, A travers la zone
interdite, Editura Eminescu, 1984
Pascal Bentoiu, L'image et le sens,
Editura Muzicală, 1979
Adrian Marino, Littératures roumaines -
littératures occidentales, București,
1982

Traduceri din franceză

Margarita Wallmann, Pridvoarele
cerului, București, Editura Muzicală,
 1979, (sub pseudonimul Adriana Vlad)
Guy de Pourtalès, Berlioz si Europa
romantica, Editura Muzicala, 2001

Citate
"Poate ar trebui să ne mulțumim, în
motivarea poziției anticomuniste, cu două
observații simple, elementare: această
ideologie utilizează sistematic, pe plan
intelectual, minciuna, iar pe plan afectiv,
ura și invidia. Așadar în ceea ce privește
cele două funcții esențiale ale psihicului
omenesc - intelectul și afectivitatea - ea se
situează în opoziție cu valorile centrale ale
fiecăruia: adevărul și dragostea. Iar
aceasta ar putea fi de ajuns" (Annie
Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, vol. 1, ed.
Vitruviu, 2000, p. 265)

„Înțelegeam, vedeam cu ochii că în partid

liantul cel mai puternic era frica, și asta a
fost pentru mine o descoperire esențială.
O frică a cărei intensitate sporea o dată cu
răspunderile asumate. Noul stat mi se
prezenta ca o piramidă de funcții în care
fiecare tremura, cel mai speriat fiind cel ce
ajunsese cel mai sus. Poate că tocmai
frica îl silea pe acela să devină tot mai dur
și pînă la urmă tot mai crud, susținîndu-i
sistematic pe cei mai duri, mai cruzi și
deci mai puternici. La o asemenea
constatare nu mă așteptasem deloc"
(Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, vol. 2,
ed. Vitruviu, 2006, p. 371)

„Una dintre multele trăsături de caracter

pe care românii le-au pierdut în ultima
jumătate de secol e facultatea de a se
indigna. Atîta vreme a fost periculoasă
orice reacție spontană, încât până la urmă
au învățat să și-o înăbușe. Însăși mulțimea
de tragedii individuale a făcut ca ele să
pară suportabile celor care n-au fost
personal atinși" (Annie Bentoiu, Timpul ce
ni s-a dat, vol. 2, ed. Vitruviu, 2006, p. 105)

Distincții
Comandor al Ordinului național “Pentru
Merit”, în 2000[5].
Note
1. ^ „Annie Bentoiu” , Gemeinsame
Normdatei, accesat în 1 mai 2015
2. ^ Autoritatea BnF , accesat în 10
octombrie 2015
3. ^ SENATUL EVZ: Amintirile lui Annie
Bentoiu , 13 februarie 2008, Evenimentul
zilei, accesat la 21 ianuarie 2014
4. ^ CameraDeputaților.ro
5. ^ DECRET nr.524 din 1 decembrie 2000
privind conferirea unor decorații naționale
personalului din subordinea Ministerului
Culturii

Bibliografie suplimentară
 Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în
timp: memorialiști români, Ediția a II-a,
revăzută și adăugită, București: Editura
Muzeul Național al Literaturii Române,
pp. 414–419

Legături externe
ro Annie Bentoiu, „Timpul ce ni s-a

dat”
ro Annie Bentoiu, intervievata la

Bucuresti, iulie 2001

fr Annie Bentoiu - Poèmes (extraits)

Selectia "Formula As": Annie Bentoiu,

"Timpul ce ni s-a dat", volumul II,
memorialistica , Adriana Bittel,
Formula AS - anul 2007, numărul 759
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Annie_Bentoiu&oldid=12013350

Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.