ISTORIA PEDAGOGIEI

FIȘĂ DE LECTURĂ

1. Date tehnice ale cărţii:

John Dewey (1977), Trei scrieri despre educaţie, Editura Didactică și

Pedagogică, București

2. Alte opere ale autorului:

 Psychology, 1886;
 The Reflex Arc Concept of Psychology, 1896;
 German Philosophy and Politics, 1915;
 Democracy and Education: an introduction to the philosophy of
education, 1916;
 Experience and Nature, 1925;
 The Public and its Problems, 1927;
 Art as Experince, 1934;
 Experince and Education, 1938.

3. Structura operei:

Opera Trei scrieri despre educaţie este structurată într-un singur volum
format din trei părți cu un total de 286 de pagini.
4. Denumirea capitolelor:

Cap. I: John Dewey – un filosof al experienţei………………...4-64

John Dewey – Trei scrieri despre educaţie………………………..65
Cap. II: Copilul şi Curriculum-ul……………………………..66-83
Cap. III: Şcoala şi societatea………………………………...84-171
Cap. IV: Experienţă şi educaţie…………………………..172 - 227
Cap. V: Note şi comentarii………………………………..228 - 248
Cap. VI: Bibliografie critică……………………………...249 - 286

5. Citate

“Factorii fundamentali in procesul educativ sunt: o fiintă imtură, incă ne

dezvoltată şi anumite scopuri, sensuri, valori sociale, incorporate in existenţa
matură a adultului. Procesul educativ constă in interacţiunea legitimă a
acestor forţe. O atare concepere a fiecareia in legatura cu alta, astfel incat să
faciliteze interactiunea cea mai completa si cea mai libera constituie esenta
teoriei educationale.”p67

“Să abandonam notiunea de obiect de studio ca ceva fix şi gata elaborate in

sine, desprinsă de experienţa copilului; să încetăm să concepem experienţa
copilului ca ceva solid şi fixat; să o privin ca ceva fluent, embrionar, vital; în
acest caz ne vom da seama că copilui şi curriculum-ul sunt numai doua limite
care definesc un singur proces. Aşa cum două puncte definesc o linie dreaptă,
tot astfel şi acest punct de vedere asupra copilului ca şi faptele şi adevărurile
studiilor definesc instrucţia.”p71
“Lucrul important pe care trebuie deci să îl retinem, privind introducerea în
şcoală a diverselor forme de ocupaţie activă, este că prin ele să reînoim
întregul spirit al şcolii. Şcoala are ocazia să se alature vieţii, să devină
habitatul copilului, unde acesta învată prin trăire dirijată şi nu numai, un loc
unde se învaţă lecţii, având o legătură abstractă şi îndepărtată cu o trăire
posibilă din viitor. Are şanşa de a fi o comunitate în miniatură, o societate
embrională. Acesta este faptul fundamental şi de aici ţasnesc izvoare
continue şi precise de instrucţie.”p94

“Examinarea devine bursa socială unde se schimbă şi se analizează critic

experienţe şi idei, unde se corectează prejudecăţile şi se fixează linii noi de
gândire şi de cercetare. Această schimbare a sensului examinării, de la simpla
verificare a cunoştinţelor dobândite la jocul liber al instinctului de
comunicare al copiilor, afectează şi modifică toată activitatea lingistică a
şcolii.”p113

“Desenul şi muzica, sau artele grafice şi auditive, reprezintă apogeul,

idealizarea, cel mai inalt punct de rafinare al intregii activitaţi din şcoală.
Cred că orice persoană care nu are doar o perspectivă pur literară asupra
acestui lucru recunoaşte că arta adevarată se naşte din munca artizanului.
Arta Renasterii a fost mareaţă pentru că sa dezvoltat din artele manuale ale
viaţii.p129

“Nu spunem prea mult când afirmăm că o filosofie educaţională care declară
că este bazată pe ideea libertăţii poate deveni la fel de dogmatică ca şi
educaţia tradiţională fată de care ea reacţionează. Căci orice teorie şi grup de
practice sunt dogmatice când nu se bazează pe examinarea critică a propriilor
sale principii de bază.”p179
“În consecinţă, este o sarcină mult mai dificilă elaborarea tipurilor de
materiale, metode şi relaţii sociale care sunt adecvate noii educaţii, decât în
cazul educaţiei tradiţionale. Cred că multe din dificultăţile încercate în
conducerea şcolilor progresiviste şi multe din criticile îndreptate împotriva
lor provin din această sursă. Dificultăţile se agravează şi criticile sunt mai
aspre atunci când se presupune că noua educaţie este intr-un fel mai usor de
realizat decât cea veche.”p183

“Într-un cuvânt, de la naştere şi până la moarte trăim întro lune de persoane şi

lucruri, care întro mare măsură este ceea ce este din cauza a ceea ce a fost
făcut şi sa transmis din activităţile omeneşti anterioare.”190

“Nimic nu poate fi mai absurd pe plan educaţional decât să pledezi pentru o

varietate de ocupaţii active în şcoală în timp ce condamni necesitatea
organizării progresiviste a informaţiei şi ideilor. Activitatea inteligentă diferă
de activitatea fără scop prin faptul că ea implică selecţia mijloacelor- analiza-
din variatatea de condiţii prezente, şi o randuire a lor- sinteza- , pentru a
atinge un obiectiv sau un scop planuit.”p222

6. Idei principale

Copilul şi curriculum. J.Dewey consideră curriculum-ul tradiţional ca

fiind uniform, pedagogia veche având o atitudine pasivă, mecanică, cu
metode comune, spunând că “ centrul de gravitate este in afara copilului”, în
profesor, în manual, nu ţine cont de instinctele şi activităţile copilului şi
propune o schimbare în educaţie care constă în a considera copilul “ centrul
de gravitaţie” iar în jurul lui trebuie să se învartă toate teoriile, metodele;
curriculum trebuie realizat în functie de experienţele sale imediate.
 Şcoala şi sociatatea. Şcoala poate fi o comunitate în miniatură, o
sociatate embrionară şi să îi ofere copilului şanşa de a avea reale experienţe
de viaţă, deoarece şcoala reprezintă o extensie a societăţii unde copilul îşi
desfăşoară activitatea. Pentru ca sociatatea să aibă o viaţă continuă este
nevoie de educaţie.
Experienţa şi educaţia. Sunt două concepte strâns legate şi depind una de
cealaltă. Pe baza experienţelor din trecut copilul îşi dezvoltă experitenţele
actuale şi astfel el progresează. Pentru ca acestea să aibă valoare educative
trebuie să se producă în mod continuu.
Educaţia este un proces de reconstrucţie şi reorganizare a experienţelor
trecute pentru a dobândi noi experienţe.