Radu Petre

Radu Petre a fost profesor de pedagogie al școlii normale din Pitesti.Dintre

lucrările pe care le-a elaborat retinem:Experimentari și realizări în spiritul școlii
active.Problema interesului și a centrelor de interes,Alte infaptuiri în spiritul
scoalei active.Conducerea de sine a clasei,Rolul invatatorului ca factor de
indrumare sociala,Doua aspecte noi ale scoalei active:corespondenta
interscolara și poșta clase.
Radu Petre a arătat interes pentru metoda centrelor de interes nutriind
convingerea ca:’’Personalitatea copilului trebuie să fie deasupra programelor
fixate.Sa părăsim notiunea programelor fixe și valabile prin ele insesi,in afara
de experiența copilului.Sa nu ne gândim la ele,ca la ceva rigid și hotărât,sa
vedem în ele ceva evolutiv,mobil și noi vom înțelege ca elevul și programul nu
sunt decât hotare,care deschid unul și același proces’’.
Orientarea activitatilor scolare în funcție de interesele copiilor,apropierea
instrucție și educatiei în lumea vieții sociale,sprijinirea metodelor de lucru pe
temeiurile vieții lor sufletesti,munca libera,placuta și folositoare pentru
dezvoltarea personala sunt doar câteva dintre ideile Școlii active,pe care a
căutat sa le pună în aplicare și profesorul de pedagogie de la Școala normala din
Pitesti.
Ideea ‘’self-government-ului’’a apărut în pedagogia moderna ca o reacție
împotriva clasei traditionale de elevi,in care aceștia se dovedeau a fii mai mult
pasivi,fara un cuvânt prea mare de spus în organizarea și desfasurarea cotidiana
a procesului instructiv-educativ.In mod explicit,Radu Petre arata ca sursa de
inspiratie pentru experimentele sale a fost oferita de principiile noii metode de
indrumare morala și sociala promovata de Fr.W.Forster.Formele practice ale
sistemului forsterian sunt: conducerea clasei prin opinia publica,conducerea de
sine a clasei,conducerea de sine a întregii scoli(‘’scoala Stat)si educația
reciproca intre școli.Dintre acestea ,Radu Petre o alege pe cea de-a doua pentru
experimentare.
Prin noua metoda,’’se tinde a se introduce în școli formele de organizare
sociala.Prin acestea se urmărește să se dea individualitatilor un loc de
frunte,orientand mințile tinere asupra indatoririlor de om și cetatean,cultivandu-
le în același timp sentimentul demnitatii și al raspunderii personale în mijlocul
colectivitatii’’.
Pe baza experimentelor realizate în școlile din Bucuresti,Ramnicu-Sarat și
Pitesti privind conducerea de sine a clasei,Radu Petre ajungea la concluzia ca,in
acest fel,’’munca educatorului se usureaza,disciplina se îmbunătățește și inima
copiilor se innobileaza cu simtamintele cele mai alese.Prin ea se formeaza
caracterul-datorita exercitiilor de voința individuala și de respundere în mijlocul
vieții scolare-si ii face pe elevi sa cugete mai serios la drepturile și datoriile lor
inarmandu-i pentru viața’’.

Toma Cocisiu
Cercetările efectuate la Școala experimentala din Blaj l-au conduspe Toma
Cocisiu la decelarea a patru momente constitutive ale activitatii proprii de
invatare:informarea(observarea directa,invatamantul),prelucrarea(judecata
proprie,cercetarea),exprimarea(referatul,productia),confruntarea în
comun(verificarea,aprecierea).El credea,ca astfel de activități,conduc
la’’inlaturarea tocelii și a memorarii mecanice,care sugruma inteligenta,roade
caracterul și voința tinerilor’’.Astfel pentru momentul observarii directe este
amintit principiul lui Comenius:instructia sa nu înceapă cu expunerea verbala a
lucrurilor,ci și cu observarea lor,dar și cel al lui Pestalozzi:totul li se infatiseaza
elevilor ca materie de observat.
În școala de experimentare din Blaj,Toma Cocisiu renunța la orarul
traditional,pe discipline,fix și imperativ,despre care spunea ca
resprezinta’’functiunea unui despot,care terorizeaza pe educator și pe
elev,deopotriva,in favoarea unui orar mobil,pe operatii,care prevedea pentru
fiecare zi a săptămânii,de dimineața,patru tipuri de activități.10-30 de minute
pregatirea,20-30 de minute’conferinta’,30 de minute discuția,30-40 minute
munca individuala.Sambata erau programate alte activități:20-30 minute
pregatirea,30-45 minute sezatoare istorica,30-45 minute judecată.Dupa
amiaza,in trei zile-luni,marti și vineri-erau programate 120 minute pentru
munca individuala,intelectuala sau fizica,iar miercurea 120 minute plimbare cu
clasa. Joi după amiaza era liber,iar sâmbăta 60 minute sezatoare literară și 60
minute de jocuri libere cu cântece..In elaborarea unui astfel de orar,Toma
Cocisiu s-a condus după următoarea idee:un singur subiect de viața pentru o zi
întreaga,,la toate clasele.
Prin publicarea rezultatelor obtinute în timpul experimentarii ideilor Școlii
active,Toma Cocisiu spera sa convingă cadrele didactice de avantajele
formative ale’’metodului activ și creator’’care are la baza munca individuala și
spontana a elevilor,programul centrelor de interes și orarul mobil.

Ilie Popescu-Teiusan
O ampla lucrare monografica avea sa publice Ilie Popescu-
Teiusan:’Pedagogia comunitatilor de munca(1940) în care fundamenta
psihologic și pedagogic sistemul comunitatilor scolare.Noua metoda de
educatie și învățământ,ce consacra ecgipa ca unitate de activitate colectiva,era
deja experimentata în școlile normale și liceele romanesti.
Ilie Popescu-Teiusan s-a inspirat ,in configurarea propriei conceptii pedagogice
și inrealizarea experimentului de la Școala normala de băieți din Craiova,din
experimentele intreprinse începând cu anul 1919 în câteva școli primare și una
secundara din Hamburg(Germania).
În critica în care o face ideii clasice de’’clasa de elevi’’,Popescu-Teiusan se
sprijina și pe rezultatele obtinute de Peter Petersen,autorul așa numitului ‘’Plan
Jena’’ în cursul caruia s-a experimentat timp de 12 ani,o școala primara
organizata pe grupuri de școlari,care inlocuiau obișnuitele clase.Acesta ajunsese
la convingerea ca numai în măsura în care formand grupuri de elevi în școala și
oferim posibilitatea de a se naște în mod liber comunitatea de munca ne
apropiem de adevărata educatie..Educatia se realizeaza acolo unde indivizii
dintr-o comunitate sunt activi unul pentru altul.Intre clasa și grupul de elevi
exista aceleași deosebiri ca intre societate și comunitate.Clasa nu este o
societate educativa,deoarece nu pune accentul decât pe procesul de formare,pe
când grupul se intemeiaza pe consimtamantul mutual la o munca
comuna.Diferenta dintre activitatera desfasurata în clasa de elevi traditionala și
activitatea de grup,ar fii următoarea:’’In clasa,copiii lucrează determinati de
invatator;in grup,ei pornesc la drum din indemn propriu și spontan,liberi să-și
stabileasca pretentiile,sa-si manifeste inclinarile.In școala traditionala,clasa nu
folosește decât doua mijloace de introducere în cultura: discuția sau convorbirea
și munca;in școala pe grupuri se adauga încă doua mijloace:jocul și serbarea’’ .
În conceptia lui Popescu-Teiusan,studiul disciplinelor scolare prin metoda
comunitatilor de munca nu exclude nici lecțiile profesorului(invatatorului)nici
munca individuala a elevilor.
Pedagogia comunitatilor de munca imprima o dimensiune formativa
instruirii,prin dezvoltarea integrala a puterilor sufletesti de care dispune
copilul,se centreaza pe ideea ca’’scoala este insasi viața’’.O școala care
funcționează ca’’scoala a vieții’’ ia în considerare,in primul rând,insasi viața
scolarului în integralitatea ei:instincte,tendinte,functiuni
intelectuale,emotionale.Apoi,ea îl păstrează pe scolar în mediul lui
natural:familia,satul,regiunea,il tine legat de obiceiurile,credintele și istoria
neamului sau..Scoala vieții îl determina pe copil sa simtă necesitatea și
importanța celui mai înalt comandament al conduitei umanune:’’a trai pentru
altul’’.Individualismul nu cultiva ‘’omenia din om’’,ci animalitatea,prin urmare
el nu este o dimensiune a vieții umane.Pedagogia comunitatilor de munca
promoveaza spiritul de echipa,aceasta fiind privita ca o ‘’unitate spirituala de
acțiune’’,in cadrul careia fundamentala nu este supunerea sau ascultarea fără
cartire,ci consimtamantul și colaborarea.Echipa este ‘’un nucleu de viața
spirituala’’,ale carei caracteristici esentiale sunt:cooperarea activa,solidarietatea
și trairea afectiva.