VOCI ÎN LUMINA ORBITOARE (I)

AL DOILEA –– L-am adus. El e.

PRIMUL –– A spus?
AL DOILEA –– Nu vrea.
PRIMUL –– Nu vrea?
AL TREILEA –– Ba nu…
PRIMUL –– Spune sfoară!
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Ciudat. De ce nu vrea?
AL TREILEA –– Ba vreau.
AL DOILEA –– Nu ştiu de ce nu vrea. I se rupe pur şi simplu de noi.
PRIMUL –– De ce nu vrei să spui sfoară? Până unde crezi că poţi să abuzezi de
generozitatea mea? Până când să înghit toate astea?
AL DOILEA –– Hai, spune sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– O să-i pară rău.
AL DOILEA –– O să-ţi pară rău.
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Ei bine, aşa nu mai putem continua.
PRIMUL –– Toţi cei care au trecut pe aici înaintea ta au spus sfoară. E bine s-o
ştii.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Au spus sfoară şi acum sunt toţi bine merci. Toţi.
AL DOILEA –– Hai, spune sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Poate că ăsta n-a mai spus până acum niciodată sfoară.
AL DOILEA –– Se poate.
AL TREILEA –– Ba am mai spus, am spus.
PRIMUL –– Poate că nu ştie să spună sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară!
AL DOILEA –– Cum adică, să nu ştie să spună sfoară? Toată lumea ştie să
spună sfoară.
PRIMUL –– Şi atunci de ce nu vrea să spună sfoară?
AL TREILEA –– Sfoară!
PRIMUL –– O să ne scoată din minţi!
AL DOILEA –– Spune sfoară, nenorocitule! Spune sfoară!
AL TREILEA –– Sfoară!
PRIMUL –– Sfoară! Spune sfoară! Ce ai cu noi că nu vrei să spui sfoară?
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Ia uită-te la mine. Te uiţi?
AL TREILEA –– Da.
PRIMUL –– Spune sfoa-ră.
AL TREILEA –– Sfoa-ră.
PRIMUL –– Sfoa-ră. Hai spune sfoară şi considerăm povestea asta terminată.
AL TREILEA –– Sfoa-ră.
PRIMUL –– Hai, nu fi prost. Spune sfoară.
AL DOILEA –– Spune sfoară că dacă nu îţi sparg capul!
AL TREILEA –– Sfoară!
PRIMUL –– E clar. Ăsta n-o să spună niciodată sfoară.
AL DOILEA –– Exclus. Îl facem noi să spună pînă la urmă.
AL TREILEA –– Sfoară!!
PRIMUL –– Hai, fii rezonabil şi spune sfoară.
AL DOILEA –– E mai bine să nu ne forţezi să te facem să spui sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Vrei să-ţi spun ceva? Află că până şi eu am spus sfoară.
AL DOILEA –– Poftim!
PRIMUL –– Şi e uşor. Trebuie să repeţi după un altul: sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Spune sfoară, spune sfoară cât nu e prea tîrziu.
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Da' ce-i aşa de greu să spui sfoară? Spune, dom'le, sfoară!
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Sfoară! Sfoară! Sfoară! Spune, fir-ar să fie, spune o dată!
AL TREILEA –– Spun, spun, spun.
PRIMUL –– Păi deschide gura şi spune!
AL TREILEA –– Sfoară!
AL DOILEA –– N-am mai pomenit aşa ceva.
PRIMUL –– Ţi-e ruşine să spui sfoară?
AL TREILEA –– Nu, nu!
PRIMUL –– Păi atunci spune sfoară!
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Incredibil. Ce facem?
AL DOILEA –– Să nu-ţi închipui că n-ai să spui sfoară! Auzi, să nu-ţi închipui
c-ai să scapi fără să spui sfoară. Scoate-ţi chestia asta din cap. Nimeni nu
scapă de aici fără să spună sfoară. Înţelegi, blestematule, înţelegi ?
PRIMUL –– Pînă şi el, pînă şi el a spus sfoară.
AL DOILEA –– Păi nu?
PRIMUL –– Amîndoi am spus sfoară, amîndoi.
AL DOILEA –– Păi nu?
PRIMUL –– Şi ia te uită… cum ştiu să dansez menuetul.
AL DOILEA –– Şi ia te uită… cum ştiu să dansez menuetul.
PRIMUL –– Spune, dom'le, sfoară.
AL DOILEA –– Hai, spune sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară, sfoară, sfoară.
PRIMUL –– Asta-i prea de tot. Dumnezeu mi-e martor, asta-i prea de tot!
AL DOILEA –– O să se sfârşească rău, da' rău, rău.
PRIMUL –– Spune sfoară şi cară-te!
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Spune sfoară şi am uitat totul.
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Ce fac, îl ating?
PRIMUL –– Chiar vrei s-o-ncasezi?
AL TREILEA –– Sfoară!
PRIMUL –– Sau poate nu ştii ce înseamnă sfoară.
AL DOILEA –– Cum să nu ştie ce înseamnă sfoară?
PRIMUL –– Sunt unii care nu ştiu ce înseamnă sfoară.
AL DOILEA –– Cum, dom'le, nu ştii ce înseamnă sfoară?
AL TREILEA –– Ba ştiu.
AL DOILEA –– Ştie.
PRIMUL –– Atunci de ce nu zici?
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Din toată inima, hai!
AL TREILEA ––Sfoarăăă…
AL DOILEA –– Ce catastrofă!
PRIMUL –– Măcar spune-ne şi nouă, cine dracu' te crezi?
AL DOILEA –– Ai să vezi că după câteva zile tot ai să spui sfoară.
PRIMUL –– Unii au spus sfoară după o săptămînă.
AL DOILEA –– Unii au spus sfoară după un an.
PRIMUL –– Sau după zece ani.
AL DOILEA –– Sau după douăzeci de ani.
PRIMUL –– Nu există să nu spui sfoară.
AL DOILEA –– Îţi jur că pînă la urmă tot ai să spui sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară… sfoară… sfoară…
PRIMUL –– E păcat pentru un om ca tine, că eşti tînăr.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Ai să te iroseşti şi e păcat pentru un om ca tine, că eşti un om bine.
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Maică-ta mai trăieşte?
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Ar fi păcat şi pentru maică-ta.
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Fraţi ai? Soră ai ? Ar fi păcat şi pentru soră-ta.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– N-o să mai ai niciodată o şansă ca asta.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Nimănui n-o să-i pese de tine.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Existenţă inutilă. Zvâcnet zadarnic. Trecere inutilă pe pământ.
Nimic. Fâs. Zero. Vax. Neant. Praf. Abis. Vid. Suflet dezumflat. Asta vrei?
AL TREILEA –– Sfoară. Sfoară. Sfoară. Sfoară. Sfoară. Sfoară. Sfoară. Sfoară.
PRIMUL –– Dumneata crezi că nouă ne e uşor?
AL DOILEA –– Dumneata crezi că noi nu vrem ce vrei şi dumneata, adică
acelaşi lucru?
PRIMUL –– Toţi vrem acelaşi lucru, bagă asta bine la cap.
AL DOILEA –– Hai, gândeşte-te la ce vrei şi spune sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Închide ochii şi spune sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Trage aer în piept. Astupă-ţi urechile. Incearcă să vorbeşti cu gura
închisă. Spune sfoară cu gura închisă. Poţi?
AL TREILEA –– Pot.
PRIMUL –– Cu gura închisă, cu urechile acoperite… Mmmmssss.
AL TREILEA –– Cu gura închisă, cu urechile acoperite… Sfoară.
AL DOILEA –– Uită-te la mine. Cu gura închisă, cu urechile acoperite, cu ochii
închişi… Mmmmssss…
AL TREILEA –– Cu gura închisă, cu urechile acoperite, cu ochii închişi…
Sfoară.
PRIMUL –– Pune-te pe burtă şi gândeşte sfoară.
AL TREILEA –– Da. Da. Da.
AL DOILEA –– Gîndeşti? Da? Gândeşte! Hai, gândeşte! Păi gândeşte, ce faci?
PRIMUL –– Gândeşte, gândeşte… Sfoară… Sfoarăăă… Sfoaaarăăă…
AL DOILEA –– Gândeşti? Gândeşti sau nu gândeşti?
PRIMUL –– Gândeşte sau nu gîndeşte?
AL DOILEA –– Nu gândeşte.
PRIMUL –– Nu gândeşte?
AL TREILEA (înăbuşindu-se) –– Sfoară! Sfoară! Sfoară!
PRIMUL –– Scârbă ce eşti!
AL DOILEA –– Ce porc! Ce porc! Ce porc!
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Un nimenea, asta eşti.
AL DOILEA –– Avorton!
PRIMUL –– Limbric! Zaţ! Zaţ opărit, asta eşti!
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– În genunchi, puturosule!
PRIMUL –– Până şi Dumnezeu spune sfoară! Aşa să ştii! Asta spune Dumnezeu
în creierul tău ăla putred. Sfoară.
AL DOILEA –– Da, da.
PRIMUL –– Ia ascultă! Taci şi ascultă! Ce cântă Dumnezeu în creierul ăla al
tău? Îl auzi cum murmură sfoară?
AL TREILEA –– Îl aud.
PRIMUL –– Şi atunci de ce nu spui sfoară?
AL DOILEA –– Nimeni nu e făcut să nu spună sfoară. Tot ce e făcut de
Dumnezeu spune sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Şi în plus, toţi ştim că ai mai spus sfoară.
PRIMUL –– Poftim, toţi ştim că ai mai spus, da, ai mai spus sfoară.
AL DOILEA –– Eu chiar ştiu pe cineva care l-a auzit spunând sfoară.
PRIMUL –– Poftim, el chiar ştie pe cineva care te-a auzit spunând sfoară.
AL DOILEA –– Şi care acel cineva sunt chiar eu!
PRIMUL –– Poftim, şi care acel cineva este chiar el!
AL DOILEA –– Da, chiar eu, chiar eu l-am auzit, personal, spunând sfoară.
PRIMUL –– Ca să vezi! Asta-i culmea! Ce rost, ce rost, ce rost mai are atunci să
nu spui sfoară? De ce să nu spui ceea ce ai mai spus?
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Vrei să treci poate în locul nostru? Spune sfoară şi treci în locul
nostru.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Cere-ne nouă să spunem sfoară. Mă auzi?
AL TREILEA –– Da.
PRIMUL –– Spune-mi să spun sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
AL DOILEA –– Şi eu. Spune-mi să spun sfoară.
AL TREILEA –– Sfoară.
PRIMUL –– Spune-mi să spun de trei ori sfoară.
AL TREILEA –– Spune! Spune! Spune!
PRIMUL –– Sfoară! Sfoară! Sfoară!
AL DOILEA –– Şi eu! Şi eu! De trei ori! Spune-mi să spun de trei ori sfoară.
AL TREILEA –– Da! Da! Da!
AL DOILEA –– Sfoară! Sfoară! Sfoară!
PRIMUL –– Şi acum toţi trei! Să spunem toţi trei sfoară! Unu, doi, trei!
TOŢI TREI –– Sfoară! Sfoară! Sfoară!