Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cifoza
Cifoza
Definitie:
Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale,in plan sagital (antero-posterior), prin
exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata posterior.
Coloana vertebrala sau scheletul axial reprezinta elementul anatomic, care joaca
un rol deosebit de important in mentinerea verticalitatii corpului omenesc. Ea are,de
asemenea, un important rol static si dinamic,ca suport fix al segmentelor din jumatatea
superioara a corpului si ca ax mobil al trunchiului si gatului.
regiuni si anume :
-regiunea cervicala (7 vertebre);
-regiunea toracala (12 vertebre);
-regiunea lombara (5 vertebre);
-regiunea sacrata (5 vertebre);
-regiunea coccigiana (4-5 vertebre).
Coloana vertebrala poate prezenta deformari in plan fontal, sagital sau combinate.
Clasificare.
1) Dupa localizare:
* Cifoza dorsala–este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala
Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie),uneori prin simpla
indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate,ele pot determina modificari
anatomice in structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.
B. Patologice.Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele
Mecanisme etiopatogenice.
Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt
multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi, tumorali,etc),insa
de cele mai multe ori acestia sunt necunoscuti.
• Asimetrii constitutionale,
deformarilor vertebrale.
Anatomie patologica.
Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:
a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor
cifotice normale (dorsala sau sacro-coccigiana);
b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor
normale (lombara sau cervicala).
Cifoza dorsalase compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului,
iar inferior prin accentuarea curburii lombare .Omoplatii sunt indepartati de torace (omoplati
« in aripioare ») prin intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui
pectoral.Toracele este infundat si umerii adusi inainte.
Cifoza adolescentilor (din cadrul maladiei Scheuermann).Prin pierderea
Din punct de vedere clinic,in cazul cifozelor,nu putem vorbi despre o regula
generala in ceea ce priveste simptomatologia acestor deviatii vertebrale.Asadar,fiecare
tip in parte,prezinta atat semne subiective cat si obiective diferite de ale celorlalte.
Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai multe
cazuri si anume:
-durerea,care apare la nivelul curburii,pe apofizele spinoase ale
vertebrelor.Ea se resimte la palpare,dar mai ales la percutie;
-durerea in coloana vertebrala este insotita,intotdeauna,de contractura
muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;
-cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si abdomenului;
Examen obiectiv:
prin cifoza dorsala insotita de dureri,care apar in perioada de crestere (11-18 ani). In
aceasta perioada cand apare cifoza,pe fondul unei cresteri rapide,pe langa diversele
tulburari endocrine,intervine si o insuficienta musculara si ligamentara a musculaturii
care sustine coloana.In cazul cresterii rapide a scheletului,muschii nu se pot dezvolta in
aceeasi masura,ci seamana mai degraba cu niste elastice intinse care nu pot face fata
noilor cerinte.Coloana ia o atitudine usor cifotica,determinand cresterea presiunii
exercitate in partea anterioara a corpilor vertebrali.Tinerii care au o cifoza cu o curbura
mare obosesc destul de repede si au dureri spontane provocate de tentativele de
indreptare a coloanei,precum si la presiune.
• Insuficienta vertebrala care apare la fetite intre 10-15 ani,in urma unui surmenaj
fizic sau psihic.Insuficienta este musculara iar radiografia nu evidentiaza nici o
modificare patologica.
Platispondilia se caracterizeaza prin latirea corpurilor vertebrale. Este o cifoza
congenitala care se manifesta inca din copilarie printr-o suplete anormala a rahisului si
printr-o deformatie cifo-scoliotica ,fara dureri si contracturi musculare.
Examen radiologic:latirea in ambele dimensiuni ale mai multor corpuri vertebrale
Diagnosticul diferential se va face cu tasarea traumatica a corpilor vertebrali.
Agenezia discala (partiala sau totala),de origine congenitala,dar si inflamatorie,se
manifesta tardiv prin fenomene discrete : dureri cu caracter de lumbago;cifoza cu
curbura mica,mai frecventa in regiunea cervicala si lombara,mai rar in cea dorsala.
Examenradiologic : bloc format din doua sau mai multe corpuri vertebrale, cu
osificarea ligamentului intervertebral.
Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri sunt
oprite din dezvoltare.Clinic exista o cifoza accentuata,dar mai ales apar tulburari
neurologice determinate de compresiuni medulare grave.Tratamentul este chilurgical,cu
rezectia corpului vertebral.
Cifoza din spondilita anchilozanta.Nu este obligatorie,dar apare in cele mai multe
cazuri,deoarece bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a coloanei.Aceasta cifoza
se datoreaza in primul rand contracturii musculare.Doar in fazele mai tardive se poate ajunge
la o cifoza stabila (ireductibila),prin anchiloza osoasa sau fibroasa.
aparente,se intalnesc la cei care practica o profesie care cere o postura speciala de lucru
(lucratoarele din croiotorie).Apare de obicei o durere interscapulara;contractura
muschilor care acopera regiunea interscapulara, pentru a fixa omoplatii in vederea
acordarii unui punct solid de sprijin bratelor.Dupa un efort prelungit acesti muschi se
surmeneaza si apar dureri.
adolescentilor care intereseaza indeosebi ultimele vertebre toracale,cifza senila isi are
sediul mai sus,ea reprezentand doar o accentuare a curburii dorsale.In general,afectiunea
apare la indivizii cu o varsta inaintata (60-80 de ani),insa poate exista si la indivizi mai
tineri,mai ales la cei care au practicat o meserie care ii obliga sa stea mult timp
aplecati.Cauzele instalarii cifozei sunt : slabirea muschilor,a ligamentelor si
ostoporoza.In cele mai multe cazuri,cifoza se instaleaza lent,nu prezinta dureri
spontane,nici provocate.Cifoza este ireductibila.Mobilitatea coloanei in regiunea
cervicala si cea lombara este normala.
• al doilea stadiu este acela al unei stari relativ bune,in care bolnavul isi poate
incepe activitatile obisnuite.Acest ‘‘interval liber’’ poate dura uneori 1-2 ani;
• in al treilea stadiu reapar durerile si se instaleaza diformitatea vertebrala,sub
Tratamentul este chirurgical si este indicat mai ales cand exista fenomene de
compresiune medulara Cifoza tetanica, are si ea o evolutie in 3 stadii:
mijloace terapeutice de soc, folosite in special in neurologie, pot duce la aparitia unor
fracturi de coloana si la o cifoza consecutiva. Astfel,avem cifozele aparute in urma
administrarii de insulina,curara,cortizon sau dupa socuri electrice.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le-a
generat, au un potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate.
Aceasta evolutie,guvernata de legi biomecanice,independente uneori de cauza initiala,se
mentine pe toata perioada de crestere si nu arareori,in cazurile grave,pe tot parcursul
vietii.
Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri,atat
medicale,socio-familiale,cat si educationale.
1.Tratament profilactic.
Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte a
trunchiului si aparitia deviatiilor vertebrale trebuie mentionata,in primul rand,pozitia
copilului in banca,la scoala sau la masa de lucru acasa,unde isi petrece o mare parte din
leziunile grave,extinse la mai multe vertebre impun un tratament ortopedic,chiar daca gradul
cifozei este relativ mic. Dinpotriva,o cifoza relativ importanta (50 de grade) dar supla si cu
leziuni structurale vertebrale mici, va reactioma favorabil la kinetoterapie.
corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate,corsete),el fiind necesar chiar la o cifoza cu
un grad mai mic al curburii.
In concluzie, exista trei importante mijloace terapeutice:
• Kinetoterapia,
• Tratamentul ortopedic,
• Tratamentul chirurgical.
* Kinetoterapia (terapia prin miscare) este deosebit de importanta in corectarea
deviatiilor vertebrale, ea fiind prezenta in toate programele terapeutice, fie singura, fie
asociata cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical.
*Tratamentul ortopedic isi propune corectarea sau mentinerea deviatiei vertebrale in scopul
neutralizarii riscului de agravare a acesteia,folosindu-se de mijloacele pe care le are la
dispozitie si anume:
Tratamentul balneofizioterapeutic este practic cel mai important, avand cea mai mare
eficacitate.El incepe odata cu celelalte metode terapeutice,de preferat cat mai
precoce,dupa stabilirea diagnosticului clinico-functional.
HIDRO-TERMOTERAPIA.
Hidro-termoterapia.Se foloseste ca procedura de relaxare musculara si crestere a
*analgezia,
*hiperemia,
*hipertermia locala si sistemica,
*cresterea elasticitatii tesuturilor.
a).Impachetarea cu parafina.
Consta in aplicarea pe zona interesata (dorsala) a unei placi de parafina la o
temperatura mai ridicata, dar suportabila de catre pacient.
Materiale necesare:canapea,cearşaf alb,vas pentru topit parafina, tavite din
Efecte:
-la locul de aplicare apare o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor si
o hiperemie puternica,care determina o transpiratie abundenta .
Aceeasi procedura se aplica si pe regiunea cervicala (aplicare sub forma de
pelerina).La sfarsitul impachetarii cu parafina se aplica o procedura de racire.
b).Impachetarea cu namol.
Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40 C pe o anumita regiune
Durata unei sedinte este de 20-40 minute,in tot acest timp,pacientului i se aplica o
compresa rece pe frunte pentru evitarea congestiei cerebrale.Dupa terminarea
impachetarii se practica o procedura de racire.Sunt indicate 10-12 sedinte.
c).Baia de namol.
Se realizeaza in cazuri speciale si consta in ungerea corpului cu namol, intr-o
cada. Este o procedura foarte solicitanta pentru pacient.
Tehnica de aplicare:
Se invita pacientul in cada unde se afla un strat de namol cald.Treptat, se adauga namol
preparat,din cada de rezerva,pana cand se acopera complet corpul pacientului si se lasa 10-30
de minute.Pe toata durata procedurii,pacientului i se va aplica o compresa rece pe frunte.
organism.
Ungerile cu namol reprezinta un procedeu de calire a corpului foarte solicitat.
e).Impachetarile cu nisip.
Reprezinta introducerea corpului in nisip,la o anumita temperatura.Se poate
realiza in cada de baie,dar si pe plaja.
Materiale necesare:compresa pentru frunte,nisip,o galeata cu apa rece,prosop.
Tehnica de aplicare:
Pacientul se aseaza in cada,iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime cu nisip,la
temperatura de 45-50 C.Cand procedura se realizeaza pe plaja,nisipul se aplica la temperatura
sa naturala.Se sta astfel 30-60 de minute,dupa care se aplica o procedura de curatire si
pacientul este lasat sa se odihneasca.
Efecte:hipertermia.
f).Baile de abur complete (sauna).
Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea de abur sau
aer cald,iar transpiratia incepe mai devreme.Baile de lumina scad tensiunea arteriala prin
mecanismul de vasodilatatie,produsa treptat.
Efecte:hiperemie,
efect analgezic.
Aceste bai sunt indicate mai ales la copii,in perioada de crestere (aceste bai
stimuleaza metabolismul fosfo-calcic si pe cel al vitaminei D) si sunt contraindicate la
persoanele cu probleme cardiace.
i).Cataplasmele.
Constau din aplicarea in scop terapeutic a diversrlor substante,la temperaturi
variate,asupra regiunilor afectate ale corpului.
Ele actioneaza prin factorul termic,cataplasmele calde fiind utilizate pentru efectul
lor hiperemiant si rezorbtiv,precum si pentru actiunea lor antispastica si antialgica.In
cazul cataplasmelor cu plante medicinale se mai adauga si efectul chimic.
j).Baia kinetoterapeutica.
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.
Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare,care se bazeaza pe
principiul legii lui Arhimede,conform careia „asupra unui corp scufundat intr-un lichid
Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit,dupa care asistentul incepe sa
execute sistematic miscari pasive in articulatiile bolnavului,timp de 5-10
minute.Pacientul este lasat din nou sa se odihneasca,dupa care ases invitat sa execute
singur aceste miscari.Durata baii este de 20-30 de minute.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare,care se
produce sub influenta apei calde si a pierderii greutatii corpului,conform legii lui
Arhimede.
l).Duşul-masaj.
Reprezintă aplicarea mai multor duşuri rozetă cu apă la temperatura de 38°-40°
C,asupra corpului pacientului,căruia i se face,concomitent,masaj.
Mai frecvent se aplică parţial (pe regiunea dorsala-in cazul cifozelor), mai rar
general. Durata masajului este de 8-15 minute.
Duşul masaj produce o hiperemie importantă,cu un însemnat efect rezorbtiv şi de
tonifiere,prin acţiunea combinată a masajului şi a factorului termic.
m).Duşul subacval.
Constă din aplicarea sub apă a unui duş sul de mare presiune (3-6 atmosfere), cu
temperatura mai mare decât a apei de baie.
El se poate efectua într-o cadă cu apă la 36-38°C,cu ajutorul unui duş sul mobil,cu
presiune mare,care se introduce în apă,pe segment,sub controlul uneia din mâinile
asistentului,până la o distanta de 5-10 cm de regiunea de aplicare.
Efectul este asemănător cu cel al duşului masaj,dar este suportat mai bine datorită
băii calde.
n).Baia cu elongatie.
Materiale necesare:bazin cu un scaun fixat pe podeaua acestuia,un scripete care se
instaleaza pe peretele incaperii,un capastru special,prosop,apa calda.
Tehnica de aplicare:
intinde-indrepta.
o).Bai cu amidon.
Materiale necesare:cada,1-2 kg amidon dizolvat in cativa litri de apa calduta,
cearsaf sau prosop.
Amidonul dizolvat se adauga in apa de baie,iar pacientul ramane in cada 15-20 de
minute.
ELECTROTERAPIA.
Electroterapia este ramura B.F.T.care foloseste in scop profilactic si curativ
Tehnica de aplicare:
Se fixeaza electrozii (care trebuie sa fie complet netezi) cu ajutorul unor saculeti
umpluti cu nisip,care sa nu fie prea grei,pentru evitarea compresiunii circulatiei.Un
element deosebit de important in aplicatiile de galvanoterapie il constituie obligativitatea
folosirii unui strat hidrofil intermediar intre electrod si tegument,cu caracter izolant,in
scopul prevenirii efectelor polare produse sub electrozi si a arsurilor cutanate.Electrozii
se acopera cu o panza cauciucata sau cu o folie de plastic izolatoare,iar bolnavul se
acopera cu un cearsaf.
mA/cm2).
in stadiile acute se prefera intensitati „sub prag”.
in stadiile cronice aplicam intensitati „peste prag”.
Tehnica de aplicare:
Inainte de aplicatie se prepara solutiile medicamentoase necesare,in concentratiile
corespunzatoare,
Tehnica propriu-zisa de aplicare a ionoforezei este aceeasi ca si in cazul
galvanizarii,bazandu-se pe aceleasi principii metodologice.Singura deosebire intre cele
doua proceduri consta in faptul ca materialul intermediar hidrofil (in cazul ionizarii) se
va imbiba cu solutia medicamentoasa.
Efecte:
Curentii diadinamici.
Curentii diadinamici fac parte din categoria curentilor de joasa frecventa.
Tehnica de aplicare :
anume:
A.Statica.In cadrul acestei tehnici,electrozii se mentin in timpul procedurii in
acelasi loc si saupra lor se exercita o presiune constanta.Electrozii «clasici» sunt cei de
tip placa,utilizandu-se cate doua perechi de dimensiuni diferite (50-400 cm ).
Electrozii sunt introdusi in invelisuri umede de textura sintetica,corespunzatoare ca
marime si atasati la cablurile cordonului cvadruplu conectat la aparat.Amplasarea lor se
face in asa fel incat curentii sa se incruciseze in mijlocul zonei tratate.Fixarea
electrozilor se face,de preferinta,cu benzi elastice sau cu saculeti de nisip.
Efecte:
In functie de frecventa,curentii interferentiali au urmatoarele efecte:
-frecventele mici (sub 10 HZ) produc un efect excitomotor al muschilor
striati normoinervati;
-frecventele medii (12-35 HZ) si cu intensitate subliminara a curentilor, au
un efect decontracturant si vasculotrofic;
-frecventele rapide (80-100 HZ) au un efect analgetic.
Actiunea excitomotoare pe musculatura neteda este realizata de orice forma de
curent interferential (mai ales cu frecvente medii,de 12-35 HZ).
Ultrasunetele.
Fac parte din categoria curentilor de inalta frecventa terapeutici.
Tehnica de aplicare:
Este necesar ca pacientul sa se afle intr-o stare de echilibru termic general; starile
febrile fiind conrtaindicate in tratamentul cu ultrasunete.In cazul unor extremitati cu
circulatie deficitara,acestea vor fi preincalzite prin scurte bai partiale, calde,pentru
activarea circulatiei generale.
Efectele masajului:
Efecte locale:
1.Acţiune sedativă asupra:-durerilor de tip nevralgic;
-durerilor musculare şi articulare.
Efecte generale:
Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii, care
este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat inervat.
Mecanisme de acţiune:
Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este reprezentată de
mecanismul reflex asupra organelor interne.Aceasta se explică prin stimulii care pleacă
de la exteroceptori şi proprioceptori (de diferite intensităţi),pe cale aferentă către
SNC,iar de aici,pe cale eferentă,ajung la organele interne în suferinţă.
Tehnica masajului.
O alta formă de netezire se executa tot cu palmele întinse,pe părţile laterale ale
toracelui,in acelasi sens (de jos în sus),pe partea superioara a trapezilor si terminand la C7.
Urmeaza netezirea pe coloană,cu două degete depărtate,prinzand apofizele spinoase
vertebrale între degetele depărtate de la mâna stângă.Aceeasi manevra se executa si
intercostal,atât pe partea opusa,cât şi pe partea noastra.
-contractii izometrice,
-stînd în picioare corect,
-stînd în genunchi,
-stînd în decubit dorsal sau ventral,
-stînd atîrnat
În cazul atitudinii cifotice, trebuie să învăţăm pacientul să-şi formeze simţul poziţiei
corecte, prin autocontrol continuu, lucru posibil datorită supleţei coloanei vertebrale.
Se are în vedere poziţia defectuoasă a capului căzut înainte, care trebuie redresată
prin contracţia musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale, menţinînd privirea
înainte, paralelă cu pămîntul.
Tehnica de lucru indicată derivă în mare măsură din metoda Klapp. Cifoza dorsală
se corectează prin exerciţii de întindere a coloanei din cele trei poziţii de bază (decubit,
şezând, ortostatism), de fapt, conştientizarea poziţiei „de a sta înalt" sau „a sta drept".
Postura se controlează în oglindă, urmărind alungirea gâtului şi a trunchiului în ax.
Exerciţiile devin mai eficiente dacă se oferă bolnavului câţiva parametri care să-i
permită să conştientizeze corecţia posturală (o rezistenţă uşoară aplicată de palma
terapeutului pe creştetul bolnavului, o carte aşezată pe creştet etc.).
Din metoda Klapp se folosesc poziţiile lordozante plecând din poziţia de start „în
genunchi".
Extensiile active, mersul în patru labe, tracţiunile prin propria greutate a corpului
(atârnat la spalier), unele sporturi (volei, baschet, înotul pe spate), toate pot fi exploatate
pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv.
specializate. Exerciţiile se execută timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pînă
la bărbie, membrele inferioare întinse şi atingînd fundul bazinului cu vîrful degetelor.
Această gimnastică asuplizează curburile, nivelează centurile, stimulează
autocontrolul şi favorizează dezvoltarea simetrică a toracelui şi cresterea capacităţii
vitale.
Prin programele de gimnastica medicala se mai urmareste:
Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii paravertebrale
în scurtare, din poziţii care să fixeze regiunea lombară şi cervicală în poziţie corectă. Se
lucrează, în special, din şezînd sau şezînd pe genunchi, din culcat, in genunchi cu sprijin
pe palme, atîrnat la scară fixă, elongaţii cu ajutorul unui căpăstru, redresări active
controlate, în faţa oglinzii, transport de greutăţi pe cap.
exerciţii de respiraţie amplă. Coastele, care sunt fixate de coloana dorsală pot fi
antrenate în momentul inspirului şi să contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin
depărtarea între ele şi ridicarea lor.Toracele şi respiraţia costală se reeducă prin
mobilizări pasive, presiuni şi tracţiuni asupra coastelor, ţinînd cont de momentul
inspirului şi expirului, cu scopul de a mări elasticitatea condro-costo-vertebrală, şi prin
mişcări active de respiraţie. Presiunile şi tracţiunile se aplică perpendicular pe axul de
rotaţie a articulaţiei costo-vertebrală, la nivelul arcului posterior sau la locul de deplasare
in cazul coastelor mai mari.
Geoagiu(nămoluri feruginoase)