Elaborarea metodică N 6 ( anul III, semestrul VI )

Tema : Furunculul şi carbunculul feţii şi gîtului..

1. Pielea ca un barier natural în infecţia piodermică.

Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas,
etc.) cu o semimucoasă (parțial keratinizată) și care, în interiorul cavităților respective, devine o
mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o
sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la
secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de
termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul înconjurător
cu tot organismul.
Pielea este constituită din 3 învelișuri: epidermul de origine ectodermică, dermul și hipodermul
(stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală).

Definiţie:infecţiile cutanate produse de bacterii piogene (streptococi şi stafilococi) sunt

numite piodermite, c a r e p o t f i primare şi secundare (complică o afecţiune
cutanată preexistentă). frecvent întâlnite în practică.
Clasificarea piodermitelor:
p i o d e r m i t e l e s e c l a s i f i c ă î n stafilococii, streptococii şistrepto-stafilococii cutanate
, având o evoluţie acută, subacută şi cronică , cu localizări atât circumscrise, cât şi diseminate.

Piodermitele reprezintă manifestări cutanate inflamatorii p r o v o c a te de stafilococi şi streptococi, germeni care

stau la baza proceselor supurative, piogene. Frecvent intilnite in practica medicală, piodermitele au in
general un caracter benign, putind fi insă şi foarte grave, indeosebi la copii şi la persoanele in virstă.
Stafilococii şi streptococii, alături de alţi coci şi bacili, trăiesi in număr considerabil pe suprafaţa pielii
normale, insă aceştia constituie o floră bacteriana saprofita, lipsită оn general de patogenitate.
Copilul se naşte cu pielea sterilă, flora microbiana normală incepind să apară, cu ziua a 4-a, a 5-a a vieţii. După
acest interval d e timp, pielea nu mai este sterilă din punct de vedere bacteriologii şi nu i nu mai poate fi
sterilizată sub nici o formă.
Flora cutanată diferă de la individ la individ. оn raport cu regiunea topografică, ea se estimează la 300
germeni/cm2 pe spate, 600 germeni/cm pe mină, şi 500 000-1 000 000 germeni/cm2 in axile, in timp ce canalele
glandelor sudoripare sint sterile.
Flora microbiana normală a pielii are rol оn menţinerea „mani a leii' n I c " prin proprietăţile ei de a interveni
оn metabolismul lipidelor din epiderm şi de a forma acizi graşi. Mantaua acidă contribuie la apărarea
pielii faţă de microbii patogeni şi de fungi (ciuperci). Flora cutanata mai intervine оn procesul de apărare prin
elaborarea unor substanţe ce impiedică dezvoltarea şi omoară microbii virulenţi.
O cauză favorizantă locală, (ca de pildă soluţiile de continuitate provocate de prurit şi diverse traumatisme
mecanice) sau o cauza generală (diabetul, boli cronice debilitante, afecţiunile anergizante ale copilului:
rujeola, tuşea convulsivă) creează condiţiile exacerbării virulentei acestor germeni şi apariţia diverselor
piodermite. La originea piodermitelor mai pot sta inoculările exogene prin diferite obiecte de la
persoanele cu leziuni cutanate (impetigo, foliculite) sau de la purtători de stafilococi patogeni оn
nazofarinx, cum ar fi оmbolnăvirile nou-născuţiloi şi sugarilor de la mame sau personalul de spital.

2. Mecanizmul de declanşare a infecţiei în foliculul pielos.

Procesul infectios presupune proliferarea bacteriana m invazia si distrugerea tesuturilor gazda, precum si dezvoltaera
unui process inflamator local sigeneral .
Infectia foliculului pilos trece prin mai multe stadii evolutive, fiecaruia corespunzandu-i o paleta larga de semne si
simptome.
Initial, foliculita se prezinta ca o zona hiperemica (rosiatica), dureroasa (sau cel putin, sensibila la palpare), centrata
de un fir de par sau localizata langa un folicul. Treptat se transforma intr-o pustula continand puroi. Aparitia puroiului
se acompaniaza de prurit (de intensitate moderata). Colectia purulenta prezinta de obicei un edem impresionant
supraiacent, ceea ce o face sa proemine si mai mult la nivelul tegumentului.
Urmatoarea faza a evolutiei este marcata de fistulizarea flictenei - materialul eliminat poate fi franc purulent sau
sangvinolent. De obicei se elimina si firul de par. Dupa fistulizare, rana se cicatrizeaza, definitivandu-se astfel
procesul de vindecare locala.

Flictenele ce apar in cadrul unei foliculite profunde se caracterizeaza prin dimensiuni mai mari, dureri locale intense,
persistenta indelungata (vindecare trenanta), spre deosebire de flictenele din foliculitele superficiale. De asemenea,
foliculita profunda se poate extinde si poate reprezenta punctul de pornire pentru alte infectii tegumentare ce vor
spori, in final, disconfortul pacientului, alterandu-i si mai mult starea de sanatate: furunculul si carbunculul sunt printre
cele mai frecvente astfel de complicati

3. Etiologia furuncului şi carbuncului.

Furunculul – o inflamaţie acutǎ supurativǎ a foliculului pilos şi ţesuturilor din jurul lui.
Progresînd, inflamaţia cuprinde glandele sebacee şi ţesutul conjunctiv din apropiere. Lezarea
multiplǎ se numeşte furunculozǎ.
Carbunculul – o inflamaţie supurativǎ necrozantǎ, care cuprinde mulţi foliculi piloşi şi glandele
sebacee, cu formarea de infiltrat comun şi necrozǎ imensǎ a pielii şi ţesut celulo-adipos
subcutanat.

Furunculul este mai des provocat de stafilococul auriu şi mai rar de stafilococul alb. Pielea
murdară si microtraumatismul contribuie la declanșarea afecțiunii. Un rol important în apariția
lor este slăbirea forțelor protectoare ale organismului în urma afecțiunilor cronice
epuizante,avitaminozelor,diabetul
Carbunculul este aproape întodeauna solitar, la dezvoltarea lui contribuie epuizarea , afecţiuni
grave, tulburǎri metabolismului (diabet, obezitate). Agenţii care au provocat inflamația sînt
stafilococ, stafilo-streptococ, mai rar streptococ.

4. Zonele de localizare a furuncului facial.

Furunculele fetei de obicei se localizeaza in regiunea buzei,mentoniera,nasului,pleoape si mai rar

frontala si jugala.
Carbunculele s e dezvolta în special pe ceafǎ, scapule, regiunea interscapularǎ, lombarǎ, glutealǎ
şi mai rar membre.

5. Simptomatologia furuncului.

 I faza (Infiltrativa),la inceput apare hiperemie si edem fara limite clare, cere este insotit
de dureri neinsemnate. Pe parcursul a 1-2 zile in regiunea foliculului pilos se formesza un
nodul limitat,tesuturile inconjuratoare se infiltreaza,hiperemia pielii in regiunea afectata
se inteteste si apar dureri pronuntate.
 II faza (Abcedanta).a doua etapa a formarii furunculului se caracterizeaza prin aparitia
puroiului si necrozei. Peste 3-4 zile dupa inceputul afectiunii apare o dezintegrare
purulenta a tesuturilor,care clinic se manifesta prin fluctuatie. Dupa deschiderea
furunculului se elimina cantitati variate de puroi cu singe. In regiunea defectului
epidermului se observa burbionul necrotic a furunculului – capul, care se inlatura usor cu
pinceta. Dipa aceasta apare un ulcer cutanat cu tesut granulos,infiltratie si edem a
tesuturilor inconjuratoare.
 III faza aici este caracteristic regenerarea plagii cu formarea cicatricei. In cazul, cind are
loc acumularea puroiului si liza burbuionului necrotizat, apare furunculul abcedat.

Simptomatologie generala

La acesti pacienti apare cefalee, frisoane, fatigabilitate generala, toate acestea fiind simptomele
intoxicatiei. Cel mai grav parcurg furunculele in regiunea buzei superioare,in regiunea
triunghiului nazo-labial. Dezvoltarea grava a furunculului apare de obicei dupa incercarea
strivirii la etapa initiala infiltrativa a afectiunii. El poate fi solitar,dar uneori pot sa apara
concomitent sau apar multe focare unul dupa altul in diferite regiuni.
Evolutia:
O evoluţie gravǎ are adesea furunculul în regiunea feţei ( reţeaua venoasǎ şi limfaticǎ bine
dezvoltata contribuie la extinderea rapidǎ a infecţiei→tromboflebita venelor, furunculul poate
trece prin anastomoze→sinusurile venoase ale durei mater→tromboza lor→meningitǎ purulentǎ
bazilarǎ.

6. Simptomatologia carbuncului.

La început apare infiltrat inflamator cu o pustulǎ superficialǎ, care creşte foarte repede.
Simptome: încordare a ţesuturilor, durere insuportabilǎ la distensie, care se intesificǎ la atingere.
Pielea în zona infiltratului este purpurie, încordatǎ şi edemaţiatǎ. Epidermul desupra focarului de
necrozǎ se subţiazǎ, perforîndu-se în mai multe orificii(„ciur”), prin care iese puroi vîscos de
culoare verde-cenuşie. Unele orificii se contopesc →deschizǎturǎ mare, prin care iese mult puroi
şi ţesuturi necrozate desprinse.

Simptomatologie generala

Este însoţitǎ de fenomene generale pronunţate: t↑ pîna la 40°C, intoxicaţii considerabile - greaţǎ
şi vǎrsǎturi, inapetenţǎ, insomnie, cîteodatǎ delir şi stare de inconştienţǎ. Aceste fenomene sunt
extreme de pronunţate la localizare C pe faţǎ fiind insotite de obicei de limfadenita regionala.
Cum începe scurgera puroiului şi sa iasǎ ţesuturi moarte semnele generale diminuiazǎ. Dupǎ ce
rana se curǎţǎ, se umple cu ţesut de granulaţie, edemul ţesuturilor din jur scade şi rana se
cicatrizeazǎ

7. Tratamentul conservativ.

In ambulator de obicei se trateaza furunculele fara complicatii la etapele initiale. In primul rind e
necesar de inlaturat orice excitant extern – barbieritul,traumarea tegumentelor in regiunea
furunculului, aplicarea pe focar si tesuturile inconjuratoare a pansamentului cu semialcool 3-5
zile, pe o ora nu mai mult, ca sa nu fie provocata arsura sau iritatia pielii.
Furunculele in faza a II si carbunculele se trateaza in stationar. Terapia generala asigura lupta cu
infectia si intoxicatia.
Terapia locala in faza acuta a afectiunii se petrece pentru drenarea puroiului si exudatului din
focarul purulent.

Terapia antibacteriana:
 Antibiotice de spectru larg pina la aprecierea sensibilitatii prin ATB-grama
 Ceftriaxon 1g-2 ori pe zi
 Eritromicina 0,5x4 ori pe zi(din spectrul ingust)

Dezintoxicatie 30-60 ml de lichid/kg – corp,

 Sol. Refortan 6%
 Sol. Guicosae 10%(dupa controlul glicemiei
 Sol.fiziologica
 Sol. Ringer

 Tratament desensibilizant: Dimedrol, Suprastin,Fencarol

 Cu scopul profilaxiei trombozei sinusului carvenos se indica anticoagulante cu actiune
directa:2500-5000 UI Heparina i/v de picurat cu intervale 4-6 ore, dupa aceea i/m.
 Cu scopul scaderii activitatii factorului XIII si ridicarea fibrinolizei se indica acid
nicotinic cite 0,05g 1-2 ori pe zi.
8. Tratamentul chirurgical.

 Prelucrarea cimpului operator

 Izolarea cimpului operator
 Anestezia
 Incizia
 Chiuretaj
 Indreptarea materialului la AB-grama
 Prelucrarea cu solutii de H2O2 3%,furacilina
 Drenam
 Pansament
 Ca terapie stimulatoare nespecifica se utilizeaza hemotransfuzie cu Pirogenal,
Prodigiozan, Imunofan0,005% - 1ml i/m.
 Imunoterapia activa specifica se efectueaza cu antifagina stafilococica,bacteriofagi,
anatoxina stafilococica.
 Imunoterapia pasiva se efectueaza cu plasma antistafilococica hiperimuna si cu
gamaglobulina,care are o actiune antistafilococica specifica.
 Fizioterapie
 Ultrasonografie peste 1-2 zile dupa scaderea eritemului.

9. Profilaxia furuncului şi carbuncului.

 Respectarea igienii pielii;

 Excluderea strivirii acneelor;
 Prelucrarea pielii cu antiseptice;
 Respectarea protectiei muncii;
 Protejarea de actiunea climei severe;
 Familiarizarea populatiei cu complicatiile posibile in dependenta de timpul adresarii;
 Sanatia focarelor piodermice
 Diagnosticarea diabetului(furuncul – 20%)