Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Metoda analogiei.
2. Generalizarea și particularizarea
3. Conversația
4. Exercițiul
6. Descoperirea
7. Metodei Piramidei
Acestea sunt doar cîteva dintre multiplele metode, procedee, tehnici,la care profesorul de
matematică poate face apel în realizarea strategiilor didactice euristice.
Pentru rezolvarea problemelor de stereometrie curriculumul național propune umatoarele metode
euristice: metoda exerciţiului; analogia; algoritmizarea; activitatea în grup; studiul de caz cu
aplicaţii practice;
Obținem ecuația: 2𝜋𝑅 2 (1 + √3) = 72𝜋(1 + √3), din care aflăm 𝑅 = 6 (𝑐𝑚).
Prin urmare, volumul cilindrului
𝑉 = 𝜋𝐹𝐵 2 ∙ 𝐸𝐹 = 𝜋 ∙ 62 ∙ 6√3 = 216𝜋√3 (𝑐𝑚3 ).
Răspuns. 216𝜋√3 𝑐𝑚3.
GENERALIZAREA ȘI PARTICULARIZAREA
Noțiunile, conceptele, sunt forme de reflectare a realității obiective. Ele se formează pe baza
unor operații de gândire, cum ar fi generalizarea și altele. Generalizarea presupune extinderea
acestor proprietăți la o clasă de obiecte. Generalizarea noțiunii presupune trecerea de la o noțiune
cu o sferă mai restrânsă, la o alta, a cărei sferă este mai cuprinzătoare (se trece de la o noțiune
specie la o alta tip gen). Pentru a se realiza acest lucru, Ținând cont de relația dintre conținutul şi
sfera unei noțiuni, trebuie să trecem de la noțiunea de bază la o alta cu un conținut mai redus. În
cazul determinării (concretizării) noțiunii, se aplică procedeul invers, deci se caută noțiuni cu
conținut lărgit. Uneori, pentru a familiariza elevii cu anumite noțiuni noi, se propun probleme cu
date concrete, a căror rezolvare conduce la noțiunea vizată.
Definiție. Corpul geometric format din reuniunea segmentelor ce unsesc punctele discului D
cu punctul S se numește con circular.
CONVERSAȚIA
Conversaţia euristică prezintă un dialog, ce are loc între profesor şi elev, trezind la interes
elevul printr-un set de întrebări, care în final duc la aflarea adevărului. Prin această metodă,
elevii sunt determinaţi să facă propriile plimbări în universul cunoaşterii, şi să facă legăturile
necesare dintre cunoştinţele găsite. Aceste conexiuni între informaţiile primite ajută la aflarea de
noi cunoştinţe.
EXERCIȚIUL
« Întreaga activitate şcolară are semnificaţia unui îndelungat şi asiduu exerciţiu ». Cuvântul
provine din lat. exercitium, însemnând « efort repetat ». Exerciţiul didactic « constituie o
modalitate de efectuare a unei operaţii şi acţiuni mintale sau motrice, în chip independent şi repetat,
în vederea achiziţionării sau consolidării unor cunoştinţe şi abilităţi » (C. Cucoş, 2004). Metoda
presupune utilizarea unor exerciţii cât mai variate, evitarea monotoniei, plictiselii, captarea atenţiei
elevilor. O astfel de cerinţă implică alternarea conţinutului şi formei exerciţiilor, gradarea lor de la
simplu la complex, stârnirea curiozităţii, a interesului. Având în vedere că, prin această metodă,
eforturile de muncă independentă ale elevilor sunt din plin solicitate, se ţine cont de particularităţile
de vârstă şi individuale ale elevilor
Exerciţiul are o sferă mare de aplicabilitate, putând îmbrăca forme diferite în funcţie de
obiectul de învăţământ la care este utilizat. Pornind de la obiectivele urmărite, exerciţiile pot fi de
mai multe tipuri: introductive, de bază, aplicative, de creaţie.
- activează simţul critic şi autocritic şi îi învaţă pe elevi să-şi aprecieze rezultatele şi metodele de
lucru,
Exemplu : După ce elevii au înțeles cum se rezolvă problema dată se va propune acela-și tip de
problemă numai cu datele schimbate.
Problemă1. Înălțimea unui con este h. Două generatoare reciproc perpendiculare împart
suprafața laterală a conului în două părți ale căror arii se raportă ca 1:2. Să se afle aria laterală și
volumul conului.
Problemă2. Înălțimea unui con este 2H. Două generatoare reciproc perpendiculare împart
suprafața laterală a conului în două părți ale căror arii se raportă ca 1:4. Să se afle aria laterală și
volumul conului.
METODA DESCOPERIRII
Poate fi definita ca o tehnica de lucru, la care elevul este antrenat si se angajeaza in activitatea
didactica, cu scopul aflarii adevarului" . In aceasta metoda este activ, redescopera relatii, algoritmi
de calcul. Aceasta atitudine a elevului nu poate subzista decat pe o pregatire anterioara solida, pe
o exersare ce a creat deprinderi corespunzatoare. Mai mult, intreaga activitate de (re)descoperire
este dirijata de profesor, astfel ca problema centrala ridicata pe metoda este unde si cat sa-l ajute
invatatorul pe elev.
Eficienta metodei depinde esential de raspunsul corect la aceasta intrebare. Aceasta cere
invatatorului tact pedagogic si o cunoastere a problemei in toate articulatiile ei , inclusiv in locul
in care elevii pot intampina dificultati. Tactica folosita de invatator este aceea de a plasa sugestii
"usoare" in momentele de dezorientare ale elevilor, momente ce pot fi citite pe fetele lor.
METODA PIRAMIDEI
Problemă. O grămadă de grâu de formă conică are înălțimea de 2,4 m, iar suprafața bazei de
25 𝑚2 . Aflați cantitatea de grâu din grămadă, dacă o tonă de grâu ocupă 1,3 𝑚3 .
1. Faza lucrului individual Elevii lucrează pe cont propriu la soluţionarea problemei timp
de 5 minute. În această etapă se notează întrebările legate de rezolvare.
2. Faza lucrului în perechi. Elevii lucrează câte doi pentru a discuta rezultatele individuale
la care a ajuns fiecare. Se notează ideile noi.
3. Faza reuniunii în grupe mari. Deoarece profesorul vrea să prezinte patru rezolvări ale
acestei probleme, va împarţi clasa în 4 grupe. Fiecare grupă va urmări câte o
demonstraţie cu ajutorul unei fişe de indicaţii prezentate gradat. Problema fiind mai
dificiă, elevii au nevoie de aceste indicaţii.Se vor oferi însă, numai indicaţiile esenţiale şi
nu toată rezolvarea problemei. Se va acorda o mare atenţie întrebărilor puse de elevi şi
profesor. Ele trebuie să anticipeye rezolvările problemei.
CONCLUZIA
BIBLIOGRAFIA
1. Banea, Horia, Metodica predării matematicii, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998