Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Impactul Asigurarilor Asupra Economiei
Impactul Asigurarilor Asupra Economiei
CRAIOVA
CALIFICAREA:
TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE
NIVEL IV
COORDONATOR:
PROF. ILINCA ADNANA ROXANA
ABSOLVENT:
PĂDURARU ANIȘOARA ANDREEA
CLASA a XII-a A
2018
CUPRINS
Argument…………………………………………………………………………. 3
Bibliografie………………………………………………………………………… 26
2
ARGUMENT
A vorbi despre rolul asigurărilor esta ca și cum am vorbi despre noi și societatea în care
evoluăm…
Ne întrebăm adesea la ce sunt bune asigurările și de ce am avea nevoie de acestea. Ei
bine, viața oamenilor nu este întotdeauna senină și plină doar de evenimente frumoase,
oricând putându-se întâmpla incidente neprevăzute. Cu toate acestea, oamenii doresc, în
schimb, să se bucure de propriile bunuri, să aibă un cămin fericit alături de cei dragi, să
conducă, să călătorească și să aibă tot felul de activități care îi face să se simtă bine.
Odată cu evoluția omului și a societății, accentul cade asupra viitorului, oricine dorind
să aibă un viitor cât mai liniștit, “asigurat”, acesta constituind o grijă importantă pe zi ce
trece. În cazul părinților, aceștia se gândesc la binele copiilor lor, dorind să le asigure un
trai decent și o perspectivă căt mai bună.
Rolul asigurărilor este de a oferi un sprijin în cazul evenimentelor neplăcute,
calamităților și riscurilor la care sunt supuși oamenii zi de zi, în ultima vreme putându-se
afirma ca a trăi este un adevarat sport extrem. Putem vorbi despre asigurări, în cazul
țărilor bine dezvoltate, ca jucând un rol important atat din punct de vedere educațional, dar
ți al modului de viață abordat și chiar al tradiției, oamenii știind exact cum să-și planifice
timpul, activitățile și partea financiară astfel încât să includă și asigurarea.
În cazul Romaniei, conceptul de asigurare și domeniul asigurarilor nu sunt chiar asa de
populare precum in restul tarilor, desi a aparut destul de devreme si in cadrul tarii noastre,
mai exact in perioada medievala, in Transilvania; astfel, rolul asigurarilor, se pare, nu a
avut o caracteristica dominanta pentru societate. O forma incipienta, purtand denumirea
hopsa, presupunea recuperarea prejudiciului prin sacrificarea animalului accidentat si
vanzarea carnii catre ceilalti membri ai comunitatii. Primele organizatii mutuale au aparut
in secolul al XV-lea in cadrul breslelor din Transilvania si practicau forme asemanatoare
asigurarilor de deces si incendiu. Cea dintai organizatie de asigurare specializata s-a
infiintat la Brasov in 1844, fiind denumita Institutul General de Pensii si a functionat pana
in 1921. Activitatea de asigurare s-a dezvoltat si in perioada interbelica, iar dupa 1952 s-a
instituit monopolul in asigurari prin Administratia Asigurarilor de Stat (ADAS), rolul
asigurarilor era privit ca unul modest, cu toate ca mass-media acelor vremuri a inregistrat
si campanii de publicitatea la adresa entitatii mentionate. Din 1990 activitatea de asigurare
se desfasoara dupa principiile economiei de piata.
3
Cu trecerea timpului, domeniul asigurarilor s-a devoltat, aparand astfel noi tipuri de
asigurari precum cele de locuinte, asigurari auto (RCA si Casco), asigurari de bunuri,
asigurari de calatorii, dar si noi companii de asigurare.
Gradul de concentrare pe acest domeniu, in Romania, s-a inregistrat in 2010, aceasta
datorandu-se consolidarii unor grupuri internationale care activeaza pe aceasta piata.
Piata asigurarilor din tara noastra este dominata de societati cu un grad ridicat de
experienta, precum Generali Group, Groupama, Viennna Insurance Group, Uniqua, AXA
etc. Acestea se afla intr-o permanenta schimbare, ofertele lor adaptandu-se nevoilor si
cerintelor oamenilor. Aceste schimbari asigura si evolutia acestei ramuri.
4
CAP 1. NECESITATEA ASIGURĂRILOR
1.1 NECESITATEA EXISTENŢEI OMENEŞTI ŞI PRACTICĂRII
ASIGURĂRILOR
5
În vederea suportarii mai uşor a primejdiilor care pot sa apară, oamenii au înţeles că
numai comunitatea de interese îi poate apăra, cunoscut fiind faptul că ,,unitatea creează
puterea’’.
Asigurările s-au născut din nevoia imperioasă de protecţie a omului şi a avutului său
agonisit cu trudă împotriva forţelor distructive ale naturii, accidentelor, bolilor, din nevoia
constituirii unor mijloace de existenţa în condiţiile pierderii sau reducerii capacitaşii de
muncă in urma accidentelor, bolilor sau atingerii unei anumite vârste.
Dezvoltarea societaţii a insemnat o continuă strădanie a omului în găsirea celor mai
bune soluţii de rezolvare a acestor probleme.
În organizarea şi apararea vieţii lor, ca şi în procesul producerii bunurilor materiale si
desfasurarea altor activitati, oamenii se afla in lupta continua cu unele fenomene ale
naturii care pot impiedica desfasurarea normala a activitatii umane.
Diferite fenomene imprevizibile şi distructive ale forţelor naturii au avut şi mai exercită
încă influenţe- dăunătoare asupra valorilor materiale şi chiar spirituale create de munca
omului. Calamitaţile naturii - cum sunt : inundaţiile, alunecările de teren, seismele şi
prabuşirile de pamant, furtunile (şi cele de zapadă), uraganele, tornadele, grindina,
îngheţul, avalanşele de zăpadă, seceta, incendiile, trăsnetul, explozia, erupţiile vulcanice,
precum şi diferite accidente de muncă, de circulaţie, bolile etc. pot provoca mari prejudicii
materiale economiei naţionale, agenţilor economici şi cetaţenilor. O serie de fenomene
naturale sau accidente pot provoca invaliditate, boli, îmbătranire prematură, afectează
flora, pun in pericol viaţa oamenilor şi animalelor, au ca urmare decesul.
Unele fenomene ale naturii şi accidentele stânjenesc sau chiar împiedică desfaşurarea
normala a activiţatii economice, punând de multe ori în pericol integritatea corporală şi
chiar viaţa oamenilor. În urma fiecărei confruntări cu forţele distructive ale naturii, oamenii
au găsit resursele nu numai pentru a-şi reface avutul distrus, dar şi pentru a cauta forme
mai adecvate şi mai eficiente de aparăre împotriva pericolelor care îi pândesc la tot pasul.
Astăzi unii oameni se găsesc nu numai in siţuatia de victime ale fenomenelor naturii, ci
şi in postura de agresori ai mediului ambiant, ai echilibrului ecologic, ai naturii, ai semenilor
lor.
Dupa cum se ştie, legile naturii au un caracter obiectiv, acţionând independent de voinţa
oamenilor. Această însă nu înseamnă că oamenii sunt neputincioşi în faţa acţiunii legilor
naturii şi că fenomenele sale distructive nu pot fi cunoscute şi că unele sunt de
neînlaturat. Dimpotrivă, cunoscând din ce în ce mai profund tainele naturii, legile obiective
ale acesteia şi acţiunea lor, oamenii reuşesc tot mai bine sa le folosească şi să le
6
influenţeze, reuşesc tot mai bine să stăpânească forţele naturii, sa limiteaze sfera lor de
acţiune, reuşesc intr-o măsură tot mai mare să îmblânzească forţele naturii, să le modifice,
să şi le adapteze, să le folosească in interesul comun şi să le folosească în interesul
comun şi să le pună în slujba dezvoltării societăţii omeneşti. Astfel, pe măsura dezvoltării
ştiinţei şi tehnicii, oamenii au luat şi continuă să întreprindă o serie de măsuri eficiente
pentru prenirea sau limitarea acţiunii forţelor distructive ale naturii, în unele cazuri reuşind
să prevină dezlănţuirea lor şi să combată efectele negative ale acestora. De asemenea,
oamenii iau măsuri pentru prevenirea accidentelor, preîntâmpinarea epidemiilor, a
efectelor bătrâneţii etc.
Stăpânirea forţelor naturii şi cunoaşterea celorlalte cauze producătoare de pagube,
precum şi a metodelor de prevenire şi înlăturare a consecinţelor defavorabile ale acestora
depind, în bună măsură, atât de nivelul de dezvoltare a ecomoniei, cât şi de conţinutul
relaţiilor de producţie, adică sunt dependente de natura modului de producţie.
Oamenii au reuşit sa-şi organizeze tot mai bine munca lor împotriva forţelor distructive
ale naturii, limitând si localizând efectele dăunatoare ale acestor fenomene. Astfel, se iau
măsuri eficiente pentru prevenirea unor calamităţi ale naturii prin efectuarea diferitelor
lucrări de mare amploare, cum sunt : îndiguirile, barajele, construirea sistemelor de irigaţii,
corectarea torenţilor, împădurirea versanţilor muntoşi, plantarea perdelelor de protecţie,
prevenirea poluării mediului înconjurător, utilizarea de materiale de construcţie
neinflamabile, luarea măsurilor de prenire a incendiilor, de igienă şi protecţie a muncii,
adoptarea de măsuri menite să asigure creşterea siguranţei în transporturile rutiere,
feroviare, aeriene, maritime, stabilirea şi aplicarea de tratamente profilactice pentru
oameni şi animale, îmbunatăţirea asistenţei medico-sanitare, a asistenţei veterinare etc.
De asemenea, se întreprind măsuri pentru combaterea efectelor distructive ale
calamitaţilor naturii şi ale accidentelor prin : stingerea şi împiedicarea extinderii incendiilor,
demolarea unor clădiri pentru a nu permite extinderea incendiilor, protejarea localităţilor şi
a obiectilor industriale, a aşezămintelor social-culturale in cazuri de inundatii, săparea de
şanţuri pentru scurgerea apei, aplicarea de tratamente curative, localizarea epizootiilor,
lichidarea focarelor epizootice etc. Toate aceste măsuri concretizează lupta omului pentru
a-şi conserva bunurile, a-şi micşora suferinţele.
Deşi oamenii au obţinut mari succese in lupta cu forţele naturii, ei sunt înca neputincioţi
în faţa unor calamitaţi ale naturii, cum sunt : furtunile, uraganele, cutremurele de pamant,
alunecările de teren, ploile torenţiale, grindina, înghetul etc. Împotriva acestor fenomenr
7
ştiinţa înca nu a găsit încă mijloace tehnice de luptă ; de aceea, ele aduc încă societăţii
mari prejudicii.
În această situaţie, omului i-a rămas calea solidarizării şi ajutorării reciproce pentru
suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturii, accidentelor şi bolilor şi anume calea
asigurării, prin care pagubele provocate de un eveniment sunt suportate de mai multe
personae fizice şi juridice cuprinse în asigurare.
Pentru prevenirea, limitarea, combaterea şi mai ales pentru compensarea daunelor,
persoanele fizice şi agentii economici îsi pot constitui individual, din resursele lor, unele
rezerve materiale şi băneşti. Mărimea acestor rezerve trebuie însa să fie egală cu
valoarea bunurilor pe care le posedă cetaţenii şi agenţii economici respectivi, ceea ce
practic este neeconomicos şi aproape imposibil de realizat pentru fiecare persoană fizică
si agent economic. Această cale este puţin eficientă, deoarece daunele pot surveni cu mai
mult timp înainte de constituirea propriilor rezerve şi efortul pentru formarea lor este mult
prea mare. De aceea, in vederea ducerii luptei iîmpotriva forţelor distructive ale naturii şi
accidentelor etc., s-a ivit necesitatea folosirii unei căi mai convenabile şi mai eficiente, şi
anume trecerea riscurilor – în anumite condiţii – asupra unor societaţi specializate, în
domeniul asigurarilor şi reasigurărilor.
Cu mai multe secole în urmă s-a observat că asigurările constituie o tehnică eficientă de
a pilveriza(dispersa) pierderile individuale pe o arie cât mai larga, făcându-le mai uşor de
suportat, prin acoperirea lor de către un număr mai mare de personae. În China antică,
negustorii îşi împarţeau marfa pe care o transportau pe fluviile interioare pe un număr cât
mai mare de vase, pentru ca în caz de naufragiu pierderea să fie parţiala şi mai uşor de
suportat.
Ducerea luptei împotriva forţelor distructive ale naturii şi accidentelor pentru asigurarea
desfaşurarii normale a activitaţii economice şi sociale impune cu necesitate constituirea
unor fonduri de rezervă şi de asigurare.
Constituirea fondurilor de rezervă şi de asigurare este impusă de cerinţele prevenirii şi
înlăturării consecinţelor negative ale calamitaţilor naturii, ale accidentelor, ale bolilor.
Fondul de asigurare contribuie la refacerea bunurilor distruse şi într-o anumită masură la
extinderea activitaţii economice. Fondurile de rezervă şi de asigurare au putut fi constituite
numai atunci când factorii şi relaţiile de producţie şi producţia de mărfuri s-au dezvoltat în
aşa măsură încât au făcut posibilă acumularea de reserve
8
Reasigurarile sunt o comletare firească a asigurărilor care favorizează menţinerea
stabilităţii rezultatelor financiare ale societaţilor de asigurări prin omogenizarea,
armonizarea si dispersarea riscurilor.
Fără asigurări şi reasigurări ar putea fi compromisă stabilitatea economină interna şi
internaţională.
10
b) Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse reclamă ca dupa survenirea
riscului , însa înainte de încheierea lui, agenţii economici şi persoanele fizice interesate să
ia masuri care să reducă la minimum efectele dezastruoase ale acestuia. Ca exemple,
mentionam : stingerea incendiilor şi limitarea extinderii lor ; localiyarea epizotiilor şi
lichidarea focarelor epizootice prin aplicarea de tratamente curative sacrificarea animalelor
nevindecabile; ridicarea de diguri ; săparea de şanţuri pentru scurgerea apei ; degajarea
persoanelor de sub dărâmaturi in caz de cutremur şi acordarea de asistenţa medical;
luarea de mşsuri pentru oprirea scurgerii ţiţeului în mare ; stşvilirea mareei negre etc.
c) Crearea de rezerve pe seama resurselor proprii in vederea acoperirii
eventualelor pagube necesită constituirea de către persoanele fizice şi agenţii economici
a unor fonduri de rezervă, pe care să le folosească pentru prevenirea şi compensarea
pagubelor provocate de calamitaţi ale naturii şi de accidente.
d) Trecerea riscului pe seama unei societăti de asigurari constă în aceea că
persoana fizică sau juridică ameninţată de un risc plateşte o suma de bani (prima de
asigurare) unei societaţi de asigurari, iar aceasta se angajează să suporte dauna, adică să
plătească despagubirea sau suma asigurată. Trecerea riscului pe seama unei societaţi de
asigurare se foloseşte atunci cand celelalte masuri nu pot fi luate în considerare din motive
legate de natura si marimea riscului, de situaţia economică a persoanei fizice şi a celei
juridice interesate, de eficienţa metodelor folosite etc.
11
CAP 2. CONŢINUTUL JURIDIC, ECONOMIC ŞI FINANCIAR AL
ASIGURĂRILOR
13
producţie, ori în gospodariile populaţiei, pierderile determinate de diminuarea valorii în
general, din varii motive.
d) fondurile de asigurare se formează prin contribuţia membrilor unei comunităţi de risc
dupa principiul mutualitaţii. La constituirea fondului participă toţi membrii (asiguraţii), însa
indemnizaţiile sunt încasate numai de către aceia care au suferit prejudicii în urma
manifestării riscului asigurat.
e) fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
- acoperirea pagubelor provocate de fenomene ori evenimente asigurate, sau a sumelor
asigurate;
- finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor;
- constituirea unor fonduri de rezerve la dispozitia societaţilor ori a organizaţiilor mutuale
de asigurare.
La constituirea şi utilizarea fondului de asigurare, relaţiile economice dintre parţi se
desfasoară sub forma unor fluxuri băneşti pe care le presupune încasarea primelor şi plata
indemnizaţiilor de asigurare.
În concluzie, asigurările exprimă relaţii de distribuţie şi redistribuire a valorii adăugate
brute, relaţii care apar în procesul constituirii şi utilizării fondurilor de asigurare în vederea
desfaşurării neîntrerupte a activitaţilor economice, în vederea pastrării integritaţii bunurilor
asigurate, a protejării persoanelor fizice împotriva evenimentelor ce le pot afecta viaţa,
precum şi a onorării obligaţiilor de raspundere civilă ale asiguraţilor în fata terţilor pagubiţi
sau vătămaţi.
Asigurările sub aspect financiar:
Ca şi celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc anumite
funcţii:
- funcţia de repartiţie este funcţia principală a asigurărilor, prin faptul că acestea
redistribuie o parte din PIB odată cu plata primelor de asigurare pentru constituirea
fondurilor de asigurare a fiecărei societaţi, apoi prin utilizarea acestui fond la plata
despăgubirilor şi a sumelor asigurate către beneficiari. În final prin raporturile bugetului de
stat reflectate în finanţarea de catre societaţi de asigurări a unor activitaţi de prevenire a
evenimentelor ce generează nevoia de asigurare, ca şi prin obligaţiile fiscale pe care
aceste societaţi le au fată de bugetul statului sub forma unor impozite şi taxe.
Reversibilitatea resurselor mobilizate poate exista însa, dar numai selectiv, la anumite
forme de asigurari (cele de viaţa cu componenţa de investire) unde găsim raporturi de
14
rambursabilitate care se desfasoara sub forma împrumuturilor din valoarea propriului cont
de investiţii de către asigurat însuşi.
- funcţia de control urmareşte modul în care se realizează încasările de prime , şi se
efectuează plaţile de indemnizaţii de asigurare, asumate faţă de beneficiarii contractelor
de asigurare: are în vedere respectarea corectitudinii operaţiunilor desfăşurate de
asiguratori.
- funcţia de compensare a pagubelor, prin acoperirea prejudiciului suferit de asiguraţi,
sau de terţii păgubiti ( asigurari de raspundere civilă); această funcţie îndeplinită în mod
corect, ajută la menţinerea unui ritm constant al producţiei în economia naţională
15
CAP 3. DINAMICA ȘI INCIDENȚA ASIGURĂRILOR
ASUPRA ECONOMIEI
22
majorarea înregistrată de sectorul asigurărilor din perspectiva volumului de prime brute
subscrise.
În anul 2017, densitatea asigurărilor în România a fost de aproximativ 494
lei/locuitor, în creștere cu 4% față de 2016 (475 lei), adică aproximativ 108 EUR/locuitor
(folosind cursul mediu anual). Densitatea asigurărilor, calculată ca raport dintre totalul
primelor brute subscrise (PBS) pe teritoriul României (inclusiv primele brute subscrise de
către sucursalele prezente în România) și numărul de locuitori, a înregistrat o valoare de
circa 528 lei în anul 2017, adică circa 116 EUR. Gradul de penetrare a asigurărilor în PIB
a fost de 1,21%, raportând volumul total al primelor brute subscrise pe teritoriul României
(inclusiv PBS de sucursale) la PIB.
Piața asigurărilor din România
În anul 2017 a continuat tendința de creștere a pieței asigurărilor din România, iar
societățile de asigurare autorizate și reglementate de ASF au subscris prime brute în
valoare de 9,7 miliarde lei, cu 3,5% mai mult comparativ cu anul precedent. O schimbare
în tendințele manifestate pe parcursul anilor anterior este consolidarea segmentului de
asigurări de viață care a înregistrat o apreciere semnificativă, de 21%, în anul 2017
comparativ cu anul anterior. Dacă în perioada 2012 – 2014 activitatea de asigurări de viață
era în scădere din punct de vedere al volumului de prime brute subscrise, începând cu
anul 2015 și-a reluat creșterea, iar în 2017 creșterea sectorului de asigurări s-a datorat
acestui segment de asigurări de viață. Din totalul primelor brute subscrise de societățile de
asigurare autorizate și reglementate de ASF în anul 2017 (9,7 miliarde lei), primele brute
subscrise pe teritoriul altor state au înregistrat un volum de circa 98 milioane lei, în
scădere cu 21% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent (123 milioane lei).
Asigurările auto, incluzând clasa A3 (Asigurări de mijloace de transport terestru, altele
decât cele feroviare) și clasa A10 (Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule)
reprezintă aproximativ 74% din totalul primelor brute subscrise aferente asigurărilor
generale și 59% din totalul primelor brute subscrise de societățile de asigurări în anul
2017. Subscrierile aferente clasei A3 au crescut cu 8% în anul 2017 comparativ cu anul
anterior, în timp ce subscrierile clasei A10 au scăzut în anul 2017 comparativ cu aceeași
perioadă a anului precedent cu 8%. Creșterea semnificativă a subscrierilor aferente
asigurărilor de viață s-a datorat în principal claselor de asigurare "C3 - Asigurări de viață și
anuități, legate de fonduri de investiții" (creștere cu 17%) si "C1 - Asigurări de viață,
anuități și asigurări de viață suplimentare" (creștere cu 24%). Societățile de asigurare
autorizate în alte state membre UE au subscris în baza dreptului de stabilire, pe teritoriul
23
României, prin intermediul unei sucursale, în anul 2017 un total al primelor brute subscrise
de aproximativ 755,6 milioane lei, în creștere cu 12% față de aceeași perioadă a anului
precedent.
Societăți de asigurare
La 31 decembrie 2017 activau pe piața asigurărilor 31 societăți de asigurare,
autorizate și reglementate de ASF, dintre care 17 au practicat numai activitate de asigurări
generale („AG”), 8 au practicat numai activitate de asigurări de viață („AV”) și 6 au
practicat activitate compozită. I.1. Prime brute subscrise (AG și AV) Asigurătorii au
cumulat în anul 2017 prime brute subscrise în valoare de aproximativ 9,7 miliarde lei, în
creștere cu 3,5% față de anul 2016:
primele brute subscrise (PBS) aferente asigurărilor generale (AG) sunt în valoare
de circa 7,7 miliarde lei;
primele brute subscrise aferente asigurărilor de viață (AV) sunt în sumă de peste
2 miliarde lei, remarcându-se creșterea semnificativă a acestui segment față de anul
anterior.
Spre deosebire de piața europeană de asigurări care este dominată de segmentul
asigurărilor de viață, în România acesta reprezenta doar aproximativ 21% din primele
brute subscrise, piața fiind dominată de asigurările generale, respectiv cele auto. Trebuie
remarcată însă tendința de consolidare a segmentului de asigurări de viață ce a crescut
semnificativ în anul 2017 comparativ cu anii anteriori. În anul 2017, ponderea activității de
asigurări de viață din perspectiva volumului de prime brute subscrise a fost de 21%, în
creștere comparativ cu nivelurile mai scăzute înregistrate în anii precedenți.
Tabelul 4 Dinamica repartizării pe segmente de asigurare în perioada 2013 – 2017
2013 2014 2015 2016 2017
24
Atât în cazul asigurărilor generale, cât și al asigurărilor de viață, contractele cu
valoarea cumulată cea mai importantă sunt realizate în București și Ilfov, după care
urmează la o distanță semnificativă regiunile Nord-Vest și Centru. În cazul asigurărilor de
viață discrepanța între regiunea București și Ilfov și celelalte regiuni ale țării este mai
pronunțată
25
BIBLIOGRAFIE
26