Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Din 1831 fusese descoperit cloroformul concomitent în SUA, Franţa şi Germania care a
fost introdus pentru narcoză abia în anul 1848 de către un englez James Y.SIMPSON. El
1
a fost anestezistul curţii regale din Scotland, asistând regina mamă Victoria la
numeroasele ei naşteri.
• Anestezia generală nu a putut fi introdusă totuşi pe scară largă în cabinetul dentar, din
cauza a numeroase particularităţi şi dificultăţi tehnice, legate de caracteristicile
teritoriului buco- maxilo-facial.
2
Anestezia în accepţiunea modernă, reprezintă totalitatea tehnicilor chirurgicale care se efectuează
ca prim timp în majoritatea intervenţiilor chirurgicale. Scopul ei este de a asigura atât pentru
bolnav cât şi pentru chirurg, condiţii optime de desfăşurare a actului chirurgical.
• DEZIDERATE
• 2. Protecţia vegetativa sau protecţia antişoc. Orice act chirurgical - chiar intervenţie
minoră, determina o mobilizare neuro-endocrinâ importantă iar cantitatea de hormoni
eliberată - în special de la nivelul medulosuprarenalei, este prea mare; în acest mod,
reacţia de apărare se transformă în reacţie de agresiune. Orice măsură de diminuare a
reacţiei vegetative, devine măsură de protecţie împotriva unei reacţii postagresive prea
puternice. Blocarea medicamentoasă a hiperfuncţiei vegetative simpatice sau
parasimpatice mai ales, sunt măsuri de protecţie importantă în timpul desfăşurării tuturor
îngrijirilor stomatologice.
• 3. Relaxarea musculară. Aceasta nu constituie o preocupare deosebită pentru medicii
stomatologi şi nici chiar pentru chirurgii maxilo-faciali, deoarece în zonele în care se
intervine nu sunt mase musculare mari, puternice, ca în chirurgia membrelor, abdominală
sau pelvină care să necesite un grad important de relaxare.
3
3. Clasificarea metodelor de anestezie utilizate în stomatologie și chirurgia OMF
4
• Anestezia loco-regională deţine majoritatea indicaţiilor în practica curentă din cabinetul
stomatologic - atât pentru executarea tratamentelor odontale, parodontale, gnato-
protetice, ortodontice etc., cât şi pentru intervenţiile de chirurgie orală. Anestezia loco-
regională asociată cu o bună premedicaţie, oferă condiţii bune de lucru şi în operaţiile
mari şi mijlocii de chirurgie maxilo- facială.
• Anestezia generală constituie metoda de elecţie pentru copii, handicapaţi, marii anxioşi,
bolnavii excitaţi psihomotor, etilici, epileptici, alergici la anestezicele locale, pentru
intervenţii care presupun tracţiuni pe vase şi nervi în chirurgia maxilo-facială. În
supuraţiile teritoriului maxilo-facial sau în leziunile neoplazice care se suprapun locului
de puncţie anestezică, este de preferat anestezia generală.
5
• Stadiul III - de anestezie chirurgicală. Este definit ca stadiul de toleranţă şi începe odată
cu apariţia respiraţiei "automate", respiraţia regulată. Pacientul nu se mai agită, pupilele
devin la început miotice, apoi se dilată lent, pe măsura aprofundării anesteziei. Globii
oculari prezintă iniţial mişcări automate, de pendulare laterală, apoi se fixează central. în
acest stadiu, relaxarea musculară se accentuiază pe măsura aprofundării anesteziei,
reflexele diminuă, apoi dispar, ordinea fiind în general următoarea: oculo-motor,
corneean, foto-motor, reflexele muşchilor scheletici, reflexele peritoneale, ultimul fiind
reflexul sfincterului anal.
• Deoarece în stadiul III al anesteziei generale se execută intervenţii chirurgicale, studiul
clinic al acestui stadiu a fost descris şi mai detaliat. Astfel s-au descris 4 faze, cu două
grade - superior şi inferior, în raport cu profunzimea anesteziei, caracterul respiraţiei,
semnele pupilare şi cu activitatea reflexă.
• - Stadiul IV - de paralizie bulbară, asfixie. El nu mai este de fapt un stadiu al anesteziei
generale, ci un accident dosebit de grav, cu consecinţe fatale: respiraţia devine
ineficientă, spasmodică, de tip bulbar sau chiar se opreşte; relaxarea musculară este
completă, pupilele in midriază maximă, fără nici un reflex. Pulsul abia perceptibil la
arterele mari, dispare rapid, tensiunea arterială se prăbuşeşte, cordul devine ineficient.
Faţa se colorează violaceu, pielea umedă şi rece, sfincterele se relaxează.
• Pacientul se află în moarte clinică, prin sincopă albastră.
Dezavantaje:
costuri crescute;
impune un grad de pregătire preoperatorie a pacientului;
în primele 24 de ore după anestezie generală pot apărea fenomene de greață, vărsătură,
somnolență, iritație a laringelui.
6
7. Particularitățile anesteziei generale legate de teritoriul OMF
• Particularităţile şi dificultăţile A.G. sunt legate de caracteristicile şi riscurile, specifice
teritoriului oro-maxilo-facial.
• Unele procese patologice (supuraţii, tumori, fracturi, etc.) sunt în vecinătate cu căile
aeriene superioare, deformează anatomia regiunii, schimbă consistenţa ţesuturilor, reduce
mobilitatea lor, inundă cavitatea bucală cu secreţii, sânge, exacerbează reflexele cu punct
de plecare din această zonă.
• Menţinerea libertăţii căilor aeriene este dificil de realizat din cauza prezenţei sângelui,
secreţiilor, corpilor străini etc.
• Pentru a împiedica cât mai puţin desfăşurarea intervenţiei, anestezistul trebuie să lase
capul şi gura la dispoziţia chirurgului, fiind dificilă monitorizarea stării pacientului.
• Teritoriul oro-maxilo-facial prezintă numeroase zone reflexogene (nervul trigemen,
sinusul carotidian, etc.) care expun pacientul la declanşarea unor grave perturbări ale
funcţiilor vitale.