Tema: Anatomia si funcțiile parodontiului

Parodontiul – (para = lângă, odons = dinte) complex morfologic si functional tisular, care asigura fixarea dintilor in
osul alveolar.
Parodontiul cuprinde:
 Cementul
 Ligamentul alveolodentar (periodontiu)
 Osul alveolar
 Periostul
 Mucoasa gingivala

Periondont – (peri = in jurul, odons = dinte) ansamblul ligamentelor si a tesutului conjunctiv care mentine dintele in
alveola sa osoasa. Sinonime: desmodont, ligament alveolo-dentar, amfodont.

Parodontiul marginal are 2 componente principale:

1. Parodontiul superficial sau de invelis format din gingie cu:
 Epiteliul gingival
 Corion gingival
 Ligamente supraalveolare
2. Parodontiul profund de sustinere sau functional format din:
 Cement radicular
 Desmodontiu
 Os alveolar

Structura generala a paradontiului:

Sectiune transversala prin dinte si tesuturile parodontale:

Structura parodontiului:

Epiteliul pielii se regenerează in 21 zile, epiteliul bucal se regenerează in 5-7 zile iar epiteliului șanțului gingival se
regenerează in 24 h.
Celulele epiteliale sunt la orgine celule bazale si se transforma progresiv avand caracteristic fiecarui strat celular pe
mucoasa ce migreaza catre suprafata. Acest proces se numeste keratinizare. La sfarsit celulele se descuameaza.
Ritmul de innoire celulara al epiteliului este de 5-7 zile. Celulele epiteliale sunt legate unele de altele prin structuri ale
citoplasmei numite dezmozomi, iar celulele bazale sunt legate de lama bazala prin hemidesmozomi.
Jontiunea intre epiteliul gingival si tesutul conjunctiv subiacent este in general sinuoasa sub forma unor digitatii
epiteliale (priectii de celule epiteliale in tesutul conjunctiv). Se considera ca aceasta alternanta de tesut conjunctiv –
digitatii epiteliale este cea care da aspectul granitat (coaja de portocala) texturii de suprafata a gingiei atasate.

Fibrele de colagen – mentin forma gingiei marginala pe dinte si furnizeaza o jonctiune stransa gingiei la radacina
dentara si la osul alveolar subiacent. Ele sunt:
 Fibrele alveolo-gingivale (gingivo periostale)
 Fibre dento gingivale (gingivo-cementale) care merg de la suprafata radacinii la gingie si se raspandesc in
evantai spre gingia libera
 Care le unesc dintii adiacenti
 Fibre circulare care inconjoara dintele ca un inel fara a se insera pe dinte fara alveola
 Fibre longitudinale
Epiteliul jonctional specializat al gingiei marginale libere formeaza atasamentul eptelial al gingiei la suprafata
dintelui, care este innoit in mod constant dea lungul vietii.
Epiteliul de jonctiune are o latime de aproximativ 2 mm in sens corono-apical si inconjoara fiecare dinte la colet si
reprezinta legatura dintre gingie si suprafata smaltului, de la nivelul jonctiunii amelo-cementare la nivel cel mai
profund al santului gingival.
In sens apical consta in cateva straturi celulare, iar in sens coronar consta in 15-30 straturi celulare subiacent fundului
sulcusului, epiteliului jonctiunal are 0.15 mm grosime.
Epiteliul jonctiunal este format din 2 straturi:
 Bazal
 Subbazal ramane nediferentiat si nu se keratinizeaza
Santul gingival (sulcus)
Epiteliul creat atunci cand se indeparteaza gingia marginala de suprafata dentara sulcusul merge de la creasta gingiei
marginale pana la nivelul cel mai coronar al epiteliului de jonctiune.
Adancimea medie a sulcusului este de 1.8mm (1-3mm).
Adancimea clinica a santului gingival nu corespunde cu adancimea histologica, aceasta din urma fiind mai mare.
Delimitarea santului gingival:
 Perete intern dentar
 Perete extern
 Baza .... epiteliului jonctional

Vascularizatia gingiei
Este abudenta si prezinta numeroase anse capilare care se intind si traverseasa lamina proprie si fiecare papila
conjunctiva, explicand de ce se pot vedea atat de bine variatiile de culoare in cazul transformarilor vasculare din
gingie.
Vascularizarea gingiei provine din ramuri ale arterelor alveolare superioare si inferioare:
 Arteriole supraperioastale
 Arteriole interdentare
 Arteriolele ligamentului parodontal

Drenajul limfatic
Urmeaza de obicei vascularizatia, cea mai mare parte a drenajului limfatic facandu-se spre ganglionii limfatici
mentonieri si cervicali.

Inervatia gingiei
Este asigurata de ramuri colaterale din ramul maxilar si mandibular al trigemenului (V).
La maxilar inervatia este realizata de nervul alveolar superior si de ramul laboal al nervului infraorbital. Inervatia
gingiei palatine este asigurata de nervul nazopalatin si palatin anterior.
La mandibula inervatia vestibulara a gingiei este asigurata de nervul bucal, pentru molari si premolari si de nervul
mentonier pentru dintii anteriori.
Nervul lingual inerveaza gingia mandibulara pe partea linguala.
Legatura dintre dinte si alveola, dinte si gingie, ca si dintre fiecare dinte si vecinul sau este realizata prin structurile
atasamentului conjunctival care includ:
 Fibre gingivale – dau rezilienta si rezistenta gingiei si o ataseaza pe suprafata dentara subiacenta fara de
atasamentul epitelial.
 Ligament paradontal – consta din fibre de colagen – fibre Sharpey care se insera pe osul alveolar si pe
suprafata radiculara – celule, vase, nervi si substanta fundamentala
 Cement
 Os alveolar
Ligamentul parodontal, cementul si osul alveolar constituie parodontiul profund sau paradontiul de sustinere.

Parodontiul de sustinere (periodontiul)

Ligamentul parodontal (desmodontiul)
Periodontiul este un ansamblu de tesuturi de origene conjunctiva, situata intre lama compacta a alveolei dentare si
cementul radacinii dentare. Tesut conjunctiv ale carei componenta principala este reprezentata de fascicolele fibrelor
colagenice intricate si continui ordonate sub forma de ligamente a unei retele, care merge de la dinte la osul alveolar.
Aceste fibre sunt numite fibre principale ale ligamentului parodontal.
Largimea medie a spatiului desmodontal la un dinte adult in functie este de 0.20-0.25 mm, sub forma de clepsidra,
mai larg spre apex (0.25 mm), avand portiunea cea mai ingusta (0.17mm) in zona de rotatie (hipomoclion).

Dimensiunile spatiului dento-alveolar variaza in functie de:

 Varsta – este mai larga la adolescenti si tineri
 Gradul de eruptie – mai ingust la dintii neerupti
 Gradul de functionalitate a dintelui – este mai larg la dintii cu functie normala, activi: hiperfunctia prin
suprasolicitare mareste dimensiunile spatiului
 Afectiuni sistemice

Componentele desmodontiului
 Fibrele ligamentare
 Celulele
 Substanta fundamentala
 Vase de sange limfatici si nervi
 Fibrele desmodontale sau ligamentul parodontal sunt reprezentate de numeroase fibre de colagen (53-74%),
fibre transversale, gingivale, circulare, oblice, putine fibre oxitalamice (rezistente la acizi), distribuite in
principal in jurul vaselor sangvine si mai aproape de cement si mai rar fibre elastice.
 In ligamentul parodontal se gasesc elemente celulare precum: celule mezenchimale nediferentiate, fibroblasti,
osteoblasti, osteoclasti, cementoblaste, mastocite, histocite, resturi epiteliale Malassez.

Rolul ligamentului parodontal

 Functia mecanica de suport, repartitie a presiunii
 Functia organogenetica, plastica
 Functia de nutritie, trofica
 Functia senzoriala si de protectie

Clasificarea bolilor parodontale a Catedrei de Paradontologie Bururesti

1. Gingivita
- Gingivita indusa de placa bacteriana specifica
 - Gingivita induse de placa bacteriana specifica si influențată de factori locali si generali: stari fiziologice
(pubertate, sarcina), boli sistemice, administrarea de medicamente (antagoniști de calciu, hidantoina,
ciclosporina)
- Gingivita care nu sunt induse de placa bacteriana specifica: gingivita hiperplazica ereditară, gingivite si
gingivostomatita herpetice, micotice, aftoasa, alergică, leziuni gingivale in histoplasmoza, in varicela-
zoster, etc.
2. Parodontita
- Parodontite marginale cronice: parodontite marginala cronica superficiala, parodontita marginala cronica
profunda lent progresiva, parodontita marginala profunda ulcero-necrotica, parodontita marginala rebela la
tratament, parodontita distrofica.
3. Manifestări gingivo-parodontale BDA
4. Manifestări ale traumei ocluzale si ale lipsei contactului ocluzal
5. Tumori gingivo-parodontale benigne si maligne
6. Retractia gingivala

Clasificarea folosite la catedra

1. Gingivita - inflamația gingiei generală acțiunea daunătoare a factorilor.
2. Parodontita – este inflamația testuturilor parodontiului caracterizataprin distrucția progresiva a parodontiului
si oaselor alveolare.
- Forme de manifestare: ușoară, medie, gravă
- Evoluție: acuta, cronica si agravata (exacerbata), abces si remisiune
- Suprafața afectata: localizata si generalizată
3. Parodontoza – este afecțiunea distrofica a parodontiului.
- Forme de manifestare: ușoară, medie, gravă
- Evoluție: cronica, remisiune
- Suprafața afectata: generală
4. Bolile idiopatica cu distrucția progresiva a testuturilor parodontiului (parodontoliza) - Sindromul Papillon-
Lefevre, neutropenia, diabet zaharat decompensat, etc.
5. Parodontomul - tumefacții si afecțiuni tumefiate (epulis, fibromatoza)

Periodontita
Etiologia
Dupa etiologie, in majoritatea cauzurilor distingem periodontita infectioasa, dar poate fi traumatica ori
medicamentoasa. Se întâlnește 2-6%.

Patogenia
Patrunderea bacteriilor in periodontiu duce la formarea de produse biologic active care sporesc permeabilitatea
vaselor. De pe urma acestui fapt sporeste brusc nr de limfocite si macrofagi mononucleari, de enzime lizozomale,
care activeaza osteoclastele ceea ce duce la distrugerea periodontiului si tesutului osos.

Clasificarea
Ca evolotie clinica distingem periodontita acuta si cronica.
In functie de caracterul exudatului unii autori impart periodontita acuta in seroasa si purulenta. Acest subiectivism ne
este acceptata actualmente.
Periodontita cronica se clasifica in baza caracterului de afectare a tesuturilor periodontale in:
 Periodontita cronica fibroasa
 Periodontita cronica granulanta
 Periodontita cronica granulomatoasa sau granulom
 Periodontita cronica exacerbata