1. Relatati despre rolul activ al organului de urmarire penala.

Rolul activ al organului de urmărire penală. Acesta trebuie să ia toate măsurile de depistare a
diferitor circumstanţe care dovedesc infracţiunea şi identifică făptuitorul. Cerinţele rolului activ
al organului de urmărire penală, atrag următoarele obligaţii:
1. Să explice părţilor din proces drepturile acestora şi să le ajute în exercitarea lor;
2. Să pună în discuţie părţilor orice probleme de a căror elucidare depinde soluţionarea corectă a
cauzei;
3. Să dispună din oficiu administrarea probelor necesare pentru aflarea adevărului cu privire la
toate împrejurările cauzei;
4. Să extindă investigaţiile la modul necesar pentru a realiza scopul procesului penal.
Chiar dacă bănuitul sau învinuitul îşi recunosc vinovăţia, organul de urmărire penală, oricum
efectuează urmărirea penală.

2. Determinati cazurile si conditiile efectuarii urmaririi penale de mai multi ofiteri de

urmarire penala
POtrivit art 256 CPP, in cazul unor cause mai complicare sau de mari proportii , conducatorul
organului de urmarire penala cu incuviintarea procurorului dispune efectuarea urmarii penale de
catre mai multi ofiteri de urmarire penala. Efectuarea acesteia contribuie la descoperire rapida,
deplicina si eficienta a tuturor circumstantelor unei cause cu mai multe versiuni privind
infractiuni savarsite in grupuri, organizatii criminale cu mai multe episoade si in diferite locuri
cu mai multe persoane. Se emite o ordonanta in care se indica motivele care stau la baza acestei
hotarari . In situatia cand apare necesitatea efectuarii urmarii penale de mai multi ofiteri din
diferite organe de up, se emite o ordonanta de catre Procurorul General sau adjunctul sau prin
care se dispune efectuarea urmarii penale de oup din organelle respective cu indicarea numelor
acestora, cu mentiunea despre persoana care va efectua conducerea actiunilor de up, despre
informarea participantilor si alte date relevante. Aceasta se aduce la cunsotinta partilor,
explicandu-se dr de a face recuzare.
OUP numit de conducator al grupului de up, dirijeaza activitatea celorlalti ofiteri , le da indicatii
orale privind efectuarea anumitor procedee probatorii, stabileste versiunile ce urmeaza a fi
verificate pentru descoperirea rapida, complete si obiectiva a circumstantelor cauzei. Face
propunerii privind punerea sub invinuire, scoatere de sub up, etc. Demersurile privind
autorizarea anumitor masuri procesuale sau procedee probatorii pot fi facute atat de conducator
cat si de unul din ofiteri.
Cand este vorba de o cauza ce tine de competenta procurorului, se dispune urmarirea de catre un
grup mixt de procurori si ofiteri conducator fiind unul din procurori.

3. Definiti notiunea de titular al apelului.

POtrivit art 401 CPP dreptul de a declare apel apartine fiecarui subiect processual ale carui
drepturi au facut obiectul judecatii in prima instant. In categoria titularilor dreptului de apel sunt
inclusi : procurorul, inculpatul, partea vatamata, partea civila, partea civilmente responsabila,
martorul, expertul, interpetul, aparatorul, orice persoana ale carei interese legitime au fost
vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei de judecata.

4. Enumerati categoriile de hotarari care nu se ataca cu apel

De la regula generala potrivit careia sunt susceptibile de apel toate sentintele exista un si de
derogari. Nu pot fi atacate cu apel urmatoarele hotarari:
- Sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru savarsirea carora legea
prevede pedeapsa nonprivativa de libertate. Deoarece poarta un grad redus de pericol
social
- Sentintele pronuntate de judecatoria militara privind infractiunile – pedeapsa nonprivativa
de libertate
- Sentintele pronuntate de curtile de apel
 - Sentintele pronuntate de CSJ
- Alte hotarari cum ar fi incheierea de respingere a cererii de revizuire, sentinta adoptata in
cazul acordului de recunoastere a vinovatiei, sentitna de incetare a procesului.

5. Relatati despre felurile competentei organelor de urmarire penala

Exista mai multe forme si anume:
- Competenta functionala – reglementata de art 55-57 care prevad cadrul de atributii ce-I
revin fiecarui oup in faza urmaririi penale in raport cu atributiile procurorului si a
judecatorului de instructive
- Competenta materiala – 266-267 cpp. Fiind determinate de obiectul cauzei penale, adica
de faptul juridic care a produs conflictual de drept penal.
- Competenta personala -270 cpp pentru procurer ca organ de urmarire penala
- Competenta alternative oup a pornit urmarirea penala in cazuri special prevazute de lege,
acel va fi competent sa desfasoare urmarirea.
- Competenta derogate – este stabilita in functie de anumiti factori stability de procurorul
general si adjunctii sai care are loc dupa regulile competentei mentionate mai sus.in caz
de necessitate procuorul poate dispune prin ordonanta motivate efectuarea urmaririi
penale de catre orice organ de up indifferent de competenta.
Regula de baza care stabileste competenta este teritoriul. Aceasta inseamna ca esre
competent organul in raza de activitate a caruia a fost savarsita infractiunea. In unele cazuri
procurorul municipat poate decide transmiterea dosarului in orice alt sector . acest fapt se
bazeaza pe oportunitate si nu de lege. Din cauza conexarii sau in situatii cand sunt martori,
locul de trai. Aceste cause nu sunt exhaustive prevazute.
Competenta teritoriala poate fi extinsa , in cazul in care oup solicita de la alte organe
competente efectuarea unor actiuni procesuale ( delegare sau comisie rogatorie)

6. Stabiliti si caracterizati exceptiile de la competenta legala a organelor de urmarire penala

Ca exceptie de la competenta OUP este conflictul de competenta care se solutioneaza de
procurorul care exercita controlul asupra UP sau dupa caz de procurorul ierahic superior .
Procurorul poate sa dispuna , motivat , ca intr-o cauza in care UP trebuie efectuata de un anumit
organ UP sa fie efectuat de un alt organ similar,iar in cazul cind competenta de UP tine de mai
multe organe UP, chestiunele legate tine de procurorul ierahic superior.
In cazurile in care UP se exercita de procuror , acesta poate sa dispuna ca anumite actiuni de
UP sa fie efectuare de un alt organ de UP.
Se poate intimpla ca efectuare anumitor actiuni de UP sa nu poata fi aminate , dar posibilitatea
de a le efectua neintirziat sa o aiba nu organul caruia ii revine competenta, ci un alt organ de
UP care nu are aceasta competenta . Aplicarea riguroasa a regulilor de competenta ar putea
compromite intreaga desfasurare a a UP . Din aceste considerente legea procesuala obliga
organul de UP necompetent sa efectueze actiuni de UP care nu pot fi aminate. Obligatia
opereaza indiferent daca este sau nu inceputa UP, precum si in cauzele unde UP este in
competenta exclusive a procurorului. Procesul verbal privind actiunele effectuate in asemenea
cauze se anexeaza la cauza respective si se remite procurorului care conduce UP IMEDIAT,
DAR NU MAI TIRZIU DE 3 zile, pentru a transmite organului de UP competent sau, dupa caz,
procurorului.

7. Definiti notiunea de termen procedural al apelului

In hotararea plenului csj cu privire la practica judecarii cauzelor penale in ordine de apel, se arata
ca termenul de apel este termen legal si imperative, astfel incat nerespectarea lui atrage
decaderea din exercitiul dreptului de a declara apel si nulitatea oricarei cereri de apel inainte
dupa expirarea termenului (15 zile daca legea nu dispune altfel)
 8. Caracterizati situatiile in care incepe sa curga termenul de apel
Curgerea termenului de apel incepe din momente diferite, in dependent de calitatea procesuala a
apelantului si redactarea sentintei pronuntate. O abatere de la regula generala o consitutie situatia
prevazuta la art 519 cpp, conform careia in cauzele cu infractiuni flagrante apelul poate fi
declarant in decurs de 3 zile
Pentru procurer termenul curge din momentul pronuntarii sentintei, iar in cazul redactarii ei de la
data anuntarii in scris despre redactare
Pentru celelalte parti care au fost prezente la pronuntarea hotararii termenul curge de la
pronuntare. In cazul cand acestea au lipsit sau redactarea hotararii a fost amanita- de la data
comunicarii in scris despre redactarea sentintei. Aceasta situatie esre prevazuta atat pentru
aparator cat si pentru inculpatul lasat in libertate sau celelalte parti prezentate la pronuntarea
sentintei
Pentru inculpatul care este arestat termenul de apel curge din momentul inminarii copiei de pe
sentinta redacatat
Pentru martor, expert, interpret , translator si aparator care ataca hotararea cu privire la
cheltuielile judiciare ce li se cuvin, termenul de apel incepe sa curga indata dupa pronuntarea
incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judicare, dar nu poate depasi 15 zile dupa
pronuntarea hotararii.
Aceasta situatie se extinde si asupra persoanelor ale caror interese legitime au fost prejudiciate
printr-un act judiciar.art 402 cpp, prevede situatia cand atat procurorul ierarhic superior cat si
noul aparator ales dupa declararea apelului de catre inculpatau dreptul de a declara apel
suplimentar. In acest apel se poate invoca noi motive de apel care pot viza orice latura a cauzei
penale. Pot actiona in termen de 15 zile de la data primirii copiei apelului declarant. Au dreptul
de a renunta terage sau modifica unele motive de apel invocate in prima cerere.

9. Definiti si caracterizati modalitatile de sesizare a organului de urmarire penala.

Organul de urmarire penala poate fi sesizat despre savarsirea sau pregatirea pentru savarsirea
unei infractiuni prin :
Plangere – este instiintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridical careia I s-a
cauzat un prejudiciu prin infractiune.aceasta trebuie sa cuprinda numele,prenumele calitatea si
domiciliul petitionarului, descrierea faptei, care formeaza obiectul plangerii indicarea
faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba. Daca aceasta este facuta oral se
consemneaza intr-un process verbal semnat de persoana care declara plangere si de oup.
Plangerea poate fi facuta si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major
pentru parinti, insa victim poate sa declare ca nu insuseste o asemenea plangere. Aceasta nu
poate servi temei pentru urmarirea penala insa in urma controlului efectuat in temeiul acesteia
oup se poate autosesiza in vederea urmaririi penale.
Denuntul – instiintarea facuta de o persoana fizica sau juridical despre savarsirea unei
infractiuni. Nu trebuie confundata plangerea prealabila care acorda dr exclusive a partii vatamate
de a determina urmarirea penala. Conditie de urmarire dar nu modalitate
Autodenuntul – instiintarea benevola facuta de o persoana fizica sau juridical despre savarsirea
de catrea ea a unei infractiuni in cazul in care oup nu sunt la current cu aceasta fapta. DEclaratia
de autodenuntare se face in scris sau oral. In cazul cand se face oral se intocmeste un process-
verbal in conditiile art.263 cu inregistrarea audio sau video a declaratiei. I se explica dr de a nu
spune nimic si a nu se autoincrimina deoarece in cazul autocalomniei ea nu va avea dr la
repararea prejudiciului si impiedica constatarea adevarului.
Autosesizare – cand oup din oficiu din propria sa initiative constata ca exista semnele unei
infractiuni si porneste urmarirea penala art 262 cpp – obligatie positive.( in caz de deces al
persoanei aflate in custodia statului in legatura cu urmarirea penala sau executarea pedepsei
procurorul se autosesizeaza.
 10. Stabiliti garantiile primirii si examinarii sesizarilor privind savarsirea unei infractiuni.
Potrivit art 265 oup este obligat sa primeasca plangerile sau denunturile referitoare la
infractiunile savarsite, pregatite sau in curs de pregatire chiar in cazul in care cauza nu este de
competenta sa. Persoana care a depus plangerea sau denuntul I se elibereaza un certificate despre
acest fapt indicinduse persoana care a primit plagerea sau denuntul si timpul inregistrarii.
Primirea sesizarilor, indifferent de locul si timpul comiterii infractiulor , de plenitudinea datelor
anuntate, se efectuaiaza zilnic in orele de lucru iar de catre unitatile de garda si efectivul
organelor de politie antrenati in serviciu pe parcursul a 24 de ore. Sesizarile si orice alte
informatii primate sunt inregistrate conform regulilor stabilite si raportate conducatorului oup
care stabilestea ordinea solutionarii lor in termen rezonabil in dependent de complexitatea lor.
Refuzul oup de a primi plangerea sau denuntul poate fi atacat la judecatorul de instructive dar nu
mai tarziu de 5 zile din momentul refuzului. Sesizarile se examineaza si se fac propuneri pentru
ca intr-un final a se decide – pornirea urmaririi penale, neinceperea,

11. Definiti notiunea de effect devolutiv al apelului

Efectul devolutiv presupune judecarea apelului numai cu privire la persoana care l-a declarant si
la persoana care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are
in process, instant fiind obligata sa examineze aspectele de fapt si de drept ale cauzei, cu conditia
de a nu inrautati situatia apelantului.

12. Comparati efectul devolutiv ala apelului cu efectul devolutiv al recursului.

Diferenta este faptul ca la apel aceasta este obligata in afara de temeiurile invocate si cererile
formulate de appellant sa examineze aspectele de fapt si de drept ale cauzei, la recurs insa instant
examineaza numai in baza temeiurilor ivocate fiind IN DREPT sa judece si in baza temeiurilor
neinvocate fara a aagrava situatia condamnatilor.

13. Caracterizati temeiurile si conditiile inceperii urmaririi penale

Inceperea urmarii penale constituie un fapt juridic important ce marcheaza declansarea unui
process penal care presupune ca organelle competente de stat au cunostinta de savarsirea unui
infractiuni si se intreprind toate actiunile prevazute de lege in scopul constatarii acestei fapte
prejudiciabile. Fiind unul din temeiurile juridicare care justifica efectuarea actiunilor procesuale
penale si aplicare amasurilor procesuale care limiteaza dr si libertatile persoane
Pentru inceperea up sunt necesare urmatoarele conditii :
- Din cuprinsul actelor de sesizare sau actelor de constatare rezulta o banuiala rezonabila ca
a fost savarsita o infractiune. Aceasta poate fi dedusa atat din actele de sesizare cat si din
materialele suplimentare extraprocesuale de verificare a sesizariii. Sunt suficiente
informatiile care caracterizeaza doua elemente ale infractiunii ( obiectul infractiunii si
latura obiectiva a infractiunii
- Sa nu exista vreuna din circumstantele care exclude urmarirea penala stipulate in art 275.
Daca sunt oup inainteaza procurorului actele intocmite cu propunerea de a nu porni
urmarira penala.
- Confirmarea actelor de incepere a urmarii penale de catre procurer

14. Determinati rolul ofiterului de urmarire penala si a procurorului la examinarea sesizarii

privind inceperea urmarii penale

Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în baza legii, emite prin ordonanţă, în timp de
30 zile, începerea urmăririi penale, dacă din cuprinsul actului de sesizare sau de constatare,
reiese o bănuială asupra săvîrşirii infracţiunii, şi nu există careva circumstanţe care exclud
urmărirea penală, informînd despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul
respectiv. Atunci cînd începerea urmăririi penale are loc de către organul de urmărire penală sau
procuror din oficiu, aici se întocmeşte o ordonanţă şi în final, un proces verbal, în care va include
toate probele administrate.
Ordonanţa emisă de către organul de urmărire penală privind începerea urmăririi penale, se
aduce la cunoştinţa procurorului, în formă scrisă, în termen de 24h, de la data începerii urmăririi
penale. Procurorul fixează termenul de urmărire în cauza respectivă.
În cazul în care s-a săvîrşit o infracţiune prevăzută la articolul 1661 şi anume Tortura,
tratamentul inuman sau degradant, procurorul urmează să decidă asupra acesteia într-un termen
ce nu va depăşi 15 zile. Dacă nu este posibilă începerea urmăririi penale, atunci organul de
urmărire penală, transmite procurorului toate actele întocmite cu propunerea de a nu porni
urmărirea penală. Dacă procurorul consideră că nu există circumstanţe care nu împiedică
urmărirea penală, el întoarce actele, cu ordonanţa sa, organului de urmărire penală, pentru
începerea urmăririi penale.
Dacă procurorul refuză începerea urmăririi penale, el emite o ordonanţă şi aduce la cunoştinţă, în
timp de cel mult 15 zile persoanei care a înaintat sesizarea despre aceasta. Atunci cînd procurorul
consideră că nu există temeiuri pentru începerea urmăririi penale, prin ordonanţă, abrogă
ordonanţa de începerea a urmăririi penale şi refuză pornirea acesteia şi clasarea procesului penal.
Ordonanţa privind refuzul de începere a urmăririi penale, poate fi atacată prin plîngere în instanţa
de judecată. Aceste plîngeri pot veni de la următoarele persoane:
a. Bănuit,
b. Învinuit;
c. Apărător;
d. Parte vătămată, cît şi alţi participanţi la proces, sau de către alte persoane a căror drepturi şi
interese legitime au fost încălcate de aceste organe.
Plîngerea poate fi înaintată în termen de 10 zile judecătorului de instrucţie, la locul aflării
organului care a comis încălcarea. Examinarea acesteia se face în 10 zile, cu participarea
procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plîngerea. Neprezentarea persoanei care a depus
plîngerea, nu împiedică examinarea plîngerii. În cadrul examinării plîngerii, procurorul şi
persoana care au depus plîngerea, dau explicaţii cu privire la înaintarea acesteia. Atunci cînd
actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi drepturile persoanelor nu
au fost încălcate, judecătorul de instrucţie, pronunţă o încheiere despre respingerea plîngerii
înaintate, copia acesteia expediindu-se persoanei care a depus plîngerea şi procurorului. Această
încheiere emisă de către judecătorul de instrucţie este irevocabilă.
Dacă plîngerea este una întemeiată, atunci încheierea adoptată de către judecătorul de instrucţie,
va obliga procurorul să lichideze toate încălcările asupra drepturilor şi libertăţilor persoanelor, şi
declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate.
Dacă mai apoi, se constată că nu a existat sau a dispărut circumstanţa pe care se baza propunerea
de a refuza începerea urmăririi penale, procurorul anulează ordonanţa respectivă şi dispune
începerea urmăririi penale.

15. Definiti notiunea de effect extensive al apelului.

Potrvit art 411 CPP, instant de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care
nu au declarant apel sau la care aceasta nu se refera, avand dreptul de a hotara si in privinta lor
fara sa creeze acestora o situatie mai grea. Prin effect extensive al unei cai de atac se intelege
posibilitatea de rasfrangere a acestei cai de atac si fata de partile in privinta carorra hotararea a
ramaas definitive prin neatacare.

16. Comparati efectul extensive cu efectul devolutiv al apelului.

Diferenta de baza este faptul ca in cadrul efectului devolutiv instant judeca apelul numai cu
privire la persoana care l-a declarant si numai la persoana la care se refera declaratia de apel in
raport cu calitatea pe care o are apelantul in process.
Derogare de la efectul devolutiv - daca prima instant nu s-a pronuntat asupra unor fapte sau
persoane incluse in rechizitoriu si sustinute de procurer in cadrul dezbaterilor instant va avea
dreptul de a se pronunta si asupra lor.

17. Relatati despre procedura refuzului inceperii urmariri penale

In cazul refuzului de a porni urmarirea penala se emite o ordonanta de catre procurer la
propunerea organului de urmarire penala. Acesta accepta propuunerea fie respinge. Acest refuz
poate fi contestat la procurorul ierarhic superior (298 si 313) si in situatia cand jud accepta
(admite) procurorul este rugat sa reexamineze situatia sau sa-si revada pozitia. Cand procurorul
refuza propunerea de a incepe urmarirea , acesta porneste up si transmite dosarul pentru a incepe.
Cand accepta emite ordonanta de pornire. Oup in 24 h anunta procurorul despre pornirea up,
procurorul la randul sau fie admite pornirea fie repinge ordonanta data si abroga ordonanta de
pronire.

18. Clasificati temeiurile refuzului inceperii urmarii penale

Ca temei de refuz a UP pot fi urmatoarele caracteristici;
1. nu exista fapta infractiunii. acest temei include cind din eroare a fost sesizata faptul
savirsirei unei infractiuni costatindu-se ulterior ca obiectul presupus sustras s-a gasit si
nu exista in general fapta unei persoane.
2. Fapta nu e prevazuta de legea penala. aici nici o persoana nu poate fi trasa la raspundere
pentru o fapta care la momentul savirsirei ei nu era prevazuta de legea penala. Nu exista
infractiune fara lege.
3. Fapta nu intruneste elementele infractiunii. este un temei de neincepere a UP, faptei
concrete ii lipsesc anumite elemente sau semne care ar permite calificarea lor drept o
infractiune.
4. A intervenit termenul de prescriptie sau amnistie. Expirarea termenului prescripţiei
tragerii la răspundere penală poate fi temei de neîncepere a urmăririi penale dacă organul
de urmărire penală este sesizat cu întîrziere ce depăşeşte termenul stabilit de legea penală,
făptuitorul nefiind cunoscut sau cînd făptuitorul este cunoscut, dar lipsesc date privind
întreruperea sau suspendarea termenului de prescripţie.Temeiul “expirarea termenului
prescripţiei tragerii la răspundere penală” se aplică numai în cazul constatării cu
certitudine a zilei săvârşirii infracţiunii. Dacă din actul de sesizare şi acţiunile de
verificare sînt date suficiente privind întrunirea cumulativă a condiţiilor aplicării
amnistiei se poate dispune neînceperea urmăririi penale. În cazul dat voinţa făptuitorului
cunoscut, dar care nu este atras în calitate de bănuit, nu se mai ia în consideraţie la
aplicarea amnistiei.
5. A intervenit decesul faptuitorului. Dacă decesul făptuitorului a survenit pînă la începerea
urmăririi penale se dispune soluţia neînceperii urmăririi penale.Nu se admite încetarea
urmăririi penale sau după caz neînceperea urmăririi penale dacă rudele decedatului sau
alte persoane solicită continuarea procesului pentru reabilitarea bănuitului (învinuitului)
decedat.
6. Lipseste plingerea victimei in cazurile in care UP incepe numai in baza plingerii
acesteia.
7. În privinţa unei persoane există o hotărîre judecătorească definitivă în legătură cu
aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi
temeiuri. este un temei de neîncepere a urmăririi penale sau după caz de încetare a
urmăririi penale ce rezultă din principiul stabilit în articolul 22 Cod procedură penală şi
articolul 4 al protocolului nr.7 al CEDO “Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit
de mai multe ori”.
8. În privinţa unei persoane există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi penale
sau de încetare a urmăririi pe aceleaşi acuzaţii. este un temei de neîncepere a urmăririi
penale, dacă nu sînt condiţiile de reluare a urmăririi penale conform articolului 287. Dacă
 în cursul urmăririi penale organul de urmărire penală constată că pentru aceeaşi persoană
şi aceeaşi faptă există o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a
urmăririi penale şi sînt date privind fapte noi ori recent descoperite ori a unui viciu
fundamental, va face propunere procurorului ierarhic superior să anuleze ordonanţa
neîntemeiată, dată anterior.
La alte circumstanţe prevăzute de lege care condiţionează excluderea sau, după caz,
exclud urmărirea penală se pot atribui următoarele situaţii:
a. există cel puţin una din cazurile, prevăzute în articolul 35 din Codul penal
care înlătură caracterul penal al faptei (legitima apărare; reţinerea infractorului;
starea de extremă necesitatea; constrângerea fizică sau psihică, riscul întemeiat);
b. renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii în condiţiile articolului
56 din Codul penal;
c. persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală
conform articolului 21 aliniatele 1 şi 2 din Cod Penal;
d. persoana a săvîrşit o faptă prejudiciabilă în stare de iresponsabilitate şi nu
este necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical;
e. în cazul pregătirii unei infracţiuni uşoare reieşind din interpetarea “per a
contrario” a dispoziţiei articolului 26 aliniatul 2 din Codul penal;
f. în cazurile prevăzute de partea specială a Codului penal, cînd în anumite
condiţii făptuitorul este liberat de răspundere penale (art.217 alin.4 predarea de
bună voie a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor; art.278 alin.6,
anunţarea la timp despre pregătirea actului de terorism; art. 280 alin.4, eliberarea
de bună voie a ostaticilor; art.282 alin.2, retragerea benevolă dintr-o formaţiune
paramilitară şi predarea armei; art.290 alin.3 predarea de bună voie a armelor
sau muniţiilor; art.312 alin.3 declararea în cadrul dezbaterilor judiciare despre
declaraţii, concluzii sau traduceri false; art.325 alin.4 autodenunţarea privind
acte de corupere activă sau extoarcerea bunurilor sau serviciilor; art.334 alin.3,
autodenunţarea privind dare de mită sau extorcarea mitei; art.337 alin.2
declararea benevolă despre legătura cu serviciul de spionaj străin; trecerea
ilegală a frontierei de stat în condiţiile prevăzute de art.362 alin.4; dizertarea
pentru prima dată în condiţiile prevăzute de art.371 alin.5);
g. în cazul cînd Parlamentul refuză să încuviinţeze începerea urmăririi penale
sau trimiterea în judecată a unui deputat potrivit legii cu privire la statutul
deputatului în Parlament.
Dacă aceste circumstanţe sînt constatate la etapa iniţială, se va dispune neînceperea
urmăririi penale, iar dacă în cursul urmăririi penale se va dispune încetarea urmăririi penale.

19. Definiti notiunea de effect al neagravarii situatiei in propria cale de atac

Art 410 stabileste ca instant de apel, solutionana cauza nu poate crea o situatie mai grea pentru
cel care declara apel. Dispoztia se aplica si in cazul cand apelul a fost declarant in favoarea unei
parti, cu alte cuvinte in calea de atac hotararea poate fi modificata numai in favoarea celui care a
aexercitat-o. esenta acestui principiu consta in sarcina de a asigura si garanta libertatea folosirii
cailor de atac pentru parti fara teama ca odata exercitata calea de atac le poate inrautati situatia.
20. Comparati efectul neagravarii situatiei cu efectul extensive.
21. Relatati despre desfasurarea urmaririi penale.
Desfasurarea UP constituie partea centrala a acestei faze si constitue efectuarea actelor
procesuale si procedurale necesare pentru realizarea obectului obiectului urmarit, motiv pentru
care majoritatea activitatilor se concentreaza srtingerei si administrartei probelor referitor la
existenta infractiunei, la identificarea infractorului si la stabilirea raspunderei acestuia in asa fel
incit sa se poata decide daca este sau nu cazul sa fie trimis in judecata
Astfel desfasurarea up cuprinde toate actunele ofiterului de up si ale procurorului imediat dupa
inceprea up si pina la terminarea acesteia si trimiterea cauzei in judecata.
In functie de faptul daca a fost sau nu identificat faptuitorul, UP se desfasoara in rem, adica fara
persoane banuite sau invinuite, iar dupa identificarea faptuitorului si stringerea probelor necesare
de invinuire impotriva acestuia, desfasurarea are loc in personam, adica cu persoane invinuite.
La acest capitol, legea procesual penala include reglementari privind efectuarea actiunilor de UP,
punerea sub invinuire, inaintarea acuzarii si modificarea acesteia, reluarea UP, scoaterea
persoanei de sub UP, incetarea UP, clasarea cauzei penale, investigatii in vederea cautaroo
invinuitului ce se ascunde de OUP.

22. stabiliti cazurile si conditiile reluarii UP.

Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după
scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior prin
ordonanţă dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor
măsuri sau că a dispărut circumstanţa pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea
cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire.
Reluarea urmăririi penale poate fi dispusă şi de către judecătorul de instrucţie în cazul
admiterii plîngerii depuse împotriva ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale ori de
clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire.
În cazul reluării urmăririi penale în condiţiile prezentului articol, dacă, pe baza datelor din
dosar, procurorul consideră necesar luarea unei măsuri preventive sau unei măsuri asiguratorii, el
dispune luarea măsurii necesare sau, după caz, face propunerile respective judecătorului de
instrucţie.
În cazurile în care ordonanţele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau
de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate
avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul
urmăririi precedente au afectat hotărîrea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental,
urmărirea penală poate fi reluată nu mai tîrziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanţei de
încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire.
Reluarea urmăririi penale a unei cauze clasate pentru temeiurile prevăzute de art.275 pct.1-3 este
posibilă în toate cazurile fie că s-a descoperit făptuitorul fie că rămîne nedescoperit, doar cu o
condiţie că n-a expirat termenul de prescripţie. Astfel reluarea urmăririi penale a cauzei clasate
pentru orice motiv, inclusiv şi pentru faptul că hotărîrea precedentă a fost luată “pripit fără să fie
efectuate toate acţiunile de urmărire posibile” de către procurorul ierarhic superior nu contravine
dispoziţiilor articolului 22, fiindcă în cauză nu a fost urmărită penal nici o persoană fizică sau
juridică.
În cazurile reluării urmăririi penale după încetarea urmăririi penale sau după scoaterea de sub
urmărire soluţia dispusă de procurorul ierarhic superior trebuie să se bazeze pe motivele care sînt
expres arătate în aliniatul 2 al articolului 22 în situaţia cînd hotărîrea anterioară de încetare a
urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire a fost adoptată legal la acel moment reieşind din
probele acumulate.
Însă pe lîngă motivele “fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental” menţionate la
articolul 22 aliniatul 2 sau aliniatul 4 al articolului comentat, în practică se întîlnesc situaţii de
reluare a urmăririi penale pentru temeiurile arătate la aliniatul 1 al articolului comentat.
Astfel sintagma “se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestei măsuri”
presupune situaţia cînd procurorul ierarhic superior apreciază hotărârea precedentă ca ilegală şi
neîntemeiată. Acest caz include situaţiile cînd procurorul ierarhic superior constată că greşit se
interpretează legea privind temeiurile încetării urmăririi penale sau scoaterii de sub urmărire
penală, de către procurorii inferiori.În aceste cazuri ordonanţa de reluare a urmăririi penale
trebuie să fie motivată în sensul menţionării erorii de drept şi erorii de fapt.
Nu este judicioasă practica de reluare a urmăririi penale după încetarea urmăririi penale sau după
scoaterea de sub urmărire pentru motivul ca “soluţia precedentă dispusă de procurorul inferior
este prematură”.
Sintagma “a dispărut circumstanţa pe care se întemeia” include situaţia cînd apar faptei noi sau
recent descoperite.
În cazul admiterii plîngerii depuse împotriva ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi
penale ori de clasare sau de scoatere a persoanei de sub urmărire penală judecătorul de instrucţie
prin încheiere anulează ordonanţa respectivă în conformitate cu aliniatul 5 al articolului 313.
În baza încheierii judecătorul de instrucţie, procurorul, care conduce cu urmărirea penală este
obligat prin ordonanţă să dispună reluarea urmăririi penale.
În cazul reluării urmăririi penale procurorul ierarhic superior poate da indicaţii, iar procurorul
care conduce cu urmărirea penală soluţionează chestiunea aplicării măsurii preventive, măsurii
sechestrului bunurilor, alte măsuri procesuale de constrângere precum şi stabileşte termenul
urmăririi penale.
În cazul reluării urmăririi penale procurorul ierarhic superior poate dispune conducerea urmăririi
penale de alt procuror.
Sintagma “face propunerile respective judecătorului de instrucţie” se are în vedere, înaintarea
demersurilor judecătorului de instrucţie în conformitate cu articolele 304 şi 308.
Reluarea urmăririi penale în legătură cu apariţia unor fapte noi ori recent descoperite poate fi
dispusă numai înăuntru termenului de prescripţie. Pentru instrucţiunile săvîrşite, pînă la intrarea
în vigoare a Noului Cod penal, termenul de prescripţie se calculează conform articolului 46 al
Vechiului Cod penal din 1961.Termenul de un an se calculează din momentul adoptării
ordonanţei de încetare, de clasare sau de scoatere de sub urmărire penală.
Pînă la reluarea urmăririi penale, în scopul verificării datelor ce presupun adoptarea acestei
soluţii pot fi efectuate numai acţiuni de investigaţie operativă.
Probele obţinute în rezultatul acţiunilor de urmărire penală în alte cauze penale pot fi considerate
“fapte noi ori recent descoperite” dacă acestea au legătură cu cauza penală clasată, încetată sau în
care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

23. definiti notiunea de admitere a apelului

admiterea apelului este solutia pronuntata in cazul cind inst de apel ,ca rezultat al examinarii caii
de atac,constata ca sentinta atacata a fost pronuntata cu un viciu de drept sau de fapt,material sau
procesual.ca rezultat al admiterii apelului are loc desfiintarea hotaririi,in limitele efectului
devolutiv si extensiv,neagravind situatia partii apelante.

24. Caracterizati situatiile cand apelul este admis cu casarea partial sau totala a sentintei.
Sentinţa poate fi casată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ce priveşte
latura penală sau latura civilă, dacă aceasta nu împiedică soluţionarea justă a cauzei.
Instant poate casa hotarirea pt orice viciu,daca considera ca odata lasata in vigoare,sentinta
adduce atingere unor drepturi sau interese.motivele pt rejudecare sunt diverse,un temei este
nerezolvarea fondului cauzei,cind in hot primei instante nu se arata daca exista sau nu fapta
incriminate,dak inculpatul este sau nu vinovat,dak nus examinate probele administrate.alt temei
este atunci cind 1 instanta ,condamnind inculpatul a omis sa se pronunte asupra actiunii
civile,sau a separate nelegal act civ pe care a lasato nesolutionata,de act pen.
Nu se considera rezolvarea fondului nici in cazurile de incetare a procesului penal atunci
cind:lipseste plingerea partii vatamate,in cazurile cind este obligatorie,a avut lok impacarea partii
vatamate cu inculpatul in cazurile care pot fi pornite la plingerea partii vatamate.aici instant de
apel verifica legalitatea si temeinicia incetarii procesului penal.
 25. Relatati despre importanta punerii sub invinuire
Daca atragerea in calitate de banuit este facultative si depinde de anumite circumstante
ale primelor cercetari in cadrul desfasurarii UP, atragerea in calitate de invinuit, in cazul in care
sun accumulate suficiente probe ca o anumita persoana a savirsit infractiunea, este obligatorie.
Ofiterul de UP face propunerea de punere sub invinuire cind considera intrunite
conditiile :
 Faptuitorul este identificat , in sensul ca exista date despre vinovatia sa ,
 exista probe suficiente care justifica oportunitatea si teminicia tragerei la rapundere in
sensul ca sunt stabilite toate cicunstantele laturei obiective a unei componente de infr.
 Nu s-a constatat nici un caz care ar exclude UP.
Raportul cu materialele cause se inainteaza procurorului.
Procurorul care conduce UP pentru a pune sub invinuire o persoana apreciaza probele
prezentate ofite UP conform proprii convingeri. Ordonanta de punere sub invinuire este actul
prin care pers se considera invinuita.
In procesul efectuarii UP , atragerea persoanei in calitate de invinuit e importanta
deoarece astfel se fixeaza ca s-a descoperit persoana care a comis infractiunea si care e
infractiunea propriu-zisa; se conexeaza, daca este necesar, actiunile si dosarele; si nu in ultimul
rind, persoana stie de ce este invinuita.

26. Determinati particularitatile ordonantei de punere sub invinuire in raport cu rechizitoriul.

Ordonanţa de punere sub învinuire este actul prin care persoana se consideră învinuit şi din
momentul adoptării (semnării de către procuror) acesta este tras la răspundere penală.
Ordonanţa de punere sub învinuire este actul de acuzare iniţial şi strict personal. În cazul cînd
există mai multe persoane care au săvîrşit o infracţiune prin coparticipare se va întocmi cîte o
ordonanţă de punere sub învinuire pentru fiecare învinuit în parte.
Ordonanţa de punere sub învinuire nu este susceptibilă de a fi atacată judecătorului de instrucţie
în mod special pentru motivul netemeiniciei sau ilegalităţii, dar în anumite situaţii (de exemplu)
emiterea ordonanţei după expirarea termenului limită – 3 luni prevăzut de articolul 63 aliniatul 2)
această hotărîre poate fi atacată conform articolului 298 judecătorului de instrucţie.
Fara inaintarea acuzarii, UP nu poate fi terminata si invinuitul nu poate fi judecat.
Rechizitoriul este actul procedural prin care se sesizeaza instanta de judecata care determina
limitele judecarii cauzei, in baza caruia instanta de fond se pronunta prin sentinta. Fiind o
hotarire a procurorului privind terminarea urmaririi penale, rechizitoriul constituie o totalizare a
tuturor materialelor UP privind toate faptele si episoadele infractionale savirsite de catre toti
invinuitii cercetati intr-o cauza penala, cu dispozitia de trimitere in judecata.
Formularea invinuirii din dispozitiile rechizitoriului trebuie sa corespunda intocmai invinuirii
prevazute in ordonanta de punere sub invinuire emisa si inaintata conform legii procesuale, atit
prin continutul ei faptic, cit si prin incadrarea juridica.

27. DEfiniti notiunea de tardivitate a apelului

Tardivitatea apelului este o actiune procesuala cind apelul se inainteaza decit in termenul stabilit.
28. Comparati tardivitatea cu inadmisibilitatea apelului
Respingerea apelului ca fiind tardiv este atunci cand a fost declarant dupa expirarea termenului
prevazut de art. 402 . exceptie sunt cazurile cand apelul este repus in termen sau recunoscut
declarant peste termen. In situatiile cand apelul este recunoscut tardive, instant de apel nu mai
examineaza legalitatea si temeinicia apelului, adica nu poate fi vorba de o examinare in fapt si in
drept a hotararii atacate, cee a ce inseamna ca nu se verifica fondul cauzei. Om cazul respingerii
apelului ca tardive sentienta ramane definitive la daa expirarii termenului de apel.
Apelul este inadmisibil ori de cate ori el nu este obiectiv incuviintat de lege ( infractiune pentru
care este prevazuta pedeapsa nonprivativa de liberatet, apelul asupra unei incheieri care nu este
susceptivila de apel) sau este declarant de o persoana care nu este titular al dreptului de apel (
apelul facut de catre partea civila asupra laturii penale, de catre persoana care nu s-a consitutit ca
parte vatamata). Se va considera deasemenea inadmisibil apelul inculpatului asupra unei hotarari
de achitare privind inexistenta faptului infractiunii, apelul de
clarant impotriva unei hotarari pe care aceeasi parte o atacase anterior printr-un alt apel care
fusese solutionat in fond.
Apel nefondat – cand verificand sentinta atacata sub toate aspectele instant de apel a ajuns la
concluzia ca hotararea atacata este legala si temeinica deci in aceasta situatie este verificat fondul
cauzei. Daca in cazul respingerii apelului ca tardive sau inadmisibil instant nu examineaza
fondul atunci declararea apelului ca nefondat trebuie sa fie ca rezultat al judecarii complete a
cauzei. Prin respingerea apelului ca nefondat Solutia prmei instante este confirmata in intregime.
29. Relatati despre diferite forme de modificare a acuzarii
Schimbarea acuzării poate avea loc cînd din probele acumulate rezultă o altă calificare
juridică a faptei atît în sensul agravării cît şi în sensul atenuării, în raport cu acuzarea precedentă.
Schimbarea acuzării în legătură cu recalificarea faptei sau faptelor imputate este determinată
de concretizarea sau aprecierea nouă a dispoziţiilor Părţii speciale a Codului penal şi a regulilor
prevăzute la articolele 114-118 din Codul penal.
Schimbarea acuzării în legătură cu recalificarea faptei sau faptelor imputate se face în baza
unei ordonanţe noi de punere sub învinuire emise de procuror din oficiu sau la propunerea
ofiţerului de urmărire penală care este înaintată conform regulilor prevăzute de articolul 282.
Ordonanţa veche de punere sub învinuire îşi pierde forţa juridică din momentul emiterii unei noi
ordonanţe, dar se păstrează la dosar pentru faptul că stabileşte din ce moment persoana a fost
atrasă în calitate de învinuit.
Completaea acuzării se dispune printr-o ordonanţă nouă emisă de procuror la propunerea
ofiţerului de urmărire penală cînd în rezultatul urmăririi penale se stabileşte că învinuitul a mai
săvîrşit o nouă infracţiune sau alte infracţiuni identice, care nu I s-a înaintat acuzarea anterior.
Se dispune completarea acuzării şi în cazu stabilirii unui concurs ideal de infracţiuni cînd
învinuitul prin aceeaşi faptă a săvîrşit două sau mai multe infracţiuni prevăzute la diferite articole
sau la diferite aliniate ale unui articol din Codul penal, dacă nu s-a înaintat iniţial acuzarea pentru
toate infracţiunile.
O modalitate de schimbare a acuzării este prevăzută de aliniatul 2 al acestui articol prin
scoaterea persoanei de sub urmărire penală parţial în privinţa unei infracţiuni sau unui epizod
(unei infracţiuni identice) conform articolului 284 ori prin încetarea parţială a urmăririi penale
conform articolului 285.
În cazul cînd învinuirea înaintată nu s-a confirmat în întregime, dar s-a stabilit că învinuitul a
săvîrşit o altă infracţiune pentru care anterior nu I s-a înaintat acuzarea se va emite două
ordonanţe – de scoatere de sub urmărire penală pentru acuzarea neconfirmată şi de punere sub
învinuire pentru noua acuzare.
Schimbarea acuzării în sensul agravării sau completarea acuzării se efectuează prin înaintarea
noii acuzări potrivit regulilor stabilite de articolul 282, iar în cazul schimbării acuzării prin
recalificarea faptei în sensul atenuării sau a excluderii unor capete de acuzare prin scoatere de
sub urmărire penală sau încetare parţială a urmăririi penale care se aduce la cunoştinţă
învinuitului.
 Ordonanta anterioara de punere sub invinuire isi pierde forta juridical din momentul emiterii
unei noi ordonante,dar se pastreaza la dosar pentru faptul ca stabileste din ce moment persoana a
fost atrasa in calitate de invinuit.

30. Caracterizati succesiunea actiunilot si actelor ofiterului de urmarire penala si a

procurorului la modificarea acuzarii in sensul agravarii.
Dacă, în cursul urmăririi penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau completarea acuzării
înaintate învinuitului, procurorul este obligat să înainteze învinuitului o nouă acuzare sau să o
completeze pe cea anterioară. Aceasta se face in baza unei ordonante noi de punere sub invinuire
emise de procuror din oficiu sau la propunerea ofiterului de umrarire penala daca este inaintata
conform regulilor prev art 282 CPP. Ordonanta anterioara de punere sub invinuire isi pierde forta
juridical din momentul emiterii unei noi ordonante dar se pastreaza la dosar pentru faptul ca
stabileste din ce moment persoana a fost atrasa in calitate de invinuit.
31. Definiti notiunea de recurs ordinar impotriva deciziilor.
Recursul este o cale ordinară de atac care poate fi folosită împotriva hotărîrilor pronunţate asupra
fondului cauzei de către instanţele inferioare. Este o cale ordinară pentru că aparţine desfăşurării
obişnuite a procesului penal.
Gasim o notiune si in hotararea plenului - cale ordinara de atac cu effect devolutiv, suspensive si
extensive destinat pentru a repara eorirle de drept comise de catre instantele de fond ( prima
instant si intantele de apel) inaintat unei instante judecatoresti superioare.
32. Caracterizati titularii dreptului la recurs si hotararile supuse recursului.
Procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;(poate declara recurs impotriva hotaririlor
judecatoresti pe care el le considera ilegale sau neintemeiate)
Inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Sentinţele de achitare sau de
încetare a procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării
procesului penal;
Partea vătămată, în ce priveşte latura penală în cazurile în care procesul penal se porneşte doar la
plîngerea prealabilă a acesteia în condiţiile legii;
Partea civilă şi partea civilmente responsabilă, în ce priveşte latura civilă;
Martorul, expertul, interpretul, traducătorul şi apărătorul, în ce priveşte cheltuielile
judiciare cuvenite acestora;
Orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un
act al instanţei.

POtrivit hotararii plenului cu privire la judecarea recursului ordinar in cauza penala persoanele
indicate la 401 care nu au folosit calea de atac apelul pot declara recurs numai daca prin
hotararea atacata a fost modificata Solutia primei instante si prin aceasta s –a inrautatit situatia
recurentului.
Procurorul care nu a declarant apel este titutalur recurs ordinar in cazul in care a fost admis
apelul partii vatamate.
Inculpatul condamnat care nu a atacat cu apel sentinta primei instante poate ataca cu recurs
decizia prin care in urma admiterii apelului procurorului s-a aplicat o masura de siguranta si a
fost modificata Solutia data in latura civila, numai sub aspectul acestor mdoficiari aduse sneintei
dar nu cu referire la existent vinovatieii si la aplicarea pedepsei care au ramas stabilite prin
sentinta, nefiind casate in apelul procurorului. Pe de alta parte inculaptul care nu a atacat sentinta
de condamnare cu ape liar pedeapsa i-a fost majorata in urma admiterii apelului procurorului
poate declara recurs impotriva deciziei instantei de apel numai cu privire la aplicarea pedespei,
dar nu la existent vinovatiei sau la alte chestiuni ale sentintei mentinute de instant de apel.
Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel.
 În conformitate cu prevederile alin.1 art.420 CPP RM pot fi atacate cu recurs deciziile
pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel.
Acestea sunt deciziile prin care se soluţionează cauza în fond în apel, asigurîndu-se un control de
drept asupra hotărîrilor de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, cît şi
deciziile prin care se soluţionează, în apel, orice cerere introdusă în baza unor dispoziţii,
referitoare la punerea în executare a hotărîrii penale (cum sunt deciziile instanţei de apel
pronunţate în cazul cererii de amînare sau întrerupere a executării pedepsei, ori în privinţa unor
schimbări necesare în executarea unor hotărîri sau în rezolvarea unor incidente ce se pot ivi în
cazul punerii în executare a unor măsuri de siguranţă sau educative).
 Nu sunt supuse recursului următoarele decizii:
- deciziile instanţei de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei;
- deciziile prin care s-a luat act de retragere a apelului, dacă legea prevede
această cale de atac;
- deciziile instanţei de recurs;
- deciziile instanţei de recurs în anulare sau revizuire;
- deciziile prin care au fost soluţionate conflictele de competenţă.
 Încheierile pot fi atacate cu recurs, de regulă, numai odată cu decizia
recurată, chiar dacă au fost date după pronunţarea hotărîrii.
În această categorie sunt incluse:
- încheieri care soluţionează chestiuni premergătoare fondului cauzei şi au
fost date în timpul judecăţii şi anume: încheieri prin care instanţa dispune asupra
administrării probelor sau cererilor formulate de părţi; încheieri prin care instanţa
ia măsuri pentru buna desfăşurare a procesului penal, cum sunt cele privind
respingerea cererii de recuzare a unui membru al completului de judecată ori cele
privind extinderea acţiunii penale sau a procesului penal;
- încheieri care au fost date după pronunţarea deciziei recurate (de înlăturare
a unor omisiuni vădite sau de interpretare a erorilor materiale).
 Încheierile care nu pot fi atacate cu recurs sunt:
- încheierile prin care s-a admis ori s-a respins abţinerea sau s-a admis
recuzarea (art.35 alin.3 CPP RM);
- încheierile date în cauzele penale în care s-au pronunţat decizii
nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
 Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele:
- în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 401 CPP nu au folosit calea
apelului;
- cînd apelul a fost retras dacă legea prevede această cale.
Totdată, persoanele care nu au declarat apel împotriva sentinţei, pot declara recurs împotriva
deciziei date în apelul de larat de altă persoană, prin care i s-a întrăutăţit situaţia.
Procurorul, care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul
declarat din partea apărării.

33. Definiti institutia scoaterii de sub urmarire penala si felurile ei.

Scoaterea de sub up a invinuitului banuitului constituie o hotarire prin care se reabiliteaza
aceast persoana , daca solutia se refera la toate capetele de acuzare. Solutia data se aplica numai
in faza UP, in faza judecarii cauzei pentru asemenea temeiuri se dispune achitarea persoanei.
 Persoana reabilitata are dr sa inainteze o actiune privind repararea prejudiciului moral si
material pricinuite de actiunele ilicite ale OUP. In cazul scoaterii de sub UP, tot timpul are loc
continuarea UP, fie pentru alte persoane, fie pentru alte fapte.
Persoana poate fi scoasa de sub UP integral sau numai cu privire la un cap de acuzare
(partial).
Scoaterea de sub urmărire penală este o soluţie ce se referă la o anumită persoană (bănuit sau
învinuit) şi la anumite fapte penale (capete de acuzare) care în dependenţă de caz influenţează
asupra cauzei penale fie prin încetarea urmăririi penale, fie prin continuarea urmăririi penale.
Astfel pentru temeiurile indicate în articolul 275 pct 1-3 şi articolul 35 Codul penal se dispune
scoaterea de sub urmărire penală şi încetarea urmăririi penale, dacă soluţia reabilitării se referă la
toate persoanele învinuite (bănuite) în cauza dată. Aceste două soluţii se adoptă printr-o
ordonanţă unică unde prima este soluţia ce constată din faptul reabilitării persoanei, iar a doua
menţionează faptul încetării oricăror activităţi procesuale.
În cazul cînd scoaterea de sub urmărire penală este dispusă numai pentru un învinuit (bănuit),
numai pentru un capăt de acuzare sau pentru temeiul “fapta n-a fost săvîrşită de acest bănuit sau
învinuit” urmărirea penală continuă fie pentru alte persoane, fie pentru alte fapte penale, fie
pentru fapta respectivă dar în privinţa altei persoanei. În asemenea cazuri se adoptă prin
ordonanţă numai soluţia scoaterii de sub urmărire penală.

34. Caracterizati temeiurile scoaterii de sub urmarire penala

1. Temeiurile scoaterii de sub urmărire penală sînt:

a. fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau învinuit;
b. nu există faptul infracţiunii;
c. fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune;
d. fapta nu întruneşte elementele infracţiunii;
e. fapta este săvîrşită în condiţiile legitimei apărări, conform art.36 Cod penal;
f. fapta este săvîrşită în scopul reţinerii infractorului conform art.37 Cod penal;
g. fapta este săvîrşită în condiţii de extremă necesitate conform art.38 Cod penal;
h. fapta este săvîrşită în rezultatul constrîngerii fizice sau psihice conform art.39 Cod penal;
i. fapta constituie risc întemeiat conform art.40 Cod penal.
La stabilirea unui temei din cele menţionate mai sus se dispune scoaterea de sub urmărire
penală. Nu se admite scoaterea de sub urmărire penală pentru alte temeiuri, de cît pentru cele
menţionate .
“Fapta n-a fost săvîrşită de bănuit sau învinuit” include două situaţii: prima – cînd se
stabileşte că infracţiunea este săvîrşită de o altă persoană şi se exclude faptul participării
bănuitului sau învinuitului la această infracţiune; şi a doua – cînd nu sînt probe suficiente pentru
a pune sub învinuire persoana bănuită şi a expirat toate termenele prevăzute la articolul 63
aliniatul 2 sau în privinţa învinuitului nu sînt suficiente probe ca să se întocmească rechizitoriu şi
a expirat termenul de prescripţie prevăzut de art.60 Cod penal. A doua situaţie este similară cu
reglementările vechiului cod de procedură penală al Republicii Moldova care în articolul 185
aliniatul 1 punctul 2) prevedea un temei de reabilitare a învinuitului privind încetarea procesului
– “dacă nu s-a dovedit participarea învinuitului la săvîrşirea infracţiunii şi au fost epuizate toate
posibilităţile de a acumula probe suplimentare”.
Prin scoaterea se sub urmărire penală integral încetează calitatea de bănuit sau învinuit.
Scoaterea de sub urmărire penală parţial (numai la un anumit capăt de învinuire) constituie o
schimbare a învinuirii potrivit articolului 283 aliniatul 2.
Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia să înainteze fără întîrziere propunerea procurorului
privind scoaterea de sub urmărire penală a unei persoane bănuite sau învinuite, dacă din probele
acumulate rezultă această soluţie.
 Procurorul care conduce cu urmărirea penală din oficiu dispune scoaterea de sub urmărire
penală a bănuitului cînd expiră toate termenele prevăzute la articolul 63 aliniatul 2 sau după caz
a învinuitului la expirarea termenelor urmăririi penale stabilite sau a termenului de prescripţie.
Procurorul care exercită nemijlocit urmărirea penală conform articolului 270, dispune
scoaterea de sub urmărire penală a persoanei bănuit sau învinuite cînd din probele acumulate
rezultă soluţia respectivă.

35. Definiti notiunea de temeiuri ale recursului ordinar

CPP prevede 16 temeiuri pentru recurs in cazul recursului impotriva hot instantelor judecatoresti
instantelor de apel si 15 temeiuri pentru recurs in cazul recursului impotriva hotririlor pt care nu
este prevazuta calea de atac apelul.

36. Caracterizati situatiile cand recursul poate fi respins in faza admisibilitatii in principiu
Conform art 432 cpp, un complet format din 3 judecatori prin decizie motivata va decide in
unanimitate asupra inadmisibilitatii recursului inaintat in cazul in care se constata ca :
- Recursul nu indeplineste cerintele de forma si de continut prevazute la art
430 cpp, si anume ca acesta se depune de persoanele care au dreptul la
recurs, si trebuie sa fie motivat, si ca se depune cu atatea copii cati
participanti la proces sunt, deasemenea aceasta trebuie sa contina
denumirea instantei la care se depunde recurs, numele prenumele
recurentului , calitatea sa procesuala, denumirea instantei carea pronuntat
sentinta, data pronuntarii sedintei, numele si prenumele inculpatului in
privitna caruia se aaca hotararea judecatoreasca. Fapta constata,
dispozitiviul sentintei, indicarea persoanei care a declarat apel si motivele
invocate in apel; denumirea instantei care a adoptat decizia in apel, data
prununtarii dispozitivul deciziei si argumentele admiterii sau respingerii
apelului. Continutul si motivele recursului cu argumentarea ilegalitatii
hotararii atacate si solicitarile recurentului , formularea propunerilor.
- Recursul este declarat peste termen.
- Temeiurile invocate de recurent nu se incadreaza in cele prevazute la
art.427 : 1) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după
calitatea persoanei;
2) instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate
prevederile art.30, 31 şi 33;
3) şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile cînd legea
prevede altfel;
4) judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului,
precum şi a apărătorului, interpretului şi traducătorului, cînd participarea
lor era obligatorie potrivit legii;
5) cauza a fost judecată în primă instanţă sau în apel fără citarea legală a
unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi
de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
6) instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în
apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta
este expus neclar, sau instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluţia instanţei;
7) instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost
introdus tardiv;
8) nu au fost întrunite elementele infracţiunii sau instanţa a pronunţat o
hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care
 condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării
juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blînde;
9) inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de
legea penală;
10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;
11) persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv
pentru aceeaşi faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale,
sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un
act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea
părţilor în cazul prevăzut de lege;
12) faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită;
13) a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;
14) Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţională prevederea
legii aplicate în cauza respectivă;
15) instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre pe un alt caz, a
constatat o încălcare la nivel naţional a drepturilor şi libertăţilor omului
care poate fi reparată şi în această cauză;
16) norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri
de aplicare a aceleiaşi norme date anterior de către Curtea Supremă de
Justiţie.
- Recursul este vadit neintemeiat
- Recursul nu abordeaza problem de drept de importanta generala pentru
jurisprudenta

37. Relatati despre diferite feluri de incetare a aurmarii penale.

Incetarea urmaririi penale are loc in cazurile de nereabilitare precum si in cazurile prevazute la
art 275 pct 4-9 , orecum si daca exista cel putin una din cauzele prevazute la art 53, precum si
daca se constata ca :
- Plangerea prealabila a fost tetrasa de catre partea vatamata sau partile s-au
impacat – in cazurile cand acest lucru este posibil.se face printr-o cerere
scrisa adresata procurorului . invinuitul sau banuitul daca exista este adus
la curent cu acest fapt, acesta avand dreptul de a cere continuarea urmarii
penale in scopul de a fi scos de sub urmarire penala. Trebuie sa se verifice
respectarea urmatoarelor conditii – infractiune usoare sau mai putin grave,
cererea este neconditionata, nu este constansa sa faca acest lucru, cunoaste
consecintele acestor acte, pierde dr de a satisfacerea cererii de reluare a
urmarii penale
- Persoana nu a atins varsta la care poate fi trasa la raspundere penala –
faptuitorul fiind absolvit de raspundere penala insa nu beficiaza de dreptul
de reparare a prejuiciului
- Persoana care a savarsit fapta prejudiciabila fiind in stare de
iresponsabilitate si nu este necesara aplicarea masurilor de constrangere cu
caracter medical –
38. Stabiliti deosebirile incetarii urmaririi penale pe temei discretionar de incetarea urmaririi
penale pe alte temeiuri
39. Definiti particularitatile recursului pentru care nu este prevazuta calea de atac a apelului.
Conform art. 427 cpp, pot fi atacate cu recurs impotriva hotararilor judecatoresti pentru care nu
este prevazuta calea de atac apelul : sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile
usoare pentru savarsirea lor legea prevede in exclusivitate pedeapsa nonprivativa de libertate;
sentintele pronuntate de curtile de apel, csj, alte hotarari. Datorita complexitatii reduse a cauzelor
de acest fel. Sentintele pronuntate ca instanta de fond de curtile de apel si de csj au fost excluse
din cadrul sentelor susceptivile de apel care reprezinta calea de atac care de regula reprezinta
cale ade atac folosita impotriva sentintelor primei instante din cosniderente legate de gravitatea
infractiunii sau calitatea faptuitorului. Deasemenea nu exista intre curtile de apel si csj o instanta
intermediara care ar putea sa solutionaze apelul si de asemenea pentru ca s-a considerat ca
existenta judecatoriile cu cea mai inalta calificare profesionala in aceste intante superioare
consituie o garantie sufiecienta pentru buna si demeinica judecata.
De altfel, absenta apelului in cazurile mentionate este in parte suplinirea efectului devolutiv al
recursului impotriva hot pentru care nu este prevazuta calea de atac apelul care se va solutiona in
csj sau curtile de apel.
Nu sunt supuse cailor de atac deasemenea si urmatoarele decizii : prin care s-a dispus
rejudecarea cauzei, s-a solutionat conflictul de competenta s-a solutionat demersul de stramutare
a cauzei . nu pot fi atacate cu recurs ordinar deciziile instantei de recurs.
Incheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta cu exceptia cazurilor cand pot fi
atacate separat , cum ar fi : inchierea jud de instructie referitoare la autorizarea masurilor
procesuale de constrangere, icnheierea instantei de judecata privind arestarea preventiva,
inchierea de restabilire a documentelor disparute.
Pot fi atacate cu recurs deasemenea incheierile date in temeiul art 313 si 305 (vezi cod)
Victima care declara recurs in temeiul art 313 si 337 nu neaparat sa aiba functie de parte
vatamata . cercul persoanelor care pot declara recurs ca al doilea grad de jurisdictie este mai
extins.
Termenul de 15 zile de la data pronuntarii sentintei.
Este acelasi ca si termenul de declarare a apelului doar ca in privinta anumitor icnheieri este mai
scurt. In ceea ce priveste masurile procesuale, arestarea sau liberarea provizorie 3 zile.

40. Identificati particularitatile efectului devolutiv al recursului in raport cu efectul evolutiv

al apelului si a recursului ordinar
(1) Instanţa de apel judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la
care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
(2) În limitele prevederilor arătate în alin.(1), instanţa de apel este obligată ca, în afară de
temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt şi de drept ale
cauzei, însă fără a înrăutăţi situaţia apelantului.
Instanta de apel are obligatia de a intreprinde masuri positive la judecarea apelului pentru a
repara erorile de fapt si de drept comise de prima instant doar in cazul cand este erori au
influientat asupra hotararii in defavoarea inculpatului in cazul in care instant de apel ia in
considerare temeiurile de casare din oficiu ea este obligata sa le puna in discutia partilor.apelul
inculpatului devolueaza cauza numai in legatura cu Solutia pronuntata fata de el si numai in
legatura cu aspectele de fapt si de drept care il privesc. El nu are dreptul sa invoce situatia altui
inclupat cu privire la vinovattia sau nevinovatia acestuia. Apelul partii civile devolueaza cauza
numai in legatura cu starea de fapt si de drept referitoare la inculpatul si partea responsabila
civilmente care raspuns de prejudicial cauzat, apelul partii civilmente responsabile devolueaza
numai in cee a ce prieveste pe ea nu si in legatura cu situatia altor parti.
Apelul martorului, expertului, interpretului, aparatorului, precum si apelul de catre o persoana
ale carei interese legitime au fost vatamate printr-un act juridic devolueaza cauza doar in legatura
cu Solutia data fata de unul din acestia
Apelul procurorului produce effect devolutiv nu numai in ceea ce priveste aspectele justitie in
general ci si fata de toate persoanele ce au fost parti in process, atat in favoarea cat si in
defavoarea lor.
(1) Instanţa de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declaraţia de
recurs şi numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
(2) Instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427,
fiind în drept să judece şi în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situaţia condamnaţilor.
Persoana la care se refera declaratia de recurs trebuie sa fie nominalizata explicit deoarece
aceasta declarative constituie actul de sesizare in raport cu care se devolueaza judecarea In
aceasta faza procesuala. Astfel, declaratia de recurs a aprocurorului prin nominalizarea unui
condamnat la care se refera urmata de formularea si altii produce efecte juridice numai de
persoana nominalizata. Efectul devolutiv al recursului nu poate funtiona decat cu respectarea
prevederilor art 424 alin 2, adica numai in limitele temeiurilor prevazute la 427. In material
despagubirilor material sau morale nu exista temei de casare care sa ingaduie instant de recurs sa
reaprecieze cuantumul actiunii civile. Ca atare, in recurs nu se poate solicita reactualizarea
despagubirilor cuvenite, stabilite de instant de fond.
(1) Instanţa de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declaraţia
de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
(2) Instanţa de recurs examinează cauza în limitele temeiurilor prevăzute în art.444, însă ea
este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze
întreaga cauză sub toate aspectele, dar fără a agrava situaţia părţii în favoarea căreia s-a declarat
recurs.
Efectul devolutiv al recursului ca al doilea grad de jurisdictie are anumite particularitati care il
disting de apel si recursul traditional (3-lea grad) . instanta de recurs nu este legata de cerintele
inaintate de catre recurrent si le poate depasi, insa spre deosebire de apel, instant de recurs este
legata de temeiurile expres prevazute in lege 444 cpp) in limitele carora pt decide.
In recursul declarant potrivit art 424 instanta nu poate agrava situatia condamnatului, chiar daca
recursul este declarant in defavoare de parte opusa ( de ex. Procurorul sau partea vatamata) .
aceasta deoarece instant de recurs urmeaza sa transmita cauza spre rejudecare in instant de apel.
41. Relatati despre particularitatile clasarii cauzei in raport cu incetarea urmarii penale
Clasarea este o modalitate de incetare a UP in exclusivitate in rem, adica in privinta faptei,
nefiind stabilita nici o persoana in calitate de banuit invinuit in urmatoarele cazuri : nu exista
faptul infractiunii; fapta nu este prevazuta de legea penala ca infractiune; fapta nu intruneste
elementele infractiunii. Din punct de vedere practic, clasarea cauzei penale se intilneste in
situatiile cind autorii infr ramin nedescoperiti, cind rezultatele produse nu pot fi imputate unei
persoane si deci desfasurarea UP in personam nu devine posibila.
42. Determinati importanta practica a solutiei clasarii cauzei

Clasarea este o institutie proprie UP neavind correspondent in faza judecatii , fiindca trimiterea
in judecata se face numai atunci cind este stbilita cu certitudine o persoana invinuita.
Clasarea se dispune de catre procuror din oficiu sau la propunerea OUP prin ordonanta
motivate, copia ordonantei se inmineaza victimei care e in dr sa o atace. Clasarea cauzei penale
are rolul de “filtru” in vederea selectarii cauzelor care nu pot fi examinate in modul obisnuit,
deoarece nu exista insasi persoana culpabila. Or, nu putem imputa o fapta unei persoane
inexistente sau atunci cind insasi fapta nu s-a cauzat din actiunea infractionala a unei persoane.
43. Definiti notiunea de recurs in anulare

Recursul în anulare etse mijlocul procesual prin care se ajunge la un control judecatoresc al
hotaririlor penale definitive prin care s’a adus o incalcare esentiala legii sau prin care cauza
penala a fost in mod vadit netemeinic solutionata. Este o cale extraodinara de atac folosit dupa ce
au fost epuizate toate caile odinare de atac. Titularii recursului in anulare sunt Procuorul General,
adjunctii acestuia, inculpatului, partii vatamate, partea civila si partea civilmente resposabila.
Examinarea recursului in anulare este de competenta exclusiva a Curtii Supreme de Justitie.

44. Caracterizati conditiile si temeiurile pentru inaintarea unui recurs in anulare

In CPP avem: Hotaririle irevocabile pot fi atacate cu recus in anulare in scopul repararii erorilor
de drept comise la judecarea cauzei, in cazul in care un viciu fundamental in cadrul procedurii
precedente a afectat hotarirea atacata, inclusiv:
 cand instanta de judecata internationala, prin hotararea sa, a constatat o incalcare a
drepturilor si libertatilor omului, ce poate fi separata la o noua judecare;
 cand Curtea Constitutionala a recunoscut neconstitutionala prevederea legii, aplicate in
cauza respectiva;
 cand persoana condamnata a fost extradata, cu conditia excluderii din hotarare a unor
capete de invinuire.
Recursul in anulare este inadmisibil daca nu se intemeiaza pe motivele prevazute mai sus sau
este declarat repetat , invocindu’se aceleasi motive.
In carte avem urmatoarele temeiuri de recus in anulare: 1. Cazurile in care recursul in anulare
are efect cu privire la situatia partilor din proces : 1) cand nu sunt intrunite elementele
constitutive ale infractiunii sau cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta
fapta decat cea pentru care condamnatul a fost pus sub invinuire, cu exceptia cazurilor
reincadrarii juidice a actiunilor in baza unei legi mai blinde; 2) cand inculpatul a fost condamnat
pentu o fapta care nu este prevazuta de legea penala; 3) cand persoana condamnata a fost
judecata anterio in mod definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a
raspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost inlaturata de o noua lege sau anulata de un act
de amnistie ori de gratiere sau daca a intervenit decesul condamnatului; 4) cand instanta de
judecata prin hotararea sa a constatat o incalcare a dreptuilor si libertatilor omului, care poate fi
reparata la o noua judecare; 5) cind Curtea constitutionala a recunoscut ca neconstitutionala
prevederea legii aplicate in cauza respectiva; 6)cand persoana condamnata a fost extradata, cu
conditia excluderii din hotararea de condamnare a unor capete de invinuire.
2.Cazurile in care recursul poate fi declarat numai in favoarea condamnatului: 1) cand
completul de judecata nu a fost compus potrivit legii ori sa incalcat compunerea instantei de
judecata, sau conditiile de schimbare a completului de judecata sau conditiile de
incompatibilitate a judecatorului; 2)cand judecarea cauzei a avut loc fara participarea
procurorului, inculpatului, aparatorului, interpretului, traducatorului, cand aceasta este obligatoiu
cf. legii; 3)cand instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau paelul ori recursul
ordinar au fost introduse tardiv.

45. Caracterizati temeiurile suspendarii urmarii penale

UP se suspenda in cazurile cind exista temeiurile;

- invinuitul a disparut , sustragindu-se de la UP , sau locul aflari nu este stabilit. In cazul dat,
ofiterul de UP intreprinde masuri de cautare a invinuitului sau dupa caz inainteaza propunerea
procurorului de dare in cautare a acestuia in cadrul UP fara a suspenda urmarirea.
- nu este identificata persoana care poate fi pusa sub invinuire. Poate fi dispusa de procuror, in
caz contrar el va dispune prelungirea termenului de UP. De regula, pe acest temei se dispune
suspendarea UP dupa citeva prelungiri a termenului UP si convingerii procurorului ca in cauza
data s-a facut tot posibilul. Prin caracterul sau, acest temei este determinat de activitatea OUP, de
complexitatea si natura infractiunii, de subiectivismul procurorului.
- in caz de refuz privind lipsirea persoanei de imunitate sau in caz de refuz de extradare a
persoanei de un stat strain. Refuzul organului competent de a ridica imunitatea persoanei se
poate intilni in 2 situatii : a) refuzul organului in legatura cu inceperea UP, b) refuzul organului
de a trimite cauza in judecata(in acest caz se dispune suspendarea UP). Refuzul unui stat strain
de extradare a invinuitului poate fi intilnita tot in 2 situatii: a)cind invinuitului nu I s-a inaintat
acuzarea (in cazul dat se dispune suspendarea) si b) cind invinuitul a luat cunostinta de acuzare
conform legii.
- invinuitul s-a imbolnavit de o boala psihica sau de o alta boala grava care il impedica sa ia
parte la proces penal, atestata printr-o concluzie medico –legala. Se va dispune suspendarea
cind in concluzia medico-legala se mentioneaza expres faptul ca invinuitul nu poate participa la
actiuni procesual- penale. Pe motivul bolii psihice, suspendarea UP este posibila daca in raportul
de expertiza psihiatrica se mentioneaza faptul ca persoana isi da seama de actiunile sale, dar
temporar nu poate participa la actiuni de UP. In ce priveste “o alta boala grava”, se are in vedere
orice boala stabilita printr-o contestare medico-legala sau raport de expertiza cu concluzia ca
invinuitul nu poate participa la actiuni procesuale.

46. Delimitati suspendarea urmaririi penale de suspendarea conditionata ale aceleiasi

isntitutii

Institutia suspendarii UP se deosebeste essential, dupa scop, temeiuri si natura juridica, de

suspendarea conditionata a UP.
În privinţa persoanei puse sub învinuire pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin
gravă,care îşi recunoaşte vinovăţia, nu prezintă pericol social şi poate fi reeducată fără aplicarea
unei pedepse penale, urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea ulterioară de
răspunderea penală conform art.59 din Codul penal. (aplicarea principiului oportunitatii).
Durata suspendarii conditionate constituie termen de incercare pentru condamnat si se compune
din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp. Termenul curge
de la data cand hotararea de suspendare a ramas definitiva. Revocarea masurii suspendarii
conditionate poate fi luata, tot de instanta de judecata, daca cel condamnat a savarsit din nou o
infractiune, in termenul de incercare, sau acesta nu si-a indeplinit, in acelasi termen, obligatiile
civile stabilite prin hotararea de condamnare. De asemenea, in conditiile prevazute de lege,
masura suspendarii conditionate poate fi anulata. Daca in termenul de incercare, cel condamnat
nu a savarsit din nou o infractiune si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii, acesta este
reabilitat de drept. Cererea de revocare in cazul neexecutarii obligatiilor civile poate fi formulata
de partea interesata si de procuror si se depune la instanta competenta
Suspendarea UP reprezinta intreruperea temporara a ctivitatii procesual penale ,
determinate de anumite circumstante , care impedica desfasurarea acetor activitatii. Odata cu
suspendare UP actiunele de up nu se mai efectueaza si termenul UP nu se prelungeste. Inainte
de suspendarea UP trebuie indeplinite toate masurile a caror efectuare este posibila , de cautare
a invinuitului. Suspendarea poate fi totala sau partiala . De asemenea OUP este obligat sa anunte
partile despre suspendare si sa ia toate masurile in vederea identificarii infractorului.

47. Indicati temeiurile recursului in interesul legii.

Recursul in interesul legii este calea extraordinara de atac prin care se asigura interpretarea si
aplicarea unitara a legii penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii. Institutia
recursului in interesul legii are ca scop de a contribui la aplicarea unitara a legii. Acesta poate fi
admis numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost
solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive.
Titulari ai cererii de recurs in interesul legii reprezinta subiectii procedurali caracteristici unui
proces penal. Nu se regaseste in aceasta lista avocatul poporului, o omisiune care pe viitor poate
fi reparata.
Obiectul recursului in interesul legii il constituie chestiunile de drept care au fost solutionate
diferit de catre instantele investite cu solutionarea cauzei in ultima instanta
Prin urmare, obiect al recursului in interesul legii poate constitui doar chestiunile de drept si nu
cele de fapt. Chestiunile pot viza dreptul material sau procesual.
Ratiunea acestei cali extraordinare de atac este de a asigura intrpretarea si aplicarea unitara a
legii si nu de a reforma hotararile judecatoresti definitive. Tocmai de aceea dezlegarea data
problemelor de drept judecate este ex nunc obligatorie insante. O asemenea reglementare nu
afecteaza cu nimic prevederile referitoare la accesul liber la justitie, avand in vedere faptul ca
deciziile pronuntate ca urmare a formularii unui recurs in interesul legii sunt obligatorii pentru
instantele ierarhic inferioare, acestea urmand sa tina seama de ele in judecarea cauzelor aflate pe
rolul lor in modul prevazut de lege.
Problemele de drept trebuie sa fie de asa nivel care sa duca la aplicarea in mod diferit a legii, din
aceste considerente in cerere trebuie indicat si textul de lege care a determinat intepretarea
neuniforma. Prin urmare, partile solicita explicatii privind modul de intrpretare a legi in lumina
jurisprundtei CEDO sau curtii consitutionale. Daca din momentul depistarii unor contradictii si
pana la momentul depunerii cererii problema a fost solutionata de catre legiuitor, recursul este
respins ca inadmisibil. Asadar reiesit din practica actuala, pot constitui obiectul recursului in
interesul legii incheierile jud de instructie care nu sunt susceptibile de recurs si deciziile
instanteide recurs, fieca acestea au fost date de catre curtile de apel,
48. Caracterizati procedura de judecare a recursului in interesul legii
Judecarea recursului în interesul legii
(1) Recursul în interesul legii se judecă de Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie. Pentru
judecarea cauzei sub toate aspectele, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie poate completa
completul de judecată cu trei judecători din alt colegiu al Curţii Supreme de Justiţie.
(2) La primirea cererii, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie desemnează în mod aleatoriu
trei judecători din Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie pentru a întocmi un raport asupra
recursului în interesul legii.
(3) În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului de judecată poate solicita opinia
scrisă a unor specialişti recunoscuţi în domeniu asupra chestiunilor de drept soluţionate diferit.
(4) Raportul cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi motivarea pe care acestea se
fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor
Omului, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum şi opinia specialiştilor
consultaţi. Totodată, judecătorii raportori întocmesc şi motivează proiectul soluţiei ce se propune
a fi dată recursului în interesul legii.
(5) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie fixează termenul de judecare a recursului în
interesul legii. Şedinţa Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie se convoacă de preşedintele
instanţei cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. La convocare fiecare judecător
primeşte o copie de pe raportul cu soluţia propusă.
(6) La şedinţă participă toţi judecătorii în funcţie care fac parte din Colegiul penal al Curţii
Supreme de Justiţie, cu excepţia celor care din motive obiective nu pot participa. Şedinţa are loc
în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul judecătorilor în funcţie. Preşedintele Curţii Supreme de
Justiţie prezidează şedinţa Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie la judecarea recursului
în interesul legii.
(7) Recursul în interesul legii se susţine în faţa Plenului Colegiului penal al Curţii Supreme de
Justiţie de către Procurorul General, preşedintele Uniunii Avocaţilor sau de către judecătorul
desemnat de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.
(8) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar
soluţia se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor prezenţi. Abţinerea de la vot este interzisă.
Competenta de a judeca recursul ii revine colegiului penal as csj. In situatia cand problema de
drept pusa in discutie vizeaza si alte aspect, nu doar pur penale, se poate complete cu judecatori
din alte complete. Aceasta poate fi in situatia cand problema pusa in discutie vizeaza
incompatibilitatile, citarile, actiunea civila si oricare alt domeniu ce are referinta fie la activitatea
justitiei, fie la institutii commune diferitor ramuri de drept, fie cand se analizeaza o institutie ce
apartine altor ramuri, dar aplicabile in procesul penal, cm ar fi actiunea civila. In toate cazurile
presedintele csj va decide necesitatea si utilitatea includerii in complet a ajudecatorilor din alt
colegiu. In acest sens presedintele emite o incheiere.
Repartizarea aleatorie este o regula generala de organizare juecatoreasca. Din aceste considerente
este aplicabila si in cazul recursului in interesul legii. Prin urmare, in cazul intocmirii raportului,
se vor desemna aleatoriu 3 judecatori di colegiul penal.
In art 4653 nu se mentioneaza daca judecatorii din alte complete pot fi desemnati pentru
intocmirea raportului. Consideram ca in cazul cand sunt puse in discutii problem ce depasesc
limitele penalului, este rational de a desemna in mod aleatoriu un judecator din alt colegiu pentru
participarea la intocmirea raportului.
Raportul va cuprinde ca si cererea in primul rand analiza hotararilor irevocabile cu diferite
solutii, cat si orice alta informative utila (jurisprudenta doctrina, opinii) Judecatorii dispun de
termen de 20 de zile pentru analiza raportului si formarea propriei convingeri. Totusi raportul are
doar o importanta consultative, fiecare judecator fiind liber de a se pronunta in favoarea uneia
sau altei pozitii. O intrebare care se ridica in regatura cu intomcirea raportului tine de
participarea ca raportori ai presedintelui csj sau a presedintelui col penal,, in cazul cand ei
inainteaza recursul in interesul legii. In acest caz consideram ca nu pot participa in calitate de
raportori in sens contrar calcandu-se principiul separarii functiilor judicare.
Ca si la orice alta judecare a cauzei sunt admise opinii separate. Nivelul de motivare a acesteia
depinde de judecatorul care a inaintat-o. totusi nu se admite o opinie separate nemotivata.
Aceasta ar fi similara cu abtinere de la votare, fapt interzis de normele procsual penale.
49. Relatati despre investigatii in vederea cautarii invinuitului

În cazul în care nu se cunoaşte locul unde se află persoana pusă sub învinuire, precum şi în
cazul în care învinuitul, după înaintarea învinuirii, se ascunde de organul de urmărire penală,
acesta înaintează procurorului propunere pentru dispunerea investigaţiilor în vederea găsirii
învinuitului.
Procurorul, în baza propunerii organului de urmărire penală, după ce a studiat-o, sau din
oficiu, dispune, prin ordonanţă motivată, căutarea învinuitului. În ordonanţă se va indica toată
informaţia cunoscută privitor la persoana învinuitului care urmează să fie căutat. Căutarea
învinuitului poate fi dispusă atît în cadrul exercitării urmăririi penale, cît şi concomitent cu
suspendarea ei.
Dacă există temeiuri pentru aplicarea faţă de învinuit a măsurii preventive procurorul, în
ordonanţă, dispune totodată aplicarea măsurii preventive în condiţiile prezentului cod.
Investigaţiile în vederea găsirii învinuitului se efectuează de către organele abilitate prin lege
cu asemenea atribuţii. Procurorul care dispune efectuarea investigaţiilor în vederea găsirii
învinuitului conduce această activitate şi verifică periodic desfăşurarea ei.

50. Stabiliti actiunile efectuate de organul de urmarire penala si de organul de investigatie

speciala dupa suspendare

Despre suspendarea urmăririi penale, organul de urmărire penală este obligat să anunţe în
scris partea vătămată, reprezentantul ei legal, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau
reprezentanţii lor şi să le explice dreptul de a contesta ordonanţa de suspendare a urmăririi penale
la judecătorul de instrucţie. În cazurile de suspendare a urmăririi penale în temeiul art.2871
alin.(1) pct.3) şi 4), despre aceasta sînt informaţi, de asemenea, învinuitul şi apărătorul lui.
După suspendarea urmăririi penale, în cazul prevăzut la art.2871 alin.(1) pct.2), organul de
urmărire penală este obligat să ia măsuri, atît direct, cît şi prin intermediul altor organe care
exercită activitate operativă de investigaţii, în vederea identificării persoanei care poate să fie
pusă sub învinuire. Procurorul, în mod periodic, dar nu mai rar decît o dată la 6 luni, va verifica
măsurile de căutare pentru identificarea persoanei.
În cazul în care urmărirea penală este suspendată, în cauza penală nu se admite efectuarea
acţiunilor de urmărire penală.

51. Definiti institutia revizuirii

este un mijloc procesual prin folosirea caruia sunt inlaturate erorile judiciare ce a putea fi
cuprinse in hotaririle penale definitive. Reviziurea poate fi indreptata numai impotriva hotaririlo
definitive prin care sa solutionat fondul cauzei, ea provoaca o reexaminare in fapt a cauzei
penale. Reviziurea poate fi folosita in orice cauza penala, indiferent de gravitatea faptei la care se
refera hotarirea definitiva. Reviziurea poate fi folosita atat in favoarea cat si in defavoarea unei
parti. Reviziurii pot fi supuse hotaririle de condamnare, achitare, de incetare a procesului in
intregime sau separat la unele fapte sau la unele persoane.

52. Descrieti procedura de deschidere a procesului de revizuire de catre procuror.

Procedura de deskidere a procesului de reviziure este prevazuta de CPP in art460. Ea se
deskide in baza cererii adresate procurorului de nivelul instantei care a judecat cauza in fond.
Cererea de reviziure poate declara:
 oricare parte din proces in limitele calitatii sale pocesuale,
 sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa decesul acestuia.
Cererea de revizuire se face in scris cu aratarea motivului de revizuire si a mijloacelor de proba.
Procurorul poate si din oficiu sa initieze procedura de revizuire. Procurorul da o ordonanta de
deskidere a procedurii de revizuire si efectueaza cecetarea circumstantelor sau da o insarcinare in
acest scop ofiterului de urmarire penala. In cursul cercetarii circumstantelor noi descoperite se
pot efectua cu respectarea CPP, audieri, cercetari la fata locului, expertize, ridicari de obiecte sau
documente si alte actiuni de urmarire penala necesare. Daca nu exista temei de deskidere a
procedurii de revizuire procurorul intocmeste o ordonanta de refuz de deskidere a procedurii de
revizuire, odonanta care poate fi atacata la judecatoul de instructie prin controlul judiciar al
procedurii prejudiciare. In tot timpul efectuarii cercetarii circumstantelor noi descoperite,
Procurorul General este in drept de a inainta demers de suspendare a executarii hotaririi
judecatoresti in limitele cererii revizuirii. Dupa terminarea cercetarilo circumstantelor noi ,
procurorul inainteaza toate materialele, impreuna cu concluziile sale, instantei care a judecat
cauza in fond sau unei instante competente. Dupa trimiterea de procuror a materialelor,
presedintele instantei repartizeaza materialele pentru examinare, judecatorul care a primit
materialele fixeaza un termen pentru examinarea cererii de revizuire cu citarea partilor interesate.
Daca persoana in privinta careia se face revizuirea se afla in stare de arest, presedintele sedintei
de judecata dispune aducerea ei la judecata si numirea unui avocat din asistenta juridica
garantata de stat. Instanta de judecata in sedinta va examina temeiul cererii de revizuire, toate
probele aduse si poate administra si probe noi pentru a solutiona prin incheiere admiterea cererii
de revizuire sau prin sentinta respingerea cererii de revizuire.

53. Caracterizati conditiile si continutul raportului privind terminarea urmarii penale

Constatind ca probele administrate sunt concludente si suficiente pentru a termina UP

. OUP inainteaza procurorului dosarul insotit cu un raport , in care consemneaza rezultatele UP
si propunerea unor solutii in acest sens.
Raportul trebuie sa contina fapta care a sevit drept temei pentru pornirea UP ,
informatii cu privire la invinuit , incadrarea juridica a faptei si probele administrate. In cazul
cind in UP sint indicate mai multe personae raportul va contine informatii despre fiecare.
Raportul, de asemenea, va cuprinde informaţii despre:
1) corpurile delicte şi măsurile luate în privinţa lor, precum şi locul unde se află ele;
2) măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale;
3) cheltuielile judiciare;
4) măsurile preventive aplicate.
Potrivit aliniatului 2 al articolului 291 CPP raportul privind terminarea urmăririi penale
se începe cu descrierea faptei (faptelor) constatate în cursul urmăririi penale în legătură cu care a
fost pornită urmărirea penală precum şi a tuturor faptelor penale, săvârşite de către învinuit
(învinuiţi) conexate în cauza dată.
Informaţii cu privire la persoana învinuitului cuprinde: 1) numele, prenumele şi
patronimicul (după buletinul de identitate); 2) data şi locul naşterii; 3) domiciliul; 4) cetăţenia; 5)
studiile; 6) starea familiară; 7) ocupaţia; 8) date privind serviciul militar; 9) date privind
antecedentele penale; 10) alte date (necunoaşterea limbii în care se desfăşoară procesul, relaţia
de rudenie cu partea vătămată sau alţi participanţi din proces).

54. Stabiliti diverse solutii dispuse de procuror in cazul primirii propunerii de terminare a
urmarii penale
Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile prezentului cod privind urmărirea
penală, că urmărirea penală este completă, că există probe suficiente şi legal administrate, el
dispune una din următoarele soluţii:
1) atunci cînd din materialele cauzei rezultă că fapta există, că a fost constatat făptuitorul şi că
acesta poartă răspundere penală:
a) pune sub învinuire făptuitorul conform prevederilor art.281 şi 282, dacă acesta nu a fost pus
sub învinuire în cursul urmăririi penale, apoi întocmeşte rechizitoriul prin care dispune trimiterea
cauzei în judecată;
b) dacă făptuitorul a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, întocmeşte rechizitoriul
prin care dispune trimiterea cauzei în judecată;
Prin urmare înainte de întocmirea rechizitoriului procurorul este obligat să verifice
chestiunea punerii sub învinuire prin ordonanţă pentru fiecare capăt de acuzare. Includerea în
rechizitoriu a unei acuzări mai grave decât cea care a fost pus sub învinuire persoana sau a unui
capăt de acuzare, care n-a fost pus sub învinuire în conformitate cu articolele 281, 282 constituie
o încălcare a dreptului la apărare.

2) prin ordonanţă motivată, dispune încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau
scoaterea persoanei de sub urmărire.
55. Definiti notiunea de cazurile revizuirii
Pag 656
56. Descrieti procedura de rejudecare a cauzei in revizuire

Rejudecarea se desfasoara c-f regulilor judecarii in prima instanta , ea poate administra din nou
probele daca considera necesar si are ca sens confruntarea materialului probator existent anterior
cu cel aparut ulterior in faya de judecare prealabila si la admiterea cerererii .
Dupa terminarea cercetarii judecatoresti au loc dezbaterile, deliberarea si pronuntarea hotaririi.
Instanta poate daca constata cererea de reviyuire intemeiata - anula hotarirea anterioara si
pronunta o hotarire noua . , daca oconsidera neintemeeata o poate respinge iar hotarirea
anterioara isi va pastra autoritatea de lucru judecat.
Rejudecarea are loc in conditii similare unei judecari in prima instanta. instanta poate examina
din nou la cererea partilorprobele care fost administrate in cursul judecatii precedente sau cu
ocazia admmiterii cererii de revizuire.

57. Relatati despre ordinea prezentarii materialelor de urmarire penala

După verificarea de către procuror a materialelor cauzei şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute
în art.291, procurorul aduce la cunoştinţă învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului,
părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor despre
terminarea urmăririi penale, locul şi termenul în care ei pot lua cunoştinţă de materialele
urmăririi penale. Părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor li se prezintă
pentru a lua cunoştinţă doar materialele referitoare la acţiunea civilă la care sînt parte.
Materialele urmăririi penale se aduc la cunoştinţa învinuitului arestat în prezenţa apărătorului lui,
iar la cererea învinuitului – fiecăruia dintre ei, în mod separat.
Pentru a se lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale, ele se prezintă cusute în dosar,
numerotate şi înscrise în borderou. La cererea părţilor, vor fi prezentate şi corpurile delicte, vor fi
reproduse înregistrările audio şi video, cu excepţia cazurilor prevăzute în art.110. Dacă dosarul
penal are mai multe volume, acestea se prezintă concomitent pentru a se lua cunoştinţă de
materialele respective ca persoana care ia cunoştinţă de ele să poată reveni la oricare din aceste
volume de mai multe ori. Pentru a se lua cunoştinţă de dosarele voluminoase, procurorul, printr-o
ordonanţă, poate întocmi un grafic, coordonat cu apărătorul, prin care stabileşte data şi numărul
volumelor pentru studiere.
 Termenul pentru a se lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale nu poate fi limitat, însă în
cazul în care persoana care ia cunoştinţă de materiale abuzează de situaţia sa, procurorul fixează
modul şi termenul acestei acţiuni, reieşind din volumul dosarului.

58. Stabiliti conditiile limitarii dreptului de a lua cunostinta de materialele urmarii penale

Termenul pentru a se lua cunostinta de materialile dosarului nu este limitat , insa in

cazurile cind persoanele care iau cunostinta abuzeaza , procurorul fixeaza modul si termenul
acestei actiuni.
În scopul asigurării protecţiei martorului şi altor persoane la cererea acestora procurorul
prezintă spre luare de cunoştinţă numai conţinutul acestor declaraţii din cadrul urmăririi penale
fără datele adevărate ale identităţii persoanelor confidenţiale şi fără date privind domiciliul şi alte
informaţii care pot divulga persoana în cauză.
În scopul asigurării păstrării secretului de stat, comercial sau a unui alt secret ocrotit de
lege, precum şi în scopul asigurării protecţiei vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii martorului şi
a altor persoane, judecătorul de instrucţie, conform demersului procurorului, poate limita dreptul
persoanelor menţionate la alin.(1) de a lua cunoştinţă de materialele sau datele privind identitatea
acestora. Demersul se examinează în condiţii de confidenţialitate, conform art. 305.
Despre prezentarea materialelor de urmărire penală se întocmeşte proces-verbal în care, afară de
menţiunile prevăzute în art.260, se indică numărul de volume şi numărul de foi în fiecare volum
al dosarului de care s-a luat cunoştinţă, corpurile delicte, înregistrările audio şi video reproduse.
În procesul-verbal se indică data, ora şi minutele începutului şi sfîrşitului luării de cunoştinţă de
dosar pentru fiecare zi.
În procesul-verbal se consemnează cererile şi declaraţiile înaintate la desfăşurarea acestei
acţiuni, iar cererile scrise se anexează la procesul-verbal şi despre aceasta în el se face menţiune.
Despre informarea fiecărei persoane menţionate în art.293 alin.(1) se întocmeşte proces-
verbal separat. În cazul în care învinuitul ia cunoştinţă de materialele cauzei în prezenţa
apărătorului său, se întocmeşte un proces-verbal unic

59. Relatati despre natura revizuirii cauzei in urma pronuntarii hotararii de catre CEDO
Pag 958 – comentariu.
60. Analizati temeiurile deschiderii procedurii de revizuire
Pag 953
61. Caracterizati partile constitutive ale rechizitoriului

Rechizitoriul este actul procedural prin care se sesizeaza instanta de judecata care determina
limitele judecarii cauzei , prin care instanta de fond se pronunta prin sentinta.Rechizitoriul
constituie o totalizare a tuturor materialelor UP privind toate faptele si episoadele infractionale
savirsite de toti invinuitii cercetati intr-o cauza penala, cu dispozitia de trimitere in judecata.
Rechizitoriul se compune din două părţi: expunerea şi dispozitivul. Expunerea cuprinde
informaţii despre fapta şi persoana în privinţa căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza
probelor care confirmă fapta şi vinovăţia învinuitului, argumentele invocate de învinuit în
apărarea sa şi rezultatele verificării acestor argumente, circumstanţele care atenuează sau
agravează răspunderea învinuitului, precum şi temeiurile pentru liberarea de răspundere penală
conform prevederilor art.53 din Codul penal dacă constată asemenea temeiuri. Dispozitivul
cuprinde date cu privire la persoana învinuitului şi formularea învinuirii care i se incriminează cu
încadrarea juridică a acţiunilor lui şi menţiunea despre trimiterea dosarului în instanţa
judecătorească competentă.
Rechizitoriul se semnează de procurorul care l-a întocmit, indicîndu-se locul şi data
întocmirii lui. La rechizitoriu se anexează o informaţie cu privire la durata urmăririi penale,
măsurile preventive aplicate, durata arestării preventive, corpurile delicte şi locul lor de păstrare,
acţiunea civilă, măsurile de ocrotire, alte măsuri procesuale, precum şi cheltuielile judiciare.

62. Stabiliti cateva particularitati ale rechizitoriului in raport cu ordonanta de punere sub
invinuire

După prezentarea materialelor de urmărire penală, procurorul, cu excepţia cazurilor stipulate

la art. 516 alin. (1), întocmeşte rechizitoriul într-un termen ce nu va depăşi 3 zile, iar în cazurile
complicate şi voluminoase – într-un termen ce nu va depăşi 10 zile.
Pe lângă datele stabilite de aliniatul 2 al articolului ce tine de rechizitoriu, expunerea
rechizitoriului poate fi completată cu informaţii privind motivul săvârşirii infracţiunii,
comportamentul învinuitului pe parcursul urmăririi penale, precum şi cu date privind partea
vătămată (victima) şi prejudiciul cauzat.
Ordonanţa de punere sub învinuire este actul prin care persoana se consideră învinuit şi
din momentul adoptării (semnării de către procuror) acesta este tras la răspundere penală.
Ordonanţa de punere sub învinuire este actul de acuzare iniţial şi strict personal. În cazul
cînd există mai multe persoane care au săvîrşit o infracţiune prin coparticipare se va întocmi cîte
o ordonanţă de punere sub învinuire pentru fiecare învinuit în parte.
Ordonanţa de punere sub învinuire nu este susceptibilă de a fi atacată judecătorului de
instrucţie în mod special pentru motivul netemeiniciei sau ilegalităţii, dar în anumite situaţii (de
exemplu) emiterea ordonanţei după expirarea termenului limită – 3 luni prevăzut de articolul 63
aliniatul 2) această hotărîre poate fi atacată conform articolului 298 judecătorului de instrucţie.
Fara inaintarea acuzarii, UP nu poate fi terminata si invinuitul nu poate fi judecat.
Rechizitoriul este actul procedural prin care se sesizeaza instanta de judecata care
determina limitele judecarii cauzei, in baza caruia instanta de fond se pronunta prin sentinta.
Fiind o hotarire a procurorului privind terminarea urmaririi penale, rechizitoriul constituie o
totalizare a tuturor materialelor UP privind toate faptele si episoadele infractionale savirsite de
catre toti invinuitii cercetati intr-o cauza penala, cu dispozitia de trimitere in judecata.
Formularea invinuirii din dispozitiile rechizitoriului trebuie sa corespunda intocmai
invinuirii prevazute in ordonanta de punere sub invinuire emisa si inaintata conform legii
procesuale, atit prin continutul ei faptic, cit si prin incadrarea juridica.
Intocmirea stricta a rechizitoriului plus anexarea la rechizitoriu a unei informatii cu
privire la cauza penala faciliteaza judecarea cauzei eficient pentru completul de judecata.

63. Definiti esenta procedurii aplicarii masurilor de constrangere cu caracter medical

La efectuarea urmaririi penale inclusiv vor fi cercetate: dacă persoana care a săvîrşit fapta
prejudiciabilă a suferit de boli psihice în trecut, gradul şi caracterul bolii psihice în momentul
săvîrşirii infracţiunii sau în timpul cercetării cauzei; comportamentul persoanei care a săvîrşit
fapta prejudiciabilă atît înainte, cît şi după savirsirea ei, La constatarea faptului de îmbolnăvire a
persoanei în privinţa căreia se efectuează urmărire penală şi care se află în stare de arest,
judecătorul de instrucţie dispune, în temeiul demersului procurorului, internarea ei în instituţia
psihiatrică, adoptată pentru deţinerea persoanelor arestate, dispunînd, totodată, revocarea
arestului preventiv; Dacă, la urmărirea penală a infracţiunilor săvîrşite cu participaţie, se constată
că cineva din participanţi a săvîrşit fapta în stare de iresponsabilitate sau după săvîrşirea
infracţiunii s-a îmbolnăvit de o boală psihică, cauza în privinţa acestuia poate fi disjunsă în dosar
separat si judecata separat; La procedura privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter
medical, participarea reprezentantului legal al persoanei căreia îi vor fi aplicate aceste măsuri
este obligatorie; În procedura de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical,
participarea apărătorului este obligatorie din momentul adoptării ordonanţei prin care s-a dispus
efectuarea expertizei în staţionarul instituţiei psihiatrice în privinţa persoanei referitor la care se
desfăşoară procedura.
 64. Caracterizati particularitatile procedurii penale in cauzele cu faptuitori in stare de
iresposabilitate.

La examinarea chestiunilor de de aplicare a masurilor de constringere cu caracter medical

instanta poate adopta urmatoarele solutii : fie o sentinţă de absolvire a acestei persoane de
pedeapsă sau, după caz, de răspundere penală, fie de liberare de pedeapsă şi de aplicare faţă de
ea a unor măsuri de constrîngere cu caracter medical, indicînd care anume din ele trebuie
aplicată, sau o sentinţă de încetare a procesului şi de neaplicare a unor astfel de măsuri în
cazurile cînd, prin caracterul faptei săvîrşite şi starea sănătăţii sale, persoana nu prezintă pericol
pentru societate şi nu are nevoie de tratament forţat. În astfel de cazuri, instanţa anunţă despre
bolnav organele de ocrotire a sănătăţii. Atunci kind persoana va fi absolvita de pedeapsa penala
se va considera ca la data judecarii cauzei datorita schimbarii situatiei fapta si-a pierdut
caracterul prejudiciabil, in caz de liberare de pedeapsa penala si de aplicare a unei masuri de
constringere cu caracter medical se va considera ca persoana este iresponsabila in virtutea starii
psihice in care se afla si ea nu poate fi detinuta intr-un penitenciar impreuna cu alti detinuti
respectiv are nevoie de tratament special si de un regim deosebit in virtutea bolii psihice pe care
aceasta o poseda , in situatia in care instanta prin sentinta va dispune incetarea procesului fara
aplicarea careiva masuri de constringere cu caracter medical se va considera caracterul faptei
savirsite si starea sanatatii sale nu prezinta pericol pentru societate si respectiv persoana data nu
are nevoie de tratament fortzat
65. Relatati despre rolul procurorului la efectuarea controlului asupra activitatii oup si
organelor de investigatie speciala
66. Clasificati chestiunile solutionate de procurorul ierarhic superior in cadrul cotrolului la
up
Pag 485- manual?
67. Definiti notiunea de exceptie de neconstitutionalitate

Excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o procedură de inițiere de către instanțele ordinare

de judecată, la inițiativa părților sau din oficiu, a controlului conformității unei legi sau a unui alt
act normativ, cu normele constituționale. Ea reflectă existenţa raportului triunghiular între partea
aflată în proces, instanţa de judecată, în faţa căreia se invocă neconstituţionalitatea, şi Curtea
Constituţională, chemată să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016 pentru interpretarea articolului
135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, a fost explicată modalitatea de aplicare a instituției
excepţiei de neconstituţionalitate.
1. Când poate fi ridicată excepţia de neconstituţionalitate?
În cazul existenţei incertitudinii privind constituţionalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului,
decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, ce urmează
a fi aplicate la soluţionarea unei cauze aflate pe rolul instanței de judecată.
2. Care acte pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate?
Potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională exercită controlul
constituționalității:
a) legilor şi hotărârilor Parlamentului;
b) decretelor Preşedintelui Republicii Moldova;
c) hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului.
Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată asupra actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1)
lit. a) din Constituție:
a) în vigoare;
b) care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care
continuă să producă efecte iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase și este
determinantă în soluționarea cauzei.
3. Cine sunt subiecţii care pot ridica excepţia de neconstituţionalitate?
Excepția de neconstituţionalitate poate fi ridicată de către:
→ instanța de judecată din oficiu, care, respectând principiul supremației Constituției, nu este în
drept să aplice o normă în privinţa căreia există incertitudini de constituționalitate;
→ părțile în proces, inclusiv reprezentanții acestora, drepturile și interesele cărora pot fi afectate
prin aplicarea unei norme neconstituționale la soluționarea cauzei.
4. Care sunt condiţiile pentru ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate?
Judecătorul ordinar nu se pronunţă asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu
Constituţia a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii
următoarelor condiții:
→ obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din
Constituție;
→ excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică că este
ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;
→ prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;
→ nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.
5. Este în drept instanța de judecată să refuze părților ridicarea excepției de
neconstituționalitate?
Verificarea constituţionalităţii normelor contestate constituie competența exclusivă a Curții
Constituționale. Astfel, judecătorii ordinari nu sunt în drept să refuze părților sesizarea Curții
Constituționale, decât doar în cazul neîntrunirii condițiilor menționate la punctual 4. În cazul
existenţei incertitudinii privind constituţionalitatea normelor, instanța de judecată este obligată
să sesizeze Curtea Constituţională.
6. Cine poate sesiza Curtea Constituțională cu excepţia de neconstituţionalitate?
Sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor norme ce urmează a fi aplicate la
soluţionarea unei cauze se prezintă direct Curţii Constituţionale de către judecătorii/completele
de judecată din cadrul Curții Supreme de Justiție, curților de apel și judecătoriilor, pe rolul
cărora se află cauza.
Partea litigiului care a ridicat excepția de neconstituționalitate nu poate sesiza direct Curtea
Constituțională.
7. Ce se întâmplă cu procedura examinării cauzei la ridicarea excepției de
neconstituționalitate?
Din momentul emiterii de către instanţă a încheierii cu privire la ridicarea excepţiei de
neconstituţionalitate şi până la adoptarea hotărârii de către Curtea Constituţională, procedura de
examinare a cauzei se suspendă.
8. Cum derulează procedura în faţa instanţei constituţionale?
Pentru examinarea amplă a tuturor circumstanțelor, sesizarea privind excepția de
neconstituționalitate se prezintă Curții împreună cu dosarul cauzei, în cadrul căreia a fost ridicată
excepția. Procedura de examinare parcurge următoarele etape:
►Examinarea admisibilității sesizării
Admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate se examinează de către Curtea Constituţională
în regim prioritar, în termen care nu depășește 15 zile. Admisibilitatea sesizării se examinează
în ședință închisă, fără participarea părților.
► Pregătirea cauzei pentru examinare în ședința publică a Curții
În procesul de pregătire a sesizării pentru a fi examinată în cadrul ședinței publice, Curtea
solicită autorităților prezentarea opiniei. La solicitarea opiniei Curtea formulează întrebări
autorităților.
► Examinarea cauzei în ședința publică a Curții
Reprezintă procedura susţinerii sesizării în fața Curții de către autorul acesteia precum și
expunerea poziției autorității a cărei act se contestă (după caz, Parlament, Guvern, Președinție).
9. Cine participă la ședința publică a Curții pentru a susține excepția de
neconstituționalitate?
Sesizarea este susținută la ședința publică a Curții Constituționale de către:
→ judecătorul care a ridicat excepția de neconstituționalitate la soluționarea unei cauze aflate pe
rolul său;
→ partea litigiului (reprezentantul acesteia) dacă excepția a fost ridicată de către aceasta din
urmă.
În cazul în care excepția de neconstituționalitate este ridicată de către un complet de judecată,
sesizarea va fi susținută la ședința publică a Curții de către un judecător delegat din cadrul
completului.
10. Care sunt soluțiile Curții și consecinţele actelor acesteia?
În urma examinării sesizării, Curtea declară norma
contestată constituțională sau neconstituțională. La declararea normei neconstituționale aceasta
devine nulă din momentul adoptării hotărârii care:
→ are putere de lege;
→ se aplică direct;
→ se aplică inclusiv prin considerentele pe care se sprijină.
Opozabilitatea erga omnes a hotărârilor Curţii Constituţionale implică obligaţia constituţională a
tuturor autorităţilor de a aplica întocmai deciziile Curţii la situaţiile concrete în care normele
declarate neconstituţionale au incidenţă. Hotărârile Curţii sunt opozabile atât părţilor in
concreto în procesul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, cât şi terţilor in
abstracto.
Edictarea și aplicarea corectă, uniformă și în spiritul principiilor constituționale a legii reprezintă
pilonul statului de drept, iar, în consecință, excepția de neconstituţionalitate constituie o
garanţie constituţională a drepturilor şi libertăților conferite cetăţenilor pentru apărarea lor
împotriva unor eventuale abateri ale legiuitorului prin instituirea unor norme contrare
Constituției. Curtea Constituţională, având rolul de garant al supremaţiei Constituției, devine
garantul acestor drepturi şi libertăţi.
68. Caracterizati conditiile de ridicare a unei exceptii de neconsitutionalitate
69. Explicati oportunitatea incetarii procesului penal in sedinta preliminara
Pag 542 manual.
70. Determinati particularitatile desfasurarii sedintei preliminare si a solutiilor adoptate
543... manual
71. Relatati despre natura juridica a acordului de recunoastere a vinovatiei
Pag 713 -manual
72. Analizati conditiile de initere si incheiere a acodrului de recunoastere a vinovatiei
Pag 1038 -comentariu
73. Caracterizati limitele judecarii cauzei penale

Judecarea cauzei în primă instanţă are loc doar în privinţa persoanei puse sub învinuire şi
numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, învinuire în privinţa căreia persoana a avut
posibilitatea reală de a-şi pregăti apărarea. Modificarea învinuirii în cadrul judecării cauzei poate
avea loc numai dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui
la apărare. Constituie agravarea situaţiei inculpatului orice modificare a învinuirii care fie
măreşte volumul de învinuire referitor la faptă fără reîncadrare a faptei în baza unei legi mai
aspre, fie duce la reîncadrarea acţiunilor în baza unei legi mai aspre, fie completează învinuirea
cu nişte semne calificative care nu au fost puse persoanei sub învinuire sau în orice alt mod duce
la agravarea situaţiei inculpatului.Orice modificare a învinuirii în sensul agravării situaţiei
inculpatului poate avea loc doar în condiţiile şi în cazurile prevăzute de art. 326.

74. Comparati procedura modificarii invinuirii in sedinta de judecata in sensul atenuarii si in

sensul agravarii situatiei inculpatului
 Procurorul poate recalifica fapta in sensul atenuarii sau agravarii ori poate pune persoana
sub invinuire pentru alte componente de infractiuni, daca aceste concluzii rezulta din materialele
cauzei, chiar daca raportul de punere sub invinuire contine alta propunere.
Modificarea acuzării în şedinţa de judecată în sensul agravării ei
Procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanţă şi în instanţa de apel
este în drept să modifice, prin ordonanţă, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale
în sensul agravării ei dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că
inculpatul a săvîrşit o infracţiune mai gravă decît cea incriminată anterior, aducînd la cunoştinţă
inculpatului, apărătorului lui şi, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire. În
asemenea situaţie, instanţa, la cererea inculpatului şi a apărătorului lui, acordă termen necesar
pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă. În instanţa de
apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel.
Dacă, în cadrul judecării cauzei, se constată că inculpatul a săvîrşit o altă infracţiune sau că
au apărut circumstanţe noi care vor influenţa la încadrarea juridică a învinuirii aduse lui, sau că
infracţiunea incriminată a fost comisă în coparticipare cu altă persoană care a fost scoasă
neîntemeiat sau ilegal de sub urmărire penală, instanţa, la cererea procurorului, amînă
examinarea cauzei pe un termen de pînă la o lună şi o restituie procurorului pentru efectuarea
urmăririi penale privind această infracţiune sau pentru reluarea urmăririi penale, în modul stabilit
la art.287, pentru formularea unei învinuiri noi şi înaintarea acesteia inculpatului, cu participarea
apărătorului. În primul caz, instanţa restituie dosarul penal fără rechizitoriu şi fără procesul-
verbal al şedinţei de judecată şi anexele la el, iar în situaţia cînd cauza se restituie procurorului în
vederea reluării urmăririi penale în privinţa persoanei scoase anterior de sub urmărire penală
pentru aceeaşi faptă, instanţa restituie dosarul penal cu rechizitoriu. După aceasta, materialele
noi, dobîndite în cadrul urmăririi penale, se aduc la cunoştinţă inculpatului, apărătorului acestuia
şi celorlalţi participanţi interesaţi, în condiţiile prevederilor art.293 şi 294, apoi cauza se prezintă
în instanţa respectivă pentru continuarea judecării. La demersul procurorului, termenul stabilit în
prezentul alineat poate fi prelungit de instanţă pînă la 2 luni, la expirarea căruia cauza, în mod
obligatoriu, se trimite instanţei pentru continuarea judecării.
Dacă, în urma înaintării unei învinuiri noi, mai grave, se schimbă competenţa de judecare a
cauzei penale, instanţa, prin încheiere, trimite cauza penală după competenţă.

75. Determinati rolul partilor la incheierea acordului de recunoastere a vinovatiei

Pag 717 manual
76. Comparati institutia acordlui de recunoastere a vinovatiei cu institutia judecarii cauzei pe
baza probelor administrate in faza de urmarire penala
77. Identificati conditiile judecarii pe baza probelor administate in faza de urmarire penala
Pag 794 -comentariu
78. Apreciati drepturile partii vatamate si a partii civile in procedura judecarii pe baza
probelor administrate la up
79. Definit notiunea de control judicar

80. Controlul judicia reprezinta - activitate desfasurata de judecatorul de instructie care are ca
scop examinarea demersurile procurorului privind autorizarea efectuării acţiunilor de
urmărire penală, măsurilor operative de investigaţii şi de aplicare a măsurilor procesuale
de constrîngere care limitează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

81. Indicati actiunile de up efectuate cu autorizarea judecatorului de instuctie

caiet
82. Determinati cazurile cand judecata poate avea loc in lipsa inculpatului

Judecarea cauzei penale în primă instanţă şi în instanţa de apel are loc în toate cazurile cu
participarea inculpatului, astfel se realizează dreptul inculpatului la un proces echitabil. Dacă
inculpatul nu sa prezentat în instanţă şi nu se cunoaşte motivul neprezentării lui, instanţa în toate
cazurile va dispune amînarea şedinţei pentru a stabili cauza neprezentării inculpatului.
În anumite circumstanţe excepţionale se admite ca procesul penal să se desfăşoare în lipsa
inculpatului. Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul în care inculpatul se
ascunde de la prezentarea în şedinţa de judecată.
2) cînd inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanţă pentru judecarea
cauzei şi refuzul lui este confirmat şi de apărătorul lui;
3) examinării unor cauze privitor la săvîrşirea unor infracţiuni uşoare cînd inculpatul
solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului şi, după caz, a
reprezentantului lui legal este obligatorie.

83. Argumentati obligativitatea participarii inculaptului la judecarea cauzei in instanta de

fond si instanta de apel

(3) Preşedintele şedinţei de judecată întreabă inculpatul dacă îi este clară învinuirea adusă, dacă
acceptă să facă declaraţii şi să răspundă la întrebări. În cazul în care inculpatului nu-i este clară
învinuirea formulată, procurorul îi face explicaţiile respective.
Articolul 367. Audierea inculpatului
(1) Dacă inculpatul acceptă să fie audiat, preşedintele şedinţei de judecată îl întreabă în ce relaţii
se află cu partea vătămată şi îi propune să declare tot ce ştie despre fapta pentru care cauza a fost
trimisă în judecată. Primii îi pot pune întrebări apărătorul şi participanţii la proces din partea
apărării, apoi procurorul şi ceilalţi participanţi din partea acuzării.
(2) Preşedintele şedinţei şi, după caz, ceilalţi judecători pot pune întrebări inculpatului după ce i-
au pus întrebări părţile, însă întrebări cu caracter de concretizare pot fi puse de preşedintele
şedinţei de judecată şi judecători în orice moment al audierii.
(3) Dacă în cauza penală sînt mai mulţi inculpaţi, audierea fiecăruia dintre ei se face în prezenţa
celorlalţi inculpaţi.
(4) Audierea unui inculpat în lipsa unui alt inculpat care participă la judecarea cauzei se admite
numai la cererea părţilor, în baza unei încheieri motivate, cînd aceasta este necesar pentru
stabilirea adevărului. În acest caz, după întoarcerea inculpatului înlăturat, acestuia i se aduce la
cunoştinţă conţinutul declaraţiilor făcute în lipsa lui şi i se dă posibilitate să pună întrebări
inculpatului audiat în lipsa lui.
(5) Inculpatul poate fi audiat ori de cîte ori este necesar în cursul cercetării judecătoreşti şi el
poate să facă declaraţii suplimentare oricînd, cu permisiunea preşedintelui şedinţei de judecată.
(6) Preşedintele şedinţei de judecată respinge întrebările sugestive şi cele care nu se referă la
cauză.
Articolul 368. Citirea declaraţiilor inculpatului
(1) Citirea declaraţiilor inculpatului depuse în cursul urmăririi penale, precum şi reproducerea
înregistrărilor audio şi video ale acestora, pot avea loc, la cererea părţilor, în cazurile:
1) cînd există contradicţii esenţiale între declaraţiile depuse în şedinţa de judecată şi cele depuse
în cursul urmăririi penale;
2) cînd cauza se judecă în lipsa inculpatului.
(2) Aceeaşi regulă se aplică şi în cazurile în care se dă citire declaraţiilor inculpatului depuse
anterior în instanţă sau în faţa judecătorului de instrucţie, dacă acesta din urmă l-a informat
despre posibilitatea citirii lor în instanţă.
(3) Nu se admite reproducerea înregistrării audio sau video fără a se da citire, în prealabil,
declaraţiilor consemnate în procesul-verbal respectiv.
Articolul 380. Ultimul cuvînt al inculpatului
(1) După terminarea dezbaterilor judiciare, preşedintele şedinţei acordă ultimul cuvînt
inculpatului.
(2) În timpul în care inculpatul are ultimul cuvînt, nu i se pot pune întrebări şi el nu poate fi
întrerupt decît în cazul în care el se referă la alte împrejurări decît cele care se referă la cauză.
(3) Dacă inculpatul, în ultimul cuvînt, relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru
soluţionarea cauzei, instanţa poate dispune reluarea cercetării judecătoreşti pentru verificarea
acestora.

1.3 Proiectaţi măsuri ale instanţei în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la

judecarea cauzei.

(5) Instanţa, în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept să
dispună aducerea silită a inculpatului şi să-i aplice o măsură preventivă sau să o înlocuiască cu o
altă măsură care va asigura prezentarea lui în instanţă, iar la demersul procurorului, să dispună
anunţarea inculpatului în căutare. Încheierea privind anunţarea inculpatului în căutare se execută
de către organele afacerilor interne.
(6) Instanţa decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului din motivele prevăzute în alin.(2) pct.1)
numai în cazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că persoana pusă sub învinuire şi
în privinţa căreia cauza a fost trimisă în judecată a renunţat în mod expres la exercitarea
dreptului său de a apărea în faţa instanţei şi de a se apăra personal, precum şi se sustrage de la
urmărirea penală şi de la judecată.

84. Relatati despre masurile procesuale de constrangere aplicate cu autorizarea judecatorului

de instuctie
85. Analizati conditiile de aplicare a masurilor procesuale de constrangere cu autorizarea jud
de instructie
86. Caracterizati nemijlocirea judecarii cauzei
Pag 525
87. Distingeti amanarea sedintei de judecata cu suspendarea judecarii cauzei
Pag 755-757 comentariu
88. Enumerati circumstantele suplimentare ce urmeaza a fi stabilite in cauzele privind minorii

1)vîrsta minorului (ziua, luna, anul naşterii);

2) condiţiile în care trăieşte şi este educat minorul, gradul de dezvoltare intelectuală, volitivă şi
psihologică a lui, particularităţile caracterului şi temperamentului, interesele şi necesităţile lui;
3) influenţa adulţilor sau a altor minori asupra minorului;
4) cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii.
În cazul cînd se constată că minorul suferă de debilitate mintală, care nu este legată de o boală
psihică, trebuie să se stabilească, de asemenea, dacă el a fost pe deplin conştient de săvîrşirea
actului. Pentru a se stabili aceste circumstanţe, vor fi ascultaţi părinţii minorului, învăţătorii,
educatorii lui şi alte persoane care ar putea comunica datele necesare, precum şi se va cere
efectuarea unei anchete sociale, prezentarea documentelor necesare şi se vor efectua alte acte de
urmărire penală şi judiciare.

89. Indicati particularitatile aplicarii masurilor procesuale de constrangere fata de minori in

comparatie cu majorii

1)La adulti, retinerea, ca masura procesuala de constringere, nu poate depasi 72 ore, iar la minori
se poate aplica pe o perioada de maxim 24 ore.
2)) În cazul reţinerii minorului, persoana care efectuează urmărirea penală este obligată să
comunice imediat aceasta părinţilor minorului sau persoanelor care îi înlocuiesc.
3)pelungirea arestarii preventive a invinuitilor nu va putea depasi 12 luni, iar la minori-doar 4
luni.
4) minorii pina la virsta de 14 ani nu pot fi supusi aducerii silite.
2.3 Argumentaţi necesitatea existenţei unei proceduri speciale în cauzele privind minorii. In
cauzele privind minorii este bine-venita existenta unei proceduri speciale asigurindu-le acestora
un volum mai mare de protectie. Astfel minorii beneficiaza de un regim preferential in domeniul
dreptului procesual-penal. Asigurindu-li-se conditii suplimentare in comparatie cu adultii,
consider ca in cauzele privind minorii este necesara existenta unei proceduri speciale care sa le
ofere mai multe drepturi minorilor, deoarece acestea datorita virstei si lipsei experientei de viata
au un dezavantaj in comparatie cu adultii si asupra lor se pot face abuzuri in diferite etape ale
procesului penal. Astfel in contextul celor expuse consider ca aceasta institutie a procesului
penal este o inovatie reusita oferindu- le mai multa protectie minorilor in comparatie cu adultii.

90. Relatati in ordine succesiva actiunile judecatorului in partea pregatitoare a sedintei de

judecata

Actiunile procedural ce tin de etapa pregatitoare a sedintei pot fi clasificate in:

1) deschiderea sedintei de judecata si verificarea prezentei in instant;
2) constatarea legalitatii participarii in sedinta a persoanelor citate;
3) verificarea cunoasterii, la necesitate, explicarea drepturilor participantilor la process;
asiguraea mijloacelor de proba necesara

91. stabiliti si argumentati diferite consecinte in dependenta de neprezentarea in sedinta a

vreuneia din parti sau a altor persoane citatr

1. in cazul neprezentarii procurorului la şedinţa de judecată atrage amînarea şedinţei cu

informarea despre acest fapt a procurorului ierarhic superior. Pentru lipsă nemotivată, procurorul
poate fi sancţionat cu amendă judiciară în cazul în care aceasta a dus la cheltuieli judiciare
suplimentare.
2. în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept să dispună
aducerea silită a inculpatului şi să-i aplice o măsură preventivă sau să o înlocuiască cu o altă
măsură care va asigura prezentarea lui în instanţă, iar la demersul procurorului, să dispună
anunţarea inculpatului în căutare. Încheierea privind anunţarea inculpatului în căutare se execută
de către organele afacerilor interne. Instanţa decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului din
motivele prevăzute în alin.(2) pct.1) numai în cazul în care procurorul a prezentat probe
verosimile că persoana pusă sub învinuire şi în privinţa căreia cauza a fost trimisă în judecată a
renunţat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în faţa instanţei şi de a se apăra
personal, precum şi se sustrage de la urmărirea penală şi de la judecată.
3. in cazul neprezentarii în şedinţă a apărătorului şi al imposibilităţii de a-l înlocui în şedinţa
respectivă, şedinţa de judecată se amînă. Pentru lipsă nemotivată, apărătorul poate fi sancţionat
cu amendă judiciară în cazul în care aceasta a dus la cheltuieli judiciare suplimentare. Înlocuirea
apărătorului care nu s-a prezentat la şedinţă se admite doar cu consimţămîntul inculpatului.
4. În caz de neprezentare motivată a părţii vătămate, instanţa, consultînd opiniile părţilor,
decide judecarea cauzei sau amînarea ei în funcţie de faptul dacă cauza poate fi judecată în lipsa
părţii vătămate fără a-i leza drepturile şi interesele. La cererea întemeiată a părţii vătămate,
instanţa o poate elibera de prezenţa la şedinţa de judecată, obligînd-o să se prezinte la un anumit
termen stabilit pentru audierea ei. În caz de neprezentare nemotivată în instanţă pentru audiere,
partea vătămată poate fi adusă silit şi poate fi supusă amenzii judiciare.

5. În caz de neprezentare în instanţă a părţii civile sau a reprezentantului ei instanţa lasă acţiunea
civilă fără soluţionare şi, în acest caz, partea civilă îşi menţine dreptul de a intenta acţiunea în
modul prevăzut de procedura civilă. Instanţa, la cererea întemeiată a părţii civile sau a
reprezentantului ei, poate decide judecarea acţiunii civile în lipsa acesteia. Neprezentarea părţii
civilmente responsabile sau a reprezentantului ei la instanţa de judecată nu împiedică
soluţionarea acţiunii civile.
6. În caz de neprezentare a vreunui martor, expert sau specialist legal citati, în urma ascultării
opiniilor părţilor preşedintele instanţei de judecată:
 dispune continuarea şedinţei;
 ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei lor;
 dispune părţii care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa
următoare.

2.3 Proiectaţi acţiunile instanţei de judecată în cazul în care inculpatul nu a luat cunoştinţă
de materialele cauzei şi nu a primit rechizitoriul.

92. Relatati despre actiunile procesuale aplicate in cazul minorilor

93. Analizati particularitatile actiunilor procesuale aplicate minorilor in comparatie cu
majorii
94. Relatati despre importanta cercetarii judecatoresti prin prisma garantiilot dreptului la un
proces echitabil
95. Analizati rolul instantei de judecata la cercetarea judecatoreasca a probelor testimoeniale
96. Enumerati chestiunile specifice ce urmeaza a fi solutionate de instanta la adoptarea
sentintei unui minor

La adoptarea sentinţei în procesul unui minor, în afară de chestiunile indicate în art.385, instanţa
de judecată urmează să examineze posibilitatea liberării de pedeapsa penală a minorului în
conformitate cu dispoziţiile art.93 – “liberarea de pedeapsa a minorilor” din Codul penal sau
suspendării condiţionate a executării pedepsei de către minor conform dispoziţiilor art.90 din
Codul penal. În cazul liberării minorului de pedeapsa penală cu internarea lui într-o instituţie
specială de învăţămînt şi reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare, precum şi cu
aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute în art.104 din Codul
penal(avertisment, incredintarea minorilor la supravegherea parintilor, obligarea minorului sa
repare daunele cauzate, obligarea minorului de a urma un tratament de reabilitare psihologica),
instanţa informează despre aceasta organul specializat de stat respectiv şi pune în sarcina lui
efectuarea controlului asupra comportării minorului condamnat.
97. Analizati importanta referatului presentential in cauzele privind minori
98. Explicati ordinea cercetarii judecatoresti

Stabilirea competentă a procedurii de cercetare a probelor are o importanţă organizatorică şi

tactică. Ea determină mersul corect al cercetării judecătoreşti, desfăşurarea ei raţională, cu o
pierdere minimă a timpului subiecţilor oficiali, părţilor şi a persoanelor citate în instanţă.
Cercetarea judecatoreasca are loc intr-o ordine prevazuta de CPPRM, ordine ce poate fi
schimbata, la cererea partilor sau a altor participanti la proces. Ordinea de examinare a probelor
este determinata de multipli factori, pe care acuzatorul de stat este obligat sa-i cunoasca si sa stie
sa-i analizeze, pentru ca aplicindu-i la cauza penala concreta, sa poate propune singura solutie
justa.Printre aceştia sînt:
- versiunile propuse de acuzator;
- recunoaşterea deplină, parţială sau negarea de către inculpat a vinovăţiei sale;
- tipul infracţiunii;
- volumul şi complexitatea cauzei penale;
- numărul inculpaţilor şi existenţa contradicţiilor în declaraţiile lor;
- vîrsta inculpaţilor;
- stabilitatea poziţiei părţilor vătămate şi a martorilor;
- calitatea urmăririi penale.
Această listă nu este exhaustivă şi poate fi continuată.
 Planificareea ordinii de cercetare a probelor depinde atit de nr coinculpatilor cit si de
complixitatea faptelor incriminate. Asupra ordinii cercetarii judecatoresti pot influienta si alti
factori de ordin organizational, in special neprezentarea unor persoane citate la sedinta de
judecata. In cauzele voluminoase si complicate, acuzatorul de stat, pe linga o expunere orala a
ordinii cercetarii judecatoresti , va reprezenta instantei si un plan in scris.

99. Comparati conditiile de administrare a probelor in cadrul cercetarii judecatoresti si in

cadrul urmaririi penale
100. Numiti conditiile de citare a unui minor

Citarea minorului se efectueaza in conditii generale, prin citatie scrisa , prin nota telefonica sau
telegrafica sau prin mijloace electronice.
Chemarea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor, care nu se află în stare de arest, la organul
de urmărire penală sau în instanţa judecătorească se face prin părinţii acestuia sau prin alţi
reprezentanţi legali, iar în cazul în care minorul se găseşte într-o instituţie specială pentru minori,
prin administraţia acestei instituţii. Este interzisa chemarea minorilor pentu efectuaea actiunilor
procesuale in timpul noptii, daca totusi organul de UP constata ca exista un caz care nu poate fi
amanat si este necesara chemarea minorului despre acest lucru se face mentiunea necesara in
citatie si in procesul-verbal al aciutnilor procesuale. Minorul se citeaza intrun timp care ar
exclude comunicarea lui cu banuiti, invinuiti, martori, parti vatamate, care participa in cauza
data sau in alte cauze.

101. Analizati cerintele speciale de audiere a minorilor

Audierea bănuitului învinuitului, inculpatului minor nu poate dura mai mult de 2 ore fără
întrerupere, iar în total nu poate depăşi 4 ore pe zi. La audierea bănuitului învinuitului,
inculpatului minor, participarea apărătorului şi a pedagogului sau psihologului este obligatorie.
Pedagogul sau psihologul este în drept, cu consimţămîntul organului de urmărire penală, să pună
întrebări minorului, iar la sfîrşitul audierii, să ia cunoştinţă de procesul-verbal sau, după caz, de
declaraţiile scrise ale minorului şi să facă observaţii în scris referitor la plenitudinea şi
corectitudinea înscrierii lor. Aceste drepturi sînt explicate pedagogului sau psihologului înainte
de începerea audierii minorului, despre ce se face menţiune în procesul-verbal respectiv.
Martorului minor înainte de începerea audierii i se explică drepturile şi obligaţiile prevăzute de
codul de procedura penala, inclusiv de a face declaraţii veridice. Martorul minor nu depune
jurămînt. La audierea martorului minor participă reprezentantul lui legal si avocatul sau.
2.3 Elaboraţi prevederi legale care ar concretiza statutul pedagogului în cauzele privind
minorii.Participarea pedagogului in cauzele penale in care sunt implicati minori este o
institutie procesuala noua care alte multe lacune, deoarece nu sunt reflectate pe deplin
plenitudinea drepturilor si obligatiilor pedagolgului in a cauzele penale in care sunt implicati
minorii, precum si efectele si sanctiunile ne executarii sau executarii necorespunuatoare a
acestor drepturi si obligatii. In codul de procedura penala este foarte superficial relatat despre
drepturile si obligatiile pedagogului in cauzele privind minorii. Ar fi bine-venita includerea
in codul de procedura penala a unor articole car ar relata mai detaliat statutul acestora. De
asemenea in codul de procedura penala ar fi necesar sa fie formulata o lista exhaustiva a
drepturilor si obligatiilor pedagogului. De asemenea, luind in consideratie importanta
cauzelor privind minorii ar fi necesar elaborarea unui act normativ special care ar reglementa
mai in detaliat aceasta procedura si ar concretiza statutul judecatorului de instructie in
cauzele privind minorii. Aftfel ar fi necesara existenta unei prevederi legale referitoare la
imputernicirile pedagogului, adica sa fie reglementate mai in detaliat toate actiunile pa care
pedagogul trebuie sa le faca in beneficiul minorului in fiecare faza procesuala in procesele
penale in care sunt implicati minori. De asemenea ar trebui sa fie reglementate drepturile si
 obligatiile procesuale ale pedagogului in cauzele penale in care sunt implicati minori, precum
si sa fie prevazute si sanctiuni pentru neexecutarea sau executarea ne corespunzatoare a
acestor obligatii si efectele exercitarii drepturilor procesuale legale de care beneficiaza in
aceste cauze penale si le exericta in folosul exclusiv al minorului. In contextul celor expuse
anterior am putea specifica ca minorii beneficiaza de un regim prioritar in dreptul penal si cel
procesual penal si cauzele in care sunt implicati minorii, inclusiv institutia participarii
pedagoguluil la procesele penale in care sunt implicati minori, ar trebui sa fie reglemnetate
pe linga codul de procedura penala si de alte acte cu caracter normativ.
102. Explicati obiectul deliberarii
Pag 570 carte
103. Clasificti solutiile instantei de judecata asupra actiunii civile in procesul penal
Pag 832 comentariu
104. Definiti notiunea de plangeri adresate judecatorului de isntructie
Comentariu. 725
105. Analizati sfera controlului judiciar in cadrul adresarii plangerilor
106. Identificati temeiurile si descrieti structura sentintei de incetare a procesului penal
Pag 840
107. Comparati dispozitivul sentintei de incetare a procesului penal si dispozitivul
sentintei de condamnare
836 comentariu
108. Definiti notiunea de recurs acceleratoriu

109. Determinati rolul judecatorului de instructie la examinarea recursului

acceleratoriu
110. Caracterizati temeiurile sentintei de achitare

Sentinţa de achitare
(1) Sentinţa de achitare se adoptă dacă:
1) nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii;
2) fapta nu a fost săvîrşită de inculpat;
3) fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii;
4) fapta nu este prevăzută de legea penală;
5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
(2) În cazul achitării persoanei în temeiul alin.(1) pct.2), organul de urmărire penală este
obligat să continue urmărirea penală pentru identificarea făptuitorului.
(3) Sentinţa de achitare duce la reabilitarea deplină a inculpatului.
1.2 argumentati consecinte distincte in dependenta de diferite temeiuri de achitare
Legea invocă exhaustiv temeiurile în baza cărora se adoptă sentinţa de achitare.
 Achitarea în baza oricărui temei, enumerate în alin. (1) art. 390 CPP, înseamnă, că:
- instanţa stabileşte fie inexistenţa infracţiunii, ca temei al răspunderii penale, fie existenţa
unei cauze, în care este exclusă răspunderea penală, ceea ce echivalează, în ambele situaţii, cu
nevinovăţia penală a inculpatului.
- persoana trebuie să fie reabilitată. În acest caz persoana are dreptul la despăgubiri
materiale, morale, să fie restabilit în drepturile de muncă, de pensionare, locative şi alte drepturi în
condiţiile legii.

1.3 decideti argumentat asupra oportunitatii restituirii dosarului procurorului in cazul achitarii
prevazute de art.390 al.1 pct.2

111. Stabiliti solutia legala in caz de concurts a unui temei de achitare si decesul
inculptatului
 112. Caracterizati conditiile suspendarii conditionate a urmaririi penale liberarea de
raspundere penala

 conditii pozitive – 1) este pusa sub invinuire persoana ce a savirsit o infractuine usoara,
sau mai putin grava; 2) invinuitul si’a recunoscut vinovatia; 3) a reparat paguba cauzata
prin infactiune;
 conditii negative – 1) persoana invinuita nu prezinta pericol social si poate fi reeducata
fara aplicarea pedepsei penale; 2) nu are antecedente penale; 3) nu sunt dependente de
alcool sau de doguri: 4) nu exista persoana cu functie de raspundere care a comis
infractiunea, facind abuz de serviciu; 5) infactiunea nu este contra statului;
 conditii privind comportamentul posinfractional al invinuitului – 1) sa nu paraseasca
localitatea unde isi are domiciliul decat in conditiile stabilite de procuror; 2) sa comunice
organului de UP orice skimbare de domiciliu; 3) sa nu savirseasca infactiuni sau
contraventii; 4) sa continuie lucrul sau studiile.

113. Stabiliti rolul partii vatamate si a partii civile in cazul initierii unei proceduri de
suspendare conditionata a up

rolul acestor doua parti ale procesului penal rezida in faptul ca ele sunt cele ce trebuie sa depuna
declaratiile necesare cu privire la indeplinirea de catre faptuitor a conditiei esentiale pentru
liberarea lui de raspundere penala. Aceasta conditie este cea a repararii pagubei cauzate in
urma infractiunii de catre faptuitor. Astfel, partea vatamata si partea civila vor trebui sa
confirma sau sa infirme indeplinirea acestei obligatii de catre faptuitor fata de ele, iar ca rezultat
al declaratiilor partiii vatamate si a partii civile se va stabili daca faptuitorului i se va putea aplica
aceasta procedura de suspendare suspendare conditionata a urmaririi penale si de liberare de
raspundere penala.

114. Caracterizati felurile sentintei de condamnare

 Sentinta judecatoreasca reprezinta punctul culminant al actului de justitie penala. Sentinţa de

condamnare se va pronunţa dacă instanţa, din evaluarea probelor, stabileşte cu certitudine
vinovăţia inculpatului în săvîrşirea infracţiunii.
Sentinţa de condamnare se adoptă numai cu condiţia, că vinovăţia inculpatului:
- este stabilită în cadrul judecării cauzei. Dacă despre vinovăţia inculpatului se vorbeşte doar în
actul de învinuire (rechizitoriu), dar în cadrul cercetării judiciare ea nu este dovedită, nu poate fi
adoptată sentinţa de condamnare;
- este stabilită prin cumulul de probe, prezentate de părţi şi cercetate fiecare în parte în cadrul
judecării cauzei. Dacă chiar inculpatul recunoaşte vina, dar toate probele cercetate aceasta nu o
confirmă, nu este posibilă adoptarea sentinţei de condamnare.
 Sentinţa de condamnare se adoptă:
1) cu stabilirea pedepsei care urmează să fie executată;
2) cu stabilirea pedepsei şi cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 din
Codul penal şi în cazurile prevăzute în art.89 alin.(2) lit.a), b), c), e), f) şi g) din Codul penal;
3) fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în art.57 şi
58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art.93 din Codul penal sau al
expirării termenului de prescripţie.

115. Determinati legatura dintre partea descriptiva si dispozitivul seentintei de

condamnare

Partea descriptiva sau expunerea sau partea demonstrativa este miezul sentintei, deoarece contine
descrieri ample(dupa caz) despre faptapenala examinata, despre probele ce au fost appreciate in
instant, despre prezenta circumstantelor ce agraveaza sau atenuiaza raspunderea inculpatului,
despre capul de acuzare, despre incadrarea juridical a faptei, ect
Articolul 394. Partea descriptivă a sentinţei
(1) Partea descriptivă a sentinţei de condamnare trebuie să cuprindă:
1) descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul
săvîrşirii ei, forma şi gradul de vinovăţie, motivele şi consecinţele infracţiunii;
2) probele pe care se întemeiază concluziile instanţei de judecată şi motivele pentru care
instanţa a respins alte probe;
3) indicaţii asupra circumstanţelor care atenuează sau agravează răspunderea;
4) în cazul cînd o parte a acuzaţiei este considerată neîntemeiată – temeiurile pentru aceasta;
5) încadrarea juridică a acţiunilor inculpatului, motivele pentru modificarea învinuirii dacă la
judecată s-a efectuat aşa ceva;
6) menţiunea referitor la recidivă.
(2) Instanţa de judecată este obligată, de asemenea, să motiveze:
1) stabilirea pedepsei cu închisoare, dacă sancţiunea legii penale prevede şi alte categorii de
pedepse;
2) aplicarea unei pedepse mai uşoare decît cea prevăzută de lege;
3) aplicarea unei condamnări cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei;
4) rezolvarea chestiunilor legate de condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei sau de aplicarea altor categorii de liberare de pedeapsa penală, prevăzute în art.89 din
Codul penal.
Articolul 395. Dispozitivul sentinţei de condamnare
(1) În dispozitivul sentinţei de condamnare trebuie să fie arătate:
1) numele, prenumele şi patronimicul inculpatului;
2) constatarea că inculpatul este vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de legea penală;
3) categoria şi mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracţiune constatată ca
dovedită, pedeapsa definitivă pe care urmează să o execute; categoria penitenciarului în care
trebuie să execute pedeapsa cel condamnat la închisoare; data de la care începe executarea
pedepsei; durata termenului de probă în cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei şi cui îi revine obligaţia de a supraveghea pe cel condamnat cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei. În caz dacă instanţa îl găseşte pe inculpat vinovat, dar îl
liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să
menţioneze aceasta în dispozitivul sentinţei;
4) dispoziţia despre computarea reţinerii, arestării preventive sau arestării la domiciliu, dacă
inculpatul pînă la darea sentinţei se afla în stare de arest;
5) dispoziţia privitoare la măsura preventivă ce se va aplica inculpatului pînă cînd sentinţa va
deveni definitivă;
6) obligaţiile puse în seama condamnatului cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
(2) Dacă inculpatul este învinuit în baza mai multor articole ale legii penale, în dispozitivul
sentinţei trebuie să se indice precis în baza căror anume articole el a fost achitat şi în baza cărora
a fost condamnat.
(3) În toate cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încît la executarea sentinţei să nu
apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria şi mărimea pedepsei stabilite de instanţa de
judecată.
(4) În cazurile prevăzute în art.66 din Codul penal, dispozitivul sentinţei va cuprinde, de
asemenea, şi dispoziţia în vederea ridicării gradului militar, titlului special, gradului de calificare
(clasificare) sau a distincţiilor de stat ale inculpatului.
(5) În cazul condamnării unui cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţă permanentă în alt stat,
dispozitivul sentinţei va cuprinde explicaţii privind dreptul de a cere transferarea condamnatului
în ţara de reşedinţă.
 116. Relatati despre procedura trimiterii cauzei in juecata

Cauza se trimite in judecata de catre pocurorul care a intocmit rechizitoriul. Invinuitului sau
reprezentantului lui sau aparatorului i se inmineaza o copie de pe rechizitoriu. Daca invinuitul se
eschiveaza de a i se inmina copie de pe rechizitoriu si de a lua cunostinta de materialele cauzei,
atunci procurorul va trimite rechizitoriul in judecata fara efectuarea acestor actiuni, insa anexind
la materiale probele necesare ca invinuitul se eschiveaza de a lua cunostinta de materialele
cauzei si de a primi copia de pe rechizitoriu. Daca in cazul savirsirii unei infractiuni de mai multi
faptuitori unul din invinuiti se sustrage d la urmarirea penala, nefiind posibila inaintarea acuzarii,
cauza penala se trimite in judecata pentru ceilalti invinuiti, iar pentru primul invinuit cauza se
disjunge. Daca invinuitul nu are aparator, procurorul va instiinta despre asceasta reprezentantul
legal sau reprezentantul invinuitului si in cazul inposibilitatii angajarii unui avocat, se va numi
un aparator ce acorda asistenta juridica garantata de stat, caruia i se vor prezenta materialele
cauzei pentru a lua cunostinta de ele si i se va da o copie de rechizitor iu.

117. Comparati transmiterea conform procedura generala in raport cu cateva proceduri

speciale

Trimiterea cauzei in judecata in judecata in procedura generala am descriso mai sus, deosebirea
ei de trimiterea in judecata a cauzei de infractiuni flagrante consta in ceea ca procurorul trimite
cauza fara intocmirea rechizitoriului si fara inminarea copiei de pe el invinuitului. Deosebirea
dintre trimiterea cauzei in judecata in procedura generala fata de trimiterea cauzei in judecata in
procedura speciala privind acordul de recunoastere a vinovatiei consta in incheierea acordului
de recunoastere a vinovatiei intre procuror si invinuit sau inculpat care sia dat consimtamintul de
asi recunoaste vinovatia in schimbul unei pedepse reduse. Acest acod se incheie in scris cu
participarea obligatorie a apaatorului, invinuitului sau inculpatului in cazul infractiunilor usoare,
mai putin grave sau grave. Acodul poate fi incheiat in orice moment dupa punerea sub invinuire,
adica dupa intocmirea rehizitoriului de procuror si trimiterea acestuia instantei judecatoresti, insa
pina la etapa cercetarii judecatoresti. Deosebirea dintre trimiterea cauzei in judecata in procedura
generala si procedura de suspendare consitionata a UP si de liberare de raspundere penala consta
in faptul ca la cea din urma procurorul pe linga rechizitoriu va intocmi o odonanta de suspendare
conditionata a umaririi penale, care urmeaza a fi confirmata de procurorul ierarhic superior si
anexata la materialele dosarului.
2.3 O situatie cand este posibila trimiterea in judecata , chiar daca invinuitului nu i sa
inminat sub recipisa copia rechizitoriului din cauza sustragerii de la urmarire penala.
Procurorul X care a intocmit rechizitoriul asupra cauzei penale intentate in baza art.190 al.1)
CP, a stabilit un termen de inminare a copiei de pe rechizitoriu de pina la data de 23.05.2012,
ulterior expediind instiintare despre acest lucru atat invinuitului cat si aparatorului sau. Acestia
din urma la data de 23.05.2012 nu s’au prezentat pentru inminarea copiei de pe rechizitoriu
cauzei si de a lua cunostinta de materialele dosarului, care urmeaza a fi remise in instanta de
judecata. Astfel procurorul X a trimis rechizitoriul si materialele cauzei intentate in baza art.190
al.1) CP in instanta de judecata, facind pe acesta mentiunile de rigoare precum ca invinuitul se
sustrage de la urmarirea penala prin diferite actiuni precum: nu rapsunde la telefoanele
procurorului, nu poate fi gasit la domiciliul sau in timpul zilei si nu s’a prezentat la citarea
organului de UP pentru a lua cunostinta de desfasurarea UP in nenumarate rinduri....bla bla bla
:))))))

118. Relatati despre ordinea juridica a dezbaterilor judiciare

Ordinea dezbaterilor judiciare:

 discursul procurorului
 Pledoaria aparatorului
  Replica
 Ultimul cuvint al inculpatului
In caz de pluralitate a reprezentantilor partilor, ordinea cuvintarilor este stabilita de instant

119. Comparati continutul discursului procurorului cu pledoaria avocatului in cazul

cand inculpatul a acceptatjudecarea in baza probelor administrate la faza de up

Introducerea(exordiul)- face cunoscut printr-o forma sintetica obiectul procesului, fixeaza atentia
judecatorului si creaza o atmosfera favorabila oratorului.Introducerea nu poate consta din fraze
departe de natura procesului.
Expunerea circumstantelor de fapt – naratiunea faptelor
Analiza si expunerea probelor administrate in cauza- fondul continutului discursului de acuzare
Analiza cauzelor si conditiilor ce au favorizat comiterea infractiunii
Argumentarea incadrarii juridice a faptelor
Caracteristica personalitatii inculpatului si aprecierea circumstantelor agravante sau atenuante
Consideratii privind eventual pedeapsa, actiunea civila si alte chestiuni.
Concluzie(peroratia).
Continutul pledoariei:
Structura pledoariei corespunde structurii discursului acuzatorului de stat, fiind un raspuns la
pozitia acuzarii.
Spre deosebire de acuzatorul de stat, care a re obligatia de a analiza sub toate aspectele, complet
si obiectiv, toate circumstantele cauzei, aparatorul este patruns in exclusivitate de scopul apararii
intereselor inculpatului si punerii lui intr-o lumina favorabila in fata instantei.

120. Definiti notiunea de comisie rogatorie

Pag 1079
121. Analizati procedura de adresare prin comisie rogatorie
122. Enumerati categoriile de hotarari supuse recursului pentru care nu este prevazuta
calea de atac apelul
Pag 928
123. Analizari particularitatile judecarii recursului impotriva hotararilor jud pentru
care nu este prevazuta calea de atac apelul
124. Relatati despre natura juridica a procedurii repararii prejudiciului cauzat prin
actiunile ilicite a organelorde up si ale instantelor judecatoresti
125. Stabiliti conditiile si temeiurile repararii prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite
ale oup si ale instantelor.

Pag 1059