Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect de Licență - Chiper - Gabriella
Proiect de Licență - Chiper - Gabriella
F.E.G BRAȘOV
PROIECT DE DIPLOMĂ
1
CUPRINS
MOTTO ................................................................................................................................5
ARGUMENT ........................................................................................................................6
CAPITOLUL I .....................................................................................................................7
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA .............................................................................................7
SISTEMULUI REPRODUCĂTOR FEMININ ȘI.................................................................7
MASCULIN..........................................................................................................................7
1.1SISTEMULREPRODUCĂTORFEMININ ...................................................................8
1.2SISTEMULREPRODUCĂTORMASCULIN ............................................................. 19
CAPITOLUL II .................................................................................................................. 23
GONOREEA SAU BLENORAGIA .................................................................................... 23
2.1 DEFINIȚIE ............................................................................................................... 23
2.2 ETIPATOGENIE ...................................................................................................... 24
2.3 EPIDEMIOLOGIE ................................................................................................... 26
2.4 FIZIOPATOLOGIE .................................................................................................. 26
2.5 MORFOPATOLOGIA ............................................................................................. 28
2.6 CLASIFICARE INFECȚIEI ......................................................................................... 30
2.6.1 INFECȚIA GONOCOCICĂ ACUTĂ LA BĂRBAȚI ............................................. 30
2.6.2 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ ................................................................ 31
2.6.3 INFECȚIA GONOCOCICĂ .................................................................................. 32
ACUTĂ LA FEMEI ........................................................................................................ 32
2.6.4 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ ................................................................ 32
2.6.5 INFECȚIA GONOCOCICĂ ................................................................................... 33
ORO-FARINGIANĂ ...................................................................................................... 33
2.6.6 INFECȚIA GONOCOCICĂ ANO-RECTALĂ ...................................................... 34
2.7 TABLOUL CLINIC ...................................................................................................... 34
2.7.1 SIMPTOMELE ŞI SEMNELE GONOREEI LA BĂRBAŢI .................................. 35
2.7.2 SIMPTOMELE ŞI SEMNELE GONOREEI LA FEMEI ....................................... 35
2
2.7.3 SIMPTOMELE COMUNE ..................................................................................... 35
2.8 FORME CLINICE ........................................................................................................ 36
2.9 INVESTIGAȚII ............................................................................................................ 37
2.10 DIAGNOSTIC............................................................................................................. 38
2.10.1 DIAGNOSTIC POZITIV ...................................................................................... 38
2.10.2 DIAGNOSTICUL PE FROTIURI COLORATE .................................................. 38
2.10.3 DIAGNOSTICUL PRIN CULTURI. .................................................................... 39
2.10.4 DIAGNOSTC DIFERENȚIAL ............................................................................. 40
2.11 EVOLUȚIE. PRONOSTIC. COMPLICAȚII .............................................................. 40
2.12TRATAMENT ............................................................................................................. 44
2.12.1TRATAMENTPROFILACTIC ............................................................................. 44
2.12.2TRATAMENTULMEDICAMENTOS................................................................... 45
2.12.3TRATAMENTUl IGIENO-DIETETIC ................................................................. 47
CAPITOLUL III................................................................................................................. 50
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GONOREE50
3.1ROlPROPRIU ............................................................................................................ 50
3.1.1ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE .......................................... 50
3.1.2ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMINAREA CLINICĂ A
PACIENTULUI....................................................................................................................... 51
3.1.3SUPRAVEGHEREAPACIENTULUI .................................................................. 53
3.1.4PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI POSTOPERATORIE A PACIENTULUI
CU GONOREE ....................................................................................................................... 55
3.1.5 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ALIMENTAȚIA PACIENTULUI
59
3.1.6 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EDUCAȚIA SANITARĂ A
PACIENTULUI CU GONOREE ............................................................................................. 61
3.2ROLUL DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN TRATAREA PACIENTULUI
CU GONOREE............................................................................................................................... 62
3.2.1 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMINAREA PARACLINICĂ ......... 62
3.2.2 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR ............................................................................................................... 68
3.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI .............................................................................. 74
3.3.1 FROTIUL BACTERIOLOGIC AL ORGANELOR GENITALE LA BĂRBAŢI ... 74
3
3.3.2 ANALIZA PCR .......................................................................................................... 76
4
MOTTO
5
ARGUMENT
6
CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
SISTEMULUI REPRODUCĂTOR FEMININ ȘI
MASCULIN
Diferența morfologică dintre femei și bărbați este mare, dar totuși esențială,
fiind pregnant în domeniul caracterelor sexuale.
8
Sistemul reproducător feminin este format din organe genitale interne și
externe.Organele genitale interne sunt: ovarele, trompele uterine, uterul și vaginul.
Ovarul, este glanda sexuală pereche care are o funcție gametogenă și
endocrină, producând ovule și hormoni sexuali.Ovarele sunt situate în micul bazin,
de ambele părți ale uterului; comparat cu o migdală, ovarul are greutatea de 4-8 g,
lume de 3-5 cm, lățimea de 2-3 cm și grosimea de 1 cm, iar la suprafață o culoare
roșiatică, exteriorul prezentând cicatrici și depresiuni ce au fost comparate cu cele
de pe suprafața exterioară a sâmburelui de piersică. Având o direcție puțin oblică
de sus în jos, extremitatea internă fiind orientată spre uter, iar cea externă spre
trompă, ovarul este menținut în această poziție prin ligamentul utero-ovarian, care
se intinde de la extremitatea inferioară până la uter și ligamentul tubo ovarian, care
se intinde de la extremitatea superioară până la pavionul trompei.Ovarul este
acoperit de peritoneu numai de o porțiune redusă, fiind comparat cu o ghindă
prinsă în capsula ei. La exterior ovarul este acoperit cu un epiteliu, dedesubtul
căruia se găsește un țesut conjunctiv formând albugineea. Acest înveliș acoperă
țesutul propriu ovarian constând dinr-o substanță corticală și una medulară.
9
Substanța corticală este formată dintr-un țesut conjunctiv denumit și
˶stromă conjucntivă˝. În grosimea acesteia se află niște vezicule, foliculii de Graaf,
care constituie unitatea histofuncțională a ovarului și care se pot prezenta în
diferite stadii de dezvoltare, forma inițială fiind folicului primordial format dintr-o
celulă centrală, numit ovocit, din care se va forma ovulul. În jurul ovocitului, se
găsesc celule foliculare.
Numărul foliculilor primordiali se apreciază la naștere la circa 100-200 mii
pentru fiecare ovar. În timp acești foliculi degenerează, astfel că în perioada
activității genitale ajung la maturitate circa 400-500, câte unul în fiecare lună în
timpul perioadei fertile a femeii, începând din perioada pubertății.
Foliculii primordiali cu un diametru de circa 45 µ, prezintă o serie de
transformări; ovocitul de ordinul I (diploid) se divide reducțional prin meioză
dând un ovocit de ordinul II (haploid cu jumătate din numărul de cromozomi) și un
globul polar, iar celule foliculare, prin diviziune dispuse în mai multe straturi,
formează la periferia foliculului membrana granulară. Pe măsura dezvoltării, între
celulele membranelor granulare, se formează o cavitate foliculară cu un lichid ce
conține hormonul estrogen foliculina sau estradiolul. Dezvoltarea foliculilor
ovarieni și secreția de foliculină este stimulată de hormonul foliculo-stimulant
hipofizar. În timp, foliculul se maturizează ajungând la un diametru de circa 10
mm și migrează spre suprafața ovarului pe care o rupe, expulzându-se odată cu
lichidul folicular și ovulul, astfel realizându-se ovulația. După ce a fost expulzat
din folicul, ovulul cu un diamtru de circa 150 µ, pătruzând în trompa uterină, în caz
de contact cu spermatozoid prezintă a doua diviziune de maturație, eliminând al
doilea globul polar. După eliminarea ovocitului din foliculul matur, celulele
membranei granulare se încarcă cu o substanță galbenă și umple cavitatea
foliculului formându-se ˶corpul galben˝care secretp hormonul progesteron.
Evoluția corpului galben este în funcție de evoluția ovulului. În caz că ovulul nu a
fost fecundat, corul galben suferă un proces de involuție într-un interval foarte
scurt de 11-12 zile, purtând numele de corpul galben menstrual sau catamenia.
Dacă însă ovulul a fost fecundat, corul galben se dezvoltă, ajungând la un diametru
de 2-3 cm și rămânând în această stare de funcționare timp de 5-6 luni. În acest caz
se numește corp galben gravidic sau de sarcină. El începe să se dezvolte în a doua
parte a sarcinii transformându-se într-un corp cu o structură fibroasă. Eliminarea
ciclică din ovar la femeia adultă a ovulului și pregătirea organelor genitale și a
întregului organism ca în cazul fecundației, oul să se poată nida, adică să se fixeze
10
în uter și să-și înceapă evoluția, constituie un proces complex la reglarea căruia
participă numeroase mecanisme.
Acest proces cuprinde secreția și eliminarea de gonadotropine din
adenohipofiză, în urma intervenției neurohormonilor hipotalamici de eliberare,
care sunt secretați sub influența modificărilor cantitative ale hormonilor steroizi
sexuali, precum și a unor centri situați în sistemul nervos central, care
condiționează comportamentul sexual al femeii și a căror activitate este influențată,
de asemenea, de nivelul sterolilor sexuali care circulă în sânge.
În structura anatomo-funcțională a ovarului, substanța corticală are o
importanță deosebită, în ea formându-se celulele reproducătoare și producându-se
hormonii sexuali.
Funcțiile ovarului sunt:
a) Funcția gamatogenă, ilustrată de formarea periodică începând de la pubertate
și până la menopauză a ovulelor al căror numere în ovare este fix de la
naștere.
b) Funcția hormonală, ilustrată de secreția unor hormoni sexuali specifici, cum
sunt foliculina și progesteronul, ca și a unor heterohormoni, hormoni
androgeni.
Funcția estrogenă la femeia normală negravidă constă în producerea de
hormoni estrogeni de către foliculii pe cale de maturizare. Secreția acestora se face
sub acțiunea hormonilor gonadotropi hipofizari: foliculostimulant și luteinizant.
Funcția progestativă este ilustrată de hormonii secretați de corpul galben.
Progesteronul, având valori scăzute în perioada preovulatorie, prezintă o
creștere semnificativă la 36 de ore după ovulație și apariția corpului galben
atingând valori maxime în ziua a 21-23-a a ciclului menstrual, în perioada
premenstruală valoriile fiind mai reduse.
Ovulația și dezvoltarea morfologică a corpului galben este stimulată de
hormonul luteinizant. Corpul galben odată format se consideră că evoluează și
secretă autonom, fapt ce explică durata fixă, limitată la 14 zile a perioadei
postovulatorii, indiferent de mărimea ciclului menstrual.Funcția androgenă este
evidențiată prin secreția hormonilor androgeni sub influența gonadotropinelor
hipofizare.
Substanță medulară conține fasciule de fibre musculare netede și terminații
nervoase, precum și țesut conjunctiv fibros, bine vascularizat, ea având un rol
important în buna funcționare a ovarului și în secreția de hormoni.
11
Tuba uterină sau trompa uterină se prezintă ca un organ pereche, de forma
tubulară, care conține un oviduct și un spermaduct, are o lungime de 10-15 cm,
fiind așezată de o parte și de alta a uterului și având roul de a conduce ovulele de la
suprafața ovarului până șa cavitatea uterină și de a permite spermatozoizilor,
pătrunși în uter. Intrarea în contact cu ovulul, întrucât fecundarea are loc în
interiorul trompei.
Trompa uterină are forma unui conduct cilindric cu o extremitate externă
care se prinde de ovar prin ligamentul tubo-ovarian și o extremitate internă care
este în contact cu corpul uterului.Extremitatea externă are forma de pâlnie orientată
spre ovar și poartă numele de pavilionul trompei uterine sau infundibulul trompei
uterine, pereții acestuia fiind secționați sub forma unor franjuri. Unul din aceste
franjuri, care este mai lung, denumit și franjul ovarian, se fixează pe ovar,
Acest franj ovarian asigură legătura între ovar și pavilionul trompei.În
fundul pavilionului trompei se găsește orificiul abdominal al trompei, care asigură
legătura cu cavitatea peritoneală sau abdominală.
În partea opusă a acestui orificiu, trompa se deschide în cavitatea uterină,
prin orificiul uterin al trompei. La exterior, trompa este învelită într-o tunică
seroasă, în care se găsește țesut conjunctiv care formează tunica adventice. Sub
aceasta, urmează tunica musculară formată din mușchi netezi longitudinali, situați
În partea externă și mușchi circulari situați în partea internă.Sub tunica
musculară se găsește tunica submucoasă și mucoasă.Acestea din urmă este
prevăzută cu un epiteliu ciliat, prezentând numeroase cute, iar ovulul eliminat de
către ovar și de pătruns în pavilionul trompei este favorizat în înaintarea sa spre
uter de către mișcările cililor și mișcările peristaltice ale pereților trompei.
În treimea externă a trompei, ovulul intră în contact cu spermatozoidul,
producându-se fecundația, după care oul migrează spre cavitatea uterină.Inflamația
trompei se numeste salpingită.
Uterul reprezintă un organ cavitar așezat în partea mediană a cavității
pelviene, fiind situat între vezia urinară și rect. El are rolul de a menține ovulul
fecundat (oul) care pătrunde din trompă prin orificiul uterin, de a-i asigura o bună
dezvoltare și de a produce expulzarea fătului la sfârșitul perioadei
gravidității.Uterul se prezintă aproximativ ca o pară cu porțiunea mai mare în
partea superioară, iar cea mai mică în partea inferioară, lungimea lui este de 6-8
cm, iar grosimea în jur de 2-3 cm. Acest organ este turtit anteroposterios, cavitatea
Corpul uterului în plan frontal prezintă două unghiuri numite ˶coarnele uterine˝.
12
Porțiunile mai importane sunt: porțiunea superioară, cea mai largă numită și
fundul uterin: porțiunea mijlocie, numită și corpul uterin și porțiunea inferioară,
numită colul uterin care se continuă cu vaginul, proeminând în interiorul acestuia.
Colul uterin are o porțiune supravaginală și una vaginală, asemănată cu cu
extremitatea anterioară a unui pește, corpul uterului este ușor aplecat înainte,
formând cu axa colului un unghi cu deschidere anterioară, constituind ceea ce se
cheamă anteflexia fiziologică a uterului.Atunci când vezica urinară este goală,
fundul uterului este aplecat înainte, corpul ,uterului are o poziție aproape
orizontală, iar colul uterin are o direcție posterioară, poziția aceasta constituind
așa-numită anteversie fiziologică a uterului.Cavitatea uterină în zona fundului este
mai largă, se reduce în diametru când ajunge la col, la nivelul acestuia formând
istmul și se lărgește din nou la nivelul colului, dând naștere canalului cervical cu o
lungime de 2-3 cm și aspect fuziform.Canalul cervical comunică cu vaginul prin
orificiul extern al uterului.În cavitatea uterină se deschid de o parte și de alta
orificiile uterine ale trompelor.Ca structură, peretele uterin are o grosime de circa 1
cm, la exterior fiind invelit de peritoneu, ce formează tunica seroasă, sub care se
găsește tunica musculară bine dezvoltată.
13
FIG 1.2 UTERUL
Țesutul muscular este format din mușchi netezi așezați în trei straturi cu
fibre încrucișate și fibre în arcuri de spirală care în perioada gravidității se
hipertrofiază pentru a putea menține sarcina.Sub tunica musculară se găsește tunica
mucoasă care căptușește cavitatea uterină, ea fiind formată dintr-un epiteliu
cilindric, ciliat, din corion și din glande tubulare.Acestea numite, glande uterine
când se găsesc în corpul uterului și glande cervicale, pătrund în peretele uterului
până în musculatură, secreția lor fiind un mucus cu o reacție alcalină.Corpul
uterului în interior este acoperit cu o mucoasă netedă, în timp ce mucoasa cervicală
prezintă pliuri transversale pe fața anterioară și posterioară. Mucoasa uterină sau
endometrul suferă modificări ciclice sub acțiunea hormonilor estrogeni și a
progesteronului.Acestea se pot sistematiza după cum urmează în cazul unui ciclu
menstrual, prezentat în figura următoare.
Fazele sunt următoarele:
1) Faza estrogenică: caracterizată prin proliferarea mucoasei uterine până
la a 14-a zi a ciclului
2) Faza estrogeno –profilerativă, în care se produce ovulația, situată între
a 14-a zi și a 18-a zi a ciclului.
14
3) Faza estrogeno-progesteronică, care durează până la apariția
menstruației și începe din ziua a 18-a a ciclului,
În ultima fază se produc modificări în stratul funcțional al mucoasei uterine
cu descuamare și hemoragie relativ mică, care durează în jur de 3 zile, constituind
menstruația. În timpul menstruației celulele corionului se înmulțesc, mucoase se
îngroașă, vasele sanguine se dilată, mai ales capilarele venoase, apăsând asupra
epiteliului uterin care se rupe, desfăcându-se în cea mai mare parte.Ruperea vaselor
produce scurgerea sângelui cu o durată de câteva zile, odată cu aceasta eliminându-
și fragmentele din epiteliu.
15
Prezența unor dureri abdominale sau pelviene, care apar înainte/după și în
timpul menstruației, constituie dismenoreea.
Vaginul reprezintă organul genital feminin care permite efectuarea
actului sexual. Ca structură se prezintă ca un canal musculo-membranos, turtit
antero-posterior, cu o lărgime de circa 2,5cm și o lungime de 8-14 cm. Vaginul
continuă uterul fiind delimitat în porțiunea superioară de colul uterin, iar în
porțunea inferioară de vulvă și vestibulul vaginal, axa mare a acestuia fiind
îndreptată oblic de sus în jos și dinapoi înainte, formând cu uterul un unghi deschis
înainte.
La vagin, anatomia descrie o față posterioară, care este în contact cu
peretele anaterio al rectului, o față anterioară în raport cu uretra și vezica urinară.
Porțiunea superioară a vaginului se inseră imprejurului colului uterin, la acest nivel
formânduse așa-zisul ˶fund de sac vaginal˝ la care deosebim un fund de sac
posterior, anterio și două laterale.Partea inferioară a vaginului se deschide ăn
vestibulul vaginal sau vulvă, unde în mod normal, la femeia care nu a avut un
contact sexual se găsește o membrană transversală de fiferite forme, numită himen
și care prezintă unul sau mai multe orificii ce permit scurgerea sângelui menstrual.
În ceea ce privește structura vaginului, pereții acestuia au o grosime
de 0,3 -0,4 cm, fiind alcătuiți dintr-o tunică musculară formată din mușchi netezi
cu fibre longitudinale și circulare, în partea inferioară fibrele musculare circulare
formând sfincterul inferior al vaginului.Sfincterul superior al vaginului este format
din mușchi ridicători anali, care vin ăn contact cu vaginul în porțiunea sa
mijlocie.În interior, vaginul este acoperit de o tunică mucoasă care formează pe
pereții vaginului niște cute transversale.
În dinamica sexuală, vaginul are un rol important, astfel încât primul
răspuns sexual la o excitație erotică de natură somatică sau psihică constă în
lubrifierea vaginului care apare dupa 10-30 secunde de la începerea
excitației.Lubrefierea acestuia a fost comparată cu o transpirație a mucoasei
datorită vasodilatației intense a plexului venos care înconjoară canalul vaginal. În
timpul fazei de excitație sexuală se constată o dilatare și o alungire a vaginului,
ajungând sau chiar depășint 10-11 cm.
Vaginul are rolul de receptor pentru sperma ejaculată.Mobilitatea și
viabilitatea spermatozoidului este diminuată de ph-ul acid și este favorizată de cel
alcalin: normal, ph-ul vaginului este de 4-5.
16
Lubrifierea mucoasei vaginale are o acțiune de tamponare a ph-ului
vaginal acid, favorizând motilitatea și viabilitatea spermatozoidului.Lunar prin
vagin se scurge sânge menstrual, iar în timpul nașterii permite expulzarea fătului.
17
Glandul este situat în continuarea corpului clitorisului, fiind acoperit parțial
sau total de un repliu care are forma unui capișon, format din unirea extremitățiilor
anterioase ale labiilor mici.
Inervația clitorisului este dată de nervul dorsal, care formează un plex nervos
la nivelul glandului clitoridian și în corpii cavernoși. Fibrele nervoase vegetative
vin în contact cu corpusculii Pacini, care sunt într-un număr mai mare la nivelul
glandului.
Mamele sunt organe glandulare, așezate de o parte și de alta a sternului în
regiunea toracală anterioară. Rudimentare la bărbat, fără activitate secretorie,
prezintă o importanță deosebită la femeie, dezvoltându-se progresiv, începând din
perioada pubertății până la vârsta adultă.Deși embriologic, sunt de origine
tegumentară datorită faptului că din punct de vedere clinic și funcțional sunt strând
legate de organele genitale, sunt prezentate alături de acestea.Corpul mamelei este
format dintr-un parenchim glandular sau glanda mamară cu un sistem foarte
ramificat de canalicule și stroma formată din țesut conjunctiv și gras, adăpostind în
interiorul lui structurile parenchimatoase.Glanda mamară este formată din circa 10-
25 de glande, elementare sau lobi divizați prin septe conjunctive în lobuli. Stroma
corpului mamelei are o structură conjunctivo-adipoasă, străbătută de numeroase
formațiuni sanguine limfatice și nervoase și de o rețea capilară bogată. Fiind
organe hormono-dependente, mamele se caracterizează prin modificări morfo-
funcționale legate de etapele de vârstă și de stările fiziologice ale femeii.
Sistemul complex homeostatic al organelor genitale feminine este
gonadostatul feminin, realizată prin complicate mecanisme neurohormonale, un rol
important revenind sistemului hipotalamo-hipofizar.Hipofiza este o glandă
endocrină așezată la baza creierului în șaua turcească, formată din adenohipofiză și
neurohipofiză, iar fiecare la rândul lui este alcătuit din hormoni care contribuie la
dezvoltare sistemului reproducător feminin. Hormonii adenohipofizei sunt
următoarele: folicostimulant (FSH), luteinizant(LH-la femeie), hormonul
stimulator al celulelor instertițiale ( ICSH-la bărbat), prolactina (PR; PRL), de
creștere (STH, somatropina, sau GH ), tiretropina (TSH), hormoni de stimulare al
melanogenezei (MSH), corticotropina (ACTH).
Hormonii neurohipofizei sunt: ocitocina, care determină contracția
mușchiului uterin în perioada de expulsie în timpul nașterii, favorizează expulsia
laptelui prin acționarea celulelor mioepiteliale, este secretată de stimularea
mamelonară specifică când stimulii plecați regiunea mamelonară ajung la
18
hipotalamus, poate surveni în timpul actului sexual când stimulii reflecși organelor
sexuale feminine ajung la hipotalamus, iar al doilea hormon este vasopresina sau
ADH, care la efecte fiziologice nu are efecte vasopresoare.
19
sanguine. În interiorul citoplasmei acestora, care înconjoară un nucleu central, se
găsește un reticul endoplasmic agranular bine dezvoltat, mitocondrii, incluziuni,
lipide, lizozomi și uneori pigmenți liposolubili.Celulele Leydig secretă
testosteronul, cărui cantitate este apreciată la circa 7 mg/24 ore.
Canalul deferent, are o formă de tub, continuând canalul epidimar, din
regiunea cozii epididimului, îndreptându-se în sus, trecând prin canalul inghinal,
ajunge în cavitatea pelviană, iar la nivelul fundului vezicii urinare prezintă o
porțiune dilatată, ampula canalului deferent.De aici grosimea canalului deferent se
subțiază, iar prin unire cu gâtul veziculei seminale dă naștere canalul
ejaculator.Canalul deferent la om, are o lungime de 35-45 cm și un diametru în jur
de 2,5 mm, în interior având o mucoasă formată dintr-un epiteliu prismatic,
pseudostratificat, iar la exterior o tunică musculară bine dezvoltată.Începând de la
testicul și până la orificiul abdominal al canalului inghinal, canalul deferent
împreună cu vasele, nervii și mușchii cremaster, formează cordonul spermatic de
care este suspendat testiculul.
20
Veziculele seminale, în număr de două au forma unor săculeți, și constituie
un rezervor unde este depozitată sperma,produsă de testicul.Așezate la baza
prostate, între vezica urinară și rect, ele produc cea mai mare parte din lichidul
spermatic. Mucoasa care le căptușește este acoperită cu un epiteliu simplu și
secretă un lichid transparent, incolor. Având o formă de pară cu vârful în jos, prin
racordarea porțiunea mai subțiri cu partea terminală , a canalului deferent se
formează canalul ejaculator. Canalele ejaculatoare în număr de două, se găsesc în
grosimea prostate și se deschid în uretra prostatică.
Prostata, este o glandă anexă,cu formă ovoidală, înconjurând ca un manșon
prima parte a uretrei. Ea este formată dintr-o capsulă fibroasă, și dintr-o stromă
conjunctivo-musculară, care conține circa 30-50 glande, ale căror canale se deschid
în lumenul uretrei, unde se varsă lichidul prostatic, lăptos, fluid și tulbure, cu o
reactive slab alcalină, care are o acțiune fluidifiantă asupra spermei emise,
influențând favorabil motilitatea spermatozoizilor.În structura prostate, intră un
mușchi neted, mușchiul prostatic care constituie al doilea sphincter
uretral.Contracțiile lui favorizează eliminarea lichidului prostatic care se amestecă.
Glandele bulbo-uretrale sau Cowper,sunt în număr de două, dreapta și
stânga, situate sub prostate, au mărimea unui bob de mazăre și secretă un lichid
clar de culoare alb-gălbuie, vâscos, pe care îl varsă în uretra peniană, intrând astfel
în compoziția lichidului spermatic în momentul ejaculării.
Organul genital extern al sistemului reproducător masculine este reprezentat
rădăcină și o porțiune mobile.Rădăcina se găsește în perineu, fiind fixate de oasele
pubiene și ischiatice.Porțiunea mobilă cuprinde corpul penisului și glandul. Corpul
penisului are forma unui cilindru puțin turtit, este acoperit de o piele fină, mobile.
Glandul penisului se găsește situate la extremitatea liberă a corpului, având o
formă aproape conică, descriindu-se un vârf și o bază.Suprafața glandului este
acoperită cu o tunica fibro-elastică numită albuginee.În structura penisului se
descriu corpii erectile care produc rigiditatea penisului, favorizând actul sexual.
Acestea sunt corpii vernoși ai penisului și corpii spongioși al uretrei.Suprafața
penisului este bogată în terminații nervoase, mai ales pe fața internă a prepuțului,
în regiunea frenului și a glandului unde se găsesc corpusculii senzitvi speciali.
Uretra, se prezintă sub forma unui canal care se întinde de la fundul vezicii
urinare până la orificiul extern al uretrei sau meatul uretral care se deschide în
vârful glandului. Se descriu trei porțiuni:
21
1) Uretra prostatică, care trece prin prostată, în ea deschizându-se în canalele
ejaculatoare și canalele excretoare ale prostatei. În apropierea orificiului de
evacuare a vezicii urinare, uretra este înconjurată de fibre musculare netede
circulare, formând sfincterul intern al uretrei.Uretra prostatică are o lungime
de 3-4 cm.
2) Uretra membranoasă se găsește în regiunea perineală, ea având un sfincter
uretral extern, lungimea este de 1-2 cm.
3) Uretra peniană, străbate penisul pe întreaga lungime a acestuia deschizându-
se la vârful glandului prin meatul uretral, lungimea ei fiind de 10-14 cm.
Scrotul, este o formațiune anatomică tegumentară în care se găsesc
testiculele. Peretele scrotului este format din mai multe straturi: la exterior dintr-o
piele subțire, elastică, pigmentară, încrețită, cu glande și peri rari. În zona mediană,
se găsește o cută, numită rafeul scrotului care în interior formează un perete
conjunctiv, ce delimitează două compartimente numite burse care conțin fiecare
câte un testicul. Sub tegumente se găsește dartosul, format din fibre musculare
netede, care participă, la formarea peretului dintre burse și întervine în încrețirea
pielii pe scrot. În continuare, spre interior se găsesc succesiv: tunica celulară,
formată din țesut celular lax; tunica musculară formată din fibre striate; tunica
fibroasă și tunica vaginală care este în contact cu albugineea testiculului.
Scrotul are un rol important în reglarea și menținerea temperaturii locale cu
2-3 grade inferioară temperaturii corpului, condiție importantă pentru asigurarea
unei spermatogeneze normale. Procesul de spermatogeneză este defavorizat de
temperaturi mai ridicate, aspect ilustrat în atrofiile testiculare observate în cazurile
când testiculele nu au coborât în scrot (criptorhidie).
Funcția de reproducere la bărbat, precum și secreția internă și internă a
gonadelor sunt sub controlul sistemului nervos central ( cortex, sistem limbic) și
sub controlul sistemului hipotalamo-hipofizar care funcționează pe baza unui
mecanism de ˶feed back.˝
Întreg acest ansamblu complex la care participă și alte glande endocrine
constituie ceea ce se cheamă gonadostatul masculin.Funcția de reproducere la
bărbat este influențată și de intervenția altor glande endocrine, în afară de
hipofiză.Astfel tiroida, suprarenalele, și heurohipofiza intervin direct sau prin
intermediul hormonilor adenohipofizari, tireotropi și corticotropi, modificând
funcție de secreție și excreție a testiculelor.
22
CAPITOLUL II
GONOREEA SAU BLENORAGIA
2.1 DEFINIȚIE
2.2 ETIPATOGENIE
PI G
LI ONOC
24
Aceștia joacă un rol important în aderența gonococilor între ei și de celulele
epiteliale ale mucoasei uretrale.
Întârzierea fenomenului de fagocitarea bacteriei de către
polinuclearele neutrofile se realizează prin:
a) Structura chimică și antigenică, în unde pilii sunt formați din proteine și din
mci cantități de hexoze.
b) Membrana externă, formată din proteine , dispuse în pereche, o pereche
principală este cuplată cu una secundară, care are o masă moleculară mai
mică, masa moleculară a celor 2 proteine, precum și caracterul antigen sunt
specifice fiecăreia și sunt carateristice pentru fiecae serotip de gonococ.
c) Stratul peptidoglicanic, format din acid muramic, alanină, acid glutamic șu
acid diaminopimelic.
d) Membrana citoplasmatică are o structură complexă.
Gonococul, are două antigene majore: antigenul proteic care se găsește în
pili și membrana externă; și antigenul polizaharidic care se află în peretele
celular.Aceste antigene declanșează formarea de anticorpi, mai ales cel proteic,
cel polizaharidic fiind mai puțin imunogen.
Patogenitatea gonococului depinde de fixarea lui la nivelul mcuaoselor și
invadarea acestora înainte de a fi îndepărtate de fluxul urinar și de mucus, ca și
de mijloacele naturale de apărare ale gazdei. Poarta de intrare o constituie, la
ambele sexe, mucoase uretrală,care poate fi și la nivelul mucoasei colului
uterin, mucoasei anale și conjunctivitei în timp ce mucoasa vaginală și bucală
constituie din epiteliu pavimentos pluristratificat, nu pot fi străbătute de
gonococ. Fixarea labilă a gonocilor pe mucoasa uretrală permită acestora să se
deplaseze pe suprafața mucoasei epiteliale și să extindă infecția locală și să se
detașeze pentru a infecta partenerii. După fixare, ajung în 3 zile în țesut
conjunctiv subepitelial, unde se înmulțesc și eliberează diferite substanțe
chimice și enzimatice, determinând o reacție inflamatorie.
25
2.3 EPIDEMIOLOGIE
2.4 FIZIOPATOLOGIE
26
5. Recurgerea din ce în ce mai frecventă la produse anticoncepționale
administrate pe cale bucală
În funcție de locul introducerii inițiale a infecției gonococice, este
obișnuit să se facă distincția între următoarele tipuri de gonoree:
a) Genital (gonoree urogenitală);
b) Extragenital (afectarea gonoreică a ochilor, a faringelui și a rectului);
c) Diseminată sau metastatică (gonoree complicată).
După pătrunderea unei infecții gonococice în organismul noului său gazdă,
parazitul aproape instantaneu cu ajutorul pili (zone de atașament) este fixat ferm
la celulele epiteliale și după 1-2 zile este posibil să se detecteze agentul patogen
în procesul de cercetare de laborator. Fagocitoza incompletă caracteristică unei
leziuni gonococice conduce la faptul că microorganismele viabile se deplasează
în stratul subepitelial unde își formează coloniile și, provocând distrugerea
epiteliului, pătrund în vasele limfatice ale organelor genitale. Ca rezultat,
fagocitele se îndreaptă către locul acumulării lor, ceea ce provoacă secreții în
uretra (exudatul care conține o cantitate mare de agent patogen) și în stratul sub
infiltrarea epiteliului, care poate persista mult timp chiar și după ce parazitul
este ucis. Deseori există o înlocuire a infiltrației cu țesut cicatricial, după care se
formează stricturi (îngustarea uretrei).
În ciuda faptului că gonococii nu se pot mișca independent, inflamația
acoperă treptat noi zone ale stratului superior al membranei mucoase datorită
răspândirii limfogene a agentului patogen.
Adresarea la medicul specialist, târziu, nerespectarea medicamentației și
indicațiilor terapeutice sau întreruperea tratamentului prescris, poate favoriza o
extindere a infecției la vezica urinară, prostată, epididim, testicul sau chiar la
alte organe precum și la articulații. Netratată corespunzător, produce sterilitate
prin blocarea căilor de eliminarea a spermatozoizilor.
27
2.5 MORFOPATOLOGIA
Cel mai adesea, infecția gonoreică este transmisă sexual (cu contact
genital). În acest caz, sursa de infecție este o persoană bolnavă care suferă de o
formă asimptomatică sau ușoară de gonoree.
Există câteva modalități de infectare:
1. Patologia sexuală este cea mai frecventă dintre ele din populația adultă.
Bacteriile trec la partenerul sexual după contactul neprotejat.
2. Contact și mod de uz casnic. În cazul în care casa utilizează prosoape
comune, covorașe sau lenjerie de pat, apoi mai puțin de un procent din
cazuri, este posibil să se infecteze accidental. Bacteriile trăiesc foarte
puțin în afara corpului uman.
3. Contact și mod de uz casnic. În cazul în care casa utilizează prosoape
comune, covorașe sau lenjerie de pat, apoi mai puțin de un procent din
cazuri, este posibil să se infecteze accidental. Bacteriile trăiesc foarte
puțin în afara corpului uman.
Efectul infecției asupra organismului sunt prezentate ca simptome generale,
unde blenoragia poate da o stare de oboseală, slăbiciune generală, antrenând o
depresie psihică. Simptomatologia clinică este diferită la bărbat și la femeie; la
bărbat,în majoritatea cazurilor, se prezintă ca o boală acută și numai prin absența
îngrijirii sau al tratamentului se cronicizează.
Se manifestă prin inflamarea uretrei, la circa 3-5 zile după contact sexual,
jenă la urinare, usturime intensă, apariția unei scurgeri, inițial transparente, care
devine purulentă cu o culoare galben-verzuie.
La femei, se produce inflamație vaginului și al uretrei, care se extinde la uter
anexe, peritoneu, cu simptome de arsuri pe uretră, urinări dese și sânge în urină. La
compresiunea pe uretră, apare o scurgere purulentă de culoare galben-
verzuie.Simptomele se atenuează foare rapid, după 5-10 zile de la infecție.
Netratarea la timp a infecţiei cu gonoree poate duce la complicaţii grave.
28
Secreția
matinală, picătura
˶bonjour˝
29
Figura 2.5.2 Conjunctivita gonococică la copii
30
terminală, erecțiile sunt frecvente și dureroase, apar poluțiile nocturne și
hemospermie
31
2.6.3 INFECȚIA GONOCOCICĂ
ACUTĂ LA FEMEI
32
2.6.5 INFECȚIA GONOCOCICĂ
ORO-FARINGIANĂ
34
2.7.1 Simptomele şi semnele gonoreei la bărbaţi
35
2.8 FORME CLINICE
36
2.9 INVESTIGAȚII
37
2.10 DIAGNOSTIC
38
Colorație Gram este mai complicată, poate fi totuși efectuată în orice
laborator și are drept scop să facă diagnosticul diferențial între gonococ, care este
Gram negativ și pseudogonococi sau mimae, care au același aspect morfologic dar
sunt Gram pozitiv.
Imunofluorescența poate fi folosită ăentru identificarea gonococilor pe frotiu
obținut din secrețiile patologice. Sensibilitatea ei depinde de natura conjugatului de
fluoresceină, de numărul de gonococi din produsul patologic, de experiența celui
care o efectuează.Această metodă e mai rentabilă decțt culturile pentru
identificarea gonococului din leziunile cutanate, lichidul articular și prostatic este
mai laborioasă, necesită numai aparatură și personal calificat.Este o metodă de
cercetare și are eficiență mică în diagnosticul curent și preț de cost ridicat
39
Gonoreacția, utilizând un antigen sensibil va putea fi de folos în precizarea
diagnosticului numai în cazul complicațiilor grave când se poate induce o
reactivitate imunocelulară întinsă.
40
La noul-născut, transmisia se face în momentul naşterii şi se traduce printr-o
oftalmie gonococică. Diagnosticarea este uneori dificilă din cauza localizărilor
atipice: stomatită şi faringită (după raport orogenital), anorectită, endocardită sau
meningită consecutivă unei atingeri a faringelui. Diagnosticul trebuie să fie
confirmat printr-un examen de laborator, direct (frotiu) sau după cultură, realizate
pornind de la prelevatul local.
Complicațiile infecțiilor locale sunt puțin mai rare datoriă eficienței
terapeutice a chimio și antibioterapiei. Simptomele trebuie bine cunoscute,
deoarece nediagnosticarea corectă produce o serie de tulburări funcționale, iar
datorită simptomatologie minime, care sunt neglijate de bolnav pot constituii
focare grave de infecție.
Complicațiile se clarifică, astfel:
1. Locale, regionale ( de vecinătate)
2. Generale ( la distanță)
Complicațiile locale la bărbat sunt uretrale și peniene: balanita, morganitele,
litritele, cowperita, periuretrita și stricturile uretrale.
Balanita este un eritem difuz al mucoasei balano-prepuțiale, care este
acoperită de o secreție sero-purulentă, uneori abundentă.Bolnavii acuză senzații de
usturime, arsuri, înțepături sau de prurit local.
Morganitele se datoresc localizării infecției în glandele intraceptiale de
lacunele Morgagni.Diagnosticul se precizează prin uretro-scopie, care arată o
congestie mai accentuantă în jurul orificiilor glandelor respective.
Litritele se datoresc localizării infecției la glandele Littre.Clinic se decelează
sub forma unor mărgele.Uretroscopia arată mucoasa denivelată de mici tumorete
roșii sau galbene de mărimea unei gămălii de ac sau bob de mazăre.
Cowperita este mai rară și reprezintă localizarea infecției gonococice la
nivelul glandei Cowper.Clinic se decelează o tumoretă în regiunea perineală
înaintea și înafara anusului de o parte și de alta a bulbului uretral.
Periuretrita este propagarea gonococului asociat cu piogeni în țesuturile din
jurul uretritei.Se manifestă clinic prin dureri permanente pe traiectul uretrei, erecții
dureroase și scurgeri uretrale purulente.
Stricturile purulente sunt complicații tardive ale unei gonoree neglijată sau
prost tratată.
Complicațiile locale la femei sunt: skenita și bartholinita.
41
Skenita este inflamația glandelor Skene care sunt situate la o parte și de alta
a meatului urinar. Afectarea lor este relativ frecventă și poate avea loc în toate
formele de infecție gonococică, fiind descrisă în formă acută și cronică.În forma
acută care este foarte rară se observă un edem în jurul meatului urinar, cu jenă la
micțiune și cu senzații locale de arsuri, înțepături sau prurit. În formele cronice se
pot observa mici tumorete circumscrie în jurul orificiilor glandelor, iar prin
exprimarea lor apare o secreție muco-purulentă.
Bartholinita este reprezentată de infecția glandei Bartholin, și se prezintă în
formă acută sau cronică.În forma acută se observă o tumefacție la nivelul labiei
mari, de mărimi variabile până la un măr, acoperită de tegumente roșii, lucioase și
edemețiate. La palpare se percepe fluctuență, și o sensibilitate marcată. Bolnava
acuză spontan dureri mari ce iradiază spre regiunea inghinală și coapse asociate cu
alterarea stării generale, și febră mare. Dacă nu se face drenarea( pe fața internă a
labiei mari) poate fistuliza spontan.În forma cronică, durerile locale sunt moderate
și intermitente. La examenul local se constată o tumefacție a extremității
posterioare a labiei mari, dură, sensibilă, de regulă fistulizată, iar la presiune apare
puroi.
Complicațiile regionale la bărbat sunt: prostatita și epididimita.Prostatita se
produce datorită propagării infecției la prostată.Rareori este separată de regulă
fiind asociată, și cu infectarea veziculelor seminale sub forma unei prostato-
veziculite. Au de obicei evoluție cronică și mai rar una acută.
Epididimita este de regulă unilaterală, mai rar bilateral, în forma acută
bolnavul acuză, dureri accentuate în hemiscrotul, care este edemețiat, roșu iar
epididimitul mărit de volum, foarte sensibil, iar în forma cronică, evoluția clinică
este puțin mai zgomotoasă. Bolnavul acuză o jenă dureroasă ușoară, iar epididimul
pare îngroșat. Pot produce tulburări de spermatogeneză, sau chiar azoospermie; în
afectarea bilaterală, pot conduce la sterilitate.
Complicațiile regionale la femei sunt: anexita și pelviperitonita.Anexita
apare datorită propagării infecției gonococice la trompa uterină și ovar, În general
salpingele prezintă leziuni predominante, ovarul fiind mai puțin sau deloc
afectat.În forma acută, bolnava acuză dureri în pelvis sau predominanță într-o fosă
iliacă, care iradiază spre coapsă, sacru, coccis lombe sau vezica urinară. Se
însoțește de tenesme rectale, cistalgii, grețuri, vomismente sau metroragii. Bolnava
este febrilă cu starea generală alterată. În forma cronică, bolnava este afebrilă,
42
starea generală neafectată, dureri locale moderate, iar la tușeu vaginal se palpează
anexa mărită de volum, dureroasă dură și sensibilă la presiune.
Pelviperitonita este o complicație foarte rară, întâlnită la fete, tinere
căsătorite recent și foarte rar la femei adulte. Poate fi secundară unei salpingite.
Clinic prezintă toate semnele unei iritații peritoneale cu febră mare, durero
pelviene accentuate și starea generală alterată.
Complicațiile generale sunt comune ambelor sexe, ele sunt rare și se
realizează prin bacterimii cu localizări în diferite țesuturi, organe sau septicemie.
Complicațiile articulare pot afecta o singură articulație ( mono-artrita) sau
mai multe articulații ( poliartrite)
Complicațiile oculare sunt grave și cuprind: conjunctivita gonococică a
noului-născut, prin infecția de la mamă, în timpul nașterii. Reapariția acesteia,
reactualizează, procedeul Crede, cu instilarea de nitrat de argint 1% în sacul
conjunctival în scop profilactic.
Complicațiile cutanate sunt rare și îmbracă mai multe aspecte clinice:
1. Sindromul cutanat compus format dintr-o erupție polimorfă, alcătuită
din macule, papule, papulo-vezicule, pustule, bule.
2. Ectima gonococică, este foarte rar observată cu localizare perigenială.
3. Abcesele cutanate sunt secundare unei diseminări, hematogene unice
sau multiple, fistualizate cu localizare la extremități, genital sau
perigenital.
4. Keratodermia gonococică, , este excepțional de rară.
43
Complicațiile cardio-vasculare cuprind pericardita sero-sanguino-lentă sau
prezența gonococilor în exudat și endocardita cu evoluție mai benignă decât cea
streptococică.S-au descris și tromboflebite ale venelor pelvine, datorită endotoxinei
gonococie.
Complicațiile nervoase cuprind meningită gonococică, mielită sau nevrite
periferice.
Septicemia gonococică este rară, dar se poate prezenta sub forma unei febre
ridicate, endocardită, meningită și forma mai frecvent sub forma unei bacteriemii
însoțită de erupții cutanate inițial și de manifestări articulare ulterior.
2.12 TRATAMENT
2.12.1 TRATAMENT PROFILACTIC
44
Tratamentul chirurgical se aplică doar în cazul complicațiilor de tip abces, și acesta
impune drenare și excizie.
45
Megacilline-forte 4.000.000 U.I ( 3.600.000 U.I penicilină G cristalină+
4.000.000 U.I clemizol-penicilin), o singură injecție intramuscular asociată în
același timp cu 1 g probenecid dă vindecări până la 97,9%.
Ampicilina administrată în doza unică de 2 g ( Siboulet) dă vindecări în 94%
din cazuri.Administrată în doză unică de 3,5 g asociată cu 1 g probenecid și s-au
obținut vindecări variabile între 90-95 % din cazuri.
Kanamicina în doză unică de 2 g intramuscular dă vindecare de 96,4 % la
bărbații cu infecție gonococică acută și 93,4 % la femei.Nu decapitează sifilisul,
trebuie administrată cu prudență fiind nefrotoxică și nu se recomandă la gravide.
Gentamicina în doză de 240 mg ( 3 flacoane a 80 mg), într-o singură injecție
intramusculară dă vindecări în 87, 2% din cazuri, se elimină pe cale renală sun
formă activă. Fiind un antibiotic de rezervă pentru infecțiile grave nu se recomandă
tratamentul infecției gonococice.
Spectinomicina sau trobicinul se administrează intramuscular în doză unică
de 2 g la bărbat și 4 g la femei. Este bine tolerată, produce reacții adverse rare și
minime ca: dureri locale, erupții urticariene, stări subfebrile, frison, amețeli,
scăderea hemoglobinei, tulburări în metatbolismul creatininei și ureei sanguine,
care pot crește temporar.
Rifampicina administrată în doza unicp de 0,6-0,9 g înainte de masa de
dimineață, dă vindecări până la 88 % în doză de 1,2 g repetată la 24 de ore,
procentul vindecării crește până la 99 %.Este bine tolerată, poate produce în unele
cazuri tulburări dispeptice tranzitorii, se va atrage atenția bolnavilor că produce
colorația urinilor în roșu.
Vibramicina administrată în doza unică de 300 mg ( 3 capsule a 100 mg ),
înainte de masa de dimineață, dă vindecări până la 95-96% din cazuri, ca reacții
adverse se citează tulburări dispeptice discrete sau uneori foarte accentuate și în
rare cazuri o stare generală foarte proastă apropiată de colaps.
Tetraciclina în doză de 2 g pe zi, 5 zile dă rezultate inconstante și nu poate fi
indicată în tratamentul gonoreei.
Thiampenicholul, se administrează în doză unică de 2,5 g după masa de
seară, se absoarbe rapid, atingând concentrația serică de 10-15 mcg/ml. Se elimină
prin urină în formă activă ( 60-70 % din doza administrată), în primele 24 de ore
atingând o concentrație de 3-50 mcg/ml.
46
La gravidele care nu tolerează penicilina se administrează eritromicina 2,5 g
după masa de seară, cu eficacitate de 94,4 % din cazuri. Nu este indicată de
gravidele care au insuficiență hepatică.
Vaccinul antigonococic, este administrat în scopul de a stimula, formarea de
anticorpi antigonococici IgA, cu acțiune la nivelul mucoaselor uro-genitale. Se
speră că vaccinurile formate din pili gonococilor vor avea acțiune mai eficace.
În infecțiile mixte, cum ar fi în cazul gonococului asociat cu T. Vaginalis, se
tratează mai întâi trichomonaza uro-genitală printr-o doză unică de 2,5 g
metronidazol sau 2 g fasigyn, iar după 24 de ore se face tratamentul infecției
gonococice. Ordinea tratamentului este impusă de constatarea prezenței
gonococului în fagozomii T.Vaginalis.Dacă se începe tratamentul invers sau
concomitent este urmat de eșec deoarece gonococul din fagozomii T.Vaginalis este
inabordabil antibioticului și el iese din fagozomi după tratament și reinfectează
căile uro-genitale.
În infecția gonococică asociată cu chlamydia sau micoplasmei, se tratează
înițial gonoreea prin trobicin și după aceea uretrita inframicrobiană cu agenții
patogeni, cu tetraciclcină 2 g pe zi, 10 zile.
47
Skenitele nu se tratează prin masaje, ci prin deschiderea glandelor sau cu
electrocauterul.
Bartholinita se incizează pe fața internă a labiei mari și apoi se fac spălături
și pansamente antiseptice.
Prostatita, în forma acută, se realizează antibioterapie în doze mari, băi
călduțe de șezut, supozitoare cu aspirină 1% sau scobutil forte, rare ultrascurte reci.
În forma cronică, masaje de prostată la 2 -3 zile, urmate de instilații uretro-
vezicale, cu nitrat de argint 1% sau protargol soluție 2% raze ultrascurte calde, băi
călduțe de șezut, supozitoare cu scobutil, lizadon, vaccinoterapie nespecifică (
polidin, delbet), anitibiotice (vibramicină), asociate cu corticoizi (prednison)
administrați pe cale generală.
Epididimita în forma acută necesită repaus la pat, antibiotice ăn doze mari,
asociate cu corticoterapie ( prednison 40 mg doza de atac) și fenilbutazonă, 3-4
drajeuri pe zi). În forma cronică se administrează antibioticele asociate cu vitamina
E, ( 6 drajeuri pe zi), corticoizi ( cure scurte de 10 zile), și vaccinoterapie
nespecifică, ( polidin, delbet).În formele supurate se recomandă epididimectomia.
Anexitele și pelviperitonita necesită repaus la pat, antibiotice în doze mari,
asociate sau nu cu corticoizi, fenilbutazonă, vaccinoterapie nespecifică, tratament
chirurgical la nevoie.
Se recomandă un regim alimentar fără: băuturi alcoolice, ape gazoase sau
alcaline , cafea, pepsi, ceai concentrat , condimente cel puțin 2 săptămâni de la
terminarea tratamentului. Se consumă fructe și legume proaspete, pește, nuci și
semințe, hidratare suficientă, minim 2 litri de lichide pe zi. Suprimarea exercițiilor
traumatizante: ciclicm, motociclism, călăria, săritutile și alergările. Spălarea cu apă
și săpun după micțiuni și interdicția de a freca ochii. Se schimbă lenjeria intimă în
fiiecare zi, suprimarea raporturilor sexuale cel puțin 15 zile și interzicerea
exprimării manuale a uretrei.
Pentru un tratament naturist, medicul poate recomanda următoarele pastile:
1. Para Protex - Produs naturist cu efect antiseptic puternic: antimicrobian,
antiparazitar, antiviral, antimicotic, antialgic, antiinflamator, cu numeroase
indicații terapeutice.
2. Noni (Morinda citrifolia) - Are efecte excelente în inducerea unei imunități
eficiente în organism: stimulează limfocitele T (imunitatea celulară) -
limfocite T-killer, limfocite T-citotoxice si macrofage, ca mecanism al
imunității active, cu rol esențial în foarte multe afectiuni. S-a demonstrat ca
48
produsul naturist Noni are certe proprietăți antibiotice antibacteriene
(infecții), antivirale (viroze), antifungice (candidoze), antiinflamatorii,
antipiretice (scade febra) .
3. Immunaid (gheara pisicii) - Substanțele active ale plantei sunt considerate
printre cele mai eficiente fortifiante ale sistemului imunitar, prin accelerarea
formarii si activării limfocitelor, precum și accelerarea funcției leucocitelor
de eliminare a agenților patogeni. Astfel, gheara pisicii are proprietăți
antioxidante, antimicrobiene, antiinflamatorii, proprietățile curative ale
plantei fiind aproape nelimitate.
4. Vital Man (pentru barbăți) - Produs naturist în a cărui compoziție se regăsesc
extracte vegetale care induc confortul fizico-psihic, măresc performanța
fizică și psihică, îmbunătațesc activitatea sexuală la barbati, este util în
impotență și sterilitat.
5. Vital Women (pentru femei) - Este un produs naturist care prin substanțele
sale active induce confortul fizic și psihic, îmbunătățește performanța
sexuală la femei (frigiditate), are acțiune benefică asupra uterului și asupra
funcționării ovarelor, tratează dereglările de ciclu menstrual și sterilitatea,
asigură un echilibru somato-funcțional în toate perioadele hormonale ale
femei.
Primul control se face la 48 de ore de la terminarea tratamentului.Dacă
uretra este uscată, urinile clare, absența simptomelor, subiective și absența
localizărilor prostatice și epididimare, se practică o reactivare cu nitrat de argin
1/200, 4-5 ml/instilați pe uretra anterioară în 20-30 s.Instalația declanșează în
câteva ore o iritație a uretrei și a secreției exagerată datorită evacuării glandelor
Littre. Din această secreție se fac frotiuri colorate și însămânțări pe medii selective.
Dacă rezultatele sunt negative se mai fac două reactivări, respectiv la 2-3 zile,
interval. Dacă cele 3 provocări sunt negative, bolnavul este considerat vindecat.
Prezența de gonococi la unul din controale indică un nou tratament, cu alt
antibiotic.Unii autori preferă reactivarea cu bere 500 ml, cu 8-12 ore înainte de
efectuarea controlului clinic și bacteriologic. Alți autori sunt împotriva
reactivărilor pentru a evita traumatizarea uretrei cu urmări neplăcute uneori.Ei
apreciază rezultatele terapeutice după evoluția secreției și a simptomelor clinice:
dispariția secreției și a tulburărilor subiective timp îndelungat, consitutie un semn
de vindecare.Testele serologice pentru siflis sunt necesare pentru a suprinde un
49
eventual sifilis contractat, concomitent cu infecția gonococică și mascat de
tratamentul acesteia. Ele se fac, lunar de 3 luni.
La primele semne de boală, este obligatorie prezentarea la medic pentru
indicarea unui tratament competent adecvat de la caz la caz. E total greșită
autotratarea sau tratarea fără avizul medicului specialist, întrucât în fiecare caz în
parte se indică un anumit antibiotic, o anumită doză zilnică și o durată a
tratamentului individualizat, în raport cu particularitățiile, anatomo-funcționale ale
fiecărei persoane.
Constituie o mare greșeală întreruperea tratamentului indicat de medic, pe
motiv că bolnavul se consideră vindecat, favorizându-se astfel apariția uretritelor
gonogocice cronice. În timpul tratamentului, se interzice consumul de băuturi
alcoolice, precum și contactele sexuale. Vindecarea unuia dintre parteneri este
insuficientă, trebuind tratate ambele persoane, întrucât prin contact sexual se poate
produce o recontaminare.
CAPITOLUL III.
50
sunt controlate și dirijate de scoarța cerebrală. Pacientul este scos din mediul său și
cu ocazia internării pot apărea efecte negativeasupra sistemului nervos legate de
spitalizare, de preocuparea pentru boală și investigații.
Protejarea bolnavului se va face prin:
a. ambient:
i. cu saloane luminoase albe;
ii. spații verzi exterioare;
iii. coridoare luminoase, curate; mobilier adecvat.
b. foile de observație și temperatură nu vor fi ținute în saloane.
c. se va încerca izolarea fonică a saloanelor.
d. control de securitate și liniște:
e. pentru personalul administrativ și vizitatori.
f. pansarea rănilor și acoperirea ulcerațiilor e obligatorie.
g. se vor folosi dezinfectante fără miros greu, înțepător.
h. îndepărtarea imediată a ploștilor, puroiului, pansamentelor din salon. -
aerisirea salonului.
i. Liniștete pacientul din punct de vedere psihic
52
Fizic: cu 2 zile înainte de recoltare se recomandă repaus terapeutic şi sexual. Se
aşează pacienta în poziţie ginecologică pe masa ginecologică. Se efectuează toaleta
organelor genitale externe cu apă sterilă călduţă, fără soluţie dezinfectantă sau
săpun.
Tehnica:
Asistenta se spală pe mâini şi îmbracă mănuşi de cauciuc. Îndepărtează labiile
mari şi mici şi recoltează cu ansa de recoltare sau cu tampon fixat pe
porttampon din următoarele locuri de elecţie:
1. Orificiul glandelor Bartholin.
2. Orifiul colului uterin.
3. Meatul urinar.
Recoltarea se face cu valve şi specule sterile evitând atingerea cvulvei sau a
pereţilor vaginului. Se efectuează câte 2 frotiuri pentru fiecare produs recoltat,
pentru
examen citologic, iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa de
recoltare
în eprubetă sterilă. Pentru examenul citologic realizează 3 frotiuri care se
colorează
prin metoda Papanicolau. La fetiţe, se recoltează cu ansa, iar în caz de
suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal, nazal,
faringian.
55
e) se face baie, duș sau toaleta pe regiuni, la pat, în cazul bolnavilor
imobilizați;
f) se curăță regiunea ombilicală și zonele de flexie pentru a reduce riscul
infecției prin floră cutanată.
Crearea câmpului operator:
se epilează zona de intervenție prin raderea pilozităților cu un aparat de ras
individual, pe o suprafață largă (15/25 cm);se interzice folosirea cremelor
depilatoare; se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină.
Supravegherea înaintea operației constă în:
a. măsurarea funcțiilor vitale: puls,TA, temperatură, respirație;
b. se cântărește bolnavul pentru dozarea premedicației și
anestezicelor;
c. se notează eventualele semne de infecție de căi respiratorii sau
apariția menstruației la femei.
Investigația paraclinică va cuprinde obligatoriu:
a. grupul sanguin și factorul Rh,
b. hemograma,
c. glicemia,
d. ureea și creatinina serică,
e. ionograma sanguină,
f. probele hepatice,
g. factorii de coagulare,
h. sumarul de urină,
i. se efectuează ECG-ul și radiografia pulmonară..
Restricția alimentară:
a. se scade aportul alimentar oral cu o zi înaintea operației;
b. se sistează orice alimente (lichide, solide) de la orele 21
înaintea operației;
c. se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o seară înainte
de operație.
Supravegherea și îngrijirea postoperatorie
Deosebim:
o perioadă postoperatorie imediată, de la sfârșitul operației până la
restabilirea stării de conștiență și a funcțiilor vitale (perioada de trezire a
56
pacientului); o perioadă postoperatorie precoce care începe în momentul în care
pacientul a fost recuperat complet din anestezie până la momentul externării.
Obiective:
a. restabilirea homeostaziei fizice si psihice;
b. prevenirea și tratarea complicaților postoperatorii imediate și
precoce;
c. managementul durerii.
Supravegherea postoperatorie imediată:
a. se supraveghează funcțiile vitale;
b. se verifică permeabilitatea și poziția cateterelor, a sondelor și
tuburilor de dren.
Transportul de la blocul operator, se face pe targă, cărucior, se evită
mișcările bruște, se menajează plaga, trusa deperfuzie, tuburile de dren.
Supravegherea postoperatorie precoce:
A. Se va supraveghea plaga:
a. pansamentul să fie curat;
b. se schimbă pansamentul la 24 ore după operație, iar după 3 zile
plaga poate fi lăsată liberă dacă evoluția este bună;
c. pansamentul se schimbă precoce dacă este umed sau dacă
pacientul prezintă semnelocale sau generale de infecție a plăgii
(febră, frison, congestie locală ), caz în care se recoltează
secreție din plagă pentru examenul bacteriologic și
antibiogramă;
d. se schimbă meșele;
e. se scot firele de sutură la 5-7 zile, în funcție de indicația
medicului și de evoluția plăgii;
f. se supraveghează racordul drenului la punga colectoare ce va fi
menținută decliv;
g. se scurtează sau se îndepărtează drenul la indicația medicului.
B. Supravegherea curbei febrile:
a. se măsoară și notează temperatura pacientului;
b. se combate frisonul prin încălzirea pacientului cu pături
suplimentare;
c. se supraveghează și se raportează semnele de hipotermie:
somnolență, scăderea temperaturii rectale la 34-35 scăderea TA
57
și a pulsului; se raportează medicului orice creștere patologică
a temperaturii.
C.Supravegherea eliminărilor:
La cei cu sondă vezicală à demeure se verifică permeabili-tatea și racordul
sondei; se golește punga colectoare și se notează cantitatea de urină;
La cei fără sondă se urmărește reluarea spontană a micțiunilor la 6 - 8 ore
postoperator; se verifică prezența globului vezical la cei care nu urinează spontan;
se anunță medicul dacă pacientul nu urinează;
se face sondaj vezical, în condiții aseptice, dacă bolnavul prezintă glob vezical;
se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze a doua zi postoperator
și a patra zi pentru materii fecale, exceptând pacienții cu fisură anală sau
hemoroizi, la care defecația poate fi amânată până la vindecarea plăgii operatorii;
în situațiile speciale, cand bolnavul nu își reia tranzitul intestinal: se pune tub de
gaze 15-20 minute, maxim o oră; se face masaj abdominal, se pun supozitoare cu
glicerină, se practică clisma evacuatoare sau la indicația medicului se
administrează un amestec litic (ser fiziologic + plegomazin + propranolol).
D. Supravegherea alimentației
În cazurile obișnuite, de chirurgie curentă, schema reluării alimentației este
următoarea:
a. în ziua operației: hidratarea parenterală cu soluții prescrise de
medic;
b. dieta hidrică în prima zi postoperator, dacă bolnavul nu varsă;
c. dieta ușor digerabilă, a doua zi postoperator;
d. dieta obișnuită, după ce bolnavul a avut scaun.
E. Mobilizarea operatului
a. se recomandă mobilizarea precoce a operatului exceptând
cazurile cu intervenții ortopedice la nivelul membrelor
inferioare, coloanei vertebrale;
b. se schimbă poziția bolnavului din oră în oră în primele 24 de
ore pentru a preveni pneumonia dată de stază pulmonară sau
atelectazia pulmonară;
c. se solicită pacientului să execute mișcări active ale membrelor
inferioare din oră în oră sau se fac mișcări pasive ale
articulațiilor de la membre, masaje, în sensul circulației
venoase.
58
Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic al cavității uterine
Metoda radiologică prin care sunt vizualizate uterul și cavitățile uterine, prin
introducerea unei substanțe de contrast se numește histerosalpingografia, fiind o
metodă invazivă care necesită precauție și condiții de asepsie.
Instrumente necesare: aparat Schultze, seringă, canulă, manometru, valve
vaginale, pensă uterină, histerometru, tampoane, substanță dezinfectantă pentru
spălătura vaginală, irigator și substanță de contrast;
vor fi așezate pe o măsuță acoperită cu un câmp steril, de unde asistenta va servi
medicul;
a. examinarea se practică între a 7-a și a 18-a zi de ciclu
menstrual;
b. cu 2-3 ore înaintea examinării se face o clismă;
c. se administrează, în același timp, o fiolă de Papaverină și o
tabletă de Romergan;
d. se face spălătura vaginală cu o substanță antiseptică;
e. colul uterin va fi badijonat cu tinctură de iod;
f. se dau antibiotice de protecție;
g. examinarea se face pe masa de radiologie în poziție
ginecologică;
h. după terminarea radiografiei se spală uterul și vaginul;
i. bolnava ramâne la pat încă o jumătate de oră.
Aspecte generale
Se culeg date despre regim, orarul meselor, repartizarea pe mese,
posibilitățile de mobilizare, capacitatea pacientului de a-și folosi membrele
superioare; se obțin informații despre restricții legate de efectuarea unor examene,
administrarea unor medicamente în funcție de orarul meselor; se obțin informații
despre preferințele alimentare ale pacientului.
Alimentarea activă
Masa poate fi servită la sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în
poziție șezând, sau în decubit lateral.Dacă este cazul, se protejează lenjeria cu un
59
prosop. Alimentele sunt servite în condiții igienice pe o tavă, masă portabilă,
acoperite. Pacientul este ajutat să își porționeze alimentele.
Se observă consumul de alimente de către pacient, respingerea unor
alimente.
În decubit lateral:
1. se ridică ușor capul pacientului, se protejează patul;
2. alimentele se așează lângă pacient;
3. pacientul este așezat cu partea sănătoasă accesibilă;
4. se asigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.
Alimentarea pasivă
Se practică pentru pacienții care nu se pot alimenta singuri.
în funcție de starea generala, pacientul este așezat în poziție șezând, sau cu
capul ridicat;
1. se protejează lenjeria de pat și cea de corp;
2. se plasează tava lângă pacient în așa fel încât să vadă alimentele;
3. se verifică temperatura alimentelor;
4. se administrează cantități mici, verificându-se dacă a înghițit
cantitatea de alimente dată anterior;
alimentele se taie bucăți mici, nu se ating cu mâna;
resturile de alimente se îndepărtează din salon. mirosul sau vederea lor
poate declanșa reflex de vomă;
Observații
1. dacă masa se servește în salon, acesta trebuie aerisit înainte;
2. se îndepărtează ploștile urinare;
3. nu se asociază ora mesei cu ora de tratament;
4. pacienții arși, cu boli de piele, cu aspect neplăcut, sunt acoperiți și
izolați
5. se identifică motivele pentru care pacientul refuză alimentația sau
anumite alimente;
6. se consemneaza toate acuzele din timpul mesei;
7. pacientul inapetent trebuie stimulat cu tact să accepte hrana;
8. pacienții cu tulburări de degluție sunt atent observați.
9. se folosesc alimente semisolide dacă pacientul are tulburări de
degluție.
60
Se poate recomanda paciențiilor cu infecție gonococică și metode de tratare
naturiste, care includ plante medicinale.
Exemple de plante medicinale: Usturoiul, renumit ca fiind un antibiotic
natural; aloe vera; oțet de mere; vitamina C.
Se recomandă clismele și spălăturile vaginale, clismele fiind realizate de
două pe zi din plante medicinale, și automat spălarea zonelor intime. Ceaiurile din
palmier pitic, salcie neagră și gura lupului administrate chiar și de 6 ori pe zi ajută
foarte mult în tratarea gonoreei.
Alimentația ajută foarte mult în recuperare, acesta trebuie să conțină multe
fibre, fructe, sucuri naturale din fructe și legume, absența grăsimilor,2 litri de apă
plată pe zi și nu în ultimul rând, odihna.
61
deplină. Tratamentul întrerupt sau auto-tratamentul duc la trecerea bolii în formă
cronică.
Asistenta medicală are rolul de a explica amănunțit toate procedurile de
vindecare, să se asigure ca pacientul va respecta toate indicațiile prescrise de
medic, să ofere suport psihic cât este necesar și să încurajeze contracepția de orice
fel.În materie de educație sexuală, comunicarea este importantă, uneori problemele
sexuale, provind din frica bolnavului de a confrunta direct medicul specialist.
Abordarea directă conduce la un comportament sexual adecvat prin măsuri
curativo-profilactice al vieții umane.
66
Pregătirea pacientei
1. este avertizată sa nu efectueze nici o manevră vaginală cu 72ore
înaintea examenului (toaleta vagianală, aplicații de ovule, creme
vaginale);
2. se evită raporturile sexuale cu 24 ore înainte de recoltare;
3. nu se efectuează manevre obstetricale cu 24ore înainte (tuseu vaginal,
colposcopie, tamponamente vaginale etc.);
4. prelevarea se face în afara menstruatiei, în afara infecţiei locale şi de
preferinţă în perioada de mijloc a ciclului.
Efectuarea procedurii: se evidenţiază cavitatea vaginală prin introducerea
valvulelor sau speculului nelubrifiate
Recoltarea se face de la mai multe niveluri:
1. din fundul de sac vaginal;
2. de la nivelul exocolului utilizând pentru ambele tehnici spatula Ayre
efectuând o mişcare de raclaj;
3. de la nivel endocervical utilizănd peria cilindrică (mai rar tamponul
care absoarbe unele celule);
4. se fac lame pentru fiecare zonă din care s-a efectuat recoltarea; –
întinderea secreţiei pe lama se face printr-o miscare sinuoasă a
spaţiului, de la un capăt la celălalt fără a apăsa prea tare;
5. la extremităţile lamelor se notează numele pacientei precum şi tipul
prelevării (V-vaginală, C-exocol, E-endocol);
6. lamele se trimit la laborator.
Interpretarea rezultatelor
Se face după mai multe clasificări (Papanicolaou, Richard, Bethesda).
Clasificarea Papanicolaou împarte frotiurile în 5 clase în funcţie de gradul de
deviere morfologică de la tipul normal:
Clasa I – absenţa de celule anormale sau atipice;
Clasa a II-a – citologie atipică dar fără evidenţă pentru malignitate;
Clasa a III-a – citologie sugestivă dar necloncudentă pentru malignitate;
Clasa a IV-a – citologie puternic sugestivă pentru malignitate;
Clasa a V-a – citologie concludenta pentru malignitate.
Observații
67
Pentru completarea informaţiilor se mai pot realiza: frotiul vaginal (la femei
cu histerectomie totală pentru displazie sau carcinom) şi frotiul vulvar (pentru
leziuni vulvare vizibile).
68
Medicamentele de uz local – sunt destinate tratamentului afecţiunilor locale,
spre exemplu colirurile pentru afecţiunile oculare sau aerosolii în diferite afecţiuni
pulmonare
Medicamentele nu rămân active pe perioade nedefinite. Excipienţii acestora,
adică suportul principiilor active se degradează după un anumit timp. De aceea, pe
ambalajul medicamentelor figurează data expirării, data de la care medicamentul
nu mai trebuie sa fie utilizat.
Medicamentele generice – sunt copii ale medicamentelor de referinţă care şi-
au pierdut exclusivitatea după un număr de ani de comercializare.
Preţul medicamentelor generice este de 30% până la 40% mai mic faţă de al
medicamentelor de referinţă. Actualmente, din raţiuni economice, se tinde spre
promovarea medicamentelor generice atunci când există.
B.Administrarea medicamentelor pe cale orală
Scop
Introducerea în organism, pe cale orală, prin înghiţire sau sublingual, a unei
cantităţi de medicament care să acţioneze general sau local.
Principii generale
a. administrarea medicamentelor pe cale orală se face prin
înghiţire, sublingual şi translingual;
b. sublingual, se administrează Nitroglicerină, Ergotamină,
dezinfectante ale cavităţii bucale şi orofaringelui, unele
pansamente gastrice (Dicarbocalm);
c. translingual (pe limbă) se administrează spray-uri
medicamentoase pe bază de nitraţi, pentru pacienţii cu angină
cronică; pacientul în acest caz trebuie să aştepte 10 secunde
după administrare înainte de a înghiţi;
d. necesită o bună cunoaştere, de către asistenta medicală, a
tratamentelor prescrise de medic, a efectelor terapeutice şi a
reacţiilor adverse;
e. administrarea medicamentelor trebuie să răspundă exigenţelor
de calitate şi de securitate
f. asistentul medical are responsabilitate în acest caz.
Pregătirea materialelor
a. prescripţia medicală;
b. cărucior cu medicamente;
69
c. flacon cu soluţie hidroalcoolică;
d. o pereche de foarfece;
e. pahare de unică folosinţă/recipiente speciale pentru
medicamente.
Pregătirea pacientului
a. se identifică capacităţile pacientului de a-şi administra
tratamentul şi de a-l supraveghea;
b. se explică pacientului importanţa luării medicamentelor
conform prescripţiei medicale;
c. se adaptează demersul educativ la nivelul de instruire al
pacientului pentru a asigura securitatea şi calitatea administrării
tratamentului;
d. se instalează pacientul confortabil;
e. se acordă ajutor pacientului aflat în dificultate.;
Efectuarea procedurii-condiţii preliminare
a. pregătirea tratamentului trebuie să fie extemporanee de către
asistenta care distribuie medicamentele
b. medicamentele pot fi pregătite dinainte utilizând o listă ce va
conţine, în mod obligatoriu, medicamentele identificate prin:
c. numele şi prenumele pacientului;
d. doza/orarul de administrare;
e. data prescrierii;
f. pregătirea tratamentului necesită controlul riguros al calităţii
fiecărui medicament de către asistenta medicală (culoare, aspect
,integritate);
g. se aplică exact posologia prescrisă de medic şi se respectă
regulile generale de administrare a medicamentelor.
Administrarea propriu-zisă a medicamentului
a. se identifică pacientul;
b. se verifică încă o data prescripţia medicală la patul
pacientului,in momentul administrării;
c. se realizează o fricţiune hidroalcoolică a mâinilor sau se face un
lavaj simplu înainte de fiecare distribuire;
70
d. se păstrează medicamentele în blisterele sau formele de
condiţionare proprii, până când sunt luate;
e. se decupează blisterul cu foarfeca dacă medicamentul nu este
condiţionat într-o alveolă individuală;
f. se pun medicamentele pentru ora prescrisă intr-un păhărel cu
întrebuinţare unică, înainte de a le da pacientului;
g. se explică pacientului modalităţile de luare a medicamentelor:
h. pe nemâncate (à jeun), în timpul mesei sau după masă;
i. cu un pahar cu apă, pentru capsule, tablete, comprimate;
j. dizolvat în apă, pentru comprimatele care se dizolvă sau pentru
pulberi;
k. fără diluţie , pentru siropuri,suspensii sau pentru comprimatele
care se administrează sublingual;
l. se aplică demersul educativ de autonomizare a pacientului şi de
creştere a complianţei la tratament.
Supraveghere şi evaluare
Supravegherea administrării medicamentelor per os trebuie să garanteze
evaluarea prin:
a. o administrare corectă:doza/orar,mod de administrare conform
recomandării medicale;
b. măsurarea funcţiilor vitale înainte,in timpul și/sau după
administrare în funcţie de medicament pentru a identifica
efectele benefice si cele indezirabile;
c. consemnarea semnelor de necomplianță la tratament;
d. aprecierea nivelului de conştiență al pacientului pe durata
tratamentului;
e. includerea acestor elemente în cele două dimensiune ale
administrării tratamentului oral calitatea şi securitatea.
C.Administrarea medicamentelor prin injecţii parenterale
Are ca scop introducerea în organism a unor medicamente, substanţe active,
cu ajutorul unor seringi şi ace sterile, ocolind tubul digestiv.
D.Tipuri de injecţii
Injecţiile se pot face:
a. fie în ţesuturile organismului: intramuscular, subcutanat,
intradermic;
71
b. fie direct în circulaţia sanguină: injecţia intravenoasă.
Indicaţii:
a.
aplicarea tratamentelor medicamentoase injectabile;
realizarea unui monotest sau intradermoreacţii;
b.
c.
teste de sensibilizare sau cure de desensibilizare;
injectarea de produse necesare realizării unor examene de
d.
investigare (produse radioopace, radioactive, izotopi).
Pregătirea materialelor
a. seringi sterile adaptate volumului de injectat;
b. ace sterile: pentru aspirarea medicamentului de injectat, pentru
realizarea injecţiei;
c. medicamentele prescrise;
d. comprese sterile;
e. soluţii antiseptice;
f. un garou (în caz de injecţie i.v.);
g. o tavă medicală curată;
h. un container pentru ace;
Pregătirea pacientului
a. se oferă informaţii despre procedură şi despre modul de
administrare;
b. se explică natura produselor injectate şi a utilităţii lor;
c. se realizează instalarea confortabilă şi fără risc a pacientului
pentru că injectarea să se facă în cele mai bune condiţii.
Efectuarea procedurii
a. se verifică prescripţia medicală, data prescripţiei produsului,
integritatea ambalajelor înainte de a începe procedura;
b. prepararea medicamentului de injectat este în funcţie de
condiţionarea substanţei active: fiolă cu doză unică, flacon cu
doze multiple, flacon cu pulbere de dizolvat.
În cazul fiolei / flaconului cu doză unică:
a. se pune o compresă îmbibată în soluţie antiseptică în jurul
gâtului fiolei şi se dezinfectează timp de 30 de secunde (timp de
contact recomandat de precauțiile universale);
b. se rupe gâtul fiolei;
72
c. se montează acul de aspiraţie (mai gros) la amboul seringii;
fiola ţinută între indexul şi degetul mare al mâinii nedominante
este poziţionată cu deschiderea în jos pentru a aspira conţinutul
său;
d. se aspiră numai cantitatea prescrisă de medic;
e. se aruncă fiola;
f. se tapotează uşor seringa şi se elimină bulele de aer;
g. se îndepărtează acul de aspiraţie şi se aruncă în container;
h. se adaptează la seringă acul pentru injectare şi se repune seringa
în ambalaj; protecţia acului va fi lăsată pe loc până în momentul
injecţiei.
În cazul unui flacon cu doze multiple
a. se verifică data deschiderii flaconului şi modul de conservare:
ca regulă generală, un flacon deschis de mai mult de 8 ore, nu
mai este utilizat; în cazul insulinei, poate fi utilizată timp de 30
de zile de la deschiderea flaconului;
b. se şterge dopul de cauciuc al flaconului cu o compresă îmbibată
în soluţie antiseptică (în cazul primei utilizări trebuie mai întâi
să se îndepărteze căpăcelul metalic de deasupra);
c. se montează la seringă acul de aspiraţie;
d. se aspiră cantitatea prescrisă din flaconul ţinut răsturnat;
e. se îndepărtează bulele de aer din seringă;
f. se îndepărtează acul de aspiraţie şi se aruncă în container; se
adaptează la seringă acul pentru injecţie protejat (capişonat).
În cazul flaconului cu pulbere de dizolvat
a. se aspiră în seringă solventul (lichidul) pentru dizolvare;
b. se dezinfectează dopul de cauciuc;
c. se injectează în flaconul cu pulbere solventul;
d. se asigură flaconul până la dizolvarea completă a pulberii, fără
să se retragă acul cu seringă;
e. se aspiră medicamentul diluat în seringă şi se elimină bulele de
aer;
f. se îndepărtează acul cu care s-a aspirat, se aruncă în container şi
se adaptează acul pentru injecţie lăsându-l în teaca protectoare
73
3.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI
74
Pentru microscopia ulterioară în laborator, sticla trebuie să fie uscată în aer și
etichetă. Cu un studiu întârziat, biomaterialul obținut poate fi fixat pe sticlă.
Explicaţiile diferiţilor termeni şi parametri, care se pot găsi în rezultatele
frotiului:
Leucocitele sunt celulele sistemului imunitar, care, în mod normal, ar trebui să fie
prezente în uretra masculină numai în cantităţi mici. Valoarea admisibilă a
leucocitelor în frotiu variază de la 0 la 5 în câmpul de vedere. Creşterea numărului
leucocitelor în frotiu este, de regulă, un semn al infecţiei (uretrita, prostatita).
Celule epiteliale (epiteliu) – sunt celulele care acoperă suprafaţa interioară a
uretrei. În mod normal, în frotiu trebuie să fie prezente de la 5 până la 10 celulele
epiteliale în câmpul de vedere. Creşterea numărului celulelor epiteliale în frotiu
este un semn al inflamaţiei.
Mucusul în cantităţi moderate este o componentă normală a frotiului. Creşterea
cantităţii mucusului este un semn al infecţiei.
Cocii (stafilococi, enterococi, streptococi) sunt microbii condiţional patogeni, care
pot declanşa boala numai în anumite condiţii. Un număr mic de coci poate fi parte
a microflorei normale a uretrei unui bărbat. Creşterea numărului de coci în frotiu
indică, de obicei, existenţa uretritei.
Gonococii (Gn, diplococi) – în mod normal, ar trebui să nu fie în frotiu. Prezenţa
gonococilor (gonococii intracelulari gram-negativi) în frotiu reprezintă un semn al
gonoreei.
Gonococii sunt detectați când se realizează microscopia unui preparat colorat (pete
Gram, albastru de metilen). Rezultatul poate fi pozitiv (detectat) sau negativ (nu
este detectat).
Tehnica: se diluează fucsină într-un recipient (9 părți apă distilată, 1 parte
fucsină)
frotiul se acoperă cu violet de gențiană (de metil) 2 min apoi se scurge
soluția
- frotiulse acoperă cu lugol 2 min, apoi se scurge soluția
-frotiul se acoperă cu un amestec alcool
- acetonă (3 părți alcool, 1 parte acetonă) 7-8 s -se spală cu apă distilată
-frotiul se acoperă cu fucsină diluată 1 min
-se spală cu apă distilată, și se lasă la uscat
75
3.3.2 ANALIZA PCR
Analiza PCR este utilizată în acele cazuri în care, în pofida existenţei unor
suspiciuni grave de gonoree, frotiul bacteriologic nu a evidenţiat prezenţa agentului
patogen în selecţie (acest lucru este posibil, mai ales în caz de boală îndelungată).
rincipiul analizei PCR este foarte simplu: într-un reactor special se pune o
cantitate mică a materialului biologic, în care pot exista fragmentele ADN ale unui
microb (de exemplu, sângele, saliva, secreţiile genitale etc.). În acest material se
adaugă enzimele speciale care se leagă cu ADN-ul unui microb şi sintetizează
copia lui. Reacţia copierii ADN-ului se produce în câteva etape, în conformitate cu
principiul reacţiilor în lanţ: în prima etapă a reacţiei, dintr-o moleculă ADN se
formează două molecule noi; la faza a doua, din două molecule existente se
formează 4 molecule noi şi aşa mai departe. După mai multe cicluri, în loc de o
copie a ADN-ului apar câteva sute sau câteva mii de exemplare. O cantitate mare a
clonelor ADN-ului bacterian poate fi uşor analizată şi comparată cu o bază de date
care conţine informaţii despre structura ADN-ului diferitor microbi.
76
CAPITOLUL IV
PLANURI DE ÎNGRIJIRE
CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE
CAZ I
77
Semne subiective:oboseală fizică, amețeli, durere ușoară de cap
Semne obiective: T.A=85/55 mmHg, stare generală alterată, tegumente
normale.
Antecedente personale:
Hipotensiune Arterială din 2013
Candidoza uro-genitală din 2015, prin nerespectarea indicațiilor de către
medic, boala a apărut în 2016, iar în urma tratamentelor îndelungate s-a ameliorat.
Antecedente heredocolaterale
Mama are 55 ani și are diabet zaharat de tip II din 1995( tratament cu
insulină din 2002).
Tata a realizat un bypass coronarian în 1996.
Condiții de viață: Locuiește la bloc, într-un apartament cu 2 camere,
împreună cu părinții, în condiții bune
Comportament: fumează ocazional, în jur de un pachet de țigări pe
lună.Consumă cafea regulat, 3 căni de cafea pe zi, alcool consumă ocazional, nu
respectă i dietă echilibrată cu 3 mese pe zi și 2 gustări, nu consumă 2 litri de apă,
bea des sucuri acidulate
Aspect fizic:Î: 1,64 cm; G=70 kg
Analiza Datelor
78
Surse de dificultate:
De ordin biofizic: activitate sexuală, alimentație inadecvată, retenție de apă
în organism;
De ordin socio-cultural: orientare bună în spațiu și timp;
De ordin psihologic: stări de panică dese, stres.
Diagnostic de nursing
A.Actual- Înfecția gonococică manifestată prin leucoree, usturimi, durere
pelviană, astenie fizică, durere de cap
B.Potențial: Agravarea simptomelor de usturime prin netratarea
corespunzătoare și apariția complicației locale , Skenita sau Bartholinita.
Pacient: VA, 24 de ani
Diagnostic clinic: Înfecția Gonococică Cronică
Analia satisfacerii nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate
Fundamentală independentă dependentă
1.Nevoia de a Sistem Scăderea tensiunii Stres psihic
respira și de a avea Cardiovascular și arteriale supraponderalitate
o circulație respirator în limite Puls scăzut
sanguină bună anormale
T.A=85/55 mmHg
A.v.= 70 b/min
Frecvența
respiratorie=14
resp/ min
2.Nevoia de a bea -------------- Hidratare De ordin psihic
și de a mânca insuficientă
Regim alimentar
inadecvat
3.Nevoia de a -------------- Leucoree De ordin psihic
elimina Micțiuni dese și
dureroase
Prezenta usturimii
4.Nevoia de a se ---------------- Poziție inadecvată De ordin psihic
mișca și de a avea
o bună poziție
5.Nevoia de dormi ---------------- Ore de somn De ordin psihic
79
și de a se odihni insuficiente
Insomnie, agitație,
neliniște
6.Nevoia de a se Interes față de -------------- -----------------
îmbracă și ținuta
dezbrăca singur vestimentară, nu
prezintă probleme
de dificultate
7. Nevoia de a-şi temperatura ----------------- -------------------
menține corpului se
temperatura menține în limite
corpului în limite normale T = 37oC
normale - transpirație
minima
8.Nevoia de a avea Poate să își acorde --------------- ----------------
tegumentale şi îngrijiri igienice
mucoasele integre adecvate
curate
9.Nevoia de a Capacitate integră ------------------ -----------------
comunica de a auzi, înțelege,
convorbire
Recunoaștere
exactă a realității
10. Nevoia de a Orientare bună și Tulburări de De ordin psihic
evita pericolele memorie gândire minime
dar prezente
11. Nevoia de a Acționare coerentă
actiona conform asupra propriilor
propriilor convingeri și valori
convingeri şi valori
12. Nevoia de a fi Capacitate de lua
preocupat in propriile decizii
vederea realizarii
13. Nevoia de a se Capacitate de a
recrea efectua activitati
recreative
14. Nevoia de a Ști ------------- Incapacitatea de a De ordin psihic și
cum să-şi păstreze se proteja corect în fizic
sanatatea timpul actelor
80
sexuale
81
Aplicarea Îngrijirilor
82
08.04; dezechilibru - pacienta să fie observ semnele de Penicilina G Pacienta prezintă
09.04; hidroelectroli echilibrată deshidratare şi Cristalină 300.000 stări de amețeală,
10.04.201 tic hidroelectrolitic ameliorarea lor după U.I , 12:00- 6 ore inapetență. Prezintă
9 în decurs de 5-6 administrarea Asocierea o scădere în
ore medicamentelor efitardului cu 1 g greutate de
- supraveghez atent: probenecid aproximativ 2 kg.
tensiunea arteriala, Thiamphenicol se Se recomandă
pulsul, adm. în doză unică administrarea
comportamentul de 2,5 g după Penicilinei G în
pacientei masa de seară soluție perfuzabilă
- calculez numărul Rifamcipina-
de calorii în funcție - 10.04.2019 adm,
explorez gusturile şi în doză unică de
obiceiurile 0,6 g -0,9 g înainte
alimentare ale de masa de
pacientului dimineață.
Înformez pacienta în
legătura cu
importanța
alimentației
Realizez toaleta
organelor genitale și
observarea
scurgerilor anormale
11.04.201 Dezechilibru ------------------- Pacienta să fie explorez preferințele alimentez pacienta pacienta este
9 nutrițional ---- echilibrat pacientei asupra parenteral echilibrată
nutrițional alimentelor permise instituind perfuzii nutrițional
şi interzise cu glucoză 5 %,
83
- servesc pacienta cu 10%, 20%, 33%,
alimente la o 40% hidrolizate cu
temperatură proteine şi
moderată, la ore amestecuri de
regulate aminoacizi
11.04.201 Incontinență ------------------- să prezinte - instalez sonda pacientul nu-şi
9 ora urinară tegumente şi - schimb lenjeria de vezicală recapată controlul
06:00 mucoase integre, pat după fiecare Administrare asupra sfincterelor
curate eliminare medicamenației
sa-şi recapete - asigur igiena locală prin soluție După 12 ore de
controlul riguroasă după perfuzabilă- administrare a
sfincterelor fiecare eliminare Gentamicină în medicamentelor,
stabilesc un orar al doză de 240 mg/ 3 pacienta reușeste să
eliminărilor flacoane își controleze
- formez deprinderi schimbate la sfincterele
de eliminare la ore fiecare 6 ore
fixe
- trezesc pacienta din
somn pentru a urina
12.04.201 Coordonoare ------------------ pacienta să fie planific un program Administrez Pacienta este
9 a mișcărilor echilibrat psihic de exerciții de mers medicație, prin echilibrat dpdv
- pacienta să aibă în funcție de medicamente psihic,
tonusul muscular capacitatea solubile
adecvat pacientului Procain-penicilina
activităților - învăț pacientul să G Apoasă
depuse utilizeze diferite 4.800.000 U.I
aparate de sustinere asociată cu 1 g
84
pentru activități probenecid
cotidiene După 6 ore se
- ajut pacienta să adm. 3.200.000
facă bai calde, U.I+ 800.000 U.I
exerciții fizice Benzatinpenicilină
Insomnii pacienta să învăț pacienta să administrez În urma
beneficieze de practice tehnici de tratamentul tratamentului cu
somn relaxare, exerciții medicamentos şi Stilnox pacienta
corespunzător respiratorii câteva observ efectul beneficiază de somn
cantitativ şi minute înainte de acestuia asupra corespunzator
calitativ culcare organismului cantitativ şi calitativ
- ofer pacientei o Stilnox 1 cp x 2/zi
cană cu lapte cald
înainte de culcare, o
baie caldă
- identific nivelul şi
cauza anxietatii -
observ şi notez
calitatea somnului,
gradul de satisfacere
a celorlalte nevoi
- întocmesc un
program de odihnă
corespunzător
organismului
13.04.201 lipsa ------------------- Pacienta să aibă - explorez nivelul de Pacienta a înțeles
9 cunoștințelor cunoștinte cunoștințe al toate lucrurile
despre boala, despre boala, pacientului privind explicate
85
tratament, tratament igieno- boala sa ,
externare dietetic şi tratamentul igieno-
medicamentos dietetic şi
medicamentos
- îi explic importanța
respectării regimului
igieno-dietetic
- îi explic care sunt
alimentele interzise
şi care sunt cele
permise
- învăț pacientul
importanța
respectării
administrarii
tratamentului şi a
recomandărilor
Evaluare finală: Pacienta cu numele, Voicu Antonia, în vârstă de 24 de ani se prezintă la cabinetul de
obstetrică- ginecologie, cu dureri în zona genitală, usturime la micțiune. În urma diagnosticului de laborator, s-a
constat faptul că are infecție gonococică cronică. În urma tratamentelor, simptomele s-au ameliorat și se recomandp
repaus sexual timp de 3 luni de zile.
Pacienta va urma un tratament medicamentos, igieno-dietetic, respectarea programului de odihnă plus
efectuarea controalelor ginecologice la fiecare 3 luni.
86
CAZ II
87