Conceputa in 1949.

diureza osmotica reprezinta o metoda deosebit de eficienta in epurarea organismului de toxicele

exogene. Daca eficienta ei maxima se exercita in intoxicatiile cu barbiturice (feno-barbital. in primul rand), experienta ne-a
aratat ca ea isi pastreaza valoarea epuratoare in majoritatea intoxicatiilor. De aceea, ea trebuie instituita practic la orice
intoxicat, bineinteles daca nu exista contraindicatii. Alaturi de administrarea antidotului, salvarea unui intoxicat sau
recuperarea fara sechele se datoreaza in primul rand promptitudinii si aplicarii corecte a doua gesturi terapeutice : spala-
tura gastrica si diureza osmotica.
Principiul metodei consta in a proca o eliminare crescuta si accelerata a toxicului, cu ajutorul unei diureze induse prin
substante hiperosmolare: manitolul si, intr-o masura, glucoza hipertona. Pentru unele toxice ca barbituricele, alcalinizarea
urinei creste concentratia toxicului in urina primitiva, mai ales sub forma ionizabila, forma nesupusa reabsorbtiei. Avantajul
diurezei osmotice este, de asemenea, de a resili presiunea arteriala si diureza in cateva ore.

Indicatiile sunt foarte largi. Nu exista limita de varsta. La casectici si la cei la care intervine o insuficienta cardiaca latenta,
perfuziile se r reduce la numai 250 ml/ora.
Contraindicatiile sigure: insuficienta cardiaca manifesta, edem pulmonar acut toxic, edem cerebral acut, insuficienta renala
manifesta, in caz de suspiciune de insuficienta renala se face clearance-ul creatininei.
Metoda de administrare. Dupa o prima perfuzie cu 500 ml sol. glu-cozata 10%, in scopul asigurarii unei lemii
corespunzatoare, se administreaza urmatoarele compozitii, in flacoane de 500 ml:
a) Pentru diureza osmotica alcalina: -sol. glucozata 10% - 1/3;
-sol. manitol 10% - 1/3;
- sol. bicarbonatata 14%o - 1/3.
Se adauga KC1 1,50 g la fiecare flacon.
b) Pentru diureza osmotica neutra : -sol. glucozata 10% - 2/3;
- sol. manitol 10% - 1/3; se adauga KC1 1,50 g si NaCl 0,5 g la un flacon de 500 ml. Solutiile pot fi folosite si alternativ,
fiecare in cantitati de cate 500 ml.

Scoala germana utilizeaza sol. de manitol 20% cand TA este satisfacatoare si cand nu exista necroza musculara
atraumatica", in sensul ca enzimele (CPK. TGO. TGP. LDH) sunt normale.

Cantitatile perfuzate la bolnavii fara contraindicatii: se r per-fuza in primele 2 zile, 6-l21 /24 ore (uneori pana la 20 I), in
medie 6-8 1, cu repartitie orara egala. in urmatoarele 2-3 zile, se r administra 3-4 1, in functie de coeficientul de eliminare
a toxicului si de starea clinica.
Se va avea in vedere ca administrarea de cantitati prea mari antreneaza eliminarea antidoturilor si a antibioticelor.
Se va face un bilant strict al eliminarilor si pierderilor de lichide (urina, varsaturi, diaree, transpiratii profuze, eventual
exsicoza, hi-perpirexie). Ideal ar fi sa se faca perfuzii prin cateter in vena cava, cu control la fiecare ora, al eliminarilor prin
sonda cala a de-meure. Trebuie sa existe o proportionalitate intre perfuzii si eliminari. Concomitent se r face controlul si
corectarea electronilor serici.
In cazul cand eliminarea urinara ramane sub cantitatea ingestiei. se poate face furosemid i.v., 1-2 fiole sau acid etacrinic
(Hydro-medin). 1 flacon de 50 mg i.v. sau sol. manitol 20% i.v.. 100-200 ml, cu conditia ca TA sa fie satisfacatoare, ca si
lumul sanguin circulant.