III.

Sistemul Digestiv

1. Determinați variantele de enzime pancreatice monocomponente

2. Determinați indicațiile preparatelor enzimelor pancreatice

● Pancreatita cronică
● Gastritele hipo- și anacide, achilie
● Enterita cronică
● Hepatitele și hepatocolecistitele
● Meteorism
● Pregătirea pentru examenul radiologic și ultrasonografic
● Abuzurile alimentare sau alimentația incorectă
● Diareea de origine neinfecțioasă

3. Determinați particularitățile capsulelor cu microsfere ale preparatelor enzimelor

pancreatice

 În dependență de lipază
 Se iau în timpul mesei
 Nu se dă în pancreatită cu dureri

4. Determinați particularitățile de utilizare și dozare ale preparatelor enzimelor pancreatice

 Acidorezistență
 Se amestecă cu bolul
 pH DO > 5.5

5. Determinați grupele de preparate antisecretoare utilizate în boala ulceroasă

6. Selectați varianta de antiacide cu acțiune sistemică

7. Determinați varianta de grupe gastroprotectoare utilizate în boala ulceroasă

8. Determinați varianta de grupe antisecretoare gastrice

9. Determinați varianta de grupe de antimicrobienee utilizate în tratamentul bolii ulceroase

10.Determinați manifestările efectului antiulceros al H2-histaminoblocantelor

● micşorează volumul sucului gastric, secreţia de acid şi pepsină;

● inhibă secreţia bazală, cea stimulată (prin histamină, pentagastrină, cafeină, insulină, carbacolina,
alimente) şi nocturnă;
● determină, la tratament îndelungat, o hiposecreţie cu un pH mai mare de 4, pe nemâncate;
● produc o atenuare a durerii în prima săptămână de tratament;
● accelerează cicatrizarea ulcerului duodenal şi gastric în 4-6 săptămâni;
● diminuează frecvenţa recidivelor ulcerului mai efectiv ca M-colinoblocantele;

11.Determinați indicațiile H2-histaminoblocantelor

12.Determinați reacțiile adverse ale H2-histaminoblocantelor

13.Determinați manifestările efectului antiulceros al inhibitorilor pompei protonice

14.Determinați indicațiile inhibitorilor pompei protonice

15.Determinați varianta de reacții adverse ale inhibitorilor pompei protonice

16.Determinați manifestările efectului antiulceros al analogilor prostaglandinelor

17.Determinați indicațiile analogilor prostaglandinelor

18.Determinați grupele de antiacide nesisitemice

19.Determinați manifestările efectului antiulceros al antiacidelor sistemice

20.Determinați varianta de reacții adverse ale antiacidelor sistemice

21.Determinați grupele și preparatele prokineticelor

22.Determinați particularitățile de acțiune ale prokineticelor

 Efecte dopaminetice
 Efecte serotoninergice
 Efecte colinergice

23.Determinați varianta de indicații ale prochineticelor

● esofagita de reflux;
● hipomotilitatea gastrică de diferită geneză (neuropatie diabetică, anorexie nervoasă, aclorhidrie, intervenţii
chirurgicale etc.);
● dischineziile digestive şi a căilor biliare;
● voma de diversă geneză (pe fondalul toxemiei, iradierii, dereglării dietei, administrării preparatelor în
cercetări radiologice, endoscopii etc.);
● efectuarea unor procedee diagnostice (intubarea duodenului, examenul radiologic gastrointestinal);
● tratamentul compex al ulcerului gastric şi duodenal (sulpiridul);
● constipaţia cronică idiopatică şi pentru combaterea hipomotilităţii colonului la bolnavii cu leziuni
medulare.
● atonia gastrică la bolnavii cu diabet zaharat;
● atonia intestinului subţire la bolnavii cu sclerodermie

24.Determinați varianta de grupe antiflatulente

 Parasimpatomimetice – M Colinomimetice, anticolinesterazele
 Tensioactive
 Adsorbante
 Preparate enzimatice de substituție în dereglările digestiei intestinale
 Uleiuri volatile din plante
 Preparate combinate (Maalox)

25.Determinați varianta particularităților de acțiune ale antiflatulentelor

26.Determinați grupele și preparatele laxative de volum și prin înmuierea scaunului :

27.Determinați particularitățile de acțiune ale laxativelor de volum

 Fibre nedigerabile
 Cresc peristaltismul

28.Determinați particularitățile de acțiune ale laxativelor prin înmuierea scaunului

Pătrund în bolul fecal acţionând ca substanţe emoliente (uleiurile), sau ca substanţe tensioactive (docusat de
sodiu) cu creşterea pătrunderii apei şi grăsimilor.

Ca rezultat se măreşte volumul bolului fecal şi se ameliorează propulsarea şi eliminarea lui.

29.Determinați varianta de indicații ale laxativelor de volum

○ Constipaţii cronice, funcţionale la bolnavii cu anorexie şi la cei la care obiceiurile sau restricţiile
alimentare nu permit realizarea unui conţinut intestinal, care să susţină peristaltismul fiziologic.

30.Determinați variantele de indicații ale laxativelor prin înmuierea scaunului

○ pacienţilor ce prezintă o eliminare dificilă a scaunului – bătrâni, bolnavi la pat;

○ bolnavilor cu afecţiuni anale acute-hemoroizi, fisuri;
○ bolnavilor ce necesită evitarea efortului la defecaţie;
○ gastrite, duodenite, enterite, colite.
○ Lactuloza se indică în:
■ constipaţii cronice;
■ dereglări ale digestiei cauzate de procesele de putrefacţie în rezultatul intoxicaţiilor alimentare;
 ■ encefalopatie hepatică.

31.Determinați particularitățile de acțiune ale purgativelor osmotice

● Datorită cationilor şi anionilor ce practic nu se absorb din tubul digestiv, contribuie la creşterea presiunii
osmotice şi respectiv micşorarea reabsorbţiei apei. În aşa fel, creşte conţinutul lichid al intestinului care
stimulează, secundar, peristaltismul tuturor segmentelor. Sulfatul de sodiu excită direct receptorii. Aceste
preparate stimulează, de asemenea, secreţia sucurilor digestive, relaxează sfincterul Oddi. Farmacodinamia
● În dependenţă de doză, poate provoca efect laxativ şi/sau purgativ. În doze mici, acţionează laxativ, cu
dezvoltarea efectului peste 4-7 ore. Dozele mai mari acţionează purgativ, cu scaune lichide ce survin la 1-3
ore după administrare.

32.Determinați varianta indicațiilor purgativelor osmotice

● De regulă, sunt folosite în caz de necesitate a evacuării rapide a întregului conţinut intestinal:
○ pentru examenul radiologic, endoscopic;
○ înaintea intervenţiilor chirurgicale;
○ în unele cazuri de intoxicaţii medicamentoase sau alimentare.
● În constipaţiile cronice, funcţionale ele nu sunt preferabile. Pot fi utile doar profilactic în doze laxative la
bătrâni, în timpul călătoriilor, deplasărilor. Sorbitul, datorită efectului mai moale şi eliberării din el a
fructozei, se preferă la copii, deoarece poate ameliora procesele metabolice şi regeneratoare ale mucoasei.

33.Determinați varianta particularităților de acțiune ale purgativelor iritante

● În mediul alcalin al duodenului, sub acţiunea bilei şi lipazei, uleiul de ricin se transformă în acid ricinolic
şi glicerină. Acidul ricinolic: a) excită chemoreceptorii cu creşterea peristaltismului, precum şi reţine
absorbţia apei şi electroliţilor; b) posedă proprietăţi detergente, crescând permeabilitatea mucoasei
intestinale. Uleiul neschimbat şi glicerina manifestă proprietăţi mucilaginoase, cu propulsarea conţinutului
intestinal.
● Antrachinonele – în mediul alcalin, sub influenţa enzimelor digestive şi bacteriene se scindează, cu
formarea antrachinonelor – emodinei, acidului crizofanic, reinei. Aceastea se eliberează în intestinul gros
excitând receptorii colonului şi accelerând pasajul intestinal.
● Preparatele sintetice – fenolftaleina, bisacodilul – au proprietăţi asemănătoare antraglicozidelor. Inhibă
activitatea Na+, K+, ATP-azei mucoasei intestinului gros, dereglând absorbţia apei şi electroliţilor,
stimulează sinteza prostaglandinelor E1. Picosulfatul de sodiu – reduce absorbţia apei şi electroliţilor, cu
creşterea peristaltismului

34.Determinați varinata de indicații ale purgativelor iritante

● În situaţiile ce necesită evacuarea rapidă a intestinului:

○ pregătirea pentru examenul radiologic, endoscopic;
○ pregătirea pentru intervenţiile chirurgicale.
● În cazuri excepţionale de constipaţie cronică, funcţională, refractară la măsurile igieno-proflactice şi la
laxativele de volum şi prin înmuierea scaunului.
● Uneori pot fi utilizate în situaţii de constipaţii hipotone (după intervenţii chirurgicale, naşteri, la bătrâni
35.Determinați grupele și preparatele spasmoliticelor:

36.Determinați mecanismele de acțiune ale spasmoliticelor neurotrope, miotrope și mixte:

Neurotrope
● Manifestă antagonism cu acetilcolina la nivelul receptorilor colinergici postsinaptici muscarinici (M3).
Efectul este mai intens în cazul când spasmele sunt produse de nervul parasimpatic şi redus, în caz de
maladii inflamatorii şi alergice. M-colinoliticele diminuează tonusul şi peristaltismul stomacului şi
intestinului, cu constricţia sfincterelor şi micşorarea secreţiei glandelor. Este influenţată de asemenea
musculatura tractului biliar şi urinar. Ele sunt utile pentru combaterea: - spasmelor gastrice (ulcer, diskinezii
antrale); - spasmelor duodenale; - hipermotilităţii intestinului subţire şi colonului; - spasmelor căilor biliare;
spasmelor musculaturii tractului urinar.

Miotrope
● Preparate ce influenţează direct asupra musculaturii netede fără a influenţa receptorii specifici.
Mecanismul, la majoritatea, se realizează prin inhibiţia fosfodiesterazei cu creşterea AMPc. Probabil, se vor
deosebi prin influenţa preponderentă asupra diferitor tipuri de izoenzime (I-IV) ale fosfodiesterazei
localizate în diferite organe cu musculatură netedă. Pentru derivaţii metilxantinei se presupune şi o influenţă
 blocantă asupra receptorilor adenozinici, manifestată îndeosebi pentru musculatura netedă a bronhiilor.
Acest mecanism, posibil, e mai puţin important în acţiunea asupra tubului digestiv etc.

Mixte
● Preparate ce posedă efect spasmolitic prin blocarea M-colinoreceptorilor şi influenţă miotropă directă.
Concomitent, majoritatea din aceste preparate mai posedă efecte suplimentare ca: analgezic, sedativ,
simpatomimetic, antiinflamator. Se caracterizează printr-o acţiune mai durabilă – 5-8 ore după administrarea
parenterală şi 10-12 ore după cea enterală. În același timp, injectarea i/v, contribuie la dezvoltarea rapidă a
efectului (peste câteva minute), iar după cea i/m – peste 20-30 min.

37.Determinați indicațiile ale spasmoliticelor neurotrope, miotrope și mixte:

● Spasmele musculaturii netede ale tubului digestiv

○ spasmele porţiunii centrale şi cardiace a stomacului;
○ colicele biliare; diskineziile hipermotorii ale căilor şi viziculei biliare;
○ colica intestinală;
○ colicile postoperatorii cu meteorism;
○ colita spastică;
○ colecistitele;
○ constipaţiile spastice;
○ proctită, tenesme;
○ ulcerul duodenal şi gastric (tratament complex); - pregătirea pentru cercetările endoscopice.

● Spasmele musculaturii netede ale tractului genitourinar

○ colicele renale;
○ spasmele ureterelor;
○ dureri în dismenoree;
○ iminenţa avortului spontan şi naşterii premature;
○ micşorarea excitabilităţii uterului în timpul naşterii;
○ spasmul colului uterin în timpul naşterii sau întârzierea deschiderii lui;
○ contracţiile uterine după naştere.

● Spasmele musculaturi netede vasculare

○ tratamentul complex al crizei hipertensive;
○ spasmele vaselor periferice şi cerebrale;
○ accesele de angină pectorală (în caz de neeficacitate a nitroglicerinei);
○ adjuvant, ca premedicaţie, în sindromul doloros.

38.Determinați grupele și preparatele antivomitive:

39.Determinați mecanismele de acțiune ale antagoniștilor serotoninici ca antivomitice:

● blochează receptorii 5-HT3 serotoninergici din zona declanşatoare a centrului vomei (acţiunea centrală) şi
intestinului (acţiunea periferică);
● poate fi importantă acţiunea anxiolitică şi antipsihotică.

40.Determinați varianta indicațiilor antagoniștilor serotoninici ca antivоmitive

voma produsă de anticanceroase sau radioterapie

41.Determinați varianta de grupele antidiareice simptomatice și patogenetice

 Astrigente
 Adsorbante
 M-colinoblocante
 Opioide
 Biologice
 Combinate

42.Determinați mecanismele de acțiune ale antidiareicelor astringente, adsorbante și

protectoare:
 Preparatele astringente și mucilaginoase
● Preparatele astringente ce conţin acid tanic sau alţi acizi organici (tanina, tanalbina, tanoform etc.):
○ precipitează proteinele;
○ pătrund în spaţiile intercelulare cu micşorarea permeabilităţii capilarelor şi a membranelor celulare şi
respectiv – diminuarea secreţiilor mucoaselor;
○ acţiunea este reversibilă la concentraţii mici şi ireversibilă – la cele mari;
○ ca rezultat se manifestă un efect antiinflamator.
● Acţiunea mucilaginoasă se manifestă prin formarea unei pelicule (gel) protectoare pe suprafaţa mucoasei
cu dezvoltarea unui efect antiinflamator şi mecanic protector. Infuziile şi decocturile din plante exercită un
mecanism complex, preponderent – efect mucilaginos şi astringent, dependent de componenţii lor.

Preparatele adsorbante și protectoare

● Cărbunii activi (enterosorbenţii), datorită reţelei bine dezvoltate de pori, au capacitatea de a fixa pe
suprafaţa sa diferite substanţe de origine endo- sau exogenă, responsabile de accelerarea tranzitului
intestinal, diminuarea absorbţiei apei şi electroliţilor, dereglării proceselor de digestie şi fermentare etc.;
● Colestiramina – formează complexe neabsorbabile cu acizii biliari, endotoxinele microbiene etc., cu
diminuarea secreţiei şi dereglării absorbţiei intestinale;
● Sărurile de bismut – contribuie la fixarea hidrogenului sulfurat, care este un stimulator al peristaltismului
intestinal şi contribuie la propulsarea maselor fecale, prin formarea de sulfură de bismut;
● Sulfatul şi salicilatul de aluminiu – produc adsorbţia toxinelor bacteriene, bacteriilor, produselor de
fermentaţie şi putrefacţie cu creşterea consistenţei conţinutului intestinal şi normalizarea florei intestinale.
Atapulgita exercită, de asemenea, efect astringent, cu micşorarea inflamaţiei mucoasei intestinale şi combate
spasmele musculaturii netede. Aceste proprietăţi contribuie, în diaree, la creşterea consistenţei conţinutului
intestinal şi micşorarea numărului scaunelor;
● Pectinele – se găsesc în cantităţi mari în gutui, mere, morcovi, citrice, formează cu apa soluţii
mucilaginoase, care manifestă proprietăţi adsorbante şi mecanic protectoare. Diosmectita – preparat de
origine naturală, manifestă proprietăţi mucilaginoase marcate, adsorbante şi stabilizatoare ale barierii
mucoase. Influenţează asupra mucusului, prin consolidarea parametrilor cantitativi şi calitativi, formând, cu
glicoproteinele, un strat de gel ce apără mucoasa de acţiunea negativă a ionilor de hidrogen şi alţi agenţi.
Preparatul fixează, de asemenea, acizii biliari, gazele, bacteriile, toxinele bacteriene, ceea ce amplifică
proprietăţile lui protectoare.

43.Determinați mecanismul de acțiune ale opioidelor ca antidiareice:

○ diminuarea motilităţii gastrice;

○ creşterea tonusului antrului şi duodenului proximal;
○ întârzierea evacuării conţinutului gastric;
○ constricţia sfincterelor intestinului şi musculaturii circulare cu segmentarea intestinului;
○ tonizarea musculaturii netede cu diminuarea sau inhibarea mişcărilor peristaltice propulsive;
○ micşorarea secreţiei glandelor tubului digestiv;
○ intensificarea absorbţiei apei din tubul digestiv.
● Aceste efecte, ce survin la doze mici, inferioare celor analgezice, contribuie la formarea şi întârzierea
evacuării scaunului.

44.Determinați indicațiile opioidelor ca antidiareice:

○ diareea acută nespecifică;

○ diareea cronică (funcţională, lezională, consecutivă rezecţiei intestinale);
○ reducerea eliminărilor la bolnavii cu ileostomie sau colostomie.
 ● Opioidele (codeina, morfina) nu sunt recomandate în diareea cronică. Loperamida are un efect mai intens
şi mai prelungit, precum şi o acţiune mai selectivă asupra tractului gastrointestinal.

45.Determinați grupele și preparatele hepatoprotectoare după proveniență:

46.Determinați mecanismele de acțiune ale hepatoprotectoarelor:

● Fixarea radicalilor libeir și inhibarea peroxidării lipidelor = silimarina, silibinina (vegetal)

● Donarea sau favorizarea sintezei grupelor metil = ademetionină (aa)
● Sunt predecesori sau donatori ai grupelor tiolitice = ademetionină (aa)
● Restabilirea integrității structurale ale membranelor hepatocitelor = ademetionină (aa)
● Inhibiția sintezei prostaglandinelor și colagenului = silibinină (vegetal)
● Activarea sintezei acizilor nucleici și proteinelor, fosfolipidelor = silibilina (vegetal)
 ● Inhibiția enzimelor microzomale hepatice = catergen
● Inducția enzimelor microzomale hepatice = zixorina (sintetic)

47.Determinați indicațiile ale hepatoprotectoarelor:

 Steatoză hepatică
 Toxice ficat
 Hepatite cornice de diversă origine (mai puțin cele virale)
 Hepatocolangite
 Hiperbilirubinemie funcțională
 Icter nou-născuți
 Afecțiuni hepatice în toxicozele gravidelor
 Hepatite cu hiperamoniemie

48.Determinați varianta de hepatoprotectoare der.de aminoacizi

 Ademetionină
 Arginiă
 Triptofan
 Metionină

49.Determinați variantele efectelor ale și indicațiile silimarinei

 Fixarea radicalilor liberi

 Inhibarea peroxidării lipidelor
 Inhibiția sintezei prostaglandinelor
 Inhibiția sintezei colagenului
 Blochează cuplarea toxinelor cu receptorii membranari
 Inhibă transformarea cel.stelate în miofibroblaste, decă preîntâmpină fibrinogeneza

50.Determinați variantele indicațiilor silimarinei

 bolii alcoolice a ficatului (steatoza, steatohepatita, ciroza)

 steatohepatita non-alcoolică
 hepatitelor toxice acute şi cronice
 hepatitelor cronice medicamentoase
 hepatitelor virale cronice, îndeosebi C (intravenous)
  intoxicaţii cu Amanita phalloides
 hepatite virale acute
 ciroze hepatice

51.Determinați avantajele utilizării clinice a silimarinei

 ↓ manifestările sindromului de citoliză

 Unicul antidot în intoxicaţia cu Amanita phalloides i/v
 Absenţa reacţiilor adverse
 Efect antifibrotic indirect
 ↑ supravieţuirea la utilizarea de durată la pacienţii cu ciroză hepatică

52.Determinați variantele indicațiilor ademetioninei

 Colestaza intrahepatică
 Hepatite virale cronice
 Boala alcoolică a ficatului
 Hepatite toxice
 Boli autoimmune ale ficatului
 Steatohepatita non-alcoolică

53.Determinați efectele a ademetioninei:

 Donarea sintezei grupelor Metil-

 Donatorii grupei Tiol-
 Restabilirea integrității structural ale hepatocitelor
 Anticolestatic
 Citoprotector
 Antifibrotic
 Antihipoxant

54.Determinați variantele indicațiilor acidului ursodeoxicolic

55.Determinați efectele precoce ale utilizării clinice a acidului ursodeoxicolic

(2-3 săptămâni):
 ↓ colestazei (↓ FA, GGTP, bilirubinei şi trigliceridelor, pruritului cutanat)
 ↓ citolizei (↓ AsAT, AlAT, necrozelor după citologie)
 ↓ inflamaţiei mezemchimale (↓ γ-globulinei, proteinei C reactive, inflamaţiei după citologie)
 ↓ fibrozei (↓ markerilor fibrozei, diminuarea trecerii în faza ulterioară histologică a fibrozei)

56.Determinați efectele preparatelor entomologice ca hepatoprotectoare:

● posedă acţiune hepatoprotectoare, antiproliferativă, detoxicantă, imunomodulatoare, antioxidantă şi

antivirală;
● acţiunea hepatoprotectoare poate fi determinată de:
a) proteinele, enzimele, aminoacizii esenţiali şi non-esenţiali pot fi substraturi sau donatori de radicali, care
se utilizează la procesele de sinteză a hepatocitelor, cu cuplarea produselor toxice în rezultatul
metabolismului;
 b) antioxidanţii hidrosolubili inhibă peroxidarea lipidelor şi favorizează cuplarea radicalilor liberi din ţesutul
ficatului → la micşorarea lezării membranelor hepatocitelor;
c) proteinele şi fosfolipidele contribuie la stabilizarea membranei hepatocitelor şi organitelor intracelulare,
cu preîntâmpinarea pierderii componentelor intracelulare;
d) acţiunea imunomodulatoare determinată de creşterea rezistenţei nespecifice, stimularea fagocitozei,
normalizarea indicilor imunităţii celulare, producerea anticorpilor, limfochinelor cu creşterea rezistenţei
organismului la diferite influenţe endo- şi exogene nocive;

57.Determinați grupele și preparatele coleretice:

58.Determinați mecanismele de acțiune și efectele preparatelor acizilor biliari ca coleretice:

Mecanismul de acțiune
● Administrate ca medicamente, sunt secretate biliar, cu creşterea presiunii osmotice şi filtrarea ulterioară a
apei şi electroliţilor. Ca rezultat, se măreşte volumul şi fluxul bilei, determinând un efect preponderent
hidrocoleretic.

Efectele
● asigurarea proceselor de digestie prin micşorarea tensiunii superficiale, cu menţinerea colesterolului în
soluţie şi emulsionarea grăsimilor;
● favorizarea absorbţiei intestinale prin pinocitoză a grăsimilor neutre, acizilor graşi cu lanţ lung,
colesterolului, vitaminelor liposolubile;
● efect bacteriostatic
59.Determinați varianta de preparate colelitolitice

 Acid chenodezoxicolic
 Acid ursodezoxicolic

60.Determinați indicațiile a preparatelor acizilor biliari ca coleretice:

● combaterea stazei biliare;

● drenarea bilei după intervenţii chirurgicale asupra veziculei biliare;
● spălarea căilor biliare în scopul eliminării nisipului sau calculilor de dimensiuni mici;
● profilaxia infecţiei biliare;
● examenul radiologic al veziculei şi căilor biliare;
● determinarea timpului circulaţiei braţ-limbă.

61.Determinați grupele și preparatele colecistochinetice:

 Sulfat Mg
 Osmotice (xilit, sorbit)
 Vegetale
 Colecistokinina
 Alimentare (măsline, smântâna)

62.Determinați mecanismele de acțiune ale colecistochineticelor:

● preparate ce măresc tonusul veziculei biliarei

relaxează căile biliare şi sfincterul Oddi prin acţiune directă sau reflexă de eliberare a colecistokininei

63.Determinați grupele și preparatele colespoasmolitice:

 Spasmolitice neurotrope:
o Atropine
o Platifilina
o Butiscopalamina
 Spasmolitice miotrope:
o Papaverina
o Drotaverina
o Aminofilina
 Spasmolitice mixte :
o Baralgina
 o Spasmalgon
 Spasmolitice vegetale :
o Valeriană
o Menta
o Salvie

64.Determinați mecanismele de acțiune ale colespasmoliticelor:

Sunt preparate destinate jugulării sindromului dolor