COMPLIANŢA TERAPEUTICĂ

Definiţie, termeni folosiţi:

Complianţa terapeutică reprezintă concordanţa dintre indicaţiile şi
interdicţiile formulate de medic şi aplicarea lor efectivă de pacient.
Sinonim: aderenţă terapeutică
În situaţia în care această concordanţă este scăzută se foloseşte termenul
de non-complianţă.

Situaţii frecvente de non-complianţă:

 Nerespectarea modului indicat de administrare a tratamentului
o Este o situaţie relativ puţin frecventă
o Cel mai frecvent apare în cazul:
 tratamentelor antibiotice cu administrare din 6 în 6 ore
(presupune trazirea în milocul nopţii)
 tratamentului conjunctivitelor cu picături oculare (ziua se
administrează la 1 oră iar noaptea se adminisytrază din 2 în 2
ore)
 Nerespectarea interdicţiilor formulate de medic
o Este pe departe situaţia cea mai frecventă
o Exemple:
 Renunţarea la fumat în timpul unei viroze respiratorii
 Renunţarea la consumul de alcool în timpul tratamentului cu
unele dintre antibiotice
 Neprezentarea la termenul stabilit pentru controlul medical:
o Este o situaţie frecvent întâlnită în stomatologie (corect un control
stomatologic se efectuează o dată la 6 luni).
 Externarea din spital la cerere
o Este o situaţie mai rar întâlnită
o Pacientul poate solicita externarea sub semnătură la orice moment
al internării
o O situaţie particuară o reprezintă unii bolnavi pihici, pentru care
asumarea răspunderii legată de externare contrar indicaţiilor
medicale îi revine uneia dintre rudele de gradul I (soţ / soţie,
părinţi, fraţi / surori, copii).

1
 Factori care influenţează complianţa terapeutică:
Caracteristici individuale ale pacientului
 Vârsta:
o complianţa terapeutică maximă se întâlneşte la copii
o complianţa terapeutică minimă apare la adolescenţi

 Sexul:
o Femeile sunt mai compliante la tratament decât bărbaţii

 Nivelul de educaţie:
o În general complianţa terapeutică creşte proporţional cu nivelul de
instruire
o Excepţie face personalul sanitar: medicii, asistentele medicale, dar
mai ales farmaciştii

Caracteristici ale schemei terapeutice

 Complexitatea schemei terapeutice:
o cu cât schema terapeutică este mai complexă (multe medicamente
cu orare diferite de administrare), cu atât complianţa terapeutică
scade
 Efectele adverse alemedicamentelor:
o efectele adverse ale medicamentelor pot determina întreruperea
dinproprie iniţiativă a tratamentuluieste esenţială informarea
pacienţilor cu posibilitatea apariţiei unor efecte adverse şi faptul
că, în general, ele sunt tranzitorii
 Efectul placebo:
o Definiţie: orice efect terapeutic nejustificat din punct de vedere
farmacologic
o Situaţii în care de validează:
 Efect terpeutic după administrarea unei substanţe inactive
(ex. apă distilată)
 terpeutic după administrarea unei substanţe active, dar în
afara spectrului de acţiune al substanţei (ex. ameliorarea
cefaleei după administrarea unui antibiotic)
 Efect terapeutic după administrarea unei substanaţe active,
în spectrul de acţiune al substanţei, dar nejustificat de
repede sau de intens (ex. cuparea anxietăţii din atacul de
panică după administrarea per os a unei benzodiazepine)

2
 o Factorii care îl influenţează
 Modul de prezentare al medicamentului
 Exemple:
o „injecţii franţuzeşti”
o ce bine a mers la un pacient cu aceleaşi
simptome un anume medicament
 Modul de condiţionare al medicamentului
 Efect placebo maxim la perfuzii
 Dintre tablete, efectul placebo maxim îl au cele viu
colorate
 Popularitatea medicamentului în populaţie
 Pe primul loc în popularitate se află vitaminele
 Urmează antibioticele şi medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene şi antibioticele
 Accesibilitatea medicamentului
 Cu cât un medicament este mai scump şi mai greu de
găsit, cu atât efectul placebo este mai mare (cu
condiţia ca în final pacientul să-l poată obţine)
Caracteristici ale bolii
 Dintre variabilele legate de boală, cea mai mare influenţă asupra
complianţei terapeutice o are „gradul de ameninţare de boală perceput
de pacient”
o Exemplu: la pacienţii alcoolici „exagerarea” rezultatelor negative
ale analizelor de sânge poate prelungi perioadele de abstinenţă
Caracteristici ale relaţiei medic-pacient
 Angajamentul
o prezentarea la consultaţiile programate
o comunicarea
o colaborarea la planul terapeutic
o aderenţa terapeutică
 Alianţa terapeutică
o parteneriat: negociere şi colaborareâ
o Caracteristici ale relaţiei medic – pacient într-o interacţiune
pozitivă:
 stilul de comunicare
 expresivitatea non-verbală
 ascultarea activă a discursului pacientului
 implicarea pacientului în procesul decizional
 empatia

3
 Importanţa evaluării complianţei terapeutice
Evaluare retrospectivă – în cazul unor tratamente anterioare:
 Un pacient anterior non-compliant este probabil să fie non-compliant şi
în prezent
 În cazul unei non-complianţe anterioare trebuiesc identificaţi factorii ce
au generat non-complianţa şi corectarea acestora
Evaluare actuală – în cazul tratamentului curent
 Evoluţia nefavorabilă se poate datora non-complianţei terapeutice
 O evoluţie nefavorabilă în condiţiile complianţei terpeutice indică o lipsă
de răspuns la terapia administrată

Metode clasice de evaluare a complianţei terapeutice

Metode subiective – nu pot fi cuantificate
 Relatările pacientului
 Relatările aparţinătorilor
Metode obiecive – determinarea unor variabile cuantificabile
 Evoluţia clinică: Nu există întotdeauna o relaţie directă între complianţa
terpeutică şi evoluţia clinică
 Determinările biochimice: se aplică doar în condiţii speciale
o Studii clinice pentru determinarea farmacocineticii
medicamentelor
o Medicamente a căror dozare se stabileşte în funcţie de
concentraţia plasmatică
o Medicamente al căror registru terapeutic este foarte aproape de
registrul toxic
 Tehnici de “numărare a medicamentelor”
 Scale clinice pentru evaluarea complianţei terapeutice
o Exemple:
1. Neuroleptic Dysphoria Scale (Van Puten şi May – 1978)
2. Dysphoric Response Index (Singh şi Kay – 1979)
3. Drug Attitude Inventory (Hogan – 1983)
4. Medication Adherence Questionnaire (Morisky – 1986)
5. Rating of Medication Influences (Weiden – 1994)
6. Subjective Well-Being Under Neuroleptic Treatment self-applied scale (Naber
– 1995)
7. Clinician Rating Scale (Kemp – 1996)

4
8. Medication Adherence Rating Scale (Thompson – 2000)
9. Attitudes Towards Neuroleptic Treatment (Kampman – 2000)
10. Personal Evaluations of Transitions in Treatment (Voruganti şi Awad – 2002)
11. Brief Evaluation of Medication Influences (Dolder – 2004)
12. Brief Adherence Rating Scale (Byerly – 2008)