1.

ANTREPRENORIATUL – natura si importanta dezvoltarii

Conform Legii a RM ,,Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi’’ Antreprenoriatul este activitatea de fabricare a productiei ,
executare a lucrarilor si prestare a serviciilor, desfasurata de cetateni si de asociatiile acestora in mod independent,din proprie
initiativa, in numele lor, pe riscul propriu si sub raspunderea lor patrimoniala, cu scopul de a-si asigura o sursa permanenta de
venituri. Munca efectuata conform contractului
(acordului) de munca incheiat este considerata antrprenoriat. Antreprenoriatul in legatura cu crearea si utilizarea inovatiilor
,realizarilor, descoperirilor stiintifice, operelor literare, de arta si alte obiecte ale proprietatii intelectuale este reglementata de o
legislatie speciala.Antreprenoriatul poate fi realizat in orice domeniu ce nu este interzis prin lege.
Antreprenoriatul - activitatea proprietarului sau a unor persoane din cadrul întreprinderii în organizarea proiectării, producerii şi
realizării produselor şi serviciilor în scopul obţinerii profitului sau a unui efect social (după Bleahman). Din această noţiune se
evidenţiază: a)subiectul (cel care realizează);b)obiectul (conţinutul), c)scopul activităţii de antreprenoriat. Subiectul –
întreprinzătorul (dar nu numai el) – persoana care iniţiază şi derulează o acţiune, asumându-şi riscurile asociate inovării,
întreprinzător schimbul unor satisfacţii personale. Obiectul antreprenoriatului reprezintă, întreprinzător primul rând, activitatea
inovaţională (cercetări, prognoze, elaborări), şi, întreprinzător al doilea rând, executarea funcţiunilor întreprinderii (funcţiunea
de producere, financiară, personal etc.). Scopul activităţii antreprenoriale – producerea şi propunerea pe piaţă a acelor produse
sau servicii, la care există cerere şi care aduce întreprinzătorului profit.
Venituri – cheltuieli – profit.
Activitatea de antreprenoriat se desfasoara la: intreprinderile existente; la intreprinderile noi; la intrprinderile mari mici si
mijlocii.
2) Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului.
Dezvoltarea antreprenoriatului intr-o tara sau alta este conditionata de factorii demografici, politici, economici, psihologici,
culturali, printre care un rol important revine:
 Structurii populatiei si dinamicii acesteia in viitor
 Nivelul invatamintului general si antreprenorial
 Politicii statului in domeniul sustinerii antreprenoriatului
 Atitudinii societatii fata de antreprenoriat
 Existentei unei infrastructuri dezvoltate de servicii de afaceri
 Posibilitatii obtinerii unor oportunitati si beneficii individuale
 Existenta unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri si asumarea riscului.
3.Afacerea mica-forma de baza a activitatii de antreprenoriat
Potrivit dicţionarului „Business” este o activitate comercială independentă a omului care este pentru el o sursă de existenţă.
Esenţa businessului este activitatea economică a oamenilor în producerea mărfurilor şi serviciilor ce posedă calităţi utile pentru
consumatori. La etapa iniţială afacerea era legată de schimbul de mărfuri, iar acum – orice activitate care aduce
profit.Actualmente majoritatea absolută a afacerilor sunt afacerile mici. Nu există o definiţie acceptată unanim a micilor afaceri.
Astfel, în aprecierea "mărimii" micilor afaceri uneori se iau în considerare criterii cantitative, cum sunt numărul de salariaţi,
volumul vânzărilor etc. Alteori, se consideră că o mică afacere trebuie să-şi aibă limitat domeniul la piaţa locală. Într-o altă
concepţie, afacerile sunt categorisite ca mici, în funcţie de natura firmei, ca farmacii, magazine de bijuterii, haine etc.Una din
cele mai vechi definiţii ale micilor afaceri este cea dată prin Legea micilor afaceri din 1934 din S.U.A.: “o mică afacere este
aceea care este deţinută şi condusă în mod independent şi nu este dominantă în sfera ei de activitate”. Comitetul pentru
Dezvoltare Economică, arata că o afacere este mică atunci când îndeplineşte cel puţin două din următoarele criterii:
1. Conducere independentă (în mod obişnuit managerul este şi proprietarul afacerii).
2. Capitalul este achiziţionat şi proprietatea este deţinută de o persoană sau de un număr redus de persoane.
3. Domeniul de activitate este în principal local. Personalul şi proprietarul sunt din aceeaşi localitate. Pieţele trebuie să fie
locale.
4. Mărimea relativă în cadrul ramurii - o afacere este mică în comparaţie cu altele considerate mari. Ea poate fi mică într-un
domeniu şi mare în altul.
În general drept criterii de determinare a micului business pot fi utilizaţi o serie de indicatori :
- Active totale.
- Capital propriu.
- Volumul de vânzări.
- Numărul de lucrători.
- Capacitatea de producţie.
- Cota de piaţă
Dintre cele şase criterii, cei mai mulţi consideră că numărul de angajaţi este cel mai adecvat deoarece el:
- Este stabil la inflaţie
- Transparent , uşor de determinat şi înţeles.
- Comparabil pentru întreprinderile din aceiaşi ramură. - Accesibil – adică uşor de obţinut informaţia.
4. Concepte de afacere mica utilizate in practica si teorie – deosebiri si moment comune
În Republica Moldova este un singur criteriu de definire a micului business - numărul de angajaţi. Pînă la
20—întreprindere mică Între 20-75 întreprindere mijlocie Mai mult de 75 întreprndere mare În prezent în SUA
sunt două criterii cantitative: volumul vânzărilor totale sau numărul de salariaţi. EUROSTAT (Oficiul de Statistică al Uniunii
Europene), care întocmeşte rapoarte periodice privind firmele mici şi mijlocii foloseşte un singur criteriu pentru clasificarea
 acestor firme şi anume numărul de persoane ocupate. Se disting astfel microîntreprinderi (0-9 persoane); întreprinderi mici (10-
99 persoane), întreprinderi mijlocii - (100-499 persoane).Criterii de mărime a micilor afaceri în S.U.A.
Sfera de activitate Criteriu Valoare excepţii
Comerţul cu amănuntul volum vânzări < 3,5 mil. $ < 13,5mil.$
Servicii Volum vânzări < 3,5 mil. $ < 13,5 mil. $ Comerţ. cu
ridicata Număr personal < 500 < 1500 Industrie Număr
personal < 500 < 1500 Transport şi antrepozite Volum vânzări <
3,5 mil. $ < 12,5 mil. $ Construcţii Volum vânzări < 17,5 mil. $
Agricultură Volum vânzări < 100000 < 3,5 mil.
$
În Marea Britanie sunt trei criterii pentru a defini firma mică sau mijlocie. Pentru ca ea să fie definită astfel întreprinderea
trebuie să corespundă la două. la mică Cifra de afaceri nu
depăşeşte 1,4 mil. lire Numărul de angajaţi nu mai mare de 50 mediu pe săptămână. Capitalul nu mai mare de 0,7 mil. lire
la mijlocie Cifra de afaceri < 5,75 mil. Lire Numărul de angajaţi < 250 mediu pe săptămână. Capitalul < de 2,8 mil.
lire
În România, criterii cantitative sunt numărul de angajaţi şi cifra de afaceri anuală. Criterii de mărime a
micilor afaceri în România Până în 1999
Număr angajati Cifra afaceri anuală Întreprindere mică până la 25
10 mil. - 2mld. întreprindere mijlocie 26 -200 10 mil. -
20mld. Din 1999
microîntreprindere-Până la 9 Întreprindere mică-până la 10-49 întreprindere mijlocie-50-249

5. Micile afaceri si rolul lor in economia contemporana

Incepind cu anii ’60, mai intii in SUA, apoi in Europa Occidentala devine tot mai popular idea dezvoltarii intreprinderilor mici,
unul din promotorii careia este J.Shumacher si care lansind sloganul ,,Small is Beautiful” (ce este mic este frumos), in cartea sa
cu acelasi titlu, a dat un imbold puternic dezvoltarii acestor unitati economice. Fiind o componenta numeric preponderata si
alcatuind pe plan mondial, de la 80% pina la 99% din numarul intreprinderilor existente, 60% din numarul total al angajatilor si
jumatate din volumul total al vinzarilor din sectorul privat, MB ocupa un loc important in viata economica si sociala a societatii.
In SUA, de exemplu, in 1998, 99,7 % din intreprinderilor existente sau 22,1 mil. de afaceri sunt considerate mici si mijlocii. Ele
produc 50% din PIB, iar in unele ramuri ale economiei americane, aceste activitati ocupa chiar pozitii de baza. In intreprinderile
mici si mijlocii americane se concentreaza 53% din numarul total al lucratorilor ocupati in sectorul privat. O situatie similara se
constata si in tarile membre ale Uniunii Europene, unde in medie 99.8% din numarul total al intreprinderilor existente sunt
IMM. Cel mai frecvent IMM sunt create in: comertul cu amanuntul si cu ridicata-32%, prestarea serviciilor-26%, industria
prelucratoare si constructii- cite 12% fiecare. Cresterea numarului IMM se explica printro serie de factori, cum ar fi: 1.
Schimbarile tehnologice in productie si dezvoltarea rapida a economiei pe baza cunostintelor; 2. Cresterea numarului somerilor ;
3. Diversitatea si individualizarea cererii; 4. Modificarile in structura organizatorica; 5. Dezvoltarea relatiilor de subcontractare;
6. Reorientarea economiei in directia diversificarii serviciilor; 7. Mondializarea economiilor nationale; 8. Politica guvernelor
occidentale in domeniul sustinerii MB. Rolul MB in economia de piata : mentinerea echilibrului economic; satisfacerea cererii;
incurajarea inovatiilor; stimularea exporturilor; crearea noilor locuri de munca.
6. Evolutia micilor afaceri in RM
Punctul de pornire in dezvoltarea micului business il constituie sfr. anilor ’80, cand au aparut primele cooperative, care au
demonstrate avantajele unei noi economii. In 1991, anul apogeului miscarii cooperatiste, in republica existau 3250 de
cooperative, ce activau in diverse domenii: constructii, deservirea populatiei, producerea bunurilor de larg consum. In 1992 se
adopta Legea cu privire la activitatea de antrprenoriat si intreprinderi si astfel multe din cooperativele existente devin
intreprinderi individuale, societati pe actiuni, societati cu raspundere limitata. Totusi, despre dezvotarea micului business in RM
putem vorbi numai din 1994, cind a fost adoptata Legea cu privire la sustinerea si protectia micului business. In perioada 1994-
2000 a avut loc o crestere considerabila de pondere si dinamica a intreprinderile MB. Daca in 1994 in toate sectoarele economiei
activau 8534 de intreprinderi mici, constituind 59 la suta, atunci in 2001 din numarul total al intreprinderilor existente in RM,
aprox. 94% sunt atribuite MB, din care 89,6% sunt microintreprinderi si 10,6% intrprinderi mici. Desi exista in numar mare,
intreprinderile MB nu si-au ocupat locul cel merita in economia nationala. 2/3 din intreprinderile inregistrate nu au demarat nici
un fel de activitate economica . Conform datelor Ministerului Economiei, in 2000 au fost lichidate 2061 de intrprinderi. In
rindul celor ce functioneaza, principal activitate este comertul, pe al 2-lea loc este intreprinderile prestatoare de servicii. Multe
intreprinderi industrial pe linga activitatea de producere, se mai ocupa si cu cea comerciala, in asa mod, sustinind producerea.
7) Sustinerea de stat a afacerilor mici- experienta straina.
Comisia Uniunii Europene a elaborat cartea Europeana pentru intreprinderi Mici, in scopul promovarii antreprenoriatului si
transformalrii economiei europene in cea mai dinamica si cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere. Activitatile
intreprinse pe baza cartii europene:
 Promovarea spiritului antreprenorial in rindurile tinerilor, instruirea acestora in privinta obtinerii abilitatilor necesare
lansarii si dezvoltarii cu succes a afacerii
 Reducerea costurilor si a timpului necesar infiintarii intreprinderii si simplificarea procedurii date, in special
promovindu-se inregistrarea on-line
 Crearea unei baze legislative, care ar reduce povara IMM si ar stimula dezvoltarea acestora
 Elaborarea si realizarea programelor de formare continua la locul de munca, adaptate necesitatilor micilor intreprinderi
 Promovarea comunicarii electronice in rindul IMM
 Crearea unor sanse egale IMM europene de a intra pe toate pietile si de a concura in conditii egale
 Incurajarea infiintarii de intreprinderi, favorizarea dezvoltarii IMM si crearea de locuri de munca, prin reducerea
impozitelor si taxelor si imbunatatirea accesului IMM la resursele financiare.
 Crearea unor comitee de consultanta a IMM, in care s-ar reuni reprezentantii IMM, ai autoritatilor publice, agentiilor de
dezvoltare, mediului universitar etc., in scopul elaborarii unor politici nationale in domeniul IMM
8.Sustinerea de stat a afacerilor mici in Republica Moldova
In RM a fost elaborate si aprobata Legea cu privire la sustinerea si protectia micului business 1994, precum si un sir de alte legi
si acte normative (ex: Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi 1992; Legea cu privire la vinzari de marfuri 1994; Legea
cu privire la comertul interior 1996 etc.). Sustinerea de catre stat a afacerilor mici din
Moldova prevede: a) sustinerea financiara; b) sustinerea fiscal; c) asigurarea unui cadru legislative-instutional corespunzator .
a) La sfirsitul anului 1994 a fost creat Fondul pentru Sustinerea Antreprenoriatului si Dezvoltarea Micului Business.Printre
sarcinile de baza ale acestui fond este acordarea de credite avantajoase agentilor micului business, participantilor si cistigatorilor
la concursurile proiectelor investitionale . Schema de finantare prevede ca :intreprinderile,ale caror planuri de afaceri au fost
aprobate spre finantare, participa cu surse proprii la realizarea proiectului si au o acoperire partiala a creditului cu mijloace fixe;
rata creditului este redusa in comparative cu media dobinzii practicate de bancile comerciale; fondul ofera o garantie de 100000
lei; de la suma garantiei firma va achita Fondului un commission de min. 2 % anual. b) Intreprinderile mici pot beneficia de
creditul fiscal, care reprezinta scutirea temporara de la plata in buget a impozitului pe venit. Conform art.49 al Codului fiscal,
pot beneficia de o scutire integrala de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 3 ani : intreprinderile micului business;
gospodariile taranesti(de fermier) ; cooperativele de intreprinzator agricole si de prestari servicii. Imediat dupa expirarea
perioadei de scutire fiscal, agentii economici au dreptul la o reducere partial de 35% in decurs de 2 ani a cotelor impozitului pe
venit. De o scutire integral de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 5 ani pot beneficia intreprinderile ce se ocupa cu
analiza, proiectarea si programarea sistemelor informationale pregatite spre utilizare sau cu producerea de programe la comanda
beneficiarului.De asemenea intreprinderile rezidente ale zonelor economice libere pot beneficia de reducerea impozitelor pe
venit. Legislatia moldoveneasca prevede si facilitate fiscale pentru investitii. Daca se investesc 250 mii dolari , intreprinderea
este scutita cu 50 % din suma impozitului pe venit pe o perioada de 5 ani, iar daca 2 mln. dolari firma este scutita cu 100 % pe o
perioada de 3 ani. Se mai scutesc de impozite firmele mici care celputin 80 % din suma impozitului pe venit, calculate si
nevarsata la buget, se investesc in dezvoltarea productiei proprii sau in programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei
nationale. c) Pentru a imbunatati situatia afacerilor mici Guvernil acorda asistenta tehnica si financiara unor proiecte straine,
realizeaza reforma regulatorie, ce presupune revizia tuturor actelor legislative care reglementeaza activitatea de antreprenoriat,
simplificarea procesului de initiere a afacerii si reducerea riscurilor antreprenoriale.Cadrul instutional de stat de sprijinire a
afacerilor mici, este asigurat de Guvern si de Directia dezvoltarea businessului mic si mijlociu a Ministerului Economiei si
Comertului, iar la nivel local, de administratia publica locala si Directiile de dezvoltare a businessului mic si mijlociu, create in
cadrul Consiliilor rationale. In scopul promovarii spiritului de intreprinzator, annual sub patronatul Guvernului RM se
organizeaza Expozitia- for ,, Micul Business-Moldova”, la care intreprinderile mici prezinta produsele lor si serviciile lor. A mai
fost lansat si Concursul ,, Cel mai bun antrprenor din micul business”
9. Definirea conceptului de intreprinzator
Cuvântul "întreprinzător" derivă din verbul francez "entreprendre" care înseamnă a întreprinde, a se apuca de făcut ceva, a se
angaja în ceva. În evul mediu definea persoana care se ocupa de comerţul exterior, organizator al paradelor, diferitor
manifestaţii, persoană responsabilă de realizarea proiectelor mari privitor la construcţii şi producere.Întreprinzătorul este
recunoscut încă din secolul al XVIII-lea, când activitatea de asumare a riscului din economie a fost asociată de Richard
Cantillon, în 1765, cu întreprinzător. Prin secolul 18 întreprinzător se numea persoana care activa în baza unui contract încheiat
cu statul. Dacă el realizează prevederile cu cheltuieli mai mici apoi diferenţa îi revine lui. În 1876 Uoker – întreprinzător este
un organizator al activităţii oamenilor. El obţine venit datorită capacităţilor sale personale.
În prezent, întreprinzător este considerată persoana care iniţiază sau preia o afacere, asumându-şi anumite riscuri pe care cei mai
mulţi oameni obişnuiţi nu ar face-o, aplicând cunoştinţele fundamentale într-un mod cu totul original pentru a-şi asigura
succesul afacerii.Unii întreprinzători iniţiind propria afacere, angajează pe alţii să o administreze. Se consideră că
întreprinzătorii se deosebesc de manageri prin aceea că sunt mai vârstnici, mai puţin educaţi şi îşi concentrează atenţia spre
dezvoltare, în timp ce managerii sunt mai tineri, mai educaţi şi îşi concentrează atenţia spre profit.

10. Trasaturile intreprinzatorului eficace si evaluarea capacitatilor antreprenoriale

Cele mai importante trasaturi ale unui intreprinzator eficace sunt: spiritual innovator; perseverenta; incredere in sine; insistent;
tendinta spre risc; responsabilitatea. 1. Spiritul inovator-
se manifesta prin tendinta spre realizari, capacitatea de a solutiona probleme noi(produse/servicii, proiecte).În caz de insucces
inovatorul este capabil de a lua decizii adecvate şi de a acţiona, dar nu justifica insuccesele. El simte necesitatea de realizari
inalte. 2. Perseverenta –se manifesta prin tendinta stabile spre scopuri majore, legata de
dorinta de a se autoafirma si de a manifesta o pozitie onorabila in business.Alegerea unei sarcini mai complicate ii serveste drept
stimulator. 3.
Tendinta spre risc- se manifesta prin incercarea de a influenta evenimentele, nu doar de a se supune lor.Astfel de intreprinzatori
se bazeaza pe propriile capacitati mai mult decit pe soarta.Tendinta spre risc este insotita spre anumite pericole: nu exista decizii
absolute cistigatoare; crearea a ceva nou este insotita de riscul esecului; cu cit este mai mare riscul cu atit este mai mare succesul
probabil;exista mereu dilemma ,,ori-ori’’ se pot obtine venituri inalte ori pierderi enorme.
4. Incredrea in sine – un astfel de antreprenor nu accepta lucrurile asa cum sunt si crede ca le poate schimba. Este hotarit. Este
sigur ca va putea solution problemele imprevizibile, nefiind de accord cu starea de lucruri la moment.
5. Insistenta – are capacitatea de a lucre incordat. Un astfel de antreprenor consuma pentru lucru mult timp, dar isi intelege
limitele de timp. Este tolerant si deschis fata de situatiile nedeterminate, insuficient de clare. Este convins ca propriile
cunostinte, capacitati, experienta,professionalism pot influenta evenimentele. 6. Responsabilitatea –
antreprenorul efficient este gata sa recunoasca succesul sau, greseala sa, a-si asuma responsabilitatea deplina . Pentru toate
trebuie sa raspunda antreprenorul. De aceea antreprenorul este inclinat in asi evalua capacitatile personale, precum si a profilului
intreprinderii in raport cu satisfacerea cerintelor clientilor.
Un om de afaceri poate atinge succesul doar daca va pute fi managerul propriei personalitati si al afacerii proprii. Unul din
primele lucruri ce trebuie bine puse la punct este planificarea rationala a timpului. Un bun manager trebuie sa stie in ce mod sasi
planifice activitatile, pentru a reusi multe si a nu pierde timpul fara rost. Alta conditie necesara in business este capacitatea
antreprenorului de a risca.Dar riscul poate contribui la success doar daca este bine gindit si justificat. Doar actiunile prompte si
capacitatea de a lucre mult vor conditiona succesul. Pentru a avea success antreprenorul trebuie sa poata inspira oamenii
angajati, sa-i contamineze cu ideea reusitei, sa-i convinga, sa le sustina motivatia de a fi lider recunoscut si membru al echipei.
Aceste cerinte implica altele, cum ar fi capacitatea de a determina scopurile personale si profesionale, de a conduce propria
dezvoltare si autoperfectionare continua, capacitatea de asi regal stresul si propriile emotii – adica managementul individual.

11.Caracteristicile intreprinzatorului de succes in viziunea lui Merrill si a lui Timmons ?

Timmons,recunoscut specialist american in problemele intreprinzatorului de suces in economie, considera ca intreprinz. este
persoana care poseda atit cunoostinte managerial ,cit si un nivel inalt de creativitate si inovatie. Analizind opiniile lui Timmons
putem mentiona ca trasaturile social-psihologice care se atribuie intreprinz.de suces sunt:nevoia de realizare- care se manifesta
la intreprinz.prin faptul ca acesta isi stabileste standarde inalte si face ce ii sta in putinta pentru ale realiza.Spirit de innovator-se
subintelege a face ce altii nu au facut inca,a face mai bine cu cheltuieli mici.Incredere in sine- intreprinz. se bazeaza pe fortele
proprii si nu in noroc, este de parere ca sucesul in afaceri depinde numai de el. Sesizarea oportunitatilor-unde intreprinz. de
suces primul se lanseaza intrun domeniu pe care altii il considera neprofitabil,si stie cind sadea lovitura.Prin asumarea riscului-
intreprinz. este gata sa-si asume riscul si acepta incertitudinea.Responsabilitatea-prin ea intreprinz. isi asuma succesul sau
insuccesul afacerii, el este responsabil si fata de parteneri, de familie, clienti, deoarece luind decizii risca. Merril incearca sa
defineasca profilul social al intreprinz. dupa doi parametrii-asertivitatea si obiectivitatea. Asertivitatea caracterizeaza
comportamentul unui individ in promovarea propriilor interese si exprimarea directa a gindurilor,sentimentelor, fara a afecta
drepturile altei persoane.Obiectivitatea caracteriz.comportamentul unui individ dispus pentru stapinirea emotiilor si controlul in
relatiile cu altii. Conform studiului lui Merril pot exista patru stiluri sociale:stilul de conducere, stilul expresiv ,analitic,amabil.In
concluzie Meril constata ca nu exista stiluri sociale bune sau rele.Deci intreprinz.trebuie sa fie un bun manager care se implica
activ in propria afacere, un bun planificator,care selecteaza eficient angajatii sii motiveaza adecvat
12.Profilul intreprinz. moldovean?
Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost intervievati o serie de de intreprinz.moldoveni,
analiza interviurilor a demonstrate ca cel mai frecvent isi deschid propria afacere barbatii, femeile putin se implica in afaceri mai
mult ocupinduse de familie si acordind ajutor sotului in realizarea ideii de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au
virsta mijlocie 34-44 ani(36%) fiind urmati de cei cu virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-24ani(5%). Ce priveste nivelul
studiilor la intreprinz. moldoveni sunt persoanele cu studii superioare, din acestea au studii tehnice, studii economice, sunt
specialist in agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor intervievate au afirmat ca sau lansat in afaceri din dorinta de a
obtine venituri,22% din nevoia de realizare etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in 2000-2001.La domeniul de
activitate predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de servicii(30%),cite 3% le revine celor din transport
si agricultura. Intreprinz. intervievati au mentionat ca impozitele reprezinta pentru afacerea lor o problema dificila. Pe locul doi
in clasamentul problemelor se plaseaza lipsa specialistilor si concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema
grava, dupa care urmeaza problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia imperfect si coruptie.Pe
ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a chiriei, utilajul invechit
13. Surse de noi idei de afeceri?
Succesul in afaceri depinde, in mare masura, de faptul daca a fost gasita ideia originala si realista,pentru care exista piata si care
va aduce intreprinz. recompense financiare.Cind intreprinz. este in cautarea ideii de afaceri, este important sa tina cont de faptul
ce vrea sa faca, cu ce vrea sa se ocupe, este necesar sa ia in considerare calificarea, cunostintele si experienta de munca. O sursa
importanta de noi idei de afaceri este piata.Realizind studiul pietei intrepinz. poate determina ce produse lipsesc pe piata, care
necesitati sunt nesatisfacute sau prost satisfacute, tendintele macroeconomice. Surse de noi idei pot servi publicaetiile din ziare
si reviste. Sursa inportanta pot deveni alte afaceri, inclusiv concurente. Vizitarea altor afaceri poate sal inspire pe intreprinz. la
noi idei de afaceri.Studierea a cit mai multor surse va permite intreprinz. sasi formeze o imagine complete despre cea ce lipseste
pe piata, de ce au nevoie consumatorii.
14.Tehnicile de creativitate utilizate pt gasirea noilor idei de afaceri
Tehnicile de creativitate utilizate pt gasirea noilor idei de afaceri pot fi aplicate ca scamperul,branstormingul ,harta
mental.Utilizarea metodei scamper consta din urmatoare etape : inaintarea problemei pe care dorim so solutionam; punerea
intrebarilor si determinarea produselor ce sar putea obtine.Astfel substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede
cautarea acea ce poate fi substituita.Combinarea prevede unirea a 2 sau mai multe parti pt a realiza un proces diferit sau a largi
utilizarea acestuia. Un alt element al metodei scamper reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unei parti a produsului pt a
modifica destinatia acestuia. O alta metoda de stimulare reprezinta branstormingul- aceasta metoda poate fi aplicata atunci cind
exista o echipa de entuziasti care doresc sa se lanseze in afacere dar nu stiu exact cu ce sa se ocupe.Echipa se aduna ca sa
gaseasca raspuns la intrebarea care ii intereseaza.Fiecare participant trebuie sa propuna idei si sa fie cit mai activ,toate ideile
inscriinduse fara nici un comentariu.Pt a aplica metoda data este necesar de tinut cont de citeva reguli de baza: nici o idée nu
trebuie criticata ; cantitatea,nu calitatea conteaza-cu cit mai mare este nr. de idei ,cu atit este mai mare probabilitatea ca va fi
gasita ideea necesara ; orice idée trebuie dezvoltata.Harta mentala reprezinta o tehnica grafica de organizare a procesului de
gindire prin enuntarea unui cuvint si gasirea asocierii acestuia,dupa care selectinduse apoi cea mai interesanta idée de afaceri.

15.Evaluarea oportunitatilor de afaceri?

Din multimea de idei identificate este necesar de a alegeo pe cea care ar permite obtinerea unui potential comercialsuficient,care
este durabila si actuala. Oportunitatea, in sens antreprenorial, putem intelege o idée noua, originala, fixata pe un produs sau
serviciu, care are un potential comercial si aduce un venit acceptabil.Evaluarea permite intreprinz. sa realizeze o estimare a ideii
de afaceri, determinind care vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul.In cazul evaluarii formale intreprinz.verifica idea
aplicind asa metode ca: acceptul spontan care presupune studierea opiniei referitoare la idea de afaceri in rindul
prietenilor,rudelor.Testul bancherului sfatuitor prevede adresarea in calitate de client la sectia creditara a unei banci pentru
solicitarea unui credit.Tehnica Best analizeaza factorii relevanti intro noua afacere,unde intreprinz. trebuie sa raspunda la o serie
de intrebari despre fereastra oportunitatilor,fiecarui raspuns i se atribuie punctaj da la 1pina la 5.TEHNICA BEST poate fi
folositoare numai in cazul in care corect a fost determinat punctajul pentru fiecare raspuns,in caz contrar concluziile facute nu
vor reflecta situatia reala. Daca dupa evaluarea neformala idea de afaceri nu a fost respinsa,este binevenita evaluarea formala
prin relizarea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri.Studiul de fezabilitate include urmatorele componente de
baza:produse si tehnologia-compartimentul dat include o descriere detaliata a produselor si serviciilor,cu indicarea
caracteristicilor calitative si a avantajelor acestora.Piata si clientii-unde intreprinz. analizeaza detaliat piata pe care se va realiza
produsul sau se va presta serviciul,marimea pietei date,modalitatile de stabilire a preturilor.Se studiaza potentialii concurenti,
punctele lor tari si slabe; se analizeaza sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului si modul de utilizare a acestora,
trebuie de analizat evaluarea riscurilor unde fiecare afacere in procesul de desfasurare a activitatii sale va intimpina o serie de
riscuri, care creaza unele dificultati in realizarea planului.
16.Cauzele abandonarii unei idei de afaceri?
Ideea de afaceri poate fi abandonata daca in urma realizarii studiului de fezabilitate sa constatat ca:
 Riscul invechirii produsului este foarte mare,iar costul si timpul cerut pt. realizarea lui este mare.

 Piata potentiala a afecerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica.

 Nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau pestarea serviciului,chiar daca piata este atractiva.

 Nu este formata o echipa de conducere care sa aiba calitatile managerial necesare si nici nu poate fi angajat personal
specializat pt. realizarea produsului sau prestarea serviciului respective.

 Suma nenesara pt.lansarea afacerii este considerabila,sansa de intrare in afaceri pe cont propriu va fi foarte redusa.

 Riscurile si problemele sunt cu mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine.

17.SCAMPER-esenta metodei si modalitatea de aplicare?

Dintre tehnicile de creativitate,utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri,este SCAMPER.Utilizarea metodei SCAMPER
consta din urmatoarele etape:-inaintarea problemei pe care dorim s-o solutionam;-punerea intrebarilor SCAMPER si
determinarea produselor/serviciilor ce sar putea obtine.Astfel,Substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede
cautarea a cea ce poate fi substituit.Combinarea prevede unirea a doua sau a mai multe parti pentru a realiza un produs diferit
sau a largi utilizarea acestuia.Un alt element a metodei SCAMPER reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unor parti ale
produsului pentru a modifica destinatia acestuia.Modificarea intrun mod neobisnuit a produsului prevede micsorarea sau
marirea acestuia.Utilizarea produsului existent in alte scopuri prevede gasirea raspunsului la urmatoarea intrebare:ce sau unde se
mai poate utiliza acest produs?. In cazul ELIMINARII anumitor parti din produs se analizeaza cum se va modifica destinatia
acestuia si ce produse noi vom obtine.Rearanjarea produsului sau a pertilor componente in alt mod.Pentru a inainta noi idei la
etapa rearanjarii,intreprinz.cauta raspuns la urmatoarele intrebari: Ce va fi daca voi face asta astfel?Cum pot sa obtin un efect
invers?.
18.Afacere oportuna-concept si necesitatea determinarii oportunitatii?
Afacerea oportuna este o afacere originala atractiva fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential comercial si aduce un
venit acceptabil.Determinarea oportunitatii permite intreprinzatorului sa realizeze o estimare a ideii de afaceri, determinind care
vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul, cine vor fi clientii etc.
19.Licentierea afacerii?
Unele genuri de activitate pot fi practicate numai in baza licentei.La etapa lansarii in afaceri intreprinzatorul trebuie sa se
documenteze, citind Legea privind licentierea unor genuri de activitate,daca activitatea care doreste so desfasoare necesita
obtinerea licentei sau nu.Licenta pentru practicarea anumitelor genuri de activitate- reprezinta un act prin care se atesta
capacitatea si dreptul titularului de a desfasura un anumit gen de activitate in conditii care sa asigure calitatea si siguranta
marfurilor si serviciilor.Licenta se elibereaza de Camera de Licentiere.Pentru comertul cu amanuntul al produselor alcoolice si
transportul de pasageri intermunicipal,inclusiv taxiurile licenta se elibereza de primarie.Termenul de licentiere si pretul sunt
incluse in Legea privind licentierea unor genuri de activitate.
20.Analiza SWOT .Scopul si obiectivele afacerii-importanta formularii si recomandatii privind formulareaa?
Pentru efectuarea unei evaluari continuie si detaliate a mediului intern si a celui extern ale intreprinderii micului business poate
fi aplicata o metoda simplificata,si anume analiza SWOT.Analiza mediului extern incepe cu identificarea factorilor din afara
organizatiei(economici,politici,sociali, etc),care in viitor pot influenta asupra intreprinderii si nu pot fi controlati de catre
managerii acesteia.De exemplu,surse de informatie pentru determinarea factorilor economici pot servi analizele economice din
presa periodica,datele publicate in buletinele si anuarele statistice.Analiza mediului intern reprezinta totalitatea factorilor asupra
carora intreprinderea are o influenta determinant.Toti factorii mediului intern pot fi divizati in, puncte tari care se refera la
calitatile pe care le are intreprinderea si care contribuie la succesul ei, si in puncte slabe care caracterizeaza acele componente
ale mediului intern ce genereaza dezavantaje. De recomanda a incepe analiza in baza informatiei din darile de seama contabile si
statistice ale intreprinderii,deoarece ajuta la determinarea slabaciunilor intreprinderii .Pentru o analiza eficienta se recomanda a
face o comparatie cu indicatorii din anii precedenti.Este important ca analiza data sa se efectueze separat pe fiecare functie a
intreprinderii(finante,productie,personal etc.) Aceasta va permite efecturea analizei SWOT pe fiecare domeniu si pe
intreprindere,oferind o imagine reala asupra situatiei.Analiza SWOT poate fi utilizata de intreprindere atit in cazul elaborarii
unei strategii,cit si atunci este nevoia de a lua unele decizii majore privind piata,dezvoltarea afacerii sau schimbarea domeniului
de activitate.

21)Planul de afaceri-concept si necesitatea elaborarii:

Planul de afaceri este un document confidential ,in care sint scrise obiectivele si scopurile intreprinderii,demonstrindu-se in
detaliu modalitatatile de realizare a acestora.El joaca un rol important in afaceri,permite evaluarea situatiei curente,determina
actiuni de depasire a punctelor slabe si minimizeaza riscurile.El se elaboreaza in cazul : initierii afacerii,cumpararii unei afaceri
existente,obtinerea creditelor,atragerea investitorilor, inchierea contractelor,determinarea strategiei.Necesitatea elaborarii
planului:1)se face p/u a anticipa pe hirtie problema(punctele slabe,riscurile)inainte ca acestea sa apara,astfel intreprinz-atorul le
poate gestiona,preveni si lichideaza influenta negativa asupra afacerii;2)p/u a obtine resurse financiare de la banca sau
investitori;3)p/u a releva informatia ce tine de intreprindere si anume cea de activitate a ei pe viitor;4)se foloseste ca un
instrument de gestiune si de control,deoarece stabileste atit situatia intreprinderii pe viitor cit si metodele necesare de a ajunge
la un viitor prosper,de progres;5)planul prezinta sursa de motivare si antrenare;6)este baza p/u luarea deciziilor;7)argumenteaza
existenta intreprinderii.
22)Planul de afaceri-etapele intocmirii:
Planul de afaceri trebuie sa transmita o mare cantitate de informatii, dar textul trebuie sa ramina clar si convingator, incat cel
care-l citeste sa simta ca afacerea este profitabila si previziunile sunt perfect realizabile. Pentru aceasta, intocmirea planului de
afaceri trebuie organizata sistematic, respectand cateva etape: I) Difinirea scopului planului de afaceri-este una din cele mai
simple etape,fiindca odata ce vrem sa intocmim planul scopul este cunoscut,adica stim cum il vom folosi;II) Stabilirea tipului de
plan de afaceri necesar-plan rezumat (10-15 pag,se folosesc la companiile ce nu au nevoe de un plan detaliat de exempl o
companie vrea sa convinga producatorul ca serviciile sale sint foarte bune); plan complet (intre 20 si 40 de pag,p/u obtinerea
finantarii); plan operational (peste 40 de pag.in companii mari cu detalii amanunte); III) desemnarea responsabilitatilor (cine
este insarcinat cu redactarea planului de afaceri)-de derectorul executiv,de directorii ai departamentelor,de un specialist anume
din intreprindere,de un consultant din afara intreprinderii.IV)Stabilirea cuprinsului.V)Documentarea(Cv,numele
intreprinderii,informat privind costurile,etc)VI)Redactarea propriu-zisa;VII)Revizuirea si corectarea planului de afaceri.
23)Recomandatiile la intocmirea planului de afaceri:
Elaborarea planului nu necesita cerinte stricte,fiecare plan are particularitatile sale insa trebuie de tinut cont de urmatoarele
recomandari:
1)Planul trebuie sa fie concis,complet,sa contina informatie de baza privind intreprinderea,marimea optimala este de 20-30 de
pag,insa depinde de informatie.2)Planul trebuie sa fie clar,cu termini accesibili,fara descrierea pur tehnica a
productiei,tehnicii,etc.3)Stilul in descriere trebuie sa fie coerent si précis,frazele sa fie nesemantice.4)P. trebuie sa fie usor de
inteles,5)Nu trebuie sa fie incarcat de scheme,desene,in cazuri exceptionale ele se arata in anexe.6)Calculele financiare se
prezinta in tabele.7)Daca vrem sa punem accent pe careva indicatori atunci ii folosim de citeva ori in contextual
planului.8)Informatia trebuie sa fie obiectiva si reala,mai ales ceea ce tine de volum productiei sau de datele
demografice.9)Coperta trebuie sa fie atractiva,10)planul trebuie sa aiba un aspect atragator.11)Descrierea se face de la persoana
a 3-a,modul active.12)Folosirea argourilor in plan necesita o definire a acestora in glosar,etc..
24)Structura si continutul compartimentelor de baza:
Planul de afaceri are o structura care ne arata cine a elaborate planul,ce este planificat de a realize,p/u cine se realizeaza si
cum,de ce resurse sint nevoe,care vor fi rezultatele si in cit timp.Planul de afaceri e alcatuit din :1)pagina de titlu(in care se
inscrie num de tel,fax,numele,prenumele directorului,etc,2)Pagina de cuprins(include compartimentele de baza ale
planului,fiind indicate paginele,3)Sumarul-rezumatul in care sint incluse urmatoarele compartimente:a)descrierea afacerii si
obiectivele(denumirea oficiala a afacerii,data si numarul inregistrarii,statutul juridic si fondatorii,existenta licentilor si
autorizatiilor p/u desfasurarea activitatii);b)produsele sau serviciile(compartimentul dat include o descriere a produselor si
serviciilor,calitatile lor,asortimentul,cantitatile);c)planul de marketing(sint analizate urmatoarele compartimente ca
piata,clientii,concurentii,strategia preturilor,distributia si vinzarea produselor,promovarea);d)planul operational(include
inform.privind procesul de productie si etapele acestuia,achipamentul,furnizorii utilajului si materiei prime,organizarea
controlului si spatiile de productie);e)managementul si personalul(include caracteristicele si recomandarile privind fondatorii si
angajatii,sint descries obligatiile si limetele de autoritate,experienta in conducere,structura organizatoriva a
intreprinderii,componenta personalului,etc);f)evaluarea riscurilor(politice,legate de activitatea intreprinderii,legate de conditiile
climatice nefavorabile);g)planul financiar(prognozele privind rezultatele financiare,mijloacele banesti,bilantul);h)Anexele…
 25)Planul financiar al planului de afaceri-continutul si necesitatea elaborarii:
Detine un rol important in planul de afaceri,arata niste preziciri pe viitor ce tine de situatia financiara.Acest plan contine
informatii necesare p/u a realize proiectul si modul de utilizare a acestora,p/u solicitarea unui credit bancar,elaborin graficul
restituirii imprumutului.Planul dat contine trei prognoze de baza:1)prognoza privind rezultatele financiare(veniturile
planificate,costul vinzarilor,cheltuielele,se stabileste cum va fi modificat profitul net pe parcursul perioadei
planificate);2)pronoza privind fluxul mijloacelor banesti(arata de ce mijloc dispune intreprinderea,necesitatile,si satisfactia
acesor necesitati;3)prognoza bilantului(reflecta rezultatele intreprinderii din punct de vedere financiar,capitalul propriu,activele
si pasivele).
26)Pragul de rentabilitate-importanta calcularii si metodele de calcul:
Pragul de rentabilitate sau Punctul critic arata acel volum de vinzari,la care veniturile,consumurile si cheltuielele perioadei sint
egale,iar intreprinderea nu obtine nici profit nici pierderi.Pragul de rentabilitate se calculeaza p/u a stabili o politica de prêt
adecvata,p/u determinarea volumului de realizare minim.P/u a calcula P.R avem nevoe de consumuri fixe(nu se modifica la
modif volumului de productie,echipamentul arenda) si variabile(se modifica odata cu modificarea volumul de
productie,salariul,energie eletrica,bratele de munca…)Pragul este determinat prin 2 metode:analitica si grafica.Metoda analitica
presupune calcularea in unitati naturale si valorice p/u productia omogena si neomogena(PR=Cft/Pu-Cvu).Metoda grafica ne
ajuta sa determinam volumul de vinzare la care veniturile=consumurile si cheltuielele,iar profitul este 0.Pe axa abciselor
reflectam volumul vinzarilor in unitati naturale,iar pe cea a ordonatelor-consumurile si cheltuielile fixe,variabile,totale si
veniturile.Punctul de intersectie a cheltuielilor si consumurilor cu venitul se numeste PR.
27)Deschiderea unei noi afaceri-avantajele si dezavantajele:
Deschiderea unei afaceri este una din cele mai preferate metode,insa este cea mai riscanta,deoarece incepe de la 0.Avantajele:
sint implimentate propriile idei nelimitat;satisfacerea pe care o primeste intreprinzatorul fiindca a infiintato de la 0;evitarea
mostenirii unei reputatii indoielnice a fostului proprietar;posibilitatea de a instrui,selecta si motiva independent personalul;se
creaza afacerea pornind de la viziunea proprie;este ales amplasamentul afacerii.Dezavantajele: cost ridicat ce tine de lansarea
afacerii si procurarea echipamentului;timp mult p/u lansarea afacerii,formalitatile legale,angajarea personalului;alegerea unei
afaceri nepotrivite;existenta concurentei puternice;risc legat de realizarea unei idei noi,eforturi personale mari p/u lansarea
afacerii.
28)Alegerea statutului juridic.Formele organizatorico-juridice de baza:
Inregistrarea unei intreprinderi presupue determinarea statutului juridic de activitate a intreprinderii poate fi inregistrata alegind
una din formele juridice de organizare.In functie de deciderea intreprinzatorului se allege acel statut juridic care i se potriveste
mai bine asteptarilor si posibilitatilor sale.Formele organizatorice de baza:1)intreprinderea individuala(e condusa de o singura
persoana ce coordoneaza totul)2)Societatea pe actiuni(societate comerciala a carui capital e impartit pe actiuni)3)Societate cu
raspundere limitata(nr asociati nu depaseste 50 de pers,capital de cel putin 300 salari minime lunare)
4)Societate in nume colectiv;5)Societate in comandita;6)Cooperativa de productie;7)Cooperativa de
intreprinzatori;8)Intreprindere de arenda.
29)Patenta de intreprinzator-alternativa de lansare in afaceri:
Este un certificate de stat nominative,care confirma dreptul detinatorului ei sa desfasoare genul de activitate d intreprinzator
indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp.Conform patentei se pot practica aproape 53 de activitati in domenii
ca:comertul,producerea panificatiei,confectionarea imbracamintei,prestarea serviciilor de transport,servicii
contabile,juridice,etcAcest certificate ofera intreprinzatorului de a se lansa in afacerea care doreste,adica daca vrea sa se ocupe
cu coordonarea afacerii sis a fie in calitate de sofer al intreprinderii ,patenta ii ofera aceasta posibilitate.Patenta e eliberata in
decurs de 3 zile,insotita de cerere,bulletin de identitate,2 fotografii ale persoanei ce solicita patenta.Ea este oferita Inspectoratul
fiscal sau de primarie,in cazul absentei acestuia.
30)Determinarea denumirii afacerii:
Lansarea unei noi afaceri presupune si determinarea denumirii afacerii sub care afacerea isi va desfasura activitatea si va
promova ideea,masca,numele sau produsul prestat.Ea trebuie sa urmareasca 2 aspecte principale:cel juridic si commercial.
Denumirea trebuie sa fie reusita p/u a interesa potentialul.Sub aspect juridic:intreprinzatorul nu poate folosi denumirea care
este inregistrata p/u o alta afacere,,dreptul de a inregistra intreprinderea cu un nume asemanator il are persoana ce a depus prima
cererea,p/u folosirea numelui unei personae istorice sau celei cunoscute,trebuie acordul Guvernului sau rudelor,denumirea
trebuie sa include limba de stat in forma juridical organizatorica,denumirea poate fi inregistrata prin emblema pe jumatate
inregestrindo conform legii,in cazul denumirii afacerii cu numele propriu care difera de cel ce participa la constituirea
organizatiei trebuie de avut acordul persoanei respective.Sub aspect comercial:firma trebuie sa prezinte o idée unica si
originala,firma trebuie sa fie sugestiva,sa traiasca aprecieri suggestive ce tin de domeniile de activitate;denumirea trebuie sa fie
concise si laconica,sa contina 2-3 silabe;sa fie estetica,sa trezeasca emotii positive,sa fie usor de pronuntat,scris si memorat,sa
nu dea interpretari confuse in alte limbe,sa tina cont de evolutia afacerii.

31) Finisarea procedurii infiintarii unei afaceri:

Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin inregistrarea acesteia urmatoarelor
organizatii de stat:
 Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei asigurarilor sociale, se efectueaza in
termen de 10 zile de la data de inregistrare a intreprinderii
 Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de platitor al primelor de asigurari
medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM
 Transformarea contului provizoriu in cont curent ( la banca comerciala)
 Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii.
 Obtinerea autorizatiilor
 Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate de contribuabil de plaitor al
taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national
 Inregistrarea la departamentul statistica.

32)Procurarea unei afaceri existente – avantajele si dezavantajele:

Avantaje:
 Durata de lansare este relativ mai mica, deoarece exista deja intreprinderea, care dispune de utilajele necesare, personal
calificat, relatii stabilite cu furnizorii si clientii.
 Obtinerea unor venituri imediate, pentru ca nu se incepe de la zero.
 Existenta unei amplasari favorabile, care in cazul inceperii afacerii de la zero ar fi dificil de obtinut.
 Folosirea experientei si relatiilor vinzatorului, deoarece intreprinderea are un nume cunoscut pe piata, sunt stabilite
relatiile cu furnizorii de materii prime si materiale.
 Existenta personalului calificat, astfel nu este necesar de ocupat cu recrutarea si selctarea personalului.
 Reducerea riscului, deoarece in comparatie cu intreprinderile nou-create, are o piata de desfacere si experienta in
domeniul respectiv.
Dezavantaje:
 Posibilitatea procurarii unei intreprinderi neprofitabile.
 Existenta unui personal necalificat, pentru intruirea acestuia fiind necesare cheltuieli atit financiare, cit si de timp.
 Personalul calificat nu accepta sa lucreze pentru noul proprietar.
 Mostenirea unei reputatii indoielnice. Chiar daca se va schimba proprietarul , va fi necesar timp pentru a schimba opinia
clientilor, furnizorilor etc. Fata de intreprindere.
 Existenta unor fonduri fixe necorespunzatoare, de exemplu, echipamentul uzat moral fizic, spatii care necesita mari
cheltuieli pentru reparatie si intretinere.
 Amplasament nefavorabil.
 Dificultati in efectuarea schimbarilor , ca urmare a costurilor ridicate pentru aceasta si/sau a rezistentei din partea
personalului.
33) Etapele procesului de procurarea unei afaceri existente:
 Stabilirea unor obiective si scopuri realiste
 Cercetarea pietei si cautarea afacerii care se vinde
 Determinarea motivului vinzarii afacerii.
 Evaluarea situatiilor financiara si diagnosticarea afacerii.
 Negocierea conditiilor de procurare
 Incheierea contractului de vinzare/cumparare
 Organizarea procesului de reorganizare si transmiterea dreptului de proprietate
 Tranzactie fianciara.
34) Metode de evaluare a costului afacerii.
 Metoda bazata pe comparatie
 Metoda patrimoniala
 Metoda veniturilor viitoare
 Metoda mixta
35) Evolutia si definitia franchisingului.
Franchisingul reprezinta o intelegere intre doua parti in baza careia una di ele numite franchiser transmite alteia numite
franchisee dreptul de a practica o anumita afacere conform formatului franchiserului si conform unor plati stabilite.
Primele elementa ale sistemului de franchising au aparut la finele sec. XIX- inceputul sec. XX, cind compania Sunger Sewing
Machine in Germania si General Motors Corp in SUA au inceput sa realizeze produsele lor prin intermediul dealerilor, care
obtineau o licenta speciala pentru aceasta.Sistemul contemporan de franchising si-a luat avintul in SUA in perioada anilor
’50-’60 ai sec. XX-lea. In Europa primele elemente de franchising au aparut in anii ’70 in Franta.
36)Tipurile de franchising:
 Franchisingul numelui
 Franchising comercial
 Franchising corporativ
 Franchising direct
 Master franchising
37) Evaluarea sistemului de franchising
Evaluarea afacerii franchiserului se aseamana cu evaluarea oricarei alte afaceri, la care se mai alature urmatoarele prevederi:
 Durata de activare a franchiserului pe piata.
 Are sau a avut procese juridice, daca da, din ce cauza?
 Cine este proprietarul franchisei, care este personalitatea acestuia?
 Multe franchise exista?
 Cine-s celelalte franchisee, care sunt succesele acestora, care este soarte celor ce na au reusit?
 Ce tipuri de sustinere ofera franchiserul?
 Care sunt conditiile contractului de franchising?
 Ce va cistiga personal intreprinzatorul de la desfasurarea activitatii in baza franchising-ului?
La etapa evaluarii este necesar de tinut cont de avantajele si dezavantajele ce le ofera franchisingul atit franchiserului, cit si
franchiseeului.
38) Contractul de franchising.
Baza relatiilor de franchising este evidentiata in contractul de franchising, incheierea caruia este obligatorie. Deseori acest
contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de franchising se incheie pe o perioada de la 3 pina la 15 ani,
exceptie face compania McDonald’s, care practica incheierea contractelor pe o perioada de 20 de ani. Deoarece exista o mare
varietate de tipuri de franchising, datorita diversitatii domeniilor de aplicare si diferitelor drepturi acordate, nu exista un contract
universal de franchising. Franchiserii, de obicei, isi elaboreaza propriile contracte-unificate pe care le propun pentru semnare
franchiseelor.
39)Dezvoltarea franchisingului in republica Moldova.
In ceea ce priveste Republica Moldova, aparitia franchisngului a fost conditionata de adoptarea in 1997 a Legii cu privire la
franchising. Numarul relativ redus de franchisee nu ne permite sa vorbim despre amploarea dezvoltarii acestuia, cu toate ca sunt
zeci de afaceri care activeaza in baza contractului de franchising, printre care: magazinul de confectii pentru doamne
“Mango”,restaurantul bucatariei franceze “La Boucherie” sau compania “1C Accouting Timbal”, distribuitorul unei din cele mai
populare programe computerizate de evidenta contabila “1C”.

40) Alegerea amplasamentului unui magazin.

La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si demografica a zonei unde va fi
amplasat acesta. De asemenea, la alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de a analiza asa factori ca:
 Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia.
 Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse
 Intensitatea traficului pietonal
 Apropierea concurentilor
 Vecinatatea cu alte afaceri
 Numarul locurilor de parcare.
 Costul amplasarii
 Conditiile contractului de inchiriere
 Imaginea localului
 Reglementarea si norme specifice
 Accesibilitatea pentru clienti.
41. Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor.
Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor depinde de specificul activitatii. Pentru o afacere ce
se ocupă cu reparaţia şi deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joacă un rol decisiv, însă pentru o frizerie, un atelier de
confecţii, curăţătorie chimică situţia-i alta. Afacerile respective trebuie să fie localizate în apropierea clienţilor. La stabilirea
amplasamentului unei afaceri prestatoare de sevicii este necesar de ţinut cont de următorii factori : existenţa transportului public;
existenţa unui număr suficient de locuri de parcare ; posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii; cît de uşor şi repede pot găsi
clienţii afacerea; mărimea cheltuielilor suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv etc.
42. Alegerea amplasamentului întreprinderii producătoare.
În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va ţine cont de faptul care din amplasamente va satisface cel
mai bine scopurile pe termen lung , deoarece modificarea amplasamentului neceită mari cheltuieli. Astfel, în alegerea
amplasamentului pentru o întreprindre producătoare se va ţine cont de următorii criterii : disponibilitatea forţei de muncă
calificate; apropierea de sursele de materii prime; apropierea de pieţele de desfacere pentru bunurile finite; accesul la căile de
transport; costul şi calitatea utilităţilor; prevederile legale referitoare la protecţia mediului înconjurător. Ca şi în cazul
întreprinderilor comerciale şi a celor prestatoare de servicii, este necesar de luat în considerare specificul activităţii.
43. Evaluarea amplasamentului unei afaceri.
La evaluarea amplasamentului unei afaceri, întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate şi veniturile care le va obţine în
urma amplasării respective. Pentru evaluarea alternativelor legate de amplasament una din metodele recomandate este metoda
de evaluare a factorilor relevanţi pentru decizie sau analiza factorială. Iniţial se enumeră cei mai importanţi factori legaţi de
decizia localizării : num. de consumatori, traficul de pietoni, suprafaţa, num. locurilor de parcare, apropierea transportului
public, costul amplasării. Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de la 0 până la 1 în funcţie de importanţa acestuia pentru
decizia de localizare, cu condiţia ca în sumă să se obţină coeficientul 1. Urmează evaluarea fiecărei variante, prin notarea de la
1(foarte scăzut) pînă la 5(foarte înalt) puncte. Înmulţind coeficientul cu numărul de puncte, obţinem scorul pentru fiecare factor
şi fiecare variantă, iar suma tuturor scorurilor va permite determinarea scorului total pentru fiecare alternativă de amplasament.
Astfel, acea variantă de amplasament care are cel mai înalt scor total poate fi considerată cea mai promiţătoare variantă.

44. Alternative de amplasament a oficiului unei afaceri mici :incubatorul de afaceri, afacere virtuală…
 În afară de metodele tradiţionale de amplasare, tot mai populare devin metodele alternative ca :amplasarea la domiciliu,
amplasarea în cadrul incubatorului de afaceri, amplasarea virtuală în reţeaua Internet. Afacerea amplasată la domiciliu este una
micro, activitatea căreia poate fi realizată la distanţă. Avantajele amplasării afacerii la domiciliu : reducerea cheltuielilor pentru
chiria oficiului,cheltuielile legate de întreţinere; practicarea unui regim de lucru flexibil. Dezavatajele :este dificil de delimitat
obligaţiunile de serviciu şi cele de familie; autoizolarea la domociliu cere o autodisciplină de la întreprinzător pentru a-l
motiva spre realizarea obiectivelor propuse. Incubatorul de afaceri reprezintă o instituţie specializată, care oferă spaţii
întreprinderilor mici nou-create pe un termen de la 1 an pînă la 3. Avantajele :preţul pentru chirie este mai mic, există o dotare
minimă pentru desfăşurarea activităţii de birou, afacerile incubate beneficiază de asistenţă şi suport profesional din partea
administraţiei şi a consultanţilor incubatorului. Dezavantajele :amplasarea respectivă este temporară şi peste 2-3 ani
întreprinderea incubată trebuie să părăsească oficiul. Afacerea virtuală îşi desfăşoară activitatea numai în sistemul on-line, fără a
avea nevoie de un spaţiu fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale, motoarele de căutare şi portalurile,
siturile de tranzacţii etc. În cazul afacerii virtuale este necesar de ţinut cont de locul unde va fi plasată afacerea în spaţiul Internet
şi de ales domenul(adresa care identifică afacerea în reţeaua Internet). Afacerile din Republica Moldova, de regulă, practică
domenul ,,md’’, care poate fi obţinut înregistrându-se la IS ,,Molddata’’.
45. Cheltuielile de iniţiere a afacerii mici.
Cheltuielile legate de iniţiere: înregistrarea afacerii; confecţionarea ştampilei; deschiderea contului bancar; licenţierea
activităţii; obţinerea autorizaţiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a echipamentului; cheltuieli legate de
promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat fondul de salarizare pe următoarele 3-6 luni); cheltuieli
neprevăzute.
46.Sursele de finanţare a unei afaceri mici.
Structura surselor de finanţare este constituită din sursele interne(proprii) şi cele externe(împrumutate). Mijloace
interne:economiile personale, profitul, amortizarea etc. Mijloace externe: creditele bancare, investiţiile, donaţiile, leasingul,
investitorii, factoringul etc. Economiile personale sau capitalul propriu prezintă principalul mijloc de finanţare pentru
întreprinzători, în deosebi la etapa lansării în afaceri. Avantajul de bază al finanţării date este lipsa obligaţiei de rambursare a
împrumutului. Partenerii de afaceri finanţează o întreprindere mică prin livrarea în avans a echipamentului, materiei prime şi
materialelor cu condiţia achitării ulterioare a preţului acestora. Acest mod de finanţare este denumit şi credit comercial.
Instituţiile financiare nebancare ca ,,ProCredit’’, ,,Corporaţia de Finanţare Rurală’’ şi ,,Microinvest’’, oferă acelaşi set de
produse creditare ca şi băncile comerciale, însă procedura de obţinere a creditului este mai simplă şi se cheltuie mai puţin timp.
Termenul de eliberare a creditului
este de la 1 până la 7 zile. În unele cazuri creditul poate fi obţinut şi fără prezentarea garanţiei, astfel ca urmare a nivelului
ridicat de risc rata dobînzii este mare.
Împrumuturile de la Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor reprezintă o altă sursă de finanţare care acordă
împrumuturi pe o perioadă de 2-36 de luni cu o rată a dobînzii de 12,5-15%. Dezavantajul finanţării prin AEÎC constă în faptul
că sumele sunt relativ mici şi împrumutul poate fi obţinut numai dacă în localitatea respectivă există AEÎC şi solicitantul
împrumutului este membru al AEÎC. Programele internaţionale de asistenţă ca RISP acordă împrumuturi investiţionale cu
subvenţie investiţională pe termen lung, pînă la 15 ani, întreprinzătorilor din mediul rural. În cazul dat se cere existenţa
obligatorie a gajului – 130% din suma împrumutului, precum şi o contribuţie proprie a întreprinzătorului-cel puţin 10-20% din
valoarea investiţiei. Donaţiile oferă în bază de concurs de proiecte granturi pentru dezvoltarea micilor afaceri. Avantajul –
granturile sunt nerambursabile astfel întreprinzătorul obţine posibilitatea de a începe o activitate.

47. Ceditul bancar – procedura de obţinere şi determinarea costului acestuia.

Creditele bancare reprezintă o sursă de finanţare externă, utilizată pentru completarea capitalului necesar lansării şi dezvoltării
cu succes a afacerii. Procedura de obţinere a creditului începe cu interviul iniţial al întreprinzătorului cu reprezentantul secţiei de
creditare. Dacă ideea prezintă interes şi afacerea satisface cerinţele băncii, atunci întreprinzătorul pregăteşte dosarul de creditare
ce include: cererea de creditare, planul de afaceri, raportul financiar pe ultimii 2-3 ani, documente care confirmă asigurarea
angajamentelor de rambursare a creditului. După aceasta se evaluează dosarul, iar inspectorul creditor vizitează afacerea pentru
a aprecia pe ,,teren’’ situaţie reală. Urmează şedinţa comisiei de creditare, unde cererea creditului se analizează după 5 criterii:
caracterul, solvabilitatea clientului, asigurarea creditului, contribuţia clientului, condiţii generale . Dacă solicitantul corespunde
cerinţelor băncii, iar condiţiile înaintate de bancă satisfac solicitantul, atunci se încheie Contractul de creditare, care prevede:
mărimea creditului, termenul de creditare, scopul folosirii, dobânda bancară, periodicitatea rambursării, perioada de garanţie şi
alte clauze.
48. Condiţiile de creditare a unei afaceri. Gajul.
În contractul de creditare se prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor, sunt menţionate urmările în cazurile de nerespectare a
contractului de către debitor, de exemplu, folosirea creditului în alte scopuri, întîrzierele cu achitarea plăţii pentru folosirea
creditului sau a sumei creditului şi mărimea amenzii pentru fiecare caz în parte. Contractul de creditare se încheie în scris şi
poartă un caracter individual. Înainte de a-l semna, este necesar şi să fie negociate de către întreprinzător condiţiile acestuia,
deoarece este posibilă obţinerea unui credit cu o dobîndă mai mică sau pe o perioadă mai mare. Pentru luarea deciziei de
finanţare a băncii are importanţă şi asigurarea creditului, adică posibilitatea de a oferi gaj . Obiect al gajului poate fi orice bun
sau drept patrimonial, inclusiv obiecte, hârtii de valoare etc., mărimea căruia este de cca 130-200% din valoarea creditului.
Banca preferă să finanţeze acele afaceri în care clientul acoperă între15-40% din costul total al proiectului, astfel se consideră
că clientul îşi asumă o parte din riscul legat de investiţia respectivă.
49. Leasingul – definiţie şi esenţa. Evaluarea leasingului.
 Leasingul reprezintă o formă de arendă pe termen lung, caracterizată prin transmiterea în folosinţă a echipamentului,
instalaţiilor, mijloacelor de transport etc. în schimbul plăţii chiriei. El se bazează pe 3 principii de bază: termenul de scadenţă,
rambursabilitatea şi plata. Procesul de leasing include următoarele etape: 1)beneficiarul (locatarul) solicită firma de
leasing(locatorul) pentru obţinerea în leasing a echipamentului;
2)firma de leasing încheie 2 contracte, unul cu privire la vînzare-cumpărare cu proprietarul sau producătorul echipamentului şi
altul cu privire la leasing cu beneficiarul; 3)firma de leasing achită întreprinderii producătoare preţul echipamentului; 4)are loc
livrarea echipamentului locatarului; 5)locatarul achită firmei de leasing plata pentru folosirea echipamentului şi comisioanele.
Cele mai întâlnite tipuri de leasing sunt leasingul financiar şi operaţional. Înainte de a apela la leasing întreprinzătorul trebuie să
evalueze avantajele şi dezavantajele lui. Avantajele leasingului: permite să obţină mijloace necesare de producţie şi să înceapă
exploatarea acestora în lipsa unor resurse financiare suficiente; plata pentru chirie se include în costul producţiei ce micşorează
suma venitului impozabil al beneficiarului; peste 2-3 ani are posibilitatea să procure echipamentul la valoarea lui reziduală; plata
pentru chirie se efectuează conform unui grafic stabilit în contract, astfel beneficiarul are posibilitatea să coordoneze cheltuielile
şi veniturile sale; plata pentru chirie se efectuează după instalarea echipamentului, astfel beneficiatul are posibilitatea de a
efectua plăţile din mijloacele obţinute de la realizarea producţiei fabricate pe echipamentul dat. Dezavantajele: locatarul nu este
proprietarul mijloacelor fixe, nu le poate pune ca gaj; suportă riscul uzurii morale a echipamentului şi ,ca urmare, plata pentru
chirie poate fi mai mare decât cheltuielile suportate pentru procurarea echipamentului sau plata creditului.

50. Factoringul. Avantajele şi limitele.

Factoringul semnifică o înţelegere privind procurarea de către bancă sau de firma factor de la client, denumit aderent, a
creanţelor(facturilor) sale comerciale înainte de scadenţă. Procesul de factoring este următorul: întreprinderea vinde cerinţele
sale firmei factor, care în decurs de 2-3 zile achită 70-90% din valoarea totală a facturilor în avans. Firma factor înştiinţează
clientul(debitorul) că datoriile lui au trecut de la furnizor la ea şi toate problemele vor fi soluţionate prin intermediul ei. Restul
sumei, 10-30%, este achitat de către firma factor nu mai tîrziu de 2-3 zile după ce a încasat de la debitor suma prevăzută în
factură. Pentru serviciile sale legate de achitarea sumei de bani, la prima cerinţă firma factor ia un comision, care variază între
0,5-2,5% de la valoarea contractului, în care se includ plata pentru risc şi cheltuielile pentru administrarea şi gestiunea facturilor.
Avantajele fatoringului: întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la momentul necesar;
se reduce riscul insolvabilităţii, deoarece firma factor îi asigură încasarea contravalorii facturilor. Dezavantajele: costul ridicat,
deoarece aderentul trebuie să achite atât comisionul cât şi o dobândă pentru plăţile făcute anticipat către aderent; aderentul poate
pierde o parte din clienţi, deoarece firma factor este foarte exigentă cu debitorii, acceptând numai pe acei care sunt în stare să
respecte la timp scadenţele.
51 Incetarea activitatii unei afaceri

Numai 25 % din întreprinderile înregistrate în Republica Moldova prezintă rapoarte financiare, celelalte nu desfăşoară nici o
activitate economică, aceasta fiind stopată sau chiar nu este începută. încetarea activităţii unei afaceri mici poate fi atât temporară, cât
şi definitivă.

Încetarea temporar
Decizia privind încetarea temporară a activităţii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat,
activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani.
Pentru suspendarea temporară a activităţii, întreprinzătorul trebuie să:
■ prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităţii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat;
■ publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităţii întreprinderii cu indicarea termenului
suspendării;
■ informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen de înaintare a creanţelor de către
creditori;
■ prezinte certificatele de Ia instanţele financiare cu privire la închiderea convenţională a conturilor;
■ predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat
Insă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraţie, din cauză formalităţilor complicate şi a costului
lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis, dar dificil şi scump de închis.
Incetarea definitivă
Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi,
transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia.
Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei
judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc
Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include
următoarele etape:
■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa
de lichidarea afacerii;
■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu
indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori;
 ■ informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanţelor,
care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate
prevedea un termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi
rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de
lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor;
■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele,
datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data
expirării termenului de înaintare a creanţelor,
■ executarea tuturor creanţelor creditorilor.
Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din
contul bunurilor acestei în următoarea ordine:
- creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării
plăţilor respective pe unitate de timp;
- creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării
hotărârii de lichidare;
- achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale
creditorilor,
- alte creanţe ale creditorului;

■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia,
instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi.
■repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
■depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii
din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare UcWdării;
■în termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile
informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost
radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.
52 Particularitatile activitatilor antreprenoriale in cadru afecerii mici

Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe o cale relativ mai
adecvată, rară să provoace inflaţie. Crearea întreprinderilor mici condiţionează formarea noilor locuri de muncă, ce
asigură cu venituri deţinătorii acestora, aduce implicit şi venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi
repartizate ulterior celorlalţi membri ai societăţii. O contribuţie esenţială aduc micile afaceri la diversificarea produselor
şi serviciilor, creşterea calităţii lor şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale
şi financiare reduse, micile afaceri n-au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantităţi mari, de aceea pentru a
reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe piaţă sau creează noi pieţe de tip nişă, propunând o gamă variată de produse
ce ar corespunde gusturilor şi exigenţelor diferitelor grupuri de consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o
tendinţă de refuz de la producţia în masă şi serie mare în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă.

In ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun era condiţionată, în
mare măsură, de preţ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităţii, de aceea pentru a reuşi pe piaţa com-peuţională
micile afaceri îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra îmbunătăţirii calităţii.
Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaţional. Deşi pare dificil pentru o mică afacere să
influenţeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări ele realizează inovaţii
spectaculoase.
Afacerile mici îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două inovaţii. Aceasta face ca
procesul inovaţional într-o afacere mică să fie mai productiv în comparaţie cu cel de la întreprinderea mare.
Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se caracterizează prin
stimularea iniţiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluţii cât mai ieftine şi eficiente de muncă, valorificarea
rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane fiecare lucrător elaborează de două ori mai multe inovaţii decât în
întreprinderea mare. O contribuţie importanta au adus micile afaceri în perfecţionarea tehnologiei deja existente prin
introducerea unor modificări şi modernizări ale procesului de producţie şi prin oferirea unor produse analogice mai calitative.
Creşterea numărului micilor afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerţ extern, lărgirea asortimentului
produselor oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul economiilor naţionale micile afaceri exportatoare oferă între prinderilor
locale posibilităţi de a stabili relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investitii, ce nu-i mai puţin
important, să ofere noi locuri de muncă. Soluţionarea problemelor legate de utilizarea forţei de muncă este una din cele mai
esenţiale contribuţii aduse de întreprinderile mici în economie. Direct sau indirect ele asigura mijloace de existenţă pentru peste
100 mln. de americani şi 75 mln. de europeni.
53 Continutul functiei de planificare in cadru afacerii mici
O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităţii poartă un caracter "formal. Deşi
managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinzătorilor ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de
dezvoltare. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate
etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate.
Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern creează mari dificultăţi în realizarea obiectivelor propuse de
planul strategic. Astfel nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faţă de planurile
strategice, în special, şi planificare, în general. In rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în căutarea unei
finanţări externe, fiind"impuse" de băncile comerciale sau partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei investirii comune.
54 Continitul functiei de organizare si control in cadrul afacerii mici
In ceea ce priveşte elaborarea nemijlocită a planului de afaceri la întreprinderea mică aceasta, de obicei, apelează la centrele de business şi
la alte instituţii specializate în întocmirea lor. Insă în majoritatea întreprinderilor mici se neglijează şi planificarea financiară, care poate fi
efectuată nemijlocit de conducerea întreprinderii. Determinând nivelul veniturilor şi cheltuielilor; situaţia fluxului si numerar, bugetul provizoriu
etc, managerul ar dispune de un important instrument de control. Abaterile de la cifrele planificate pot servi drept "primul semn al ieşirii de sub
control şi al neconformi taţii structurii şi practicilor manageriale cu sarcinile propuse." în cazul dat, managerul are posibilitatea de a acţiona,
introducând unele schimbări în corespundere cu situaţia existentă.
Referitor la funcţia de organizare, pentru afacerile mici este caracteristic un număr redus de niveluri ierarhice şi o structură simplă, ceea ce
permite micşorarea distanţei dintre manager şi subalterni, transmiterea rapidă a deciziilor şi informaţiei, precum şi executarea de către manager a
controlului total al întreprinderii
Structura organizatorică a unei întreprinderi mici poate fi de 2 tipuri: simplă antrepre-norial şi antreprenorial prefuncţională în primul caz:
- managerul-patron conduce singur întreprinderea;
-ia decizii directe privind producţia, personalul, evidenţa contabila, marketingul etc;
- coordonează nemijlocit cu activitatea tuturor angajaţilor;
- nu există o specializare strictă a angajaţilor.
Structura antreprenoriala- se caracterizează prin existenţa unor compartimente specializate, care sunt coordonate de manager, care, la rândul
său, se află în subordinea managerului întreprinderii.
Pentru întreprinderile mici este preferabilă structura organică, ale cărei trăsături de bază sunt:
• flexibilitatea şi marea capacitate de adaptare la condiţiile mediului;
• modificarea sarcinilor individuale în funcţie de condiţiile existente şi sarcinile trasate;
• specializarea personalului deţine un rol redus, accentul punându-se pe diversificarea activităţii fiecărui angajat;
• formalizarea este respinsă, neexistând descrieri de post, regulamente, organisme care ar delimita exact locul şi postul fiecărui individ.
După cum nu există o planificate a afacerii, la fel nu există şi controlul asupra ei, deoarece nu se poate de comparat
rezultatele obţinute şi de stabilit care este eficienţa procesului de conducere. Controlul insuficient, îndeosebi în sectorul
financiar, poate deveni pentru multe întreprinderi mici una din cauzele falimentului. De aceea controlul managerial se
recomandă să fie executat prin evaluarea bugetelor, analiza indicatorilor economico-financiari, a nivelului de rentabilitate şi a
situaţiei fluxului în numerar etc
Indiferent de faptul ce este supus controlului - indicatorii financiari, calitatea producţiei sau a personalului, întreprinzătorul
trebuie să ţină cont de faptul că controlul se înfăptuieşte în scopul realizării obiectivelor afacerii, iar pentru aceasta este
important ca el să fie eficient, organizat la timp, flexibil şi necostisitor.
55 Continutul functiei de motivare in cadrul afacerii mici

Pentru reuşita unei întreprinderi mici un rol important îl joacă capacităţile profesionale ale subordonaţilor şi creati vitatea lor.
Pentru implicarea angajaţilor şi dirijarea comportamentelor lor spre realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, este
necesară îndeplinirea corespunzătoare a funcţiei de motivare de către manager, prin utilizarea unor tehnici şi mijloace de
stimulare moovanonală, practicarea unui stil de conducere corespunzător situaţiei. Ca urmare a numărului redus de angajaţi,
managerul unei întreprinderi mici cunoaşte efectiv fiecare subordonat/colaborator. Aceasta-i permite si evalueze adecvat
contribuţia şi eforturile fiecăruia in obţinerea rezultatului final.
Unul dintre cei mai reprezentativi factori motivatinali ai personalului într-o întreprindere mică, cu toate că resursele
financiare sunt limitate, rămâne stimularea materială, care poate să se prezinte sub formă de salarii, premii, ajutoare materiale
sau de alte beneficii materiale.
Dacă este utilizată forma dată de motivare, e important ca managerul să-i facă pe salariaţi să înţeleagă că este imposibilă o
creştere a salariilor fără o creştere a profiturilor. In caz contrar, întreprinderea este condamnată la faliment, iar angajaţii ei pot
deveni someri.
Un factor de motivaţie şi satisfacţie pentru angajaţi pot deveni însăşi desfăşurarea activităţii in cadrul întreprinderii date,
posibilitatea de autorealizare, precum şi atmosfera din cadrul ei, deoarece anume întreprinderea este locul unde angajaţii petrec
cea mai mare parte din timp. Reuşita afacerii depinde, în mare măsură, de climatul şi relaţiile interpersonale din cadrul
întreprinderii mici. Capacităţii managerului de a crea o atmosferă de colaborare şi unitate a personalului, a spiritului de echipă şi
ajutor reciproc dintre angajări. Pentru o întreprindere mică nu este suficient ca managerul să fie un conducător bun, el trebuie sa
fie un adevarat leder, o auturitate in care angajatii sa aiba incredere, pe care il vor insoti...
56 Erorile cele mai fregvente in gestiunea afacerii
-Deosebirile sensibile de optici, temperament intre cadrele care evalueaza,unii fiind foarte critici,altii dinpotriva,astfel
aceleasi evaluari reflecta calitati, aptitudini,eforturi.
-Evaluatorii simpatizeaza in masura diferita persoanele supuse evaluarii.
-Supraprecierea evenimentelor survenite in ultimna perioada, cea ce modifica realizmul evaluatorilor si incurajeaza
oportunizmul salariatilor evaluati.
 -Tendintele pacifiste ale evaluatorilor pentru a evita discutiile contradictorii,ceea ce se manifesta printro inbunatatire
generala,artificiala a rezultatelor evaluarii.
-Incompetenta evaluatorilor,care nu cunoaste bine metodele de avaluare si nu are aptitudinile necesare acestui proces
deosebit de complex.
57 Cauzele incetarii activitatii unei afaceri
Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniţial ideea de afaceri părea unică şi originală, însă lansându-se pe piaţă cu ea,
întreprinzătorul „descoperă" că există alte afaceri, care oferă acelaşi produs sau serviciu, piaţa este satisfăcută sau cererea este mult mai mica
decât s-a prognozat.
Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur. Ocupându-se de lucrurile mărunte, care pot fi
realizate de alte persoane, el se epuizează şi-i rămâne puţin timp pentru lucrurile importante legate de gestiunea şi dezvoltarea afacerii.
Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza lipsei unui plan adecvat, a unei viziuni clare despre afacere
intreprinzătorul nu va avea şanse de succes.
Insuficienţa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii. Previziunea incorectă a cheltuielilor duce ta aceea că afacerea
la un moment dat nu mai dispune de resurse financiare pentru a-şi acoperi cheltuielile. Un întreprinzător priceput trebuie să ţină cont de
cheltuielile şi costurile pentru o perioada îndelungata de timp.
Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat unde trebuie. Când întreprinzătorul este în
căutarea unei locaţii, este important să ţină cont de traficului pietonal şi rutier, de facilitatea de a găsi afacerea, infrastructura, aproprierea altor
afaceri etc Cu toate că nu există un amplasament ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea scopurilor, luând în
considerare costurile amplasării şi veniturile posibile.
Subestimarea competiţiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaţă, deoarece există concurenţi, care vor răspunde
provocării, propunând produse mai performante.
Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaţia că produsele bune singure se vând, realitatea confirmă
contrariul. Pentru ca acestea sa ajungă la consumator, el trebuie să fie informat şi motivat să cumpere şi, ce-i mai important, să rămână.
Lipsa de numerar. Afacerea poate fi profitabilă, însă insuficienţa de numerar, ca urmare a încasărilor întârziate, creează probleme serioase.
Astfel, fatreprinzătorul nu dispune de bani suficienţi pentru a achita salariile angajaţilor, a acoperi plăţile pentru servicii etc Dezechilibrul între
încasări şi plăţi nu permite a desfăşura normal activitatea şi poate duce la închederea acesteia.
* Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare măsură, de angajaţi, deoarece ei realizează ideea de afaceri.
Dacă angajaţii sunt incompetenţi, se eschivează de la muncă, nu sunt politicoşi cu clienţii, este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua.
Clienţii vin acolo unde sunt aşteptaţi, respectaţi şi li se oferă o deservire şi produse de calitate.
Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista problema, iar întârzierea poate să coste mult, ca urmare a
imposibilităţii înlăturării ei.
58 Solutii de depasire a problemelor
Exista mai multe solutii de depasire a problemelor:
 Din start trebuie de ales o idee potrivita
 Angajarea unei echipe manageriale calificate
 Elaborarea unui plan
 Preveziunea corecta a cheltuielilor pentru o perioada indelungata de timp
 Gasirea unui amplasament favorabil , luind in considerare costurile amplasarii si veniturile posibile
 Elaborarea unei startegii de marketing
 Controlul continuu a afacerii
59 Metode de incetare a activitatii unei efaceri

Încetarea temporar
Decizia privind încetarea temporară a activităţii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat,
activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani.
Pentru suspendarea temporară a activităţii, întreprinzătorul trebuie să:
■ prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităţii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat;
■ publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităţii întreprinderii cu indicarea termenului
suspendării;
■ informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen de înaintare a creanţelor de către
creditori;
■ prezinte certificatele de Ia instanţele financiare cu privire la închiderea convenţională a conturilor;
■ predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat
Insă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraţie, din cauză formalităţilor complicate şi a costului
lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis, dar dificil şi scump de închis.
Incetarea definitivă
Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi,
transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia.
Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei
judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc
 Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include
următoarele etape:
■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa
de lichidarea afacerii;
■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu
indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori;
■ informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanţelor,
care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate
prevedea un termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi
rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de
lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor;
■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele,
datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data
expirării termenului de înaintare a creanţelor,
■ executarea tuturor creanţelor creditorilor.
Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din
contul bunurilor acestei în următoarea ordine:
- creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării
plăţilor respective pe unitate de timp;
- creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării
hotărârii de lichidare;
- achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale
creditorilor,
- alte creanţe ale creditorului;
■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia,
instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi.
■repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
■depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii
din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare .
In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile
informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost
radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.
60 Incetarea definitivă
Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi,
transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia.
Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei
judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc
Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include
următoarele etape:
■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa
de lichidarea afacerii;
■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu
indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori;
■ informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanţelor,
care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate
prevedea un termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi
rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de
lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor;
■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele,
datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data
expirării termenului de înaintare a creanţelor,
■ executarea tuturor creanţelor creditorilor.
Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din
contul bunurilor acestei în următoarea ordine:
- creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării
plăţilor respective pe unitate de timp;
 - creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării
hotărârii de lichidare;
- achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale
creditorilor,
- alte creanţe ale creditorului;
■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia,
instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi.
■repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
■depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii
din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare .
In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile
informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost
radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.