Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vârstele școlare reprezintă un element ce suscită atât domeniul psihologiei, cât și sfera de
interes a pedagogiei. Înainte de a pătrunde în miezul psihologiei vârstelor, trebuie înteprinsă o
analiză a stadiilor dezvoltării psihice sau a ciclurilor vieţii. Conform psihologilor români Ursula
Şchiopu şi Emil Verza ciclurile vieţii sunt:
Din punct de vedere psihologic, debutul/naşterea reprezintă un şoc atât pentru mamă cât
şi pentru noul născut. Se consideră că mama este de regulă speriată, nerăbdătoare sau dornică
să devină mamă. Pentru copil, naşterea este o schimbare a condiţiilor de viaţă, fiind în stare să
răspundă noilor condiţii și adaptându-se cu ajutorul reflexelor necondiţionate. Spre deosebire
1
Ursula Şchiopu, Emil Verza, Psihologia vârstelor, Ed. Didactică şi Pedagocică, Bucureşti.
2
Ioan Drăgan, Pavel Petroman, Psihologie educaţională, Ed. Mirton, Timişoara, 1998, p. 61.
1
de alte fiinţe, devenirea copilului n-ar putea avea loc fără grija specială a mamei şi a familiei,
în general care înlătură sau diminuează carenţele de adaptare3.
3
Pr. dr. Eugen Jurca, Experienţa duhovnicească şi cultivarea puterilor sufletești, p. 74.
4
Ursula Şchiopu, Emil Verza, op. cit., pp. 72-76.
5
Pr. dr. Eugen Jurca, op. cit., p. 111.
6
Ibidem, p.149.
2
4. A treia copilărie - 7-11 ani (școlarul)
Dacă în primele etape copilul a cunoscut cu precădere două medii educative – familia şi
grădiniţa, la vârsta celei de a treia copilării (vârsta şcolară mică) va intra în mediul şcolar, cu
exigenţele, ofertele şi incovenientele lui. Şcolarizarea copilului constituie un eveniment
important în viaţa de familie, dar mai cu seamă şi în propria viaţă. Apariţia învăţătorului impune
un program şi ducerea la împlinire a mai multor sarcini (scrierea, învăţarea, citirea unor cărţi,
confecţionarea unor materiale, etc.). Toate acestea contribuie la dezvoltarea proceselor psihice,
însuşirilor acestora în congruenţă cu nivelul dezvoltării limbajului, precum şi la o anumită
restructurare a disponibilităţilor personalităţii, în cadrul căreia se accentuează tendinţa de
emancipare, de dependenţă faţă de normele din sânul familiei. Toate acestea îl fac apt pentru
începerea şi desfăşurarea organizată şi sistematică a activităţii principale de acum şi până la
tinereţe: învăţarea. Jocul, la acestă vârstă trece pe planul al doilea, învăţarea devenind activitatea
principală. „Această ultimă perioadă a fost numită copilăria adultă sau maturitatea infantilă,
întrucât miturile ce au populat universul mirific al etapelor precedente se destramă treptat,
copilul suferind o adevărată infuzie de realism. De aceea, pe bună dreptate, a fost socotită vârsta
raţiunii sau vârsta cunoaşterii.”7.
7
Ibidem, p.162.
8
Lucian Bologa, Psihologia vieţii religioase, Tip. Cartea Românească, Cluj, 1930, p. 71.
3
trecere de la copilărie la maturitate este impregnată de albul inocenţei infantile, dar şi de
anumite porniri exuberante, influenţate de entuziasmul adolescentin9.
Pornind de la etapizarea vârstei făcută de Ursula Şchiopu şi Emil Verza, vom folosi termenul
de tânăr pentru cei cu vârsta cuprinsă între 14-25 ani:
2. adolescenţa propriu zisă – 14-18/20 ani, caracterizată prin efortul de adaptare la vârsta
adultă, prin procesul de dobândire a identităţii şi intelectualizarea pregnantă a conduitei, se
suprapune cu liceul;
3. adolescenţa prelungită – de la 18/20 la 24/25 ani, viaţa universitară sau debutulul celei
profesionale, marcată de orientarea profesională, de nevoia de autonomie şi de opţiunea
maritală10.
În concluzie, vârstele școlare sunt esențiale în înțelegerea unui individ uman întrucât doar
prin parcurgerea progresivă a acestora, proces datorat și timpului ireversibil, acesta se
definitivează ca persoană ce va trebui să se adapteze societății și vieții după absovirea studiilor.
9
Pr. dr. Eugen Jurca, op. cit., p.197.
10
Ursula Şchiopu, Emil Verza, Adolescenţa. Personalitate şi limbaj, Ed. Albatros, Bucureşti, 1989, p. 44.