Metabolismul intermediar protidic

Generalitati

Proteinele sunt substante organice macromoleculare formate din C, H, O, N si uneori S, P si

Fe; ele sunt prezente in celulele tuturor organismelor vii in proportie de peste 50% din greutatea uscata.

Fiecare proteina este formata dintr-un numar variabil de aminoacizi (de la 3-4 in protaminele
din peste, la cateva sute in molecula virusurilor).

Aminoacizii au proprietatea de a forma legaturi chimice, numite polipeptidice,

intre gruparea carbxilica (-COOH) si gruparea aminica (- NH2), prin eliminare de apa.

În modul acesta, se formeaza lanturi lungi simple sau ramificate, care alcatuiesc structura
proteinelor (G. Niac).

Datorita compozitiei, fiind formate 222i85c exclusiv din aminoacizi, proteinele se intilnesc
alaturi de alti compusi importanti de tipul polizaharidelor, lipidelor si acizilor nucleici incepind cu
structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote si terminind cu omul.

2. Rolul proteinelor in organism

a. Plastic

– proteinele intervin in reglarea activitatii celulare, intrand in constitutia unor enzime, a hormonilor
(vasopresina, insulina)

– participa la formarea mediatorilor chimici (catecolaminele, serotonina, histamina);

- pot juca un rol important in mentinerea integritatii celulare (proteinele din peretele celular)

- proteinele sunt necesare pentru cresterea organismului tanar si intretinerea celui adult; In organism
are loc zilnic o reinnoire proteica, in raport de 1-2 %.

b. Functional

– reglarea echilibrului acido-bazic, a presiunii intravasculare si a circulatiei hidroelectrolitice;

– unele proteine detin functii importante: hemoglobina din hematii, se leaga de O2 si de CO2 pe care
ii transporta inspre si dinspre celule; factorii plasmatici ai coagularii, participa la realizarea hemostazei.

c. Energetic

- oxidarea lor furnizeaza 4,1 kcal/g.

 Biosinteza proteinelor

Prima etapa in sinteza proteinelor este sinteza aminoacizilor neesentiali. „Materiile prime” sunt
produsii de degradare ale lipidelor si glucidelor, dintre care un rol esential il are acidul glutamic. Acesta
participa la reactii de transaminare ( = reactii biochimice in care 2 molecule isi schimba reciproc gruparile
functionale amino (–NH2 ), respectiv C=O ( ceto) , formandu-se un alt aminoacid si un alt cetoacid decat cei
initiali). Aceste procese au loc in primul rand in ficat si in inima.

A doua etapa consta in reactii ale aminoacizilor intre ei cu formarea lanturilor caracteristice peptidelor
si proteinelor. Aceste sinteze au loc in celule. Fiecare celula capabila sa sintetizeze o proteina contine o matrice
a acelei proteine individuale. Procesul de biosinteza decurge in 3 etape principale :

- activarea gruparii –COOH a aminoacizilor prin reactie cu ATP ( acid adenozin- trifosforic)

- transportul aminoacizilor activati la o matrice de acizi nucleici, unde sunt asezati intr-o ordine prestabilita

- legarea aminoacizilor activati prin legaturi peptidice sub actiunea unor enzime urmata de desprinderea
moleculei nou-formate.

Catabolizarea proteinelor

Proteinele, sub influenta catepsinelor tisulare (= enzime ce degradeaza proteinele) , se degradeaza la

aminoacizii din care s-au format. Aminoacizii se transforma in produsi din care rezulta lipide sau glucide.
Amoniacul rezultat in urma reactiilor de dezaminare va fi transformat partial in uree si eliminat prin urina,
iar restul este utilizat la sinteza altor compusi aminati ( hemoglobina, baze azotate, alti aminoacizi etc.). Si
aminoacizii esentiali pot fi catabolizati, chiar daca ei nu pot fi sintetizati in organism.