Interactiunea copil-copil, copil-educatoare

Educatoare:
Prof. înv.primar și preșcolar
Ionescu Elena Mihaela
G.P.N. Golești-Ștefănești-Argeș

Pedagogia modernă are în vedere formarea acelor educatori care să uşureze

cunoaşterea şi să influienţeze participarea la instruirea cunoaşterii. Relaţiile
educatoare-copil, copil-copil sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog
constructiv şi pe cooperare. Educatoarele sunt solicitate astăzi să promoveze o
învăţare participativă, activă şi creativă. Activităţile propuse copiilor în scopul
sporirii gradului de implicare activă şi creativă în grădiniţă, trebuie să asigure:
 stimularea gândirii productive,
 stimularea gândirii critice,
 stimularea gândirii divergente
 stimularea libertății de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. În
acest sens trebuie proiectate activităţi care cer spontanietate şi contribuie la
independenţa în gândire şi acţiune.
Majoritatea cercetătorilor susţin că nivelul atins de grup depăşeşte pe cel al
celui mai inteligent dintre indivizii grupului care utilizează exclusiv mijloace
proprii. Deci învăţarea prin cooperare la nivel copil-copil este mai eficientă decât
învăţarea individuală. Sub diverse forme de organizare: grupuri, echipe, perechi,
circular, colectiv, aceasta îi ajută pe copii să înveţe să fie mai prietenoşi, mai
sociabili, mai comunicativi şi mai toleranţi faţă de ceilalţi.
Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată, sistematizată,
în cadrul căreia grupuri mici de copii lucrează împreună pentru a atinge un ţel
comun, devenind capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate
şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cadrul lucrului
individual.
Educatoarei îi revine sarcina să participe alături de copii la elaborarea
cunoştinţelor, să servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze
interacţiunile cooperante dintre copii.Folosind învăţarea prin cooperare
educatoarea îi sprijină pe copii să descopere natura, ştiinţa, viaţa. Grădiniţa
modernă promovează învăţarea prin cooperare ca formă superioară de interacţiune
psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea
tuturor, îndreptat spre acelaşi scop. Demersul de realizare a sarcinilor se realizează
prin colaborare.Este împărtăşită părerea că toţi pot oferi alternative valoroase de
soluţionare a problemei dacă sunt ajutaţi.
Învăţarea prin cooperare ajută copiii să înveţe mai profound cultivând relaţii
bazate pe respect reciproc şi colaborare constructivă.
Tocmai pentru ca preșcolarii să interacționeze frecvent unul cu celălalt, a fost
concepută desfăşurarea activităţilor pe centre, unde se creează un mediu propice
învăţării pe grupuri mici de copiii. Astfel, copilul:
-învaţă activ, acumulând constant noi informaţii despre lumea
înconjurătoare, prin joc;
-este dependent de alţii în ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională,
cognitivă prin interacţiunile sociale;
În cadrul programului din grîdinița noastră, întâlnirea de dimineaţă pe care o
organizăm în fiecare zi, permite schimburi de impresii. Copiii îşi prezintă propriile
gânduri, experienţe, idei. Acest lucru le dă posibilitatea tuturor de a se exprima pe
rând, de a comunica subiecte importante din viaţa lor. Copiii ajung să se cunoască
mai bine, să înlăture barierele timidităţii, iar mesajul lor ajunge la întregul grup.
Astfel li se dezvoltă capacitatea de ascultare. Apoi se ivesc întrebări, comentarii, la
care participă cu mare interes pentru a-şi împărtăşi propriile experienţe. Acest
moment al zilei contribuie la o bună socializare între preşcolari.
Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să
aibă iniţiative şi să creeze. Fiecare centru de activitate devine un laborator de
iniţiativă, imaginaţie şi creativitate pentru copii. Materialele pe care le avem la
aceste centre îi stimulează şi îi provoacă pe copii să-şi folosească toate simţurile în
timpul jocului, să interacționeze cu colegii, dar și cu educatoarea, în timpul
activităților desfășurate pe centre, sau în timpul activităților libere, aceștia
nemaifiind inhibați. Prin experimentare, investigare, descoperire proprie, copiii
încearcă idei noi, culeg informaţii. În timpul activităţilor pe centre există un
zumzăit deoarece copiii interacţionează în mod spontan cu colegii lor. Comunică
între ei , dar şi cu adulţii, fapt ce duce la dezvoltarea aptitudinilor sociale.
În vederea unei învăţări active prin cooperare, am acordat o importanţă
deosebită strategiei didactice definită prin cei trei M: Metodă-Mijloace-Material;
combinate, adaptate şi utilizate corect. Toate aceste elemente asigură
eficienţa.Metodele pe care le-am folosit pentru ca preşcolarii să lucreze eficient în
grup, dezvoltându-şi abilităţi de cooperare şi ajutor reciproc sunt:munca în grup, în
perechi, în echipă, jocul de rol, jocul didactic, problematizarea, brainstorming-ul,
metoda proiectelor, etc.
Metoda învăţării pe grupuri mici are la bază principiul întăririi coeziunii
grupului de lucru şi al creşterii gradului de coeziune între copii. Am utilizat-o pe
întreg parcursul activităţii sau în anumite etape ale acesteia atunci când sarcinile de
învăţare au putut fi realizate prin cooperare. În organizarea activităţii pe grupuri
mici am ţinut seama ca preşcolarii să fie cu nivel de pregătire apropiat, nivel de
informaţii aproximativ egal. În acelaşi timp am avut în vedere nivelul dezvoltării
intelectuale,al omogenităţii relative privind particularităţile de vârstă şi individuale,
capacitatea de învăţare.
 În acest sens voi exemplifica activitatea matematică prin care copiii şi-au
reactualizat şi consolidat cunoştinţele privind numeraţia în concentrul 1-10.Aceasta
a constat în rezolvarea unor sarcini în situaţii noi.Activitatea menţionată am
desfăşurat-o la mai multe centre de activitate:
-Biblioteca -,,O felicitare pentru prietenul meu”(să lipească atâtea jetoane-
cu imagini de iarnă –cât arată cifra), lucru în perechi;
-artă-,,Împodobim bradul de Crăciun”(să decupeze lipind apoi ornamentele
în brad în funcţie de legenda cu cifre şi simboluri de de pe masă);
-joc de rol ,,Zi de sărbătoare” (să modeleze din aluat atâţia colăcei, covrigei
cât arată cifrele de pe tavă, aranjând apoi masa de sărbători);
-construcţii ,,Orăşelul copiilor”(să construiască atâtea elemente cât indică
legenda);
În vederea cunoaşterii eficienţei interacțiunii dintre copii, pe parcursul
desfăşurării activităţii am urmărit:
-modul de demarare a activităţii;
-schimburile de idei între participanţi;
-luările de cuvânt;
-elaborarea răspunsurilor;
-folosirea timpului de lucru;
Acest gen de activitate a condus la:
-cooperarea în vederea realizării cu uşurinţă a sarcinilor de grup;
-coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop
comun;
-acomodarea firească a copiilor la relaţiile, normele şi
comportamentele grupului;
-efectuarea cu uşurinţă a relaţionării sociale;
-educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter.
 Copiii învaţă să interacționeze în cadrul proiectelor, să rezolve probleme
împreună, să se joace în grup sau echipă. Învăţarea se bazează pe interrelaţionare şi
integrare. Proiectele tematice iniţiate de copii, sau de către aceştia împreună cu
educatoarea, se bazează pe interesele de grup şi asigură motivaţia şi succesul
învăţării. Utilizarea modelului ”ştim, dorim să ştim, am învăţat” este calea cea mai
simplă de realizare a unui proiect tematic. A treia componentă, întrebarea ,,Ce am
învăţat?” permite realizarea evaluării proiectului care este o parte esenţială a
procesului de învăţare activă.
Prin interacțiunea dintre preșcolari este stimulată curiozitatea firească a
copiilor, implicându-i în propriul proces de dezvoltare
Pe lângă proiectele tematice, noua abordare educaţională are la bază şi
activităţile integrate care îl pun tot mai mult pe copil în situaţia de a dialoga şi
coopera în vederea exersării capacităţii de a opta şi a decide.
Datorită faptului că activităţile integrate lasă mai multă libertate de
exprimare şi acţiune copiilor, educatoarea reuşeşte să descopere latura pozitivă
esenţială a fiecărui copil, pentru ca prin aceasta să dezvolte ulterior alte calităţi şi
să canalizeze aspectele positive ale personalităţii în devenire a copilului.
Activităţile practice în cadrul cărora se realizează lucrări colective, oferă
multe posibilităţi de realizare a învăţării prin cooperare.
Alte beneficii au constat în rezolvarea rapidă a unor situaţii conflictuale,
încurajarea creativităţii, colaborarea şi ajutorul reciproc.
Ca una dintre activităţile caracteristice copilului de vârstă preşcolară, jocul-
în varietatea formelor sale- a devenit una dintre principalele metode extrem de
eficiente în munca instructiv –educativă. Ca metodă, valorifică avantajele
dinamicii de grup, independenţa şi spiritul de cooperare, participarea efectivă şi
totală la joc, angajează şi copiii timizi, creşte gradul de coeziune în colectivul
grupei.
 Cooperarea a fost şi este utilizată în jocurile de rol, jocurile de creaţie,
jocurile didactice, jocurile de mişcare. În joc copiii îşi asumă sarcini, roluri, fiecare
cooperând în felul său cu colegii pentru finalizarea obiectivului propus şi pentru
obţinerea satisfacţiei finale.
Metoda învăţării prin cooperare poate fi la îndemâna fiecărui cadru didactic,
cu condiţia ca,încă din etapa de proiectare a activităţilor, educatoarea să vizeze
tematici adecvate şi să pună la dispoziţia copiilor materiale corespunzătoare.
Cooperarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii dintre
preşcolari generând sentimente de acceptare şi simpatie. Departe de a genera
conflicte, ea instaurează buna înţelegere, armonia şi stimulează comportamentele
de facilitare a succesului celorlalţi.

BIBLIOGRAFIE

1.FLUIERAŞ, VASILE,Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa

Cărţii de Ştiinţă,Cluj-Napoca, 2005.
2.KIRSTEN A. HANSEN, ROXANE K. KAUFMAN ,KATE BURKE WALS,
Crearea claselor orientate după necesităţile copilului.
3.KURTIS S. MEREDITH, STEELE L. JEANNIE, TEMPLE CHARLES,
Învăţarea prin colaborare, School team innovator,Londra, 1999.