Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sisteme de Agricultura Agricultura Durabila
Sisteme de Agricultura Agricultura Durabila
Banatului Timisioara
REFERAT
La disciplina
LIMBA ENGLEZA DE AFACERI
Coordonator: Student:
Anul I IEA ID
SISTEME DE AGRICULTURĂ
AGRICULTURA
DURABILĂ
CUPRINS
ARGUMENT......................
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
În mod obişnuit, denumirea sistemelor de agricultură se face după una din măsurile
(lucrările ) specifice pe care le include şi, ca urmare, literatura de specialitate cuprinde un număr
mare de astfel de sisteme, din care unele s-au utilizat concomitent.
Dintre sistemele utilizate pe scară largă şi care au dominat în anumite perioade amintim
sistemele de agricultură cu ţelină, cu pârloagă, cu ogor altern, convenţional, biodinamic, biologic
şi sistemul agriculturii durabile, care a apărut în ultimul deceniu.
Agricultura Convenţională
Agricultura biologică
Conceptul a apărut după al doilea război mondial, fiind elaborat de Lamaire şi Boucger (Franţa).
Conţinutul agriculturii biologice se aseamăna foarte mult cu cel al agriculturii biodinamice,
deoarece şi acest sistem presupune utilizarea îngrăşămintelor organice, asolamentelor, a
metodelor biologice de combinare a bolilor şi dăunătorilor şi renunţarea totală la folosirea
substanţelor chimice (îngraşăminte, pesticede ş.a.) obiţinute pe cale industrială
AGRICULTURA ORGANICĂ
Agricultura organică are un rol important în producţia mondială de alimente, însă nu poate fi
un substituit al substanţelor agro-chimice, în condiţiile în care populaţia lumii este în creştere.
AGRICULTURA BIODINAMICĂ
Agricultura durabilă
rentabilitatea
protecţia şi ameliorarea
sănătatea
siguranţa
mediul ănconjurător
Dezideratul creării unei agriculturi sustenabile, adică stabile şi durabile şi a unui mediu
înconjurător curat este, desigur, şi al ţării noastre. El poate fi realizat într-un proiect de ansamblu
pentru mediu ambient rural românesc. Implicaţiile ar fi de nebănuit. Dacă acest proiect va putea
fi materializat, el va permite activităţilor agricole să menţină mediile naturale curate (ex:
mlaştinile) şi să protejeze zonele fragile (zonele montane, incendii în păduri ş.a)
Reînnoirea peisajului teritorial şi chiar proiectarea unui model de societate rurală este, fără
îndoială, o alternativă logică ce oferă perspective pe termen lung nu numai pentru agricultură, dar şi
pentru întreg sapţiul verde. Dintre mijloacele de principiu necesare realizării proiectului enumărăm
câteva în tabelul 5.
În cadrul dezvoltării rurale echilibrate sunt necesare susţinerea noilor concepte privind
„agro-forestierul”, deoarece pădurea şi agricultura sunt adesea în competiţie pentru utilizarea
solurilor. Ne referim în special la faptul că în zonele foarte extensive complementaritatea în
creşterea animalelor şi suprafeţele împădurite contribuie la o valorificare reciprocă în cadrul
agro-forestierului. În privinţa reţelelor de răzoare integrarea factorilor mediului ambiant
limitează efectele vântului, ale eroziunii, ceea ce favorizează echilibrul faună/floră şi dezvoltă
biomasă reînnoind peisajul.
Credem că succinta descriere a acestui tablou sumbru este suficient de motivată pentru a
declanşa o politică extensivă ” conştientă” sau raţională (prin transformarea şi nu prin lichidare
brutală a ” intensiv –industrialului ” din agricultură), care va aduce la un nou model de
dezvoltare a agriculturii. Concret, sperăm în apariţia unei agriculturi extensiv-raţionale, adică şi
cu elemente de agricultură intensivă bazate pe tehnologiile revoluţiei biologice. Acest tip de
agricultură constituie o alternativă în raport cu agricultura extensivă, artizanală din perioada
interbelică, ori cu agricultura intensiv-industrială a ultimilor ani.
Facem precizarea că ”extensiv” nu mai trebuie privit ca opus al intensivului (producţii mici,
productivitate scăzută, sărăcie etc.), ci ca o logică a producţiei care caută ”optimul de
randament” integrând toate dificultăţile legate de producţia agricolă (climat, natura solurilor,
situarea geografică ş.a.). În plan economic, politica extensivă raţională poate fi exprimată după
sintagma : mai bine să obţinem 5500 kg/ ha adaptându-ne la condiţiile de sol şi climă, decât 8000
kg/ ha cu foarte mari cheltuieli operaţionale şi cu ”donânzile ecologice” aferente.
Ce face exploataţia?
Obiectivele exploataţiei pot fi stabilite pe termen lung sau pe termen scurt. Obiectivele pe
termen lung, denumite şi argumenţionale, dau o imagine concretă asupra orientării generale a
exploataţiei. Ele includ atât responsabilităţi economice, cât şi responsabilităţi sociale şi trebuie să
fie în acţiuni specifice.
INTRODUCERE
În mod obişnuit, denumirea sistemelor de agricultură se face după una din măsurile
(lucrările ) specifice pe care le include şi, ca urmare, literatura de specialitate cuprinde un număr
mare de astfel de sisteme, din care unele s-au utilizat concomitent.
Dintre sistemele utilizate pe scară largă şi care au dominat în anumite perioade amintim
sistemele de agricultură cu ţelină, cu pârloagă, cu ogor altern, convenţional, biodinamic, biologic
şi sistemul agriculturii durabile, care a apărut în ultimul deceniu.
Acest sistem s-a extins în ţările Europei treptat, pe măsură ce locul ogorului a fost ocupat
de plante prăşitoare, mai întâi de către porumb, la care ulterior s-au adăugat floarea-soarelui,
sfecla pentru zahăr ş.a. Caracteristica de bază a acestui sistem este că plantele prăşitoare
reprezintă aproximativ jumătate din totalul suprafeţei cultivate.
În ţara noastră, cea mai importantă specie care a fost cultivată în locul ogorului negru a
fost porumbul. Aceasta a alternat cu cereale păioase, în cadrul unor rotaţii de doi şi trei ani,
răspândite în zonele de stepă şi silvostepă din Moldova, Muntenia, Oltenia, Podişul Transilvaniei
ş.a. Sistemul s-a practicat pe scara largă la sfârşitul secolului XIX-lea şi în jumătate a secolului
XX şi s-a bazat pe obţinerea de producţii prin folosirea metodelor tradiţionale, în special prin
creştera suprafeţelor cultivate.
Noul sistem a creat condiţii pentru cultivarea tuturor plantelor, în special pentru cereale
păioase, leguminoase anuale, plante tehnice şi furajere, asigurând realizarea unei baze furajere
care prezeintă dezvoltarea zootehniei, bazată pe cultivarea porumbului boabe, siloz sau masă
verde, sfeclei furajere, lucernei, trifoiului, borceagurilor etc.
Pe lângă avantajele sale, cum sunt creşterea nivelului producţiilor şi a calităţii acesora la
majoritatea plantelor de cultură, agricultura convenţională are şi unele dezavantaje cărora iniţial
nu li s-a acordat suficientă atenţie.
Conceptul a apărut după al doilea război mondial, fiind elaborat de Lamaire şi Boucger
(Franţa). Conţinutul agriculturii biologice se aseamăna foarte mult cu cel al agriculturii
biodinamice, deoarece şi acest sistem presupune utilizarea îngrăşămintelor organice,
asolamentelor, a metodelor biologice de combinare a bolilor şi dăunătorilor şi renunţarea totală la
folosirea substanţelor chimice (îngraşăminte, pesticede ş.a.) obiţinute pe cale industrială.
Atăt agricultura biodinamică cât şi cea biologică au caracteristic faptul că realizează o bună
protecţie a mediului şi obţinerea de produse nepoluate.
Deşi în ţările Europei de vest, agricultura biologică este acceptată de o bună parte a
populaţiei şi există publicaţii special destinate acestui scop, sub 0,5% din totalul fermierilor
practică o astfel de agricultură, datorită producţiilor mici care se obţin. În ţări ca Elveţia, există
asociaţii ale producătorilor care practică agricultura biodinamică (biologică); produsele lor au
specificat acest lucru pe etichete sau ambalaj, iar asociaţii ale consumatorilor exercită un control
server asupra tehnologiilor practicate de fermieri şi provenienţei produselor, care se vând mai
scump, pentru ca aceste ferme să fie rentabile (Gh. Budoi , 1996).
Unele intervenţii ale oamului in procese biologice din sol, au efect uneori pe o perioadă
lungă de timp
Introducerea în ciclul biologic a unor substanţe chimice de sinteză, pot avea efecte
periculoase asupra ecosistemului, întrucât în natură nu există sisteme enzimatice
specifice, pentru degradarea acestora.
Unele tehnici agricole tradiţionale, au caracter empiric nu sunt dăunătoare pentru mediul
înconjurător.
Lucrarea solului cât mai la suprafaţă, fără întoarcerea brazdei şi cu practicarea periodică a
subsolului.
În unele variante ale agriculturii biologice, pe lângă măsurile creşterii dezvoltării plantelor.
Figura 1. Câmp cu salată verde ecologică
Agricultura organică are un rol important în producţia mondială de alimente, însă nu poate fi
un substituit al substanţelor agro-chimice, în condiţiile în care populaţia lumii este în creştere.
Agricultura organică este un sistem de managenent de producere care promovează şi
ameliorează sănătatea agro-sistemului, biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică
a solului. Ea accentuează utilizarea mai aprofundată a practicilor de managenent faţă de
investiţiile extra-fermiere, luând în consideraţie că condiţiile regionale necesită sisteme adoptate
local. Pentru îndeplinirea oricărei funcţii specifice ale sistemului se folosesc, unde este posibil,
metode agronomice, biologice şi mecanice, fără utilizarea materialelor sintetice.
În cadrul programelor de cercetare ale Uniunii Europene au fost finanţate mai multe proiecte
pentru agricultura ecologică.
Agricultura ecologică este un sector nou în Ronânia. România dispune de condiţii favorabile
pentru promovarea agriculturii ecologice şi anume :
Agricultura ecologică poate deveni o sursă de ocupare a populaţiei din mediul rural.
Utilizarea îngrăsămintelor organice ca: gunoi de grajd, gunoi de corn, preparat din
coarnele de la animale, îngrăşămint algal, provnit din exploatarea algelor marine etc.
Agricultura biodinamică, prin eliminarea totală a produselor chimice din practica agricolă,
poate contribui eficient la menţinerea unui mediu ambient curat, favorizând dezvoltarea vegetaţie
naturale şi a faunei. Eectele sunt benefice şi din punct de vedere economic, deoarece se reduce
mortalitatea animale, prin creşterea rezistenţei fizice, scad cheltuielile pentru tratamente, prin
îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţie, creşte randamentul muncii ş.a
Recoltele mai mici sunt compensate prin faptul că alimentele au o valoare nutritivă
crescută, datorită calităţii biologice corespunzătoare.
Prin cererea mai mare de mână de lucru, agricultura biodinamică poate contribui la
crearea de locuri de muncă, deziderat major al epocii actuale.
productivitatea
rentabilitatea
protecţia şi ameliorarea
sănătatea
siguranţa
mediul ănconjurător
3.2 Masuri de dezvoltare a agriculturii durabile
Problema ridicată de FAO este largă, dar la obiect şi prevede promovarea agriculturii
durabile având în vedere următoarele acţiuni:
4. Onisie, T., Jităreanu, G. – Agrotehnica – Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 2000
5. www.regilive.ro
6. www.biblioteca-digitala.ro
7. www.contabilizat.ro