GESTIUNEA FINANCIARA A INTREPRINDERII

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.OBIECTUL GESTIUNII FINANCIARE A INTREPRINDERII.

Mediul financiar al intreprinderii constituie o serie de procese care antreneaza 5 categorii dinstincte
de componente:
 Instrumente de plata de finantare si acoperire a riscurilor
 Institutii financiare( bancile, societatile de finante, institutii specializate in tranzactii bursiere0
 Piete de active financiare (pite financiare, piete bursiere)
 Procedeuri juridice de reglare (reglementari juridice, care vizeaxza organizarea si reglarea
comportamentului financiar al primelor componente)
 Variabile de reglare ( dobanda, cursul de schimb cotabile la bursa, acesta regleaza raporturile
financiare)
Obiectul gestiunii financiare ale intreprinderii poate fi definit prin referinta la cele 5 componente. In
concluzie GFI trebuie sa asigure coordonarea instrumentelor sau a activelor financiare, a variabilelor
de reglare si a procedurilor in vederea realizarii relatiilor cu partenerii financiari intalniti pe pietele
financiare.

2. ROLUL GESTIUNII FINANCIARE A INTREPRINDERII

Rolul GFI este de a stapanii totalitatea mijloacelor si instrumentelor de eficientizare a intreprinderii.

De regula rolul GFI este:
a) Maximizarea valorii intreprinderii.
GFI urmareste in primul rand maximizarea valorii intreprinderii. Aceasta valoare nu poate fi apreciata doar
ca patrimoniu net, ea trebuie sa fie in egala masura analizata in raport cu proiectele si activitatile viitoare, de
aceea trebuie avute in vedere rezultatele asteptate in viitor ca urmare a valorificarii patrimoniului acumulat,
drept urmare valoarea este o valoare anticipata care corespunde valorii actuale pe care o putem aduna
veniturilor viitoare scontate. Deci valoarea unei intreprinderi nu poate fi considerata numai valooarea
patrimoniului net ci trebuie apreciata in raport cu urmatoarele 3 aspecte:
1) Valoarea intreprinderii este o valoare actuala si se mai numeste valoare financiara (Vf) si se
determina pe baza sperantelor de castig pe care le va aduce intreprinderea.
2) Riscurile succeptibile de a afecta nivelul performantelor
3) Patrimoniul prezent acumulat

b) Mentinerea nivelului performantelor financiare

GFI trebuie sa asigure mentinerea unui rezultat satifacator pe termen mediu si lung. Astfel pentru
desfasurarea activitatii intreprinderii angajeaza resurse costisitoare a caror renumerare trebuie sa se realizeze
din veniturile sale. In acest context gestiunea financiara are rolul de a verifica daca activitatea intreprinderii
este suficient de rentabila pentru a genera venituri care ii vor permite achitarea tuturor obligatiilor.
Cercetarea unui anumit nivel al performantelor financiare trebuie sa tina cont de durata . GFI nu
preconizeaza obtinerea cu orce pret a unui profit maxim pe termen scurt ci aprecieaza din contra stabilirea
performantelor financiare.
c) Stapanirea riscurilor financiare constituie al treilea imperativ major atribuit gestiunii financiare. Potrivit
unor formulari generale riscul activ sau a unei intreprinderi poate fi definit prin referinta la variabilitatea
rezultatelor succesibilr de a fi asigurat.
Formele specifice riscului financiar sunt:

1
 Riscul de exploatare care masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii la variatia nivelului de activitate(
aprovizionare, productie, vanzare)
 Riscul de indatorare este legat de structura de finantare a intreprinderii. Cand o intreprindere se
angajeaza la credite mai mari trebuie sa obtina profituri suplimentare pentru a putea rambursa creditul
 Riscul de faliment este o consecinta a insolvabilitatii intreprinderii. Evaluarea riscului de faliment se
poate face printr-o analiza a echilibrului financiar pe baza bilantului patrimonial (statica ) fie prin analiza
fluxurilor financiare (dinamica).
 Riscul valutar si riscul de rata al dobanzii , sunt riscuri financiare specifice legate de evolutia monedei
nationale si de evolutia posibila a ratei dobanzii.

BILANTUL CONTABIL

Prin continutul sau, bilantul contabil ofera informatiile necesare pentru aprecierea gestiunii
financiare a intreprinderii, precum si pentru stabilirea valorii acesteia, el caracterizand marimea
resurselor si a utilizarilor la care a recurs un agent economic in cursul unei perioade de gestiune.
Deoarece reflecta starea patrimoniala a intreprinde3rii, bilantul se incheie la sfarsitul perioadei de
gestiune, pe elemente de activ, respectiv pasiv.
Activul cuprinde bunuri detinute de intreprindere si creante, iar pasivul cuprinde capitaluri proprii si
datorii contractate de intreprindere si nerambursate inca, adica sursele de finantare a capitalului.
Fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti in vederea constituirii unei structuri
de productie adecvate. Elementele de activ sunt structurate dupa gradul lor de lichiditate ( posibilitatea de a
fi transformate in bani) si intentia de a obtine cea mai operativa recuperare a capitalurilor investite. Din acest
motiv in bilant vor fi trecute mai i]ntai activele cele mai putin lichide 9 imobilizari necorporale, imobilizari
corporale,imobilizari financiare), iar apoi acctivele circulante care se caracterizeaza printr-un grad mult mai
ridicat de lichiditate.
Prima grupa de active,datorita rotatiei lente a capitalurilor investite se mai numeste si alocari
permannente (stabile), iar cea de-a doua grupa se numeste alocari ciclice (temporare), deoarece recuperarea
capitalurilor investite se face dupa incheierea unui ciclu de exploatare.
Elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul de exigibilitate, adica dupa insusirea acestora de a
deveni scadente la un anumit termen. In primul rand in pasiv sunt inscrise capitalurile proprii ( capital social,
rezerve, subventii si provizioane). Aceste resurse, in afara situatiei de faliment, nu au scadenta , deci nu sunt
exigibile, si de aceea mai sunt numite surse permanent (stabile). In categoria surselor permanente mai sunt
inscrise si datoriile financiare ( imprumuturi pe termen lung) pentru ca scadenta lor este indepartata.
Cele mai exigibile elemente ale padivului sunt datoriile pe termen scurt ( credite, furnizori, decontari)
si din aceasta cauza ele mai sunt numite si surse ciclice temporare.
In teoria si practica economica se remarca mai multe abordari conceptuale ale bilantului si anume:
 Bilantul patrimonial
 Bilantul financiar
 Bilantul functional

BILANTUL PATRIMONIAL
Conceptia originala a bilantului este conceptia patrimoniala dupa care bilantul este inventar al averii
intreprinderii, realizat in vederea masurarii valorii reale a patrimoniului. In acest caz bilantul patrimonial
prezinta interes, pe de-o parte, pentru actionarii care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului lor, iar pe de
alta parte, pentru creditori, deoarece activul intreprinderii constituie pentru ei garantia dreptului lor.
Criteriile de constituire a bilantului patrimonial sunt:
-pentru activ: gradul de lichiditate a diferitelor elemente
-pentru pasiv: gradul de exigibilitate

2
 1. Structura generala a activului

Activul bilantului, pe de o parte, bunurile si disponibilitatile detinute de catre intreprindere si, pe de alta
parte, drepturile de creante asupra tertilor. Din necesitati de informare activul bilantului se regasesc si
soldurile conturilor de regularizare si asimilate lor,precum si primele privind rambursarea obligatiunilor.
In activul bilantului sunt cuprinse numai valori nete grupate in functie de gradul lor de
lichiditate,respectiv a posibilitatii de a fii transformate in numerar ( in ordinea inversa a lichiditatii).
Valoarea neta contabila se obtine din valoarea de intrare in patrimoniu a activelor, denumita si valoarea
contabila, din care au fost deduse sumele reprezentand amortismentele si provizioanele aferente acestora.
Potrivit legii contabilitatii din decembrie 1991, posturile de activ sunt structurate in bilant astfel:
(a) Active imobilizantr
(b) Active circulante
(c) Conturi de regularizare si asimilate
(d) Prime privind rambursarea obligatiunilor
a) Activele imobilizate sunt bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale,
achizitionate sau produse de intreprindere, care intra in patrimoniul unitatii ca urmare a deciziilor
investitionale fiind destinate sa serveasca o perioada indelungata activitatea unitatii. Din punct de vedere
financiar sunt elemente stabile, care se uzeaza si se inlocuiesc lent si a caror depreciere se reflecta prin
amortizare, la formarea si asigurarea capacitatii de autofinantare a unitatii
La randul lor activele imobilizate se compun din:
1.imobilizari necorporale sau tangibile
2.imobilizari corporale
3.imobilizari financiare
a 1. Imobilizari necorporale cuprind posturi ce nu sunt omogene, precum:
 Cheltuieli cu constituirea societatii
 Cheltuieli de cercetare dezvoltare
 Concesiuni, brevete, licente, marci de fabricatie
 Alte imobilizari necorporale
Cheltuielile de constituire a societatii reprezinta cheltuieli ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea societatii
concretizate in:
-taxe si alte cheltuieli de inscriere si imatriculare
-cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni
-cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate
cheltuielile de constituire se recupereaza pe calea amortizarii pe o perioada de cel mult cinci ani.
Cheltuieli de cercetare dezvoltare cuprind cheltuieli ocazionate de efectuarea unor lucrari sau obiective de
cercetare, insa pentru a fi inscrise in bilant trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-proiectele de cercetare sa fie foarte bine individualizate
-proiectele sa aiba sanse de reusita tehnica si de rentabilitate economica
ca si cheltuielile de constituire , cheltuielile de cercetare-dezvoltare sunt amortizate intr-o perioada de cel
mult cinci ani.
Cesiunile cuprind valoarea bunurilor preluate cu acest titlu in patrimoniu decatre unitatea primitoare si se pot
referi fie la ocuparea sau exploatarea unei proprietati a domeniului public fie la acordul primit de la o firma
de a fi reprezentantul sau pe un teritoriu geografic precis, in legatura cu comercializarea anumitor produse
sau servicii.cesiunea se amortizeaza pe o durata egala cu cea a contractului de cesiune.
Fondul comercialreprezinta acea parte a fondului de comert care nu figureaza in celelalte elemente de
patrimoniu dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului activitatii unitatii, concretizate in
clientela, vadul comercia, debusee, reputatie, etc.
Fondul comercial se constituie numai prin achizitie sau ca aport, cel creat de intreprindere nefiind
contabilizat in cursul vietii unei intreprinderi. El se evalueaza cu ocazia determinarii pretului de vanzare al
unei intreprinderi care include alaturi de cativul net si aceste elemente necorporale si care devin la
intreprinderea cumparatoare elemente constitutive ale fondului comercial
3
Fondul comercial se determina ca diferenta intre valoarea de achizitie a fondului de comert si valoarea
contabila a acestor elemente.
Programele informatice nu se refera la elementele materiale, ci la prestatia intelectuala necesara elaborarii
programelor, fiind considerate bunuri necorporale, create de unitate sau achizitionate de la terti si supuse
amortizarii, in functie de durata probabila de utilizare, insa nu pe o perioada mai mare de trei ani.
Modificarea valorii imobilizarilor necorporale la sfarsitul perioadei fata de inceputul perioadei de gestiune si
evolutia in timp a ei este influentata de:
 Amortizarea anuala calculata, care determina tendinta de reducere a valorii imobilizarilor necorporale
 Achizitionarea de imobilizari necorporale ( cheltuieli de emitere a noi actiuni, a obligatiunilor, noi studii
de cercetare-dezvlotare, cesionari, know-how, elaborarea sau achizitionarea de noi programe
informatice) care conduce la cresterea valorii acestora.
 Actiuni de reevaluare care pot determina cresterea sau diminuarea valorii imobilizarilor necorporale
 Vanzare active
Pentru intreprinderile romanesti se observa ca :
 In prezent valoarea si ponderea imobilizarilor necorporale in totalul imobilizarilor este relativ mica
 Predominanta este tendinta de scadere a valorii imobilizarilor necorporale ca urmare a amotizarii
acestora
 Tendinta de crestere a valorii imobilizarilor necorporale se va manifesta prin:
-extindrea practicii de emitere de noi actiuni pentru cresteri de capital care vot genera cheltuieli specifice
-apelarea la emiterea de obligatiuni pentru sustinerea financiara a unitatii
-comercializarea si contabilizarea corecta a know-how-ului, ca o ocnditie de progres a firmei
-extinderea utilizarii programelor informatice performante
a2) imobilizari corporale constituie substanta unei agent economic si determina capacitatea de productie a
cestuia. In acesta grupa se include :
 Terenuri si amenajari terenuri
 Mijloace fixe grupate in;
-cladiri
-constructii speciale
-masini, utilaje si mijloace de transport
-alte imobilizari corporale
in imobilizarile necorporale si corporale se introduc si imobilizarile in curs, adica investitiile neterminate
pana la finele exercitiului, bunuri facturate de furnizori dar nereceptionate etc.
terenurile nu sunt supuse amortizarii si deci isi pastreaza constanta valoarea in timp, cu exceptia actiunilor de
reevaluare.
Celelalte categorii de imobilizari corporale isi modifica valoarea sub influenta urmatorilor factori:
 Amortizare calculata annual, diminueaza valoarea acestora
 Achizitionarea si punerea in functiune de noi cladiri, constructii speciale, utilaje, instalatii, mijloace de
transport etc, carte sporesc valoarea imobilizarilor corporale cu valoarea lor de intrare
 Actiunile de reevaluare a imobilizarilor corporale care pot determina cresterea sau diminuarea valorii
imobilizarilor corporale.
A3) Imobilizari financiare sunt formate din:
 Titluri de participare
 Titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu
 Alte titluri si creante imobilizate

Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare in capitalul altor
unitati patrimoniale, care asigura unitatii detinatoare exercitarea unui control, respectiv realizarea unui profit.
Detinerea titlurilor de participare ofera posibilitatea de a avea reprezentanti in structurile de conducere a
unitatilor emitente sau de a intretine relatii tehnice sau comerciale privilegiate cu aceasta.

4
Titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu sau dobandite de catre unitatea patrimoniala in vederea
realizarii unor venituri financiare, fara ca acestea sa poata interveni in gestiunea unitatii patrimoniale care le-
a emis.
Creantele imobilizate sunt formate din:
-creante legate de participatii ( acordarea de imprumuturi unitatilor patrimoniale la care detin titluri de
participatii)
-imprumuturi acordate pe termen lung
-alte creante imobilizate ( garantii si cautiune depuse de unitate la terti in vederea garantarii bunei executii a
unei obligatii)
Modificarea valorii imobilizarilor financiare este determinata de:
 Cresterea valorii prin:
-investitii financiare in noi titluri de participare
-dobandirea de titluri imobilizate
-acordarea de imrumuturi
-activarea creantelor imobilizate
 Diminuarea valorii prin:
-vinderea titlurilor de participare a celor imobilizate
-restituirea imprumuturilor
-lichidarea creantelor imobilizate
b) Activele circulante sunte elemente patrimoniale necesare realizarii ciclului de exploatare, supuse in
majoritatea cazurilor unei rotatii rapide. In cadrul fiecarui ciclu ele trec din forma de active fizice, in cea
de creante si apoi de disponibilitati.
Activele circulante au in componenta lor:
-stocuri
-creante
-disponibilitati si plasamente
b1) Stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente
Stocurile reprezinta acea parte a activelor circulante aflate la incheierea exercitiului sub forma activelor
fizice: marfuri, materii prime, materiale consumabile, productie neterminata, produse finite, ambalaje,
obiecte de inventar
Avand in vedere ca stocurile la inceputul perioadei sunt identice cu stocurile de la sfarsitul perioadei
precedente modificarea stocurilor in cursul perioadei reflecta variatia stocurilor in perioada curenta
comparativ cu perioada precedenta.
Variatia valorii stocurilor de la sfarsitul perioadei fata de inceputul perioadei se explica prin actiunea
modificarii urmatorilor factori:
-cantitatea de materiale aflate in stoc
-structura materialelor aflate in stoc
-pretul materialelor
b2) Productia in curs de exercitiu
In bilantul contabil se consemneaza valoarea, la cost de productie a produselor, lucrarilor si serviciilor aflate
in curs de executie la sfarsitul perioadei, diminuata cu provizioanele aferente.
Factorii de care depinde nivelul si evolutia productiei neterminate sunt:
1. Volumul fizic al productie, influenteaza direct nivelul productiei neterminate. Modificarea volumului
fizic influenteaza in acelasi sens nivelul productiei in curs. Comparand indicele productiei fizice (
IQf=Qf1 ) cu indicele in curs de executie
Qf0
(IQce= Qce1 ) se pot mentiona urmatoarele situatii:
Qce0
IQf > IQce
~ semnificatie –indicele productiei fizice devanseaza pe cel al productie neterminate
~cauze -reducerea duratei ciclului de fabricatie
5
 -diminuarea costului de productie
~efecte -accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante
-eliberarea absoluta sau/si relativa de active circulante
-cresterea profitului brut aferent productiei stocate
IQf=IQce
~semnificatie -productia neterminata se modifica in acelasi ritm cu produsele finite
~cauze -in perioada curenta se reproduc conditiile din perioada de baza ( durata de productie,
structura productiei, viteza de rotatie)
~efecte -entinerea nivelului de eficienta si eficacitate la parametrii realizati in perioada precedenta
IQf<Iqce
~semnificatie -indicele productiei in curs devanseaza indicele productiei fizice
~cauze -cresterea costurilor de productie
-marimrea duratei ciclului de fabricatie
~efecte -incetinirea vitezei de rotatie a activelor circulante
-imobilizari absolute si/sau de active circulante si cresterea necesarului relativ de resurse
materiale si umane pentru realizarea unui anumit volum al productiei fizice
-diminuarea profitului brut aferent productiei stocate
Concluzie: limita minima a aficientei este stabilita de egalitatea dintre ritmul de modificare a productiei
fizice si ritmul de modificare a productiei in curs de executie.
Observatie: Pentru comparabilitate termenii comparatiei trebuie exprimati in preturi constante.
2)Durata ciclului de fabricatie este un alt factor de care depinde nivelul si evolutia productiei neterminate.
Marimea productiei neterminate evolueaza in acelasi sens cu modificarea duratei ciclului de fabricatie. Cu
cat este mai mare durata ciclului de fabricatie cu atat volumul productiei in curs este mai mare.
Marimea sau scurtarea duratei ciclului de fabricatie va influenta in acelasi sens nivelul productiei
neterminate, dar nu neaparat si in aceleasi marimi relative.
3)Structura productiei, influenteaza nivelul si evolutia productiei in curs, nivelul si evolutia costului de
productie, sensul influentei fiind:
-daca sporeste ponderea produselor cu un cost unitar mai mare decat costul mediu, creste costul mediu unitar
si valoarea productiei in cdurs de executie
-daca scade ponderea produselor cu un cost unitar mai mare si sporeste ponderea produselor cu un cost
unitar mai mic decat costul mediu unitar se diminueaza costul mediu pe unitatea de produs si valoarea totala
a productiei neterminate.
4)costul de productie
productia in curs de executie se evalueaza la costuri de productie.
Nivelul costurilor de productie aferente productiei in curs de executie depinde in principal de:
-nivelul si evolutia consumurilor de resurse materiale, umane si financiare
-nivelul si evolutia instrumentelor de evaluare a consumurilor de resurse
-stadiul procesului de fabricatie parcus de productia neerminata si/sau structura pe faze avand in vedere ca
costurile de productie se acumuleaza pe masura ce se parcurg fazele procesului tehnologic
b3)Semifabricate, produse finite si produse reziduale
Sunt oglindite in bilantul contabil la coturi efective, prin rectificarea conturilor 341 (semifabricate), 345
(produse finite) si 346 (produse reziduale) cu conturile 348 (diferente de pret la produse) si 349 (provizioane
pentru deprecierea produselor)
Valoarea produselor aflate in stoc este influentata de 3 factori:
-volumul fizic produse aflate in stoc
-structura produselor in stoc
-costul efectiv al produselor
Modificarea stocurilor in perioada curenta fata de perioada precedenta este cauzata de :
 Raportul dintre ritmul fabricatiei (IQfab) si ritmul livrarilor (IQl)
-daca IQfab>IQl-stocurile finale sunt in crestere, daca livrarile nu sunt compensate pe baza produselor aflate
in stocurile initiale
6
-daca IQab=IQl-stocurile finale se mentin constante, daca si ritmul livrarilor din stocurile initiale este egal cu
ritmul fabricatiei
-daca Iqfab<IQl-stocurile finale sunt in scadere, daca livrarile din stocurile initiale sunt cel mult egale cu
ritmul fabricatiei.
 Evolutia structurii productiei fabricate:
-daca ritmul productiei fabricate si livrate al produselor care au cost de productie unitar mai mare decat
costul mediu devanseaza ritmul mediu al produselor fabricate si livrate , stocurile finale sunt in scadere.
-daca ritmul productiei fabricate si livrate este egal pentru toate produsele, stocurile se mentin constante
-daca ritmul productiei fabricate si livrate pentru produsele care au cost unitar mai mare decat costul mediu
este mai mic decat ritmul mediu, stocurile finale sunt in crestere.
 Modificarea costurilor de productie unitare:
-daca Ic>1, valoarea stocurilor finale este mai mare decat a celor initiale
-daca Ic=1, influenta costurilor unitare asupra valorii stocurilor este nula
-daca Ic<1, valoarea stocurilor finale scade.
 Actiuni de reevaluare a produselor care poate insemna:
-majorarea preturilor produselor finite stocate si deci cresterea valorii stocurilor
-diminuarea pretului produselor stocate si deci scaderea valorii stocurilor finale.

B4)Animale
In bilant este inregistrata, la costuri efective, valoarea efectivelor de animale si pasari, respectiv a animalelor
nascute si celor tinere de orice fel (vitei,miei, purcei, manji, etc), in vederea cresterii si folosirii lor pentru
munca si reproductie: animalelor si pasarilor la ingrasat pentru valorificare: coloniilor de albine, precum si a
animalelor pentru productie ( carne, lapte, lana, blana, etc).
Costul efectiv se realizeaza prin corectarea soldului contului 361 (animale si pasari) cu conturile 368 (
diferente de pret la animale si pasari) si 369 ( provizioane pentru deprecierea animalelor).
Modificarea valorii animalelor si pasarilor in stocurile finale este urmare a :
 Raportul dintre ritmul intrarilor si ritmul iesirilor de animale si cursul perioadei
 Structurii intrarii si iesirii de animale
 Modificarii pretului/costului individual de inregistrare a valorii animalelor
 Suplimentarea sau diminuarea provizioanelor
b6) Ambalaje
Este reflectata in bilant valoarea ambalajelor aflate pe stoc la sfarsitul perioadei la preturi de achizitie
Valoarea stocului de ambalaje se determina prin rectificarea soldului contului 381 (ambalaje) care reflecta
valoarea ambalajelor existente in stoc la pretul de inregistrare cu soldul 388 (diferente de pret la ambalaje) a
carui sold oglindeste diferentele de pret aferente ambalajelor existente in stoc si soldul 389 ( provizioane
pentru deprecierea ambalajelor).
Modificarea valorii stocului final de ambalaje este urmare a :
-raportul dintre ritmul intrarilor si cel al iesirilor de ambalaje
-structura ambalajelor (cand avem mai multe tipuri de ambalaje avand preturi diferite)
-evolutia pretului unitar al ambalajelor
-suplimentarea sau diminuarea provizioanelor
b7) Creante
Creantele reflecta sumele banesti ce urmeaza sa fie incasate de catre agentul econimic, reprezentand
contravaloarea marfurilor, produselor, semifabricatelor vandute si/sau a serviciilor si lucrarilor prestate.
Analiza creantelor necesita gruparea lor, cel putin dupa trei criterii:
 In primul rand dupa natura lor;
-creante aferente bunurilor vandute
-creante reprezentand avansari acordate furnizorilor
-creante din diferente de curs valutar
-creante datorate de clientii incerti
pentru aceste categorii de creante se urmareste:
7
-nivelul absolut si ponderea fiecarei categorii in totalul creantelor
-evolutia in timp
-durata medie de incasare a lor
 In al doilea rand creantele se grupeaza pe principalii beneficiari, urmarinde-se:
-nivelul creantelor pe beneficiari si ponderea lor in totalul creantelor
-vechimea creantelor si durata medie de incasare
-natura relatiilor cu beneficiarii
 In al treilea rand este necesar clasificarea creantelor in functie de vechimea lor, alegand intervale de timp
specifice activitatii de comercializare a agentului economic. Cea mai uzuala este clasificarea in :
-creante sub 30 de zile
-creante intre 30-60 zile
-creante intre 60-90 zile
-creante peste 90 de zile
Cea mai utila analizei este clasificarea creantelor folosind cele trei criterii simultan cand se obtine gruparea
creantelor dupa natura lor, pe beneficiari si dupa vechime.
Evolutia nivelului creantelor actuale fata de periada precedenta este determinata in principal de:
-modificarea cifrei de afaceri
-modificarea duratei medii de incasare
-influenta unor factori aleatori
creantele sunt analizate si in corelatie cu evolutia cifrei de afaceri, cand se pot distinge urmatoarele situatii:
Ica>Icr, respectiv indicele cifrei de afaceri devanseaza indicele de modificare a creantelor, aceasta
insemnand reducerea duratei medii de incasare, cu efecte benefice pentru firma:
Ica=Icr, cei doi indicatori se modifica in aceeasi proportie si deci se realizeaza aceasi durata medie de
incasare ca si in perioada precedenta:
Ica<Icr, modificarea creantelor devanseaza abaterea cifrei de afaceri pe baza cresterii duratei medii de
incasare, cu efecte negative asupra situatiei financiare a firmei
B8) Disponibilitatile banesti
Disponibilitatile banesti reprezinta sumele,lichiditatile intreprinderii aflate in cas, in banci, acreditive,
plasamente si alte valori.
Pe baza experientei practice se aprecieaza ca disponibilitatile banesti pot satisface cerintele de plata
imediata daca detin ponderea de 3-5% din totalul activelor circulante sau de 1-1.5% din totalul activului.
Modificarea volumului disponibilitatilor banesti fata de perioada precedenta este influentata de :
-viteza de rotatie a activelor circulante
-raportul dintre nivelul creantelor si nivelul datoriilor pe termen scurt
-raportul dintre termenele de incasare a creantelor si cele de plata a obligatiilor
-nivelul profitului
-efectele si termenele de incasare a titlurilor de plasament
Daca disponibilitatile banesti sunt limita minima necesara pentru durata ma mare de timp, aceasta inseamna:
-incapacitatea de onorare a platilor immediate
-intarzieri in onorarea obligatiilor genereaza penalitati si costuri suplimentare
-nevoia de a apela la credite de trezorerie, purtatoare de costuri
Daca disponibilitatile banesti se afla pentru durata mai mare de timp la un nivel superior necesarului curent
inseamna:
-imobilizari de lichiditati
-nefructificarea si neconservarea lichiditatilor avand in vedere efectele inflatiei
-lipsa unei politici de plasament care sa asigure pe de o parte mentinerea valorii banilor, iar pe de alta parte,
realizarea unor venituri suplimentare din dividende sau dobanzi si/sau din vanzarea titlurilor de plasament la
preturi mai mari decat cele de achizitie.
Printr-o politica rationala si eficienta de investitii si de plasament, soldul mijloacelor banesti devine de multe
ori, simbolic.
c)Conturi de regularizare si asimilare care cuprind:
8
-cheltuieli constatate in avans care urmeaza a se include esalonat pe cheltuieli, in perioada urmatoare:
diferente de conversie activ,adica, diferentele nefavorabile intre valoarea de intrare a creantelor si datoriile in
devize si valoarea acestora in cursul ultimei zile a exercitiului/
d) Primele privind rambursarea obligatiilor reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea
de rambursare. Aceste prime sunt cheltuieli financiare ce trebuie amortizate pe durata imprumutului.

2 .STRUCTURA GENERALA A PASIVULUI

Pasivul bilantului grupeaza resursele de care dispune agentul economic pentru a finanta utilizarile sale, care
sunt grupate in ordinea exigibilitatii crescatoare.
Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din:
a) capitalul propriu
b) provizioane pentru riscuri si cheltuieli
c) datorii
d) conturi de regularizare de pasiv
a) Capitalul propriu cuprind fondurile proprii de care dispune un agent economic din care se finanteaza
cea mai mare parte a cativelor imobilizate a unei intreprinderi. In componenta lor intra:
 Capitalul social, reprezinta ansamblul aporturilor in bani si natura efectuate de catre asociati, fie in
momentul constituirii societatii, fie pe parcurs cu ocazia cresterii de capital.
In cadrul societatilor comerciale pe actiuni si a societatilor in comandita pe actiuni el este reprezentat de
catiuni, egale ca valoare, iar in cadrul societatilor in nume colectiv, comandita simpla si cu raspundere
limitata este reprezentat de parti sociale.
 Primele legate de capital, formate din primele de emisiune, de fuziune si de aport, ele rezultand din
operatii de crestere a capitalului, realizata fie in numerar, fie prin aporturi in natura, fie cu ocazia unei
fuziuni, ceea ce presupune emisiunea de actiuni noi.
Primele de emisiune a actiunilor reprezinta diferenta dintre valoarea nominala a unei actiuni si pretul de
emisiune a noilor actiuni. Primele de fuziune apar in cazul fuziunii a doua sau mai multe societati cand se
stabileste valoarea matematica sau intrisecta a ctiunilor si marimea primelor de fuziune. Primele de aport
apar in cazul cresterii de capital prin aport in natura.
Dupa evaluarea acestor aporturi si stabilirea numarului de actiuni noi de emis se determina prima de aport ca
diferenta intre valoarea matematic-contabila a actiunii si valoarea nominala.
 Diferente din reevaluare , reprezinta di8ferenta dintre valoarea actuala si valoarea inregistrata a activului
reevaluat. Operatia de reevaluare a activelor nu se efectueaza decat asupra imobilizarilor corporale si
financiare.
 Rezervele,sunt formate din:
-rezerve legale, constituite annual din rezultatul brut, in cota de 5% pana la atingerea unui nivel de 20% din
capitalul social
-rezerve statutare, constituite din profitul net conform statutului.
-alte rezerve nepravazute de lege sau statut care pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru
acoperirea pierderilor, cresterea capitalului social sau alte scopuri potrivit hotararilor Adunarii generale a
actionarilor.
 Rezultatul reportat, reprezinta acel rezultat sau parte din rezultatul exercitiului precedent, a carei
repartizare a fost amanata de Adunarea generala a ctionarilor.
 Rezultatul exercitiului, este diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale ale unui agent
economic, putand fi favorabil , caz in care reprezinta un profit , sau nefavorabil, reprezentand o pierdere.
Calculul analitic al rezultatului exercitiului se prezinta in anexa la bilant‖ Contul de profit si pierdere‖.
 Fondurile sunt constituite din surse, de regula bine delimitate si intr-un scop precizat. Acestea sunt: -
fondul de dezvoltare constituit din amortizarea mijloacelor fixe, din profitul net repartizat si din
vanzarea activelor, a carui destinatie principala este finantarea activelor fixe achizitionate.
-fondul de participare la profit, constituit pe seama profitului net si destinat recompersarii
salariatilor.
9
 -alte fonduri
 Subventii pentru investitii, reprezinta sume de bani alocate de la Bugetul de stat sau din alte surse pentru
finantarea unor activitati pe termen lung, cat si resursele formate ca urmare a primirii de imobilizari sub
forma de donatii, cu titlu gratuit sau constatate in plus la inventariere.
 Provizioanele reglementate se constituie pe seama cheltuielilor, potrivit dispozitiilor legale, deduse din
EBE si care servesc pentru autofinantarea intreprinderii ( provizioane privind majorarea preturilor
aferente stocuirilor, calcularea amortismentului accelerat).
Intre notiunea de provizion si rezerva exista o distinctie clara, deoarece:
-o rezerva reprezinta o parte din profitul repartizat destinat sa acopere efectele negative ale factorilor
aleatori, cat si pentru a contribuii la dezvfolktarea globala a intreprinderii.
-un provizion este constituit pe seama cheltuielilor, deci este o prelevare din EBE , chiar in absenta profitului
si este destinat sa acopere o cheltuiala sau pierdere precisa, asupra careia exista o marja de incertitudine a
producerii.
Modificarea capitalului propriu in perioada curenta fata de perioada precedenta poate avea loc:
 In sensul cresterii capitalului propriu:
-aportul actionarilor in numerar si / sau in natura
-cresterea rezervelor pe seama repartizarilor din profitul net
diferente favorabile din reevaluarea elementelor de activ si pasiv, potrivit normelor legale
-cresterea soldului profitului nerepartizat
-alocarile la fondul de dezvoltare din amortizari, valorificarea materialelor din dezmembrarea
mijloacelor fixe, vanzarea de active si din profitul net
-sporirea fondului de participare la profit neutilizat
-cresterea soldului altor fonduri( cont 118) neutilizat
-atragerea de subventii pentru investitii
-marimea provizioanelor reglementae
 In sensul diminuarii capitalului propriu:
-retragerea de capital de catre actionari si asociati
-acoperirea pierderilor din exercitiile precedente

b) Provizionane pentru riscuri si cheltuieli sunt destinate acoperirii de riscuri si cheltuieli pe care
evenimentele survenite sau in curs de desfasurare le fac profitabile. Astfel de evenimente privesc cazuri
precise, dar realizarea lor este nesigura.
Provizioanele reflecta politica de prudenta economica, de anihilare sau reducere a riscurilor care apar in
activitatea firmei.
Cazurile cele mai tipice sunt:
-provizionane pentru litigii
-provizioane pentru garantii acordate clientilor
-provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii
provizioane pentru pierderi din schimb valutar
alte provizioane
modificarea sumei provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli are loc prin:
-cresterea valorii provizioanelor constituite
-diminuarea valorii provizioanelor prin utilizarea lor sau anularea ca urmare a neproducerii riscului
Analiza provizioanelor provizioanelor trebuie sa reliefeze, pe categorii de provizioane, factori obiectivi sau
subiectivi care determina constituirea, preluarea la venituri, anularea sau diminuarea provizioanelor.

c) Datoriile exprima resursele straine, apartinand agentilor economici o perioada mai mult sau mai putin
indelungata si regasite sub forma de ;
-imprumuturi si datorii asimilate
-furnizori si conturi asimilate
-avansuri primite de la clienti
10
-alte datorii
imprumuturi si datorii asimilate regrupeaza mai multe categorii de imprumuturi:
-emisiunea de obligatii
-credite bancare pe termen lung si mijlociu
-datorii privind concesiunile, brevetele, licentele preluate in patrimoniu
-datorii legate de participatii
-alte imprumuturi ( credite primite prin conturi curente la banci si dobanzile aferente, precum si creditele
bancare pe termen scurt).
Soldul imprumuturilor ( datoriilor financiare si asimilate):
-creste prin contractarea de noi credite intr-o suma mai mare decat rambursarile din aceeasi perioada
-scade prin rambursarea creditelor intr-o suma mai mare decat eventualele imprumuturi contractate in cursul
perioadei.
Conform anexei nr.5 din bilant datoriile financiare se urmaresc pe categorii de imprumuturi si din punct de
vedere al termenului de exigibilitate (sub un an, intre 1-5 ani si peste 5 ani).
Pentru aprecierea incidentei folosirii capitalului imprumutat asupra rezultatelor agentului economic este
necesar sa se analizeze efectul de indatorare. Prin efect de indatorare se intelege rezultatul financiar pozitiv
sau negativ care rezulta ca urmare a folosirii creditului in calitate de capital.
El se obtine comparand rentabilitatea economica cu costul capitalului imprumutat (d=dobanda)
Daca Re>d- efect de indatorare pozitiv
Daca Re<d- efect de indatorare negativ
Efectul de indatorare este direct proportional cu structura financiara si cu diferenta dintre rata economica de
rentabilitate si rata dobanzii.

Efi= datorii financiare *(Re-d)

Capital propriu

Furnizori si conturi asimilate cuprind:

-furnizori
-efecte plata
-furnizori de imobilizari
-efecte de plata pentru imobilizari
-furnizori facturi nesosite
avansuri primite de la clienti reflecta sursele datorate clientilor pentru avansurile sau aconturile incasate de
la acestia
alte datorii se refera la datoriile fata de:
-personal
-asigurari si protectia sociala
-bugetul de stat
-asociati
datoriile fata de furnizori, de personal, bugetul de stat sau local, asociati si creditori diversi au un caracter
cvasipermanent aflandu-se permanent ca sursa de finantare pe termen scurt. Aceste surse, denumite si pasive
stabile, depind de;
-soldul mediu zilnic
-termenul de exigibilitate, adica numarul de zile de la constituire obligatiei pana la plata efectiva a lor.
Modificarea sumei datoriilor fata de furnizori in perioada curenta fata de perioada precedenta este urmare a;
 Cresterii sau scaderii datoriilor fata de furnizori, prin;
-sporirea sau diminuarea volumului intrarilor (materii prime, matreiale etc.)
-modificarea pretului sau tarifelor pentru intrari
-marimea sau micsorarea numarului mediu de zile de plata a datoriilor
 Cresterea sau diminuarea datorilor fiscale si fata de bugetul statului ca urmare a:
-modificarii cifrei de afaceri si a bazei de calcul a obligatiilor(profitul brut, fond de salarii)
11
-modificarile cotelor de impunere prin dispozitii legale
-acorduri, in cursul perioadei, a unor facilitati fiscale
-nerespectarii termenelor de plata
conturi de regularizare si asimilate se refera la veniturile inregistrate in avans si diferentele de conversie
pasiv
Veniturile realizate in avans reprezinta incasari sau creante aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrarii sau
prestari servicii neefectuate si care nu afecteaza veniturile exercitului.
Diferentele de conversie-pasiv reprezinta profiluri latente din conversiile de schimb la sfarsitul exercitiului si
sunt diferente favorabile de curs valutar intre data de intarre a creantelor si datoriile exprimate in devize si
data inchiderii exercituilui financiar.
Suma veniturilor incasate in avans creste prin extinderea activitatilor prin care se solicita avansuri si scade
prin livrarea produselor pentru care s-a incasat avansul sau restituirea lui.
Totalul diferentelor din conversie creste sau scade ca urmare a modificarilor valomului datoriilor si
creantelor in valuta si a raportului de schimb valutar.
Structura bilantului patrimonial se prezinta in tabelul urmator:

ACTIV PASIV
Imobilizari Capitaluri prorii
Stocuri Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
Creante Datorii
Disponibilitati
Conturi de regularizare si asimilate lor
Primele de rambursare a obligatiilor Conturi de regularizare si asimilate lor

Principalele corelatii din bilantul patrimonial pot fi sintetizate astfel:

 Activul unui bilant este intodeauna egal cu pasivul sau. Drept consecinta a acestei egalitati rezulta ca
modificarile ce intervin in sursele de provenienta a capitalurilor trebuie sa fie egale ( ca valoare) cu
modificarile survenite in utilizarea acestor capitaluri.
 Egalitatea se poate formula si prin suma posturilor de cativ care este egala cu suma posturilor de pasiv,
de aici rezulta ca :
-variatia oricarui post de activ este suma algebrica a variatiilor tuturor celorlalte pozitii din bilant
-variatia oricarui post de pasiv este suma algebrica a tuturor celorlalte pozitii din bilant.
 Modificarea posturilor din bilant inseamna:
-folosirea de capital pentru:
-orice crestere a unei pozitii din activ
-orice diminuare a unei pozitii din pasiv
-sursa de capital pentru:
-orice diminuare a unei pozitii de activ
-orice crestere a unei pozitii de pasiv

BILANTUL FINANCIAR
Bilantul patrimonial raspunde cerintelor de ordin juridic, contabil si fiscal fara a raspunde cu
promptitudine obiectivelor financiare care urmaresc mai ales probleme prezente si viitoare decat problemele
trecute.
Pentru a raspunde acestor obiective se construieste bilantul financiar, plecand de la bilantul patrimonial, fie
prin agregarea anumitor date, fie prin divizarea altora, astfel incat sa se obtina marimi semnificative pe plan
financiar.

12
Pe baza datelor si a detaliilor prezentate in Anexa la bilant privind lichiditatea activelor si exigibilitatea
pasivelor se vor modifica datele contabile astfel incat ordonarea posturilor de activ si pasiv sa se faca
exclusiv pe criterii de lichiditate, respectiv exigibilitate.
Corelatiile care se vor aduce vor opera atat asupra activului cat si asupra pasivului bilantului.
Asupra activului corelatiile urmaresc obtinerea a doua marimi, si anume:
 Imobilizari nete
 Active circulalte
Pentru aceasta se disocieaza in doua grupe respectiv, o grupa cu o durata mai mare de un an si o a doua
grupa, cu o durata mai mica de un an, urmatoarele elemente de activ:
 Imobilizari financiare
 Creante
 Cheltuieli constatate in avans
Dupa ce s-a realizat aceasta grupare, prima grupare cu o durata mai mare de un an se include la imobilizari
nete, iar cea de-a doua grupa la active circulante.
Schematic , corelatiile activului se prezinta astfel:
Imobilizari necorporale Imobilizari nete
Imobilizari corporale
Imobilizari financiare mai mari de un an
Stocuri Active circulante
Creante mai mari de un an
Titluri de plasament
Disponibilitati banesti
Conturi de regularizare si asimilate mai
mari de un an
Primele de rambursare a obligatiunilor
ACTIV ACTIV-CORELAT

Activele imobilizate vor cuprinde:

 Imobilizari necorporale, in cazul imobilizarilor necorporale trebuie sa tina seama de faptul ca ,
cheltuielile de constituire sunt considerate elemente de activ fictiv.
Activul fictiv cuprinde elemente care nu participa la calculul activului net. Tocmai din aceasta cauza pentru
determinarea bilantului financiar ele se scad de la activele imobilizate necorporale si de asemenea , cu
aceeasi suma din capitalul propriu.
 Imolizarile corporale
 Imobilizarile financiare mai mari de un an
 Creante mai mari de un an
 Cheltuieli constatate in avans pe o perioada mai mare un an
 Prime de rambursare a obigatiunilor
Asupra pasivului corelatiile urmaresc obtinerea a trei marimi, si anume:
 Capitalul propriu
 Datorii pe termen mediu si lung
 Datorii pe termen scurt
In acest caz, se impart in doua grupr, in functie de durata, urmatoarelor elemente de pasiv:
 Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
 Datorii
 Conturi de regularizare si asimilate
Schematic corelatiile pasivului se prezinta astfel:
Capitaluri proprii Capitaluri proprii
13
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli Datorii pe termen lung si mediu
Din care mai putin de un an
Datorii Datorii pe termen scurt
Din care pe termen scurt
Conturi de regularizare
Din care mai putin de un an
PASIV PASIV-CORELAT

Corelatiile pasivului
Dupa aceste corectii bilantul financiar se prezinta in urmatoarea structura

ACTIV PASIV
Active imobilizate Capital propriu
Active circulante Datorii pe termen mediu si lung
Datorii pe termen scurt

BILANTUL FUNCTIONAL

Conceptia functionala a bilantului considera bilantul ca pe un ansamblu de stocuri de utilizari si resurse, ceea
ce permite analiza activitatii pe cicluri de operatiuni, luand in considerare rolul fiecaruia in functionarea
intreprinderii.
Analiza bilantului functional nu are ca scop sa inventarieze averea si angajamentele intreprinderii , ci sa
inteleaga nevoile acesteia si modul de finantare, sa dea imaginea delurarii diferitelor cicluri.
In practica financiara, bilantul functional si clasificarea elementelor de activ si pasiv se fac dupa apartenenta
la un ciclu sau altul astfel:
 Ciclul de investitii, careia ii corespunde activul aciclic stabil si respectiv, resursele stabile
 Ciclul de exploatare, careia ii corespunde activul ciclic de exploatare si finantarea scurta de exploatare
 Ciclul de finantare, careia ii corespunde ansamblul resurselor
Imobilizarile care formeaza activul ciclic stabil sunt luate in calcul la valoarea bruta pentru a pune in
evidenta decizia initiala. In acest caz in pasiv vom intalni amortizarea ca sursa proprie de origine interna.
De data aceasta nu se mai ia in considerare notiunea de activ fictiv.
Activul ciclic este format din:
 Activul ciclic de exploatare
 Activul ciclic din afara exploatarii
 Trezoreria de activ

INDICATORII DE POTENTIAL FINANCIAR

1.SITUATIA NETA (SN) este expresia cea mai simpla a valorii patrimoniale a intreprinderii la sfarsitul
exercitiului financiar. Se mai numeste activul net contabil .
se calculeaza cu relatia

SN = ACTIV – DATORII TOTALE

Situatia neta mai restrictiva , exclude din capitalurile proprii subventiile pentru investitii si provizioane.
Situatia neta devi evidentieaza sumele ce vor revenii actionarilor in caz de lichidare. Situatia neta poate fii
pozitiva sau negativa. Valoarea pozitiva reflecta o gestiune economica sanatoasa, normala iar valoarea
negativa , o situatie de faliment.

14
Analiza dinamica a situatiei nete de la un an la altul ne arata daca este pozitiva ca s-a reinvestit o parte din
profit, iar daca este negativa am inchis cu pierdere. Datele necesare analizei financiare sunt preluate din
bilantul financiar.
ACTIV= NEVOI PASIV = RESURSE
120 CAPITAL PROPRIU 50
DATORII 70

SN = 120- 70 = 50 UM

2 FONDUL DE RULMENT reprezinta valoarea absoluta a resurselor permanente utilizate pentru

finantarea activelor circulante sau altfel spus partea surselor stabile alocate finantarii activelor circulante.
Modul de calcul recurge la 2 procese:
 Pe baza parti de sus ca diferenta intre capitalul permanent si imobilizarile fixe nete
FR = Cpm -Ai

In acest caz fondul de rulment ne arata plusul de capitaluri permanente peste valoarea imobilizarilor care
poate fi alocat finantarii activelor circulante.

 Pe baza partii de jos a bilabtului ca diferenta intre activele circulante (stocuri+creante+disponibilitati) si

datoriile totale pe termen scurt.
FR = Ac -Dts

De data aceasta fondul de rulment ne arata activele circulante finantate din surse stabile sau excedentul de
active circulante fata de datoriile pe termen scurt. Formele sub care se regaseste FR sunt in functie de
apartenenta capitalurilor astfel:
 Fond de rulment propriu (FRp) care aprecieaza cuoantumul participarii capitalului propriu la
finantarea activelor circulante si se calculeaza astfel;
FRp = Cpr - Ai
 Fondul de rulment imprumutat care pune in evidenta participarea imprumuturilor pe termen
mediu si lung la finantarea activelor circulante.
FRs = FR- FRp

Interpretarea fondului de rulment se bazeaza pe urmatoarele considerente:

 Activele circulante reprezinta lichiditati potentiale cu durata de realizare mai mici de un an.
 Datoriile pe termene mici reprezinta exigibilitati potentiale pe o perioada mai mica de un an.
 Duratele medii de lichiditate si exigibilitate de cele mai multe ori sunt diferite.

1. Fondul de rulment permite urmarirea respectarii de catre intreprindere a echilibrului financiar prin
masurarea marjei de securitate de care dispune intreprinderea pentru a face fata unor factori perturbatori.
2. Marimea in sine a fondului de rulment nu ne spune daca acesta este adaptat sau nu unor nevoi ale
intreprinderii. Problema la care trebuie sa se raspunda este daca acesta este suficient in raport cu nevoile
ciclului de exploatare.
Pentru analiza fondului de rulment retinem 2 marimi: minima si maxima
Marimea minima a fondului de rumnent este data de nivelul mediu al fluctuatiei, a nevoii de fond de
rulment.
Marimea optima a fondului de rulment este data de fondul care mentine echilibrul financiar al interprinderii
la cel mai scazut cost al procurarii capitalului. Daca se compara fondul de rulment cu cifra de afaceri atunci
marimea optima va trebuii sa reprezinte o treime.
15
3 .Pentru realizarea echilibrului financiar pe termen lung trebuie luate in considerare si gradul de lichiditate a
activelor. Pentru a ne da seama de pozitia intreprinderii in cadrul ramurii de activ, va trebuii ca marimea
fondului de rulment sa fie comparata cu marimi identice inregistrate de intreprinderi similare.
Fondul de rulment poate inregistra 3 situatii.
 Fond de rulment pozitiv (mai mare de zero) inseamna ca capitalurile permanente finanteaza o parte din
activele circulante, aceasta denota o realizare a echilibrului financiar pe termen lung si a contributie
acestuia la infaptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.
 Fond de rulment negativ (mai mic decat zero) reflecta absorbtia unei parti din resursele temporare pentru
finantarea unor nevoi permanente contrar principiului de finantare (nevoilor permanente li se aloca
resurse permanente) in acest caz situatia este periculoasa mai ales pentru intreprinderile industriale.

Problema:

Active imobilizante Capitaluri proprii

35 um 50 um

Active circulante Datorii mai mari de un an

10 um
65 um
Datorii mai mici de un an
40 um

FR= CP-IMOBILIZARI PERMANENTE

FR=60-35=25 UM

FR p= CPp-IMOBILIZARI PERMANENTE
FRp=50-35=15 UM

Fri= FR-FRp
Fri=25-15=10 UM
Active imobilizante Capitaluri proprii
60 um 30 um

Active circulante Datorii mai mari de un an

10 um
40 um
Datorii mai mici de un an
60 um

FR= CP-IMOBILIZARI PERMANENTE

FR=40-60= - 20 UM

FR p= CPp-IMOBILIZARI PERMANENTE
FRp=30-60= - 30 UM

16
Fri= FR-FRp
Fri= -20+30 =10 UM

3. NEVOIA FONDULUI DE RULMENT ( NFR)

Necesarul de fond de fond rulment reprezinta cuantumul activelor ciclice ce trebuie finantate din fondul
de rulment respectiv activele circulante ( cu termen de lichiditate sub un an) care urmeaza sa fie finantate din
surse stabile ( cu exigibilitate mai mare de un an) daca activitatea unei intreprinderi poate fi restransa la 3
faze principale si anume aprovizionarea, productia, desfacerea, atunci functionarea ei presupune urmatoarele
cicluri:
 Achizitionarea de materii prime si materiale
 Stocarea de materii prime si materiale
 Productia
 Stocarea produselor finite
 Vanzarea produselor
Prin desfasurarea fiecarei faze sunt necesare surse financiare care trebuie asigurate de intreprindere. Cum
insa, intre plati si incasari exista un decalaj sursele financiare sunt in cea mai mare parte acoperite din surse
temporare.
Relatia de calcul a nevoii fondului de rulment este:
NFR=ACTIVE CIRCULANTE-RESURSE CICLICE
NFR=(AC-DISPONIBILITATI SI PLASAMENTE)-(OBLIGATII PE TERMEN SCURT)-
(CREDITE CURENTE+SOLD CREDITE LA BANCI ).
Daca determinam NFR atunci datele necesare sunt prezentate dupa cum urmeaza:

ACTIV
 Stocuri de materii prime si materiale
 Productia in curs de executie si produse
 Marfuri
 Avansuri acordate furnizorilor
 Clinti si conturi asimilate
 Alte creante
PASIV
 Furnizori si conturi asimilate
 Clienti creditori
 Datorii fiscale si sociale
 Datorii asupra imobilizarilor
 Venituri inregistrate in avans

TOTAL 1 TOTAL 2

NFR= TOTAL 1- TOTAL 2

Problema:

1.Pe baza bilantului contabil din 31.12.N se prezinta urmatoarele date:

ACTIV PASIV
 Active imob. Net 918,1 UM  Capital propriu 930.3 UM
 Stocuri 17.2 UM  Provizionane pentru risc 72.6 UM
 Clienti 696.6 UM  Imprumuturi pe termen lung 513.2 UM
 Creante diverse 335.9 Um  Furnizori 97.2 UM
 Valori mobiliare de plasament 1254.6  Alte datorii pe termen scurt 1586.7 UM
UM  Dividende datorate 81.3 UM
 Disponibilitati 350.5 Um  Credite bancare curente 291.6 UM
TOTAL A 3572.9 TOTAL P 3572.9
Sa se determine: SN, FR, NFR.

17
SN= 3572.9-2570=1002.9UM
FR=1516.1-918.1=598 UM
NFR=2304.3-2056.8=247,5 UM

2. Determinati indicatorii de echilibru financiar pe baza bilantului la 31.12. N

ACTIV PASIV
 Active imob. Net 2200 UM  Capital social 2500 UM
 Stocuri 1800 UM  Rezerve 500 UM
 Clienti 1200 UM  Profit nerepartizat 600 UM
 Disponibilitati 300 Um  Datorii financiare mai mari de un an
930 UM
 Furnizori 850 UM
 Credite bancare curente 100 UM
TOTAL A 5500 TOTAL P 5500

SN=5500-1880=3620
FR=4550-2200=2350
NFR=3000-850=2150
CONCLUZII:
1. Necesarul de FR urmareste echilibrul curent prin compararea necesitatilor de finantare a ciclului de
exploatare cu datoriile aferente exploatarii
2. Marimea optima a necesarului de fond de rulment stabilita in practica pe baza raporturilor dintre
necesarul de FR si cifra de afaceri nu trebuie sa depaseasca o rata de 10-15%
3. Ca si influenta asupra modificarii NFR ponderea cea mai mai mare o are NFR din exploatare
4. Desi pot fi identificati mai multi factori de influenta asupra NFR, influenta cea mai mare o are modul de
gestionare a stocurilor.

4.TREZORERIA NETA
Analiza trezoreriei nu este alceva decat analiza echilibrului financiar pe termen scurt , cand se
compara o marime relativ constanta ( FR) cu o marime fluctuanta (NFR). Trezoreria la nivelul unei
intreprinderi este imaginea disponibilitatii monetare si a plasamentelor pe termen scurt aparute din evolutia
incasarilor si platilor respectiv din plasarea excedentului monetar.
Trezoreria se poate determina in 2 modalitati:
1. ca diferenta intre

TN = FR - NFR

Acest mod ne arata ca marimea trezoreriei depinde de modificarile aduse FR si ale NFR

2. ca diferenta intre trezoreria de Activ si cea de Pasiv

TN = TA - TP

Trezoreria de activ cuprinde disponibilitatile banesti din conturi si casa , precum si plasamentele pe termen
scurt
18
Trezoreria de pasiv cuprinde creditele curente si soldurile creditoare ale bancii.
Trezoreria neta poate inregistra 2 situatii tipice:
 trezoreria neta pozitiva
 trezoreria neta negativa
Trezoreia neta pozitiva -este generata de faptul ca fondul de rulment este mai mare decat nevoia de fond de
rulment (FR>NFR) asigurand posibilitatea efectuarii de plasamente si disponibilitati banesti. In acest caz
intreprinderea se gaseste intr-o situatie favorabila , desi nu intodeauna trezoreria pozitiva indica situatia
sanatoasa a intreprinderii pentru ca scopul intreprinderii nu este detinerea unei trezorerii ci antrenarea
resurselor in activitati eficiente.
Trezoreria neta negativa –evidentieaza ca nevoia de fond de rulment nu poate fi finantata in intregime din
fondul de rulment ci trebuie sa se apeleze la credite.

Problema:

Bilantul la finele anului N:

ACTIV PASIV
 imobilizari necorporale 100.000 um  capitaluri proprii 631.200um
 imobilizari corporale 150.000um  rezultatul reportat 16.000um
 imobilizari financiare 42.600um  provizioane de risc 46.800um
 stocuri 253.000um  datorii financiare pe termen lung
 clienti 393.000um 104.900um
 alte creante pe termen scurt 221.200um  furnizori 156.000um
 valori mobiliare de plasament  dividende datorate 10.400um
173.100um  alte datorii pe termen scurt
117.600um
 credite de trezorerie 50.000um
TOTAL 1.132.900 UM TOTAL 1.132.900 UM

Se cere: SN,FR, FRp, Fri, NFR, TN

SN=1.132.900-438.900=694.000 UM
FR=798.900-292.600=506.300 UM
FRp=694.000-292.600=401.400 UM
Fri=506.300-401.400=104.900 UM
NFR=(840.300-173.100)-)334.000-50.000)=383.200 UM
TN=506.300-383.200=123.100 UM

INTERPRETAREA REZULTATELOR

SN de 694.000 um ne indica faptul ca firma are o situatie financiara sanatoasa

FR de 506.300 reflecta excedentul capitalurilor permanente in raport cu imobilizarile nete pe care le
finanteaza, excedent ce va fi utilizat pentru finantarea activelor circulante din partea de jos a bilantului. Se
constata ca intreprinderea dispune de un FR propriu pozitiv cea ce inseamna ca imobilizarile sunt finantate
integral din capitaluri proprii care permit in plus si degajarea unei parti (401.400 um) pentru constituirea FR.
FRp are o contributie substantiala (79.3%) la constituirea FR in timp ce datoriile (104.900) detin un procent
de 20.7%. aceasta situatie favorabila pune in evidenta autonomia financiara a intreprinderii.
NFR evidentieaza decalajul nefavorabil dintre lichiditatea stocurilor si creantelor pe de o parte si
exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, intrucat FR>NFR , echilibrul financiar este realizat cu degajarea
unui TN pozitive la sfarsitul exercitiului financiar(123.100).

19
 ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII

Intreprinderea concentreaza o complexitate de operatii economice si financiare care se reflecta in

documentele contabile de sinteza sub forma fluxurilor si stocurilor. Sintetizand pentru o perioada de
activitate data ( un an ) ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri si cheltuieli, contul de profit
si pierderi arata cum s-a ajuns de la starea patrimoniala initiala la cea finala.
Cheltuielile cuprind totalitatea elementelor de costuri suportate de intreprindere in cursul exercitiului
sub forma sumelor sau valorilor platite sau de platit pentru:
 consumurile, lucrarile executate si serviciile prestate de care beneficieaza intreprinderea
 cheltuieli cu personalul
 executarea unor obligatii contractuale sau legale de catre intreprindere
 cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune ( despagubiri, amenzi, perisabilitati, lipsuri de
inventar, donatii, subventii etc.)
Veniturile sunt sume sau valorii incasate sau de incasat din
 livrari de bunuri , executarea de lucrari, prestarii servicii etc
 executarea unor obligatii legale sau contractuale din partea tertilor
 venituri exceptionale care nu sunt legate de activitatea curenta si se refera fie la operatii de gestiune fie la
operatii de capital
continutul informational al contului de profit si pierdere permite aprecierea performantelor intreprinderii
prin soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinantare si riscul economic.
CHELTUIELI VENITURI
II CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE I VENITURI DIN EXPLOATARE
Cheltuieli privind marfurile Venituri din vanzarea marfurilor a)
Cheltuieli materiale Producţia vanduta b)
Cheltuieli cu lucrari s. i servicii executate de terţi Cifra de afaceri (a+b)
Cheltuieli cu impozite, taxe şi varsaminte Venituri din producţia stocata (Sf-Si) c)
asimilate Venituri din producţia de imobilizari d)
Cheltuieli cu personalul Producţia exerciţiului (b+c+d)
Alte cheltuieli de exploatare Venituri din subvenţii de exploatare
Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele Alte venituri din exploatare
Venituri din provizioane privind exploatarea
A. REZULTATUL DIN 1 EXPLOATARE (1 -II)
IV CHELTUIELI FINANCIARE III VENITURI FINANCIARE
Pierderi din creanţe legate de participaţii Venituri din participaţii, alte imobilizari
Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate financiare şi creanţe imobilizate
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar Venituri din titluri de plasament
Cheltuieli privind dobanzile Venituri din diferenţe de curs valutar
Alte cheltuieli financiare Venituri din dobanzi
Cheltuieli privind amortizarile şi provizioanele Alte venituri financiare
Venituri din provizioane
B. REZULTATUL FINANCIAR (III - IV)
C. REZULTATUL CURENT AL EXERCITIULUI (I + III - II - IV)
VI CHELTUIELI EXCEPŢIONALE privind : V VENITURI EXCEPTIONALE din :
Operatiile de gestiune Operatiile de gestiune
Operaţiile de capital Operaţiile de capital
Amortizari şi provizioane Provizioane
D. REZULTATUL. EXCEPTIONAL ( V - VI)
VII! CHELTUIELI TOTALE (II + IV + VI) VII VENITURI TOTALE (1 + III + V)
E. REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI (VII -VIII)
IX Impozit pe profit
F. REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI (E - IX)

20
 SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE (S.I.G.)

Structura contului de profit si pierdere pe cele 3 tipuri permite degajarea unor solduri de acumulari banesti
potentiale destinate sa indeplineasca o anumita functie de renumerare a factorilor de productie si de finantare
a activitatii viitoare denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).
SIG reprezinta de fapt palierele succesive in formarea rezultatului final. Constructia indicatorilor se
realizeaza in cascada pornind de la cel mai cuprinzator ( productia exercitiului) si incheind cu cel mai
sintetic .Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de acumulare. In
vederea calcularii SIG trebuie sa lamurim urmatoarele notiuni:
 marja comerciala ( adaosul comercial) vizeaza in exclusivitate intreprinderile comerciale. Activitatea
comerciala presupune cumparerea si revanzarea marfurilor. Marja comerciala este principalul indicator
de apreciere a performantelor unei activitati comerciale.
 Productia exercitiului-include valoarea bunurilor si serviciilor fabricate de intreprindere pentru a fi
vandute, stocate sau utilizate pentru nevoi proprii, drept urmare productia exercitiului va include 3
elemente: productia vanduta, productia stocata, productia imobilizata.
 Valoarea adaugata este primul sold intermediar de gestiune si exprima cresterea de valoare rezultata
din utilizarea factorilor de productie in deosebi a fortei de munca a capitalului, peste valoarea bunurilor
si serviciilor provenind de la terti in cadrul activitatii curente a intreprinderii. valoarea adaugata se
calculeaza pornind de la productia exercitiului si anume:

VA= Productia exercitiului – Consumul de la teri

 Excedentul brut al exploatarii (Ebe) se stabileste ca diferenta intre valoarea adaugata pe de o parte
(+subventii de exploatare ) si impozite , taxele si cheltuielile de personal pe de alta parte

Ebe = VA + Subventii de exploatare –( chelt. de personal +impozite+taxe si varsaminte asimilate)

Ebe exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare.

 Rezultatul exploatarii (profit sau pierdere) priveste activitatea de exploatare normala si curenta a
intreprinderii.se calculeaza astfel:

Re = Ebe+ (venituri din provizioane de exploatare+alte venituri din exploatare)-(chelt. cu amortizarile

si provizioanele+alte chelt. de exploatare)

Rezultaul exercitiului exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare obtinuta prin
deducerea tuturor cheltuielilor de exploatare.
 Rezultatul curent (Rc) este determinat atat de rezultatul exploatarii normale si curente cat si de cel al
activitatii financiare.

Rc= Re + venituri financiare- cheltuieli financiare

21
 Rezultatul net al exercitiului exprima marimea absoluta al rentabilitatii financiare cu care vor fi
renumerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie sa fie sustinut de
existenta unor disponibilitati monetare reale. Profitul net urmeaza sa se distribuie sub forma dividendelor
sau sa reinvesteasca in intreprindere. Profitul net nerepartizat constituie sursa de finantare proprie sau
elemente de autofinantare generat de activitatea intreprinderii.

Cascada S.I.G.

Vanzari marfuri
Costul marfurilor vandute
= marja comercial
productia vanduta (cifra de afaceri
+ productia stocata
+productia imobilizata
= Productia exercitiului
marja comerciala
+productia exercitiului
-consumuri provenite de la terti
1) = VALOAREA ADAUGATA (VA)
+subventii de exploatare
-impozite taxe si varsaminte asimilate
-cheltuieli cu personalul
2) EXCEDENT BRUT DE EXPLOATARE (EBE)
+ preluare asupra provizioanelor din exploatare
+ alte venituri
-amortizari si provizioane calculate
- alte cheltuieli
3 ) =REZULTATUL EXPOLATARII (profit sau pirdere)
+venituri financiare
-cheltuieli financiare
4) =REZULTATUL CURENT (RC)
+ rezultatul exceptional
-impozit pe profit
5) REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI
Exp.
Pe baza contului de profit si pierdere la 31.12.200n , se cere sa se intocmeasca: tabloul SIG, rezultatul
exploatarii, rezultatul financiar si exceptional
cheltuieli suma venituri Suma
Cumparari de mat prime 14620 Productia vanduta 30800
Alte cumparari si chelt. externe 1140 Productia stocata 840
Chelt. cu personalul 7020
Impozite taxe si varsaminte asimilate 620
Chelt.cu amortizarile 1310
Chelt. cu provizioanele 430

TOTAL CHELT.DE EXPLOATARE 25140 VENITURI DE EXPLOATARE 31640

Dobanzi si chelt. asimilate 2030 Dobanzi si venituri asimilate 202
Chelt .din dif de curs valutar 820
TOTAL CHELT.FINANCIARE 2850 VENITURI FINANCIARE 202
Valoarea net contab.a elementelor de activ 1952
cedate

22
TOTAL CHELT.EXCEPTIONALE 1952 VENITURI EXCEPTIONALE 0
IMPOZIT PE PROFIT 570
TOTAL CHELTUIELI 30512 TOTAL VENITURI 31842
RAPORTUL EXERCITIULUI 1330

 REZOLVARE

REZULTATUL EXPLOATARII 31640-25140=6500 um

REZULTATUL FINANCIAR 202-2850= -2648 um
REZULTATUL EXCEPTIONAL = -1952

TABELUL SIG
productia vanduta (cifra de afaceri 30800
+ productia stocata 840
+productia imobilizata
= Productia exercitiului 31640
-consumuri provenite de la terti 15760
1= VALOAREA ADAUGATA (VA) 15880
+subventii de exploatare
-impozite taxe si varsaminte asimilate 7020
-cheltuieli cu personalul 620
2=EXCEDENT BRUT DE EXPLOATARE (EBE) 8240
+ preluare asupra provizioanelor din exploatare
+ alte venituri
-amortizari si provizioane calculate 1740
- alte cheltuieli
3 ) =REZULTATUL EXPOLATARII (profit sau pirdere) 6500
+venituri financiare 202
-cheltuieli financiare 2850
4=REZULTATUL CURENT (RC) 3852
-cheltuieli financiare exceptional -1952
-impozit pe profit 570
5) REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI 1330

CAF = 8240+0-0+202-2850-570 = 5022

CAF = 1330+1740+1952 = 5022

CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE (CAF)

Reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderuu la sfarsitul exercitiului

financiar, destinat sa renumereze capitalurile proprii ( dividende datorate) si sa finanteze investitiile de
expansiune (partea din profit repartizata pentru fondul de rezerva si fondul de dezvoltare).
CAF se calculeaza prin doua metode:
 Metoda deductiva
 Metoda aditiva
Metoda deductiva presupune ca CAF este calculata ca diferenta intre veniturile incasabile si cheltuielile
platibile. Se retine ca punct de pornire EBE la care se adauga toate veniturile succesibile de a fi incasate si
se scad toate cheltuielile succesibile de a fi platite.

CAF = EBE+alte venituri din exploatare –alte chelt. din exploatare+venituri financiare-cheltuieli
financiare+venituri din exploatare-chelt din exploatare-impozitul pe profit

23
Metoda aditiva are meritul de pune in evidenta elementele contabile care nu genereaza fluxuri monetare. In
acestcaz

CAF = rezultatul net al exercitiului+amortizari si provizioane-cote parti din subventii pentru investitii
virate asupra rezultatului exercitiului-preluari asupra amortismentelor si provizioanelor-venituri din
cesiunea elementelor de activ+valoarea net contabila a elementelor de active cedate.

Veniturile exceptioanale sunt fara venituri din cesiunea elementelor de activ, fara cota parti din subventii
si fara reluari asupra provizioanelor exceptionale .
Cheltuielile exceptionale sunt fara valoarea net contabila a elementelor de activ cedate si fara amortizari si
provizioane exceptionale calculate
Veniturile financiare =mai putin provizioanele
Cheltuieli financiare=mai putin provizioanele

Pe baza contului de profit si pierdere a unei intreprinderi (structura simplificata) se prezinta asfel:

cheltuieli suma venituri Suma

Cumparari de mat prime 13893000 Productia vanduta 26624600
Variatia stocurilor de mat. Prime S1-S0 -270000 Productia stocata 180000
Lucrari servicii executate de terti 1675640 Productia imobilizata 5400
Chelt. cu personalul 7400000 Subventii de exploatare 15000
Impozite taxe si varsaminte asimilate 676360 Alte venituri din exploatare 14560
Chelt.cu amortizarile 1133000 Venituri din provizionare 0
Alte chelt.de exploatare 21942

TOTAL CHELT.DE EXPLOATARE 24529942 VENITURI DE EXPLOATARE 26839560

Dobanzi si chelt. asimilate 800000 Venituri din dobanzi 17261
Chelt .din dif de curs valutar 2180 Venituri din provizioane 2500
Chelt .privind amortizarile si provizioanele 13000
TOTAL CHELT.FINANCIARE 815180 VENITURI FINANCIARE 19761
Chelt.exceptionale privind operatiunile de 25618 Venituri exceptionale 38519
gestiune
Chelt.cu amotizari si provizioane 70000 Venituri din cesiunea elementelor din 340000
activ
Valoarea net contab.a elementelor de activ 345000 Venituri din provizioane 30000
cedate
TOTAL CHELT.EXCEPTIONALE 440618 VENITURI EXCEPTIONALE 408519
IMPOZIT PE PROFIT 516945
TOTAL CHELTUIELI 26302685 TOTAL VENITURI 27267840
REZULTATUL EXERCITIULUI 965155

Sa se calculeze: rezultatul exploatarii ,financiar si exceptional,intocmiti tabelul SIG si

determinati CAF prin cele 2 metode studiate.
Rezultatul exploatarii= 26839560-24529942=2309618
Rezultatul financiar=19761-815180=-795419
Rezultatul exploatarii=408519-440618=-32099

TABELUL SIG
productia vanduta (cifra de afaceri 26624600
+ productia stocata 180000
+productia imobilizata 5400
= Productia exercitiului 26810000
-consumul materii prime 13893000
-variataia stocurilor -270000
-lucrari si servicii executate de terti 1675640
consum cheltuieli terti 15298640

24
1= VALOAREA ADAUGATA (VA) 11511360
+subventii de exploatare 15000
-impozite taxe si varsaminte asimilate 676360
-cheltuieli cu personalul 7400000
2=EXCEDENT BRUT DE EXPLOATARE (EBE) 3450000
+ preluare asupra provizioanelor din exploatare
+ alte venituri 14560
-amortizari si provizioane calculate 1133000
- alte cheltuieli 21942000
3 =REZULTATUL EXPOLATARII (profit sau pirdere)2309618
+venituri financiare 19761
-cheltuieli financiare 815180
4=REZULTATUL CURENT (RC) 1514199
-chelt. financiare 440618
+venituri exceptionale 408519
-impozit pe profit 516945
5) REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI 965155

CAF=3450000+14560-21942+17261-802180+38519-25618-516945=2153655
CAF=965166+1133000+13000+70000-340000+345000-2500-30000=2153655

PRAGUL DE RENTABILITATE
Analiza pe baza soldulrilor intermediare de gestiune nu este singura posibilitate de apreciere a
performantelor intreprinderi. Exista de asemenea un model de analiza fundamentat pe structura cheltuielilor (
variabile si fixe) in raport cu cifra de afaceri.
Intreprinderile sunt fie intreprinderi careproduc un singur produs =intrep. Monoproductive=,fie
intreprinderi care produc mai multe produse=intrep. Multiproduse=
Chelt.totala

CA

Chelt.variabile

Chelt.fixe

Productia

Punctul critic
Indiferent de natura intreprinderii pragul de rentabilitate (punctul mort sau critic) reprezinta nivelul
de activitate (CA) care absoarbe in totalitate cheltuielile de exploatare ( chelt.=venituri) a unei perioade iar
profitul este nul. Deci pragul de rentabilitate evidentieaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se
situeze intreprinderea pentru a nu lucra in pierdere, depasind acest nivel intrep. incepe sa lucreze in profit.

Pragul de rentabilitate se calculeaza dupa relatiile de calcul:

a) pentru intreprinderile monoproductive pragul de rentabilitate este egal
Prent= F
P-V
F= cheltuiala fixa totala
V= cheltuiala variabile unitara
25
P= pret unitar

Problema

Sa se calculeze Prent a unei intreprinderi monoproductive cunoscandu-se urmatoarele informatii

F= 54 000000
P=6000
V=2400
Prent= 54000000 =15000
6000-2400
aceea productie in bucati care trebuie sa se realizeze pentru a obtine un profit nul . in consecinta
intreprinderea trebuie sa produca 15000 buc

b) In cazul intreprinderilor multiproductive formula de calcul al pragului de rentabilitate este:

Prent = F sau Prent = F
1- CV CMV%
CA

F= chelt. fixe
CV= chelt.variabile totale
CA= cifra de afaceri
CMV= marja cheltuielior variabile%
1-CV/CA= marja chelt. variabile

Problema

O intreprindere la sfarsitul anului prezinta urmatoarele informatii:

CA=10000
CV=75000
F=10000
Sa se calculeze CA pe care trebuie sa o realizeze o intreprindere pentru a nu lucra in pierdere si a nu avea
castig ( profit nul)

Prent= 10000 = 10000 = 10000= 40000

1-75000 1-0,75 0,25
10000
Prent = 10000 = 40000
25%
In situatia in care se previzioneaza un profit in ambele cazuri (a,b) profitul previzionat profitul previzionat se
adauga la cheltuiala fixa.
a) daca chelt fixa in cazul a si a profitului pe care vrem sa-l obtinem este de 10000000 atunci
Prent= F+10.000.000 adica Prent= 54000000+10000000 = 64000000 = 17.777,77
P-V 3600 3600
Pentru a obtine un profit de 10000000 trebuie sa se produca 17.777,77 buc.
b) sa se calculeze CA in situatia in care profitul previzionat este de 10000
Prent= 10000+10000 = 20000 = 80000
0,25 0,25
In procesul decizional prezinta interes deosebit pragul de rentabilitate in zile. Avand semnifacatia datei
calendaristice la care pragul de rentabilitate este atins.
Prent zi= CA la pragul de rentabilitate x 360 zile = 80000 x 360 =288 zile
CA realizata 100000
26
Obtine profitul de 10000 um in 288 zile
Problema

O societate comerciala a realizat o cifra de afaceri 2000 lei inregistrand CV=1600 lei si CF= 100 lei.
Se cere;
(a) care va fi CA pentru care profitul este nul
(b) rezultatul la o crestere a cifrei de afaceri cu 10%
(c) care va fi CA necesara pentru a obtine un rezultat de 350000 lei
(d) care va fi CA pentru a mentine rezultatul initial in conditiile cresterii chet. Fixe cu 50000 lei.
Explicatii Valori % a b c D
CA 2000 500 2200 2250
CV 1600 0,8 400 1760 1800 1800
MCV 400 0,2 100 440 450 450
CF 100 100 100 100 150
Rezultatul net 350 340

DIAGNOSTICUL FINANCIAR PRIN SISTEMUL DE RATE IS EVALUAREA RISCULUI DE

FALIMENT

SISTEMUL DE RATE

Cunoasterea gradului de independenta economica si financiara, detectarea la momentul oportun a

diferitelor cauze care genereaza schimbari nedorite in activitatea intreprinderii presupun diagnosticarea
financiara printr-un sistem de rate de eficienta.
Ratele se stabilesc sub forma unor rapoarte semnificative intre doua elemente comparabile, si in general,
legate intre elr printr-o relatie cauza-efect. Forma de exprimare a ratelor este variata, principalele modalitati
fiind exprimarea printr-un coeficient ( un numar), printr-un procent sau printr-un numar de zile ( durata).
Matematic, exista posibilitatea formarii unui numar mare de rate ca efect al diferitelor combinatii
intre posturile din bilant sau informatiilor continute in situatii de sinteza. Selectia ratelor trebuie facuta in
functie de pozitia pe care se plaseaza analistul, cat si de problemele ce urmeaza sa fie rezolvate. In fond,
metoda ratelor este o tehnica de analiza folosita, atat de analistii financiari din intreprindere, cat si de
organele bancare si cele de studii financiare. Astfel analistul va trebui sa procedeze cu multa atentie la
alegerea si interpretarea ratelor care compun ―bateria‖ apta de a aprecia gestiunea unei intreprinderi si starea
de sanatate financiara a acesteia. De aceea, utilizarea ratelor in analiza financiara presupune selectia acelor
rate semnificative, independente si omogene. Valorile raportate trebuie sa fie comparabile intre ele sub
aspectul continutului si al prezentarii monetare, stiut fiind faptul ca succesul analizei prin rate este asigurat in
conditiile in care ratele calculate pe mai multe exercitii succesive sunt comparabile.
Principalele obiective in cadrul analizei pe baza ratelor constau in studierea succesiva a cel putin trei
dimensiuni financiare ale intreprinderii: rentabilitatea, lichiditatea, structura financiara.
Ratele posibil de determinat fiind numeroase, iar gruparea lor omogena si riguroasa fiind greu de
realizat, se vor prezenta cele mai semnificative rate circumscrise celor trei dimensiuni financiare si grupate
pe urmatoarele coordonate:
Rate de rentabilitate
Rate de structura a capitalurilor
Rate privind rotatia capitalurilor
Pentru efectuarea diagnosticului financiar se face apel la datele contabile din bilant si din contul de profit si
pierdere,cat si la informatiile continute in bilantul financiar si bilantul functional.
RATELE DE RENTBILITATE

27
Ratele de rentabilitate evidententiaza caracteristicile economice si financiare ale intreprinderilor, permitind
compararea performantelor industriale si comerciale ale acestora. In general, ratele de rentabilitate se
determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute ( diferite marje de acumulare) si
eforturile depuse pentru obtinerea lor ( activ total, capital investit, capital economic etc).
Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea intreprinderii (rentabilitate
comerciala) si a mijloacelor economice ( rentabilitatea economica) sau financiare(rentabilitate financiara)
asa cum reiese din figura.
Diferite niveluri ale rezultatelor
Marja comerciala Rezultatul exploatarii
Valoarea adaugata Rezultatul net
Excedentul brut de exploatare Rezultatul distribuit
Degajate de………….
Activitate Mijloace
Economice Financiare
Cifra de afaceri (fara TVA) Imobilizari brute Capital social
Valoarea adaugata Imobilizari nete Capitaluri proprii
NFRE Resurse durabile
Capital economic Pasiv total
Capital investit
Activ total

Rezultatele degajate de activitatea intreprinderii si de mijloacele economice sau financiare.

Din cele prezentate, rezulta ca rentabilitatea intreprinderii va fi analizata prin cele trei categorii de
rate:
Rate de rentabilitate comerciala
Rate de rentabilitate economica
Rate de rentabilitate financiara

A. Ratele de rentabilitate comerciala

Ratele marjelor beneficiare sau ratele de rentabilitate comerciala aprecieaza randamentul diferitelor stadii
ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport intre marjele de acumulare si
cifra de afaceri sau valoarea adaugata.
Exista urmatoarele categorii de rate:

Rata marjei comerciale, utilizata in deosebi de intreprinderile cu activitate comerciala.

Rata marjei comerciale = marja comercial
Vanzari marfuri
Aceasta rata pune in evidenta strategia coomerciala a intreprinderii analizate. Astfel, o marja
comerciala redusa (insuficienta) implica cheltuieli generale riguroase si deci recurgerea la forme de
distribuire a marfurilor care permit reducerea costurilor privind personalul si economii asupra cheltuielilor
de transport, stocaj, etc. din contra, marja comerciala ridicata (importanta) reclama cheltuieli generale sporite
si deci servicii mai bune catre clienti. De asemenea , rata marjei comerciale, aprecieaza influenta
constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare. Astfel, cresterea ratei insotita de o diminuare a
vanzarilor (CA) semnifica faptul ca intreprinderea incearca sa-si mentina marjele promavand o politica de
preturi inalte. Dimpotriva, o rata a marjei comerciale in scadere insotita de o crestere puternica a vanzarilor
evidentieaza faptul ca intreprinderea prefera reducerea preturilor de vanzare in scopul cuceririi unui nou
segment. In fine, cazul in care cresterea ratei marjei comerciale este insotita de o crestere a cifrei de afaceri
releva o situatie favorabila pentru intreprindere, respectiv punerea in vanzare de produse cu performante
superioare sau ocuparea pe piata a unei pozitii concvurentiale ―forte‖.
28
Rata marjei brute de exploatare, sau rata EBE,masoara nivelul rezultatului brut de exploatare
independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor
exceptionale.
Rata EBE =excedent brut de exploatare
Cifra de afaceri
Aceasta rata indica aptitudinea proprie a activitatii de exploatare de a degaja profit. Valoarea ridicata
a ratei EBE reflecta posibilitatea financiara a reinoirii rapida a echipamntelor intreprinderii. O ameliorare a
ratei EBE exprima o crestere a productivitatii , in masura in care rata nu este simpla consecinta a cresterii
ratei marjei comerciale, iar scaderea ei, in raport cu o rata a marjei comerciale stabila, dovedeste o
impovarare la costurile exploatarii.
Rata marjei nete exprima eficienta globala a intreprinderii, respectiv capacitatea sa de a realiza profit si de
a realiza concurenta.
Rata marjei nete = rezultatul net al exercitiului
Cifra de afaceri
Aceasta rata prezinta facilitati de calcul, deoarece nu presupune o pregatire prealabila a datelor, fiind
recomandata in analizele financiare vizand perioade scurte dar si intreprinderi mici. Aceasta recomandare
este justificata de faptul rezultatul net nu exprima in exclusivitate un rezultat al activitatii de exploatare ci el
poate fi generat de rezultatul unor operatii de dezinvestire sau al unor plasamente financiare. De aceea,
pentru perioade mai lungi si in special in marile intreprinderi, evaluarea activitatii de exploatare este bine
facuta cu ajutorul ratei privind rentabilitatea exploatarii.
Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatarii pune in evidenta eficienta
activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial.
Rata marjei nete de exploatare = rezultatl exploatarii
Cifra de afaceri
Rezultatul exploatarii prezinta avantajul de a fi influentat de amortismente si provizioane, devenind un
rezultat net al exploatarii.
Rata marjei brute de autofinantare masoara surplusul de resurse de care dispune intreprinderea pentru a-si
asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.
Rara marjei brute de autofinantare = capacitatea de autofinantare
Cifra de afaceri
Rata marjei asupra valorii adaugate masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa
deducerea cheltuielilor de exploatare ( consumuri si cheltuieli de personal) pentru 100 lei bogatie
creata ( daca se exprima procentual)
Rata marjei asupra valorii adaugate = excedent brut de exploatare
Valoarea adaugata

B. Ratele de rentabilitate economica

Rata rentabilitatii economice are o acceptiune mai larga, vizand, in esenta, eficienta capitalului economic
alocat activitatii productive a intreprinderii. Ea se exprima prin raportul:

Re = rezultatul economic
Activ total (sau o parte din activ total )

Rezultatul economic, excluzand elementele financiare si exceptionale, favorizeaza comparatiile

intreprinderilor apartinand aceluias sector de activitate.
In exprimarea rentabilitatii economice, la numaratorul fractiei se po9ate utiliza fie rezultatul exploatarii, fie
excedentul brut de exploatare, iar la numitor activul total sau o parte a cestuia. Activul total sau capitalul
angajat, cuprinde capitalul economic, imobilizarile in afara exploatarii si financiare, nevoia de fond de
29
rulment in afara exploatarii si disponibilitati banesti , in timp ce capitalul investit, parte a activului economic,
cuprinde doar capitalul economic si imobilizarile in afara exploatarii.
Capitalul economic alocat exploatarii nu tine cont decat de imobilizarile utilizate de intreprindere pentru
activitatea sa de exploatare si de cresterea nevoii de rulment pentru exploatare.
Re= rezultatul economic = rezultatul economic
Imobilizari beute+NFRglobal+disponibilitati activ economic
Daca rezultatul economic explrima rezultatul exploatarii inaintea cheltuielilor cu dobanzile si impozitul pe
profit, relatia de calcul va fi:
Rae = rezultatul exploatarii inaintea deducerii chelt.cu dobanzi si imp. pe profit
Capitalul angajat
In care: rezultatul exploatarii inaintea deducerii cheltuielilor cu dobanzile si a impozitului pe profit =
rezultatul curent inaintea impozitarii+dobanzile si cheltuielile asimilate
Rata rentabilitatii economice astfel calculata, devine o rata a rentabilitatii activului economic (Rae).
Daca rezultatul economic este excedentul brut de exploatare, atunci raportul exprima rentabilitatea
activului economic brut (Raeb)
Raeb= Excedent brut de exploatare
Activ economic brut (Capital Angajat)
In teoria financiara din tarile occidentale, problema alegerii numitorului, intre activ total sau capital
economic, este foarte dezbatuta de autori, in generaL, optande-se pentru exprimarea rentabilitatii economice
in functie de capitalul economic.
In functie de marjele de acumulare utilizate, rentabilitatea capitalurilor economice angajate in exploatare
poate fi exprimata sub doua forme:
Re1= Excedent brut de exploatare
Capital economic
Re2=Rezultatul expoatarii
Capital economic
Capitalul economic poate fi brut, sau net dupa cum imobilizarile include sau nu amortizarile si provizioanele
pentru deprecierea acestora. De asemenea rezultatul generat de acest capital poate fi un rezultat brut sau net
de exploatare. Pe baza rezultatului brut si net al exploatarii precum si capitalul economic brut sau net se
determina doua rate de rentabilitate economica: rentabilitatea economica bruta si rentabilitatea economica
neta conform relatiei:
Re bruta = E.B.E
Capital economic brut
Re neta = Rezultatul exploatarii
Capitalul economic net
Rentabilitatea economica bruta, nefiind perturbata de deciziile privind amortizarea este folosita
frecvent in analize externe deoarece permite efectuarea comparatiilor in spatiu, intre intreprinderi apartinand
aceluias sector sau sectoare diferite de activitate, indiferent de marimea lor sau forma de proprietate. Rata
rentabilitatii economice brute masoara aptitudinea capitalului economic de a asigura reinoirea si remunerarea
sa, reinoire care ar trebui sa se realizeze intr-o periada cat mai scurta.
In economiile occidentale se considera corespunzatoare o rentabilitate economica mai mare decat
25% ceea ce inseamna ca in maxim 4 ani intreprinderea isi poate reinnoi capitalurile angajate prin
excedentul sau brut de exploatare.
In conditiile economiei romanesti care inregistreaza durate medii de rotatie ale activelor economice
mult mai mari de 4 ani, pragul minim al rentabilitatii economice va fi mult mai mic decat cel din economiile
occidentale.
Rentabilitatea economica trebuie sa depaseasca in mod necesar rata inflatiei pentru ca intreprinderea
sa-si poata recupera integral eforturile depuse pentru desfasurarea activitatii mentinandu-si astfel activul sau
economic. In conditii de inflatie rentabilitatea economica in termeni reali determinata dupa formula lui
Fisher, reprezinta un procent mult mai mic comparativ cu rentabilitatea nominala.
Pornind de la relatia:

30
(1+Rn)= (1+Rr)(1+Ri)
obtinem Rn=R1+Rr(1+Ri)
De unde
Rr= Rn-Ri
1+Ri

pentru o inflatie controlata si normala ce nu depaseste 10% termenul (RrxRi) din dezvoltarea relatiei Rn
inregistreaza valori foarte mici astfel incat poate fi neglijat, iar relatia Rr devine:

Rn=Ri+Rr de unde
Rr+Rn-Ri
Astfel pentru o intreprindere occidentala o rata nominala a rentabilitatii economice de 25% in conditiile unei
inflatii de 5% reprezinta in termeni reali un procent de numai 20%
Rr=25%-5%=20%
Aceasi rentabilitate economica reala poate fi realizata de intreprinderile romanesti in conditiile unei inflatii
ce inregistreaza valori semnificative de 250% cu o rentabilitate nominala mult mai mare, respectiv Rn=320%
Rr=3.2-2.5=0.2*100=20%
1+2.5
in termeni reali rata rentabilitatii economice are doua dimensiuni si anume: una pentru remunerarea
capitalurilor investite cel putin la nivelul ratei minime de randament din economia nationala (rata medie a
dobanzii), iar cealalta pentru remunerarea riscului economic si financiar pe care si l-au asumat posesorii
capitalurilor puse la dispozitia intreprinderii. Daca rata rentabilitatii economice este mai mare decat rata
medie a dobanzii la capitalurile imprumutate, actionarii vor beneficia de efectul de parghie financiara al
indatorerii intreprinderii.
Factorii determinanti ai rentabilitatii economice sunt pusi in evidenta prin descompunerea acesteia in doua
rate explicative conform relatiei:
Ebe = EBE* Cifra de afaceri
Capitalul economic cifra de afaceri Capital economic

Sau Re= rentabilitatea comerciala x productivitatea mijloacelor economice

Nivelul marjei brute evidentieaza rezultatul activitatii de exploatare, inclusiv finalizarea ei prin conditiile de
comercializare oglindite in cifra de afaceri, in timp ce rotatia capitalului economic, prin cifra de afaceri
exprima gradul de intensitate al utilizarii resurselor financiare ale intreprinderii.
Se observa ca rata rentabilitatii economice poate fi ameliorata fie prin cresterea marjei brute de acumulare,
respectiv prin cresterea vanzarilor si reducerea cheltuielilor platibile, fie prin cresterea rotatirei capitalului
economic prin cifra de afaceti, obiectiv realizabil in conditiile diminuarii investitiilor economice, prin
potimizarea nivelului stocurilor, creditul-clienti, selectivitatea stricta a investitiilor fie prin ambele cai.
Rata rentabilitatii economice exprima in fapt o anumita combinatie intre cei doi factori de influenta: unul
cantitativ exprimand marja bruta de acumulare realizata asupra vanzarilor si deci politica de preturi
practicata si altul calitativ exprimand gradul de intensitate a utilizarii capitalului economc, deci viteza de
rotatie prin cifra de afaceri.
De asemenea se po9ate observa ca aceeasi rentabilitate economica poate fi generata de doua strategii
comerciale opuse:
O politica de preturi inalte, deci cu o marja bruta ridicata, dar cu o rotatie lenta a capitalului economic si un
volum al desfacerilor redus(in tarile occidentale aceasta strategie este caracteristica investitiilor din centrul
orasului)
O politica de preturi scazute deci o marja mai slaba dar cu o rotatie accelerata a capitalului economic si
un volum al desfacerilor important.

Exempul 1.

31
Fie doua intreprinderi cu cifra de afaceri, rezultat economic si activ total, prezentate in tabel. Deacompuneti
rentabilitatea economica in cele doua componente.
Explicatii Intreprinderea A Intreprinderea B
-cifra de afaceri (mii lei) 1000 1000
-rezultatul inaintea 100 50
deducerii chelt. cu
dobanzile si impozitul pe 500 250
profit (mii lei)
-activ economic (mii lei)
Rata marjei brute (mii lei) 10% 5%
Coeficient de rotatie al 2 rotatii 4 rotatii
capitalului economic
Rentabilitatea activului 20% 20%
economic

Se constata ca intreprinderea B, dispunand de un activ economic si un rezultat de numai 50% fata de

intreprinderea A, realizeaza aceasi rentabilitate economica datorita vitezei de rotatie accelerata.
Dar rentabilitatea economica poate fi pusa in corelatie directa si cu rentabilitatea factorului munca oferita de
rata marjei adupra valorii adaugate cu productivitatea activelor fixe si cu structura investitiei.

EBE = EBE x valoarea adaugata x imobilizari

Capital ec. valoare adaugata imobilizari capital economic

Drept urmare rata rentabilitati economice poate fi majotata fie prin cresterea marjei asipra valorii
adaugate fie prin cresterea productivitatii activelor fixe sau prin cresterea gradului de imobilizari al
capitalului economic fie actionand simultan asupra celor trei factori.

B.Ratele de rentabilitate financiara

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea întreprinderilor de a dagaja profit net prin capitalurile proprii
angajate în activitatea sa.
Rentabilitatea financiara reflecta scopul final , al acţionarilor unei întreprinderi, exprimat prin rata de
remunerare a investiţiei de capital facuta de aceştia în procurarea acţiunilor ei, sau a reinvestirii totale/parţiale
a profiturilor ce le revin de drept. De aceea, la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii, sau media
acestora în masura în care în cursul exerciţiului au avut loc modificari sensibile ale capitalului propriu prin
aporturi noi în numerar. La numarator figureaza, de obicei, rezultatul net (profitui net) sau rezultatul curent
înainte de impozitare, care prezinta, în raport de profitui net, avantajul de a fi mai apropiat de realitatea
financiara întrucat elimina incidenta activitaţii excepţionale.
In funcţie de indicatorii utilizaţi la numaratorul raportului, rentabilitatea financiara a unei societaţi pe
acţiuni poate fi exprimata astfel:
1 Rentabilitatea financiara neta= rez.net al
exercitiului/capitalurile proprii
2 Rentabilitatea financiara= Rezultatul curent
inainte de profit inainte de impozit/capitaluri proprii

Desi foarte utilizata în analiza financiara, aceasta rata trebuie sa tina cont de metodologia determinarii
profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizarilor şi provizioanelor, al cheltuielilor deductibile şi
nedeductibile avute în vedere la determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit

32
Rentabilitatea financiara remunereaza acţionarii, fie prin acordare de dividende, fie sub forma afectarii
(majorarii) rezervelor care, in fapt, reprezinta o creştere a averii proprietarilor, prin încorporarea lor în
capital, şi deci o creştere a valorii intrinsece a acţiunii.
Acţionarii majoritari facand adesea un plasament pe termen lung, nu solicita o rentabilitate imediata pe
acţiune şi deci un dividend important, fiind preocupati, în special, de un rezultat satisfacator chiar daca
acesta este conservat de întreprindere, întrucat va genera o creştere a valorii acţiunilor. De aceea, ei sunt
interesaţi de cunoasterea rentabilitatii capitalurilor proprii, rentabilitate determinata prin raportul: Profit
net al exerciţiului/Capitaluri proprii. Pentru aceasta categorie de acţionari, aprecierea rentabilitatii nete pe
acţiune, sau a profitului pe acţiune, ca expresie directa a profitabilitaţii întreprinderii, poate fi realizata cu
ajutorul raportului:

Profitul pe actiune= profitul net al exercitiului

Numarul de actiuni emise

Aceasta rata, determinata pentru fiecare societate pe acţiuni, nu ofera posibilitatea comparaţiilor între
acestea, datorita dificultatilor de interpretare ale diferenţelor observate de la o societate la alta. Astfel, doua
firme de aceeaşi talie cu capitaluri proprii si profit net de aceeasi marime, deci cu rentabilitaţi ale
capitalurilor proprii egale, pot avea profituri pe acţiune diferite în funcţie de numarul acţiunilor emise.
Acţionarul minoritar este de obicei preocupat de o rentabilitate pe termen scurt şi deci, de un dividend
imediat. Aprecierea dividendului pe actiune se face prin raportul:

Divident pe actiune= Dividende

Nr. de actiuni emise
Ultimele doua rate exprima un venit sub forma profitului sau dividendului pe acţiune. Acest venit poate fi,
de asemenea, apreciat în funcţie de capitalurile investite. In situaţia în care capitalurile investite includ
alaturi de capitalurile proprii şi împrumuturi pe termen lung şi mediu, se poate calcula şi rentabilitatea
financiara a capitalurilor permanente:
Rentabilitatea financiara=Profitul net al exerciţiului+Dobanzi aferente imprumuturilor
a capitalurilor permanente Capitaluri proprii + Imprumuturi pe termen lung şi mediu

Rentabilitatea astfel exprimata remunereaza capitalurile proprii prin acordarea dividendelor,

avand şi o dimensiune pentru remunerarea împrumuturilor prin plata dobanzilor. Rentabilitatea
financiara este deci influenţata de sursa de provenienta a capitalurilor investite fiind de aceea sensibila la
structura financiara a întreprinderii, respectiv la situaţia îndatorarii acesteia. In general, cand nu se
precizeaza capitalurile în raport cu care se calculeaza rentabilitatea financiara, este vorba de rentabilitatea
capitalurilor proprii.
Pentru societatile cotate la bursa, din economiile occidentale, rentabilitatea financiara este apreciata cu
ajutorul unor rate determinate pe baza unor marimi contabile şi bursiere. Inlocuind noţiunea de capitaluri
proprii cu aceea de valoare bursiera, se pot formula urmatoarele doua rate: rata capitalizarii profiturilor şi
randamentul dividendelor.
a) Imaginea bursiera a unei societaţi este reflectata prin rata capitalizarii profiturilor exprimata în doua
feluri.

Rata capitalizarii profiturilor = profitul net pe actiune sau profitul net al exercitiului
Cursul bursier al actiunii capitalizarea bursiera

Capitalizarea bursiera este calculate la sfarsitul exerciţiului contabil conform relaţiei:

Capitalizarea bursiera= Ultimul curs bursier la încheierea exerciţiului x Numarul de actiuni
Importanţa acestei rate, pentru analistii bursieri, este limitata, sub aspectul
diagnosticului financiar, deoarece cursul unei acţiuni depinde de numerosi factori (suma distribuita,
ponderea acesteia în totalul rezultatului net, etc.), şi nu exclusiv de sanatatea financiara a tntreprinderii.
33
Astfel, doua întreprinderi aparţinand aceluiasi sector, şi realizand acelasi profit global pot înregistra rate de
capitalizare diferite. Sub acest aspect rata capitalizarii profiturilor are mai putin caracterul unei rate de
rentabilitate, devenind în principal o masura a imaginii bursiere a întreprinderilor cotate. Inversul
acesteia reprezinta
coeficientul de capitalizare bursiera (PER = price earning ratio).
PER= Cursul buisier al actunii sau PER = Capitalizarea bursiera
Profitul net pe acţiune Profitui net al exercitiului

PER aratand de cate ori investitorii sunt dispusi sa plateasca profitul firmei, este numit şi "multiplu curs-
profit". In general, valorile coeficientului sunt cuprinse între 8 şi 12. Apreciind perspectivelele beneficiare
ale întreprinderilor cotate, un coeficient mai mic decat 8 corespunde unor valori slabe (slab cotate) în timp
ce un PER mai mare decat 12 semnifica valori în crestere. Daca multiplul curs-profit este ridicat, piaţa
financiara formuleaza anticipaţii favorabile asupra rezultatelor viitoare ale întreprinderii şi este deci dispusa
sa achite imediat un preţ mare în raport cu nivelul profiturilor actuale. Variaţia coeficientului de
capitalizare bursiera reda o buna evaluare asupra riscurilor întreprinderii determinate de îndatorare, de
riscul economic al ramurii din care face parte întreprinderea analizata şi de variabilitatea profiturilor viitoare.
b) Randamentul efectiv al dividendelor primite de actionari poate fi exprimat cu ajutorul rapoartelor:
Rata randamentului dividendelor = Dividend pe actiun e sau Dividende totale
Cursul bursier al acţiunii Capitalizarea bursiera
Aceasta rata intereseaza în special acţionarii minoritari, depinzand la fel de de situaţia financiara a
întreprinderii, asemenea ratei de capitalizare a profitului. Pentru acţionarul minoritar care asteapta un
rezultat sub forma dividendelor şi a plusvalorii de capital, rentabilitatea financiara poate fi exprimata şi prin
raportul:
Rentabilitatea financiara = Dividend + (Pt-Po)
Po
în care: Po = preţul de cumparare al acţiunii (preţ de origine);
Pt = cursul acţiunii la momentul t.
Daca Pt > Po acţionarul beneficiaza de o plusvaloare de capital egala cu diferenţa Pt-Po. în fapt, la numitor
se gaseşte capitalul investit de acţionar, iar la numarator remunerarea acestui capital.
Ca şi rentabilitatea economica, rentabilitatea capitalurilor proprii poate fi descompusa pe componente astfel:
Prcfitul net = Profit net x cifra de afaceri
Capitaluri proprii cifra de afaceri capitaluri proprii
sau
Profit net =Profitnet x cifrade afaceri x Pasivtotal
Capitaluri proprii cifra de afaceri Activtotal Capitaluri proprii
adica,
Rentabilitatea financiara = Rentabilitatea economica x Rata globala de îndatorare.
Drept urmare, rentabilitatea financiara avand originea in rentabilitatea economica, va fi determinate de
aproximativ aceiaşi factori, respectiv:
 rata marjei nete de acumulare (factor cantitativ) care masoara
profitabilitatea tntreprinderii, fiind indicator de politica industrial
 rotaţia activului total prin cifra de afaceri (factor calitativ), indicator de politica comerciala;
 rata globala de indatorare (factor calitativ), reprezentand structura
financiara şi deci politica de finanţare.
Diferenţa între rentabilitatea economica şi cea financiara se datoreaza politicii de finantare promovata de
intreprindere. Astfel, la rentabilitaţi economice egale, rentabilitatea financiara va fi diferita, dupa cum
intreprinderea se finanţeaza prin fonduri proprii sau împrumutate. Aceasta diferente provine din dublul joc
al cheltuielilor financiare şi al impozitului pe profit.
Pentru a evidenţia aceste aspecte vom recurge la o alta descompunere a rentabilitaţii financiare:
Rezultatul net = Rezultatul exploatarii x Rezultatul net x Pasiv total
Capitaluri propri activ total Rezultatul exploatarii Capitaluri propri

34
deci, Rentabilitatea financiara = Rentabilitatea economica x Impactul îndatorarii
Ultimii doi termeni grupaţi sub denumirea "impactul îndatorarii" reflecta influenza cheltuielilor financiare
(nete) şi respectiv coeficientulde idatorare (rata îndatorarii globale).
Se observa, şi în aceasta descompunere, dependenta rentabilitaţii financiare de rentabilitatea economica
şi de îndatorare. Pornind de la influenţa îndatorarii întreprinderii asupra rentabilitaţii capitalurilor, proprii, se
poate stabili un criteriu de optimizare a structurii capitalurilor, în vederea minimizarii costului de procurare
al acestora, a creşterii rentabilitaţii financiare, cu evidenţierea efectului îndatorarii. Acest efect multiplicator
al îndatorarii constituie "efectul de levier", denumire ce provine de la faptul ca împrumuturile reprezinta o
parghie financiara care influenţeaza nivelul rentabilitaţii capitalurilor proprii.
Menţinand descompunerea precedenta şi integrand influenţa fiscalitaţii asupra rezultatului vom obţine
forma cea mai frecventa de prezentare a rentabilitaţii financiare funcţie de rentabilitatea economica şi de
impactul îndatorarii.

35
 Bilant

Capitaluri
Activ proprii
economic Rf
Datorii

Re Rd

Re - rentabilitate economica
Rt - rentabilitate financiara
Rd - rata medie de dobinda
AE - activul economic
CP - capitaluri proprii
DAT - datorii totale
RE - rezultatul exploatarii (neafectat de dobanzi)
i - cota de impozit pe profit

Pentru simplificare, se admite ipoteza potrivit careia , profitul net (PN) este determinat de
rezultatul exploatarii, corectat cu dobanzile (Dob) la capitalurile împrumutate şi cu impozitul pe
profit:
PN = (RE-Dob)(1-i)
Din relaţia de calcul a rentabilitaţii economice, se obţine rezultatul brut al exploatarii (RE) ca
remunerare a întregului activ economic
Re= RE , de unde RE=Re xAE
AE,
Cum însa activul economic este finantat integral din capitalurile proprii şi cele împrumutate, RE
se poate scrie:
RE = Re (CP+DAT)
Dobanda (Dob), ca remunerare a capitalurilor împrumutate la un nivel dat al ratei de dobanda,
rezulta din relaţia:
Dob = DAT x Rd

Rata rentabilitatii financiare, in aceste condifii devine:

Rf=PN = (RE-Do) (1-I ) = RexAE-DATxRd (1-I)= Re(CP+DAT)-DATxRd (1-I)
PC CP CP CP

de unde:
RF=Re+(Re+Rd)DAT (1-I)
CP

=> Rf = Re+ Efectul de levier al îndatorarii

Efectul de levier al îndatorarii=(Re- Rd)DAT/CP
In aceasta relate fundamentala, termenul (Re- Rd) este numit "levier", iar termenul DAT/CP -
"braţul levierului" (anumiti autori atribuie adesea denumirea de levier, acestui coeficient de
îndatorare, dar aceste nuanţe nu prezinta o importanta deosebita).

36
Efectul generat de îndatorare antreneaza modificarea nivelului rentabilitatii capitalurilor proprii, în
sensul cresterii sau scaderii sale, dupa cum rentabilitatea economica este superioara sau inferioara
costului mediu al datoriilor. Acest efect va fi mai amplificat prin bratul levierului, cu cat ponderea
îndatorarii în sursele de finanţare va fi mai ridicata.
Daca levierul (Re-Rd) este pozitiv, rentabilitatea financiara va fi cu atat mai mare cu cat
îndatorarea va fi mai importanta (fiecare procent de creştere a îndatorarii va determina o creştere
a rentabilitatii financiare egala cu diferenta dintre Re şi Rd). întreprinderea are în acest caz interesul
sa se împrumute la maxim, pentru a beneficia de "efectul de levier"
Daca levierul (Re-Rd) este negativ, creşterea îndatorarii întreprinderii are efect nefavorabil asupra
rentabilitatii financiare, astfel încat, cu fiecare procent de crestere a îndatorarii, rentabilitatea
financiara se va diminua cu diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata medie a dobanzii.
Indatorarea are, în acest caz, "efect de maciuca", determinand scaderea rentabilitatii capitalurilor
proprii. In aceasta situate, întreprinderea va trebui sa "munceasca pentru bancherii sai".
Relatia fundamentala, prezentata anterior, evidentiaza şi efectul fiscalitatii asupra rentabilitatii
financiare. Astfel, daca întreprinderea este profitabila, fiscalitatea (impozitul pe profit) atenueaza
efectul de levier. Dimpotriva, daca întreprinderea este deficitara, fiscalitatea nu influenteaza
rentabilitatea financiara şi formula devine (cu t=0):
Rf = R e +(R e -Rd) DAT
CP

iar îndatorarea are o influenţa negativa asupra rentabilitatii capitalurilor proprii. Acest efect
nefavorabil apare întrucat rata dobanzii îşi menţine, în principiu, nivelul contractual prestabiliat,
în timp ce rata rentabilitatii economice înregistreaza niveluri scazute. în caz de dificultate,
întreprinderea îndatorata este expusa pierderilor severe, ca urmare a cheltuielilor financiare de
plata. Se constata, în acest caz, ca riscul financiar este cu atat mai mare cu cat
întreprinderea este mai îndatorata.
lnfluenţa structurii financiare a intreprinderii asupra rentabilitaţii financiare este ilustrata prin
exemplui 2 (s-a facut abstracţie de impozitul pe profit pentru facilitarea calculelor);
Exempful 2:
Determinarea rentabilitatii financiare în absenta impozituiui pe profit
mil lei
Intreprindere Intreprinderea B
aA
Activ total 1000 1000
Rezultatul înaintea deducerii cheltuielilor cu 200 200
dobanzile
Rentabilitatea ec. Re=Rez. înaintea deducerii chelt. 20% 20%
cu dobanzile/Activ total
Capitaluri proprii: CP 1000 500
Datorii: D — . 500
Cheltuieli cu dobanzile: dxD (d=15%) — . 75
Rezultatul dupa deducerea cheltuielilor cu 200 125
dobanzile
Rent, financiara R|=Rez. dupa chelt. cu dob./ 20% 25%
Capitaluri proprii
RfB = Re+(Re-d)D/CP = 20+(20-15)500/500 = 25%
Intreprinderea B apeland la împrumuturi în proporţie de 50 %, pentru nevoile de finantare, a avut
o rentabilitate financiara crescuta (25%), în raport cu întreprinderea A (20%) care nu a recurs decat
la capitaluri proprii. In lipsa datoriilor Re = Rf.
Exemplui 3.

37
 Fie o activitate productiva necesitand un capital economic de 100 mil lei. Pentru procurarea
resurselor financiare necesare, mai multe tipuri de structuri de finanţare pot fi avute în vedere:
Mecanismul efectului de levier
mil lei
Explicaţii ipoteza 1 Ipoteza 2 Ipoteza 3 Ipoteza 4
Capitaluri proprii: CP 100 80 60 25
Datorii: D 0 20 40 75
Rata îndatorarii: D/CP 0 1/4 25% 2/3 66.6% 3 300%

Presupunem:
d = 12%;
t = 50% (cota de impozit pe profit s-a presupus 50% pentru a facilita calc.)
Re = 16% in primul caz
Re = 12% in al doilea caz
Re = 10% în al treilea caz
Vom retine în analiza rentabilitaţii doar activitatea de producţie a întreprinderii, neglijand
eventualele venituri financiare şi venituri in afara exploatarii.
A) Rentabilitatea economics (Re) este superioara ratei dobanzii (d).
Re =16%; d=12%
Re = Rezultatul înaintea deducerii chelt. cu dobanzi şi impozite/Capital angajat
Re>d Mii lei
Capitaluri proprii: CP 100 80 60 25
Datorii: D 0 20 40 75
D/CP 0 1/4 2/3 3

Rez. expl. inaintea ch.cu

dob. şi imp. 16 16 16 16
Chelt. cu dobanzile (d xD) 0 20*12% = 24 40*12%=4,8 75*12%=9
Impozit pe profit 16*50% = 8 (16- (16-4,8)*50%=5,6 (16-9)*50%=3,5
2,4)*50%=6,8

Rez. dupa deducerea

impozit. si dob.: RM 16-8 = 8 16-2,4-6,8=6,8 16-4,8-5,6=5,6 16-9-3,5=3,5

Rentabiiitatea financial:
R, = Rnet/CP 8/100*100=8% 6,8/80*100=8,5% 5,6/60*100=9,33% 3,5/25*100=14%

Se observa ca, în absenta îndatorarii, R f = R e calculata dupa deducerea impozitului pe profit.

Daca, Re>d => Rf se îmbunataţeşte, pe masura ce indatorarea creste. Efectul de levier are rol
pozitiv.
B) Rentabilitatea economica (Re) este egala cu rata
dobanzii (d).
Re = 12%; d=12%

38
mil lei
Capitaluri proprii: CP 100 80 60 25
Datorii: D 0 20 40 75
D/CP 0 1/4 2/3 3

Rez. expl. înaintea 12 12 12 12

deducerii ch.cu dob. şi
imp (12%*100=12)
Chelt. cu dobanzile (d xD) 0 (20*12%)=2,4 (40*12%)=4,8 (75*12%)=9
Impozit pe profit (12*50%)= (12-2,4)*50%=4,8 (12-4,8)*50%=3,6 (12-9)*50%=1,5
Rez. dupa deducerea 6
impozit. ?i dob.: Rnet (12-6)=6 (12-2,4-4,8)=4,8 (12-4,8-3,6)=3,6 (12-9-1,5)=1,5

Rentabiiitatea financiara:
R, = Pnet/CP 6/100*100= 4,8/80*100=6% 3,6/60*100=6% 1,5/25*100=6%
Daca Re = d => efectul de levier
6% dispare şi Rt = Re dupa impozitare (Re = 12*50%=6%), indiferent care va fi
gradul de îndatorare.
Ex: R, = [12+(12-12)20/80](1-0.5) = 6%
C) Rentabilitatea economics (Re) este inferioara ratei dobanzii (d).
Re =10%d=12%
Re<d
mil lei

Capitaluri 100 80 60 25
Datorii: D
proprii: CP 0 20 40 75
D/CP 0 1/4 2/3 3
Rez. expl.
ded. ch.cu dob.
inaintea
(12%*
şi imp. 100=12) 10 10 10 12
Chelt. cu
(d xD)
dobanzile 0 (20*12%)=2,4 (40*12%)=4 (75*12%)=9
Impozit pe profit 10*50%=5 (10- (10-
,8 (10-
Rez. dupa 2,4)*50%=3,8 4,8)*50%=2, 9)*50%=0,5
impozit ?i dob.: (10-5)=5
ded. (10-2,4- (10-4,8- (10-9-
Rentabilitatea 6
Rnot 3,8)=3,8 2,6)=2,6 0,5)=0,5
financiara: 5/100*100= 3,8/B0*100=4, 2,6/60*100=4 0,5/25*100=2
R, = RW,/CP 5% 75% ,33% %
Daca R e <d => R f se diminueaza pe masura ce îndatorarea creste. Efectul de levier are rol negativ. Se
vorbeste, în acest caz, de "efectul de maciuca".
Descompunerea rezultatului exploatarii
A) Efectul de levier pozitiv
Reluam una din ipotezele în care efectul de levier este pozitiv: Re = 16% > d =12; D/CP = 40/60 = 2/3
mil lei

Datorii Capitaluri Resurse totale

40 proprii 60 100
Rez. expl. înaintea
chelt. cu dob. şi
ded. 6,4(16%*40) 9,6(16%*60) 16
Cheltuieli
imp. cu 12%*40 = 4,8 4,8
dobanzile
Impozit pe profit (6,4-4,8)*50%=0,8 (9,6*50%)=4,8 5,6

39
Rez. dupa ded.
imp. şi
chelt. dob: (Rnei) (6,4-4,8-0,8)=0,8 (9,6-4,8)=4,8 (16-4,8-5,6)=5,6

R,= Rne/CP 0,8/60*100=1,33% 4,8/60*100=8% 5,6/60*100=9,33%

Descompunerea rezultatului in funcfie de datorii şi capitalurile proprii indica faptul ca datoriile adauga 1,33% la
rentabilitatea financiara a capitalurilor proprii de 8%, facand sa creasca rentabilitatea capitalului investit la 9,33%.

40
B) Efectul de levier negativ (efectul de maciuca).
Se reia ipoteza in care Re =10% < d =12% D/CP = 40/60 =2/3
mil lei

Datorii 40 Capital uri proprii Resurse

60 totale 100
Rez. expl. tnaintea (12%*4) = 4,8 (4- 6 10 4,8 (10-
ded. chelt. cu dob. ?i 4,8)*50%=-0,4 (6*50%)=3 (6-3)=3 4,8)*50%=
imp. Cheltuieli cu (4-4,8+0,4)=-0,4 2,6
dobanzile Impozit pe (10-4,8-
profit Rez. dupa 2,6)=2,6
ded. imp. şi chelt. -0,4/60*100=-0,66%
R, = Rnet/CP 3/60*100=5% 2,6/60*100
dob: (Rnei)
Rentabilitatea financiara a capitalului investit (total) în exploatare de=4,33%
4,33% se datoreaza Rf a capitalurilor
proprii de 5%, diminuata de Rf a imprumuturilor cu 0,66%, ca urmare a efectului de levier nefavorabil
(Re<d)
Efectul nefavorabil al îndatorarii asupra rentabilitatii financiare adauga
riscului economic o dimensiune specifica: riscul financiar. De aceea, este de dorit ca rata rentabilitatii
financiare sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii de pe piaţa, pentru a face mai atractiva investiţia în
tntreprinderea respectiva,decat în depozitele bancare, iar depasirea ratei de dobanda sa fie proportional cu
prima de risc pe care mediul economic al întreprinderii o prezinta investitorului. ,
Daca, la scaderea activitaţii, R e se diminueaza cu AR e, variatia corespunzatoare (scaderea) a lui Rf,
respectiv variatia riscului, va fi ARf, pusa în evidenţa direct prin relatia:

ΔRf=(1-I)[Re-ΔRe+DAT (Re-Δre-Rd]-(1-I)[Re+DAT (Re+Rd)

CP CP

de unde:
ΔRf=-(1-I) ΔRe(1+DAT)
CP
Deci, intensitatea scaderii rentabilitafii capitalurilor proprii (amplificarea riscului financiar) va fi cu atat
mai ridicata, cu cat raportul DAT/CP este mai mare. întrucat numaratorul raportului DAT/CP include
toate datoriile bancare, atat pe termen lung cat şi pe termen scurt, se poate face o descompunere astfel:

DAT=DTL+DTS
CP CP CP

în care DTL - datorii pe termen lung

DTS - datorii pe termen scurt
Daca RdTS reprezinta cota medie de dobanda la împrumuturile pe termen scurt şi RdTL cota medie de
dobanda la împrumuturile pe termen lung, formula rentabilitatii financiare nete devine:

Rf= (1-I)[re+(Re-Rdtl)DTL + (Re-Rdtl)DTS]

CP CP
Efectul de levier pe termen lung efectul de levier pe termen scurt

Aceasta formula evidenţiaza doua leviere financiare adesea independente, caci, ele corespund celor
doua moduri de finanţare distincte: credite bancare pe termen lung şi credite pe termen scurt.

41
Cum creditele pe termen scurt sunt acordate, in general, la o rata de dobanda mai mare decat cele pe
termen lung, aceasta dobanda risca sa depaseasca rentabilitatea economics a întreprinderii. In aceasta
situaţie, levierul pe termen scurt, ar putea avea o incidenţa negativa mai puternica decat influenţa
benefica a levierului pe termen lung, astfel incat rezultanta lor sa determine cresterea riscului financiar.
Daca finanţarea pe termen scurt are caracter permanent, pentru diminuarea riscului, se prefera cresterea
fondului de rulment - printr-o crestere a datoriilor pe termen lung - pentru finanţarea nevoilor temporare.
De aceea, unii autori recomanda descompunerea levierului pe cele doua componente, ca modalitate de
preintampinare sau de diminuare a riscului financiar.
Exista însa o dificultate practica in determinarea levierului pe termen scurt, la întreprinderile cu activitate
sezoniera. Raţionamentul porneste de la principiul potrivit caruia suma activului
(imobilizari+nevoia de fond de rulment+disponibilitaţi) este relativ stabila. Ori, aceasta este, în special,
valabila pentru imobilizari care sunt active aciclice, dar nu şi pentru nevoia de fond de rulment care, din
contra, este formata din activele ciclice şi sezoniere. Nevoia de fond de rulment cere, deci, doua
componente: o parte fixa, reprezentand nevoia de fond de rulment structurala, asimilata nevoilor
permanente şi finanţata din resurse stabile, şi o parte variabila conjuncturala, reprezentand nevoile
sezoniere, finanţata din credite pe termen scurt. De aceea, pentru a face comparabila rentabilitatea
activului pe termen lung (imobilizari) cu rentabilitatea activului pe termen scurt (NFR conjuncturala),
trebuie sa se ia în considerare valoarea medie a activelor. Altfel, separarea levierului în termen lung şi
scurt poate fi arbitrara. întrucat levierul pe termen scurt negativ reprezinta o sursa de risc semnificativa,
consideram necesar prezentarea unui exemplu ipotetic pentru ilustrarea modului de calcul.
Exemplul4
O societate comerciala produce şi comercializeaza apa minerals. Activul industrial imobilizat este de 250
miliarde lei şi nevoia de fond de rulment structurala de 80 miliarde lei. Activitatea este sezoniera şi NFR
conţuncturala se ridica la 100 miliarde lei, perioada de desfasurare a activitaţii fiind echivalenta cu o treime
dintr-un an. Finanţarea ei se realizeaza în totalitate prin credite bancare pe termen scurt, la o rata reala de
dobanda de 11.5%. Excedentul brut de exploatare al exerciţiului contabil este de 52 miliarde lei, iar
amortismentele in suma de 18 miliarde lei. Fondurile proprii sunt de 150 miliarde lei şi îndatorarea pe
termen lung se ridica la 150 miliarde lei
exploatare al exerciţiului contabil este de 52 miliarde lei, iar amortismentele in suma de 18 miliarde lei.
Fondurile proprii sunt de 150 miliarde lei şi îndatorarea pe termen lung se ridica la 150 miliarde lei
(R<fTL=9% în termeni reali). Cota de impozit pe profit 38%.
CalcuIam rentabilitatea bruta a activului economic, Re:
Re = (52-18)/(250+80) = 0.103x100 = 10.3% de unde:
(1-i)Re = (1-0.38)x10.3% = 6.39%
Adapind ca insuficienţa fondului de rulment financiar, finanţata în mod obisnuit din credite pe termen
scurt, influenţeaza levierul pe termen lung, trebuie calculat costul mediu ponderat al fondurilor
împrumutate pe termen lung (FRF=fondul de rulment financiar).
 Insuficienţa FRNG = 250(activ industrial)+80(NFR structurala)-150(fonduri proprii) -150(datorii pe
termen lung) = 30 miliarde lei finanţata din credite pe termen scurt
 Datoriile pe termen lung reprezinta 180 miliarde lei, adica 150 miliarde lei împrumuturi, plus 30
miliarde insuficienţa FRNG, iar datoriile pe termen scurt vor fi egale cu NFR conjuncturala medie,
adica 100x1/3 = 33 miliarde lei
(FRNG=fondul de rulment net global).
 Costul mediu ponderat al capitalurilor împrumutate pe termen lung Rdtl.devine:
Rdtl. = (150x9%+30x11.5%)/180 = 9.41 %
In fine, rata de rentabilitate neta a fondurilor proprii (Rf) va fi:
Rf= 0.62[0.103+(0.103-0.0941 )180/150+(0.103-0.115)33/150]
Rf = 0.62[0.103+0.01068-0.00264]
42
 Rf = 6.88%
Se observa ca influenta pozitiva a levierului pe termen lung este atenuata de levierul pe termen
scurt, care constituie o adevarata sursa de risc. In concluzie, efectul de levier poate fi ameliorat, prin
creşterea datoriilor pe termen lung la un cost de procurare mai mic decat rentabilitatea economics a
întreprinderii.
Este evident ca amplificarea efectului pozitiv al îndatorarii este posibila, în primul rand, prin
valorificarea cu randament superior a tuturor resurselor de care dispune întreprinderea, ea fiind interesata
sa asigure folosirea integrala şi eficienta a întregului capital, indiferent de provenienţa sa. Aceasta
presupune atat sporirea veniturilor, cat şi reducerea cheltuielilor în ansamblu, ceea ce se reflecta în cresterea
ratei rentabilitatii economice.
Dar, rentabilitatea , economica alaturi de rata dobanzii practicata la împrumuturile angajate, care
poate varia de la o perioada la alta sub influenţa mai multor factori, joaca rolul hotarator asupra efectului
de levier. Sub acest aspect, este deosebit de relevanta situaţia creata în economia noastra în aceasta faza
de tranziţie, în care rata dobanzii la creditele bancare a atins un nivel deosebit de inalt, coroborat cu
limitarea ofertei şi cresterea cererii de capital împrumutat.. In aceste condiţii, influenţa exercitata de rata
dobanzii asupra efectului de levier devine egal mai adesea negativa.
Totusi, chiar şi in cazul ratei inalte a dobanzii, deci a costului ridicat al capitalului împrumutat, se
poate obţine un efect de levier pozitiv prin selectarea judicioasa, in primul rand, de catre agenţii economici
a acţiunilor întreprinse finantate prin îndatorare, asigurandu-se astfel utilizarea cu eficienţa maxima şi
accelerarea rotaţiei întregului capital.
Pe de alta parte, conform relaţiei: (Re - Rd) DAT/CP, un factor determinant al marimii efectului de
levier este şi raportul de marime dintre capitalul împrumutat şi capitalul propriu de care dispune
intreprinderea. Daca vom considera ca acţiunea celorlalţi factori ramane constanta, un nivel mai ridicat,
sau mai scazut al acestui raport, va influenţa direct proportional asupra efectului de levier rezultat.
In aceiasi timp, însa, îndatorarea este o metoda riscanta pentru împrumutat, dar şi pentru
împrumutator. Din punct de vedere al întreprinderii care foloseste împrumuturi, îndatorarea comporta
riscul de a nu face faţa obligaţiilor de plata catre creditori (rambursari şi dobanzi), iar un volum mare al
datoriilor exigibile neonorate o poate face insolvabila, ducand-o la faliment şi pierderea capitalului
propriu. Acest aspect nefavorabil apare cu atat mai accentuat, cu cat proportiile capitalului împrumutat
şi dobanzile aferente sunt mai mari, iar rentabilitatea economica este mai redusa.
Analiza riscului financiar şi a efectului de levier ce însotesc apelul la îndatorare, prezinta un
interes major pentru optimizarea structurii financiare şi asigurarea viabilitaţii oricarei întreprinderi care
funcţioneaza în condiţiile unei autentice economii de piaţa.
Intrucat rentabilitatea financiara are la origine rentabilitatea economica şi este influenţata de
gradul de îndatorare, se poate stabili o relaţie de interdependent între eficienţa activului economic (Re),
gradul de remunerare al capitalurilor proprii (Rf) şi împrumutate (rata dobanzii: Rd), relaţie care se
fundamenteaza pe ideia finanţarii integrate a activului economic din capitalurile proprii şi împrumutate
(fig. nr. 4.2).
Eficienţa utilizarii activului economic (AE0) în cursul exerciţiului financiar se va reflecta la sfarsitul acestuia
în marimea profitului (calculat înaintea deducerii cheltuielilor cu dobanzile şi a impozitului pe profit =
EBIT) care asigura autofinanţarea creşterii (nete), plata dobanzilor şi remunerarea acţionarilor prin plata
dividendelor.
Profitul luat în calculul rentabilitaţii economice (sau excedentul brut înaintea deducerii impozitului şi
dobanzilor: EBIT în literatura anglo-saxona) se determine conform relaţiei:
EBIT = Venituri totale - Cheltuieli totale (exclusiv dobanzile şi impozitul pe profit)
In acest caz, rentabilitatea economica va fi:
Raeb= Excedentbrutdeexploatare în care AE0 = activ economic
Activ economic brut (Capital angajat)
43
(imobilizari+nevoia de fond de rulment+disponibilitaţi) la începutul exerciţiulului iar relaţia de
interdependent^ dintre Re, Rf şi Rd, se stabileste, pe baza mediei aritmetice ponderate, astfel:

44
Re=RfCPo +RdDATo
AEo AEo

unde:
Rf=_ Profitnet la sfarşitul exerciţiulii (P n i) si
_ CheltuiercudobanziletDobj)
Rd=
Capitaluri proportionale(CP 0) Datori initiale(DAT 0)
Pentru exemplificare, admitem cazul unei întreprinderi al carui bilanţ furnizeaza
urmatoarele informaţii (anexa A):
ANEXA A
Bilant la 31.XII N
mil lei

ACTIV N-1 N PASIV N-1 N

Imobilizari Active 570 510 Capital propriu 660 40 730
circulante* 150 520 Datorii 20 225
financiare** 75
Datorii de
exploatare
TOTAL 720 1030 TOTAL 720 1030
*) inclusiv activele de trezorerie **) inclusiv pasivele de trezorerie
Din contui de profit şi pierderi al exerciţiului (N) rezulta (mil. lei): cifra de afaceri
1380; cheltuieli pentru exploatare platibile 1115; cheltuieli cu amortizarile 25; dobanzi
75. Cota de impozit pe profit este de 38%.
Pentru determinarea rentabilitatii economice, se preiau informaţiile din (Anexa B)
bilanţul functional:
ANEXA B
Bilantul mil lei
functional

NEVOI N-1 N RESURSE N-1 N

Imobilizari NFR 570 510 Capital propriu 660 730
130 445 Datorii financiare 40 225
ACTIV ECONOMIC 700 955 TOTAL 700 955

EBIT = 1380 -1115 - 25 = 240 mil. lei.

Impozit pe profit = (240 - 75)x38% = 62,7 mil. lei; Profit net = 102,3 mil. lei
Calculul rentabilitatii economice şi al rentabilitaţii financiare (ca raport):
Re = 240-62,7 = 0,25328x100 = 25,328%
700

45
Rf =102.3 = 0,155x100 =15.5%
660
Rentabilitatea economica determinate ca medie aritmetica ponderata a
surselor de finanţare este:
Re = 0,155— + 1,875 40 =0.25328x 100=25.328%
700 700
in care Rd = 75 = 1,875x 100 = 187,5%
40
Intrucat rentabilitatea economica (25,328%) este mai mica decat rata
dobanzii (187,5%) îndatorarea are influenta nefavorabila asupra
rentabilitatii capitalurilor proprii, asa cum rezulta şi din formula
rentabilitaţii financiare cu evidenţierea efectului de levier.
Rf = 0,25328 + (0,25328 -1,875)40= 0,155
660
ef ect de levier=-0,09828
In concluzie, rentabilitatea unei întreprinderi nu poate fi apreciata
facand abstracţie de riscurile cu care ea se confrunta, riscuri
corespunzatoare ultimelor doua tipuri de renabilitate prezentate: riscul
economic, concretizat in efectul de levier operational (prezentat in
subcapitolul 2.4) şi riscul financiar, exprimat prin efectul de levier
negativ. Riscul financiar adanceste riscul economic, traducandu-se
printr-o mai mare vulnerabilitate a trezoreriei (la cheltuielile privind
dobanda adaugandu-se şi cele de rambursare a imprumuturilor), care în
final genereaza o incapacitate de plata a intreprinderii, adica riscul de
faliment (prezentat în subcapitolul 4.2).
Exemplul 5 rentabilitate , economica si
Pe baza datelor din Anexele I financiaracomercila
si II calculati ratele de
mil lei
Explicate N-2 N-1 N
Imobilizari brute 12972 17009 17414
• Amortizari 6432 8174 9250
Activ circulant brut 18247 20662 19538
diri care:
• Disponibilitaţi 1394 384 1291
NFR globala 16853 20278 20829
din care;
• In afara exploatarii -160 -728 -1697
Capitaluri proprii 8376 7064 6099
Dividende 211 0 0

46
 Situatia indicatorilor privind rezultatele mil lei
activitatii

ANEXA I
Indicatori N-2 N-1 N
Vanzari de marfuri 4211 2508 631
-Cumparari de marfuri 3666 1863 - 532
+ Variafia stocurilor de marfuri 100 164 -26

1) = Marja comerciala 645 481 73

Producţia vanduta (rata inflatiei) 75093 87458 85624
+ producţia stocata (9%) - (11%) - (11%)
850 1015 1249
2) = Productia exerciţiului 75243 86443 86873
- Cumparari de materii prime 54070 66011 61970 -
+ Variatia stocurilor de materii prime şi -12 3356 864
aproviz. 11 201 312
+ Subvenţii de exploatare
3) = Marja industrials 21172 239989 24351
4) = Marja bruta globala (1+3) 21817 24470 24424
- alte cumparari şi cheltuieli externe 9547 11742 11271
5) = Valoarea adaugata 12270 12728 13151
- Cheltuieli de personal 7100 7683 8193
- impozite şi taxe 1640 1798 1836
6) = Excedentul brut de exploatare 3530 3247 3124
- amortizari calculate (dotafii) 1092 2319 2121
- variatia provizioanelor de exploatare -109 60 -390
7) = Rezultatul exploatarii 2547 868 1393
- cheltuieli financiare 1454 2082 2296
+ venituri financiare 29 56 49
8) = Rezultatul curent înainte de impozitare 1122 -1158 -856
- Soldul exceptional al oper. de gestiune -215 -156 263
(cheltuieli - venituri) -6 0 -311
- Soldul exceptional al oper. de capital + 861 -766 -992
(cheltuieli - venituri) 285 0 131
- variatia provizioanelor reglementate
(provizioane calculate - reluari asupra proviz.)
- impozit pe profit
9) = Rezultatul exercitiului (net) 197 -236 55
Rezolvarea este prezentata în tabelele: 4.9; 4.10; 4.11 şi 4.12.

47
 a)Ratele de rentabilitate comerciala

Explicatii N-2 N-1 N

1)Rata marjei comerciale 645 =0.153 481=0.192 73=0.116
=marja comerciala 4211 2508 631
vanzari de mf.
2) Rata marjei brute de 3530 = 0.045 3247 = 0.036 3124 = 0.036
expl.=EBE 79304 89966 86255
CA

3) Rata marjei nete = 197 = 0.002 -236 = nesemnif 55 = 0.001

Rezultatul net 79304 89966 86255
CA

4)Rata marjei nete de 2547 = 0.032 868 = 0.009 1393 = 0.016

expl.: 79304 89966 86255
Rezultatul expl.
CA
5) Rata marjei brute de 2035= 0.026 1377 =0.015 483 =0.006
autofinanţare = CAF 79304 89966 86255
CA
Determinarea CAF 2035 1377 483
Excedentul brut de 3530 3247 3124
exploatare
+ Venituri financiare 29 56 49
2296
-Cheltuieli financiare 1454 2082 263
-Soldul exceptional al -215 -156
oper. de gestiune
-Impozit pe profit 285 0 131

6) Rata marjei asupra 3530 =0.288 3247 = 0.255 3124= 0.238

valorii adaugate = 12270 12728 13151
EBE
VA

Se observa o degradare generala a majoritatii ratelor, în cursul perioadei

analizate

48
 .b) Ratele de rentabilitate economica

Explicatii N-2 N-1 N

3530 3247 3124
a) Rentabilitatea activului =0.113 =0.086 =0.084
economic brut: 31219 37671 36952
Raeb= EBE
Activ economic
33530
b) Rentabilitatea economica =0.117 3247 =0.085 3124
=0.078
bruta 29985 38015 39940
Raeb= EBE .
Capital economic brut

c) Rentabilitatea economica neta: 2547 =0.108 868 =0.029 1393

=0.045
Rezultatul exploatarii 23553 29841 30690
en
' Capital economic net
Dupa o scadere semnificativa a ratelor de rentabilitate economica în exercrfiul (N-1), se constata o
relativa stabilitate în anul urmator. Comparand rezultatele obţinute cu rata inflaţiei, corespunzatoare
aceleiasi perioade, se constata o deteriorare importanta a situaţiei societaţii.
Determinarea capitalului economic si a activului economic
Mii lei
EXPLICATII N-2 N-1 N
Imobilizari pentru exploatare 12972 17009 17414
+NFRE 17013 21006 22526
=Capital economic 29985 38015 39940
-Imobilizari in afara exploatari

=Capital investit 29985 38015 39940

+NFRAE -160 -728 -1697
+Disponibilitati 1394 384 1291
=Activ economic brut (capital 31219 37671 36952
angajat)

c) Ratele de rentabilitate financiara

EXPLICATII N-2 N-1 N
1) Rentabilitatea financiara neta 197 =0.002 -236=n.s. 55 =0.01
=rezultatul net 8376 7064 6099
capitaluri proprii
2) Rentabilitatea financiara inainte de 1122 = 0.13 -1158 = n.s. -856=n.s.
impozitare 8376 7064 6099
=rezultatul curent inainte de impozitare
capitaluri proprii
2) Randamentul capital proprii 211 =0.22 0 = n.s. 0=n.s.
=Dividende 8376 7064 6099
capitaluri proprii

*} n.s. -> rata nesemnificativa

49
Daca în anul (N-2) se poate vorbi de o rentabilitate financiara (fie ea cat de mica), în urmatoarele exercitii
societatea lucrand în pierdere in (N-1)), sau cu un profit insuficient (în N), ratele devin nesemnificative. Se
remarca urmatorul fapt: rezultatul curent în exerciţiul (N-1) şi N este inferior rezultatuiui net, în timp ce în
exerciţiul (N-2) situaţia se prezinta invers. Aceasta se explica în special prin constituirea provizioanelor
reglementate în exercitiul (N-2) şi reluarilor asupra acestor provizioane în anul urmator. Aceasta
diminuare a provizioanelor se regaseste în variaţia negativa a capitalurilor proprii.

Ratele structurii financiare

Aceste rate caracterizeaza modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung şi pe

termen scurt, apreciaza importanţa îndatorarii asupra gestiunii financiare a întreprinderii, evidenţiind şi
principalele mutaţii intervenite în structura mijloacelor şi surselor, generate de schimbarile interne şi de
interacţiunea cu mediul economico-social.
Ratele structurii financiare cuprind, în sinteza, trei grupe:ratele echilibrului financiar;ratele de
îndatorare;ratele privind structura activului şi pasivului.

Ratele echilibrului financiar

Ratele echilibrului financiar sunt de fapt expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung
şi scurt şi a echilibrului functional, evidentiind existenţa sau inexistenţa fondului de rulment (FR), a nevoii
de fond de rulment (NFR) şi a trezoreriei nete (TN) (indicatori de echilibru financiar).
Din aceasta categorie fac parte ratele de finantare şi ratele de lichiditate.
A) Ratele de finanţare pun in evidenţa modalitaţile de finanţare a investiţiilor întreprinderii, investiţii
care pot fi: strategice, de exploatare şi de echilibru.
1) Rata de finantare a imobilizarilor sau Rata fondului de rulment evidenţiaza concepe de finanţare
ale imobilizarilor. Poate fi exprimata prin doua modalitati, dupa cum fondul de rulment este determinat
în optica funcţionala (fond de rulment functional: FRF, sau fond de rulment net global: FRNG), sau în
optica analizei lichiditate- exigibilitate (fond de rulment net: FRN sau financiar).
R Resurse durabile _ R Capitaluri permanente
FRF FRN
Active imobilizate brute Active imobilizate nete
O valoare supraunitara semnifica faptul ca ansamblul imobilizarilor este finantat din resursele durabile,
respectiv din capitalurile permanente. Aceasta rata exprima în termeni relativi un indicator echivalent
celui de fond de rulment în valoare absoluta.
Cresterea valorii raportului corespunde, teoretic, unei ameliorari a structurii de finanţare, iar diminuarea
lui exprima o deteriorare a situaţiei, cu excepţia cazului în care aceasta este voluntara şi datorata
stabilizarii structurilor financiare (reducerea capitalurilor proprii initial foarte ridicate, rambursarea
împrumuturilor neutilizate, etc.).
In termeni nominali, valoarea ratei nu reflecta întocmai realitatea, întrucat omogenitatea între
numarator şi numitor este adesea denaturata de inflatie.
De asemenea, poate fi determinate o rata referitoare la finanţarea proprie a imobilizarilor,
denumita.rata fondului de rulment propriu, sau rata de finanţare a capitalurilor proprii, care se doreste a
fi supraunitara.
Rfrpropriu= capitaluri proprii
Activele imobilizate brute
2) Rata autofinanţarii investitiilor (Raf), masoara partea investiţiilor autofinantate şi poate fi
exprimata cu ajutorul raportului:
Capacitatea de autofinantare (CAF)
Investitiile exerciţiului + Variatia nevoii de fond de rulment pentru exploatare

50
Daca valoarea raportului este mai mare decat 1, înseamna ca tntreprinderea are capacitate de
autofinanţare suficienta pentru a finanţa noile investitii precum şi creşterea nevoii de fond de rulment
pentru exploatare, generata de acestea.
3) Rata de investire (Rinv). determina, mai exact decat precedenta (RAF),proportia de investire a
întreprinderii, în cursul exercitiului, facand posibila aprecierea cresterii întreprinderii in raport cu politica
de investitii promovata.
Investire anuala
RINV== Valoarea adajgata

4) Rata finanţarii activului economic (RAE), comparand valoarea capitalului financiar, pune
în evidenţa echilibrul financiar functional, daca valoarea sa este supraunitara.
Rae= Resurse durabile = Resurse durabile
Nevoi stabile + NFR pentru exploatare Capital economic

Aceasta rata trebuie analizata in stransa corelaţie cu rata de finanţare a imobilizarilor. Astfel, daca
rata finanţarii activului economic este subunitara, iar rata de finanţare a imobilizarilor este supraunitara,
întreprinderea trebuie sa recurga la credite bancare curente pentru a putea finanţa excedentul nevoilor de
fond de rulment pentru exploatare în raport cu resursele durabile.
Se ridica urmatoarea problema: resursele durabile pot sa finanţeze ciclul de exploatare pentru
soluţionarea acestei probleme facem apel la analiza functionala, care confera nevoii de fond de
rulment pentru exploatare un caracter dual, corespunzator elementelor structurale şi conjuncturale. De
aceea, componenta structurala poate fi, în mod normal, finanţata de resursele stabile, în timp ce componenta
cnjuncturala (legata de sezonalitate, conjunctura economica, factori aleatori ai exploatarii, etc.)
trebuie finanţata din credite bancare curente.
5) Analiza echilibrului financiar functional (RAE) poate fi completata cu rata de finantare a nevoii de
fond de rulment pentru exploatare (RNFRE), care evidentiaza proporţia corespunzatoare din fondul de
rulment functional ce finanţeaza partea cea mai stabila a nevoilor de fond de rulment legate de
exploatare (stocurile).
RNFRE = Fond de rulment functional
Nevoia de fond de rulment pentru exploatare
Raportul se considera satisfacator daca fondul de rulment functional reprezinta aproximativ 2/3
din stocuri. Aceasta rata prezinta, în general, marele inconvenient de a compara un element static
(fondul de ruiment) cu un element fluctuant (stocurile).
6)Ratele de finantare bancara a exploatarii sau rata creditelor de trezorerie (Rct), complementara
cu rata de finanţare a nevoii de fond de rulment pentru exploatare, masoara gradul in care
intreprinderea angajeaza credite bancare pe termen scurt pentru a suplini capacitatea de autofinanţare a
investiţiilor de exploatare.
RCT = Credite de trezorerie
Nevoia de fond de rulment pentru exploatare
B) Ratele de lichiditate sau de trezorerie caracterizeaza situaţia financiara a întreprinderii, pornind
de la structura bilanţului financiar (etajul inferior al acestuia). In fapt, ratele masoara capacitatea de plata a
întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt.
Ratele de lichiditate sunt semnificative In cazul unei comparaţii între întreprinderile din acelasi sector sau
între ratele cronologice realizate de aceeasi întreprindere.
Gradul în care întreprinderea poate face faţa datoriilor pe termen scurt, este dat de un sistem de rate de
lichiditate, care cuprinde:
rata lichiditafii generale(globale);
rata lichiditapi reduse;
51
rata lichiditatfi imediate.
1) Rata lichiditaţii generale (RLG), sau rata capacitaţii de plata a ciclului de exploatare, reprezinta un mod
de exprimare relativa a fondului de rulment financiar.
Lichiditatea generala (globala) reflecta posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se
transforma într-un termen scurt în lichiditaţi pentru a satisface obligaţiile de plata exigibile. Lichiditatea
globala se apreciaza favorabila atunci cand rata lichiditaţii generale are o marime supraunitara (cuprinsa
între 2 şi 2,5)5

Rlg= Active cu lichiditate sub un an sau Active circulante

Pasive cu exigibilitate sub un an Datorii exigibile pe termen scurt
Valoarea supraunitara a ratei dovedeste ca, cel puţin pe termen scurt, întreprinderea are capacitatea
de a-şi achita datoriile exigibile. Aceasta constituie pentru banca, un grad de siguranţa, în acordarea noilor
credite, concretizat în existenţa unui fond de rulment financiar care ii permite întreprinderii sa faca faţa
incidentelor care apar în mişcarea activelor circulante, sau unor deteriorari în valoarea acestora. Cu cat
raportul este mai mare decat 1, cu atat mai mult întreprinderea este pusa la adapost de o insuficienţa de
trezorerie care ar putea fi provocata de rambursarea datoriilor la cererea creanţierilor.
Lichiditatea generala, însa, are o marja sporita de aproximare datorita numarului mare de variabile
care o influenţeaza cum ar fi: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rotaţia activelor
circulante, intensitatea sezonalitaţii, etc. De aceea, lichiditatea trebuie stabilita şi prin implicarea în analiza
a gradului de realizare a activelor, respectiv pasivelor circulante.
Rata lichiditaţii generale compara ansamblul lichiditaţilor potenţiale (active transformabile in
moneda pe termen scurt) cu exigibilitaile potentiale (datorii rambursabile pe termen scurt). Daca
lichiditaţile sunt mai mici decat exigibilitaţile potenţiale (RLG <1), înseamna ca datoriile exigibile pe termen
scurt nu sunt acoperite, în principiu, de capitalurile circulante, astfel ca fondul de rulment financiar a
devenit negativ. Aceasta situate sesizeaza faptul ca intreprinderea a imobilizat o parte din fondurile
provenite din creditele bancare pe termen scurt, ceea ce contravine regulilor de finanţare. Valoarea
subunitara a raportului nu prezinta pericol, în condiţiile in care gradul de lichiditate al activelor circulante
este mai mare decat cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Aceasta înseamna ca stocurile se
reduc treptat, pentru a putea achita datoriile exigibile pe termen scurt, fara a stanjeni continuitatea
producţiei, iar datoriile se reînnoiesc în mod constant.
In ceea ce priveste analiza evoluţiei lichiditaţii, nu este suficient ca raportul sa fie supraunitar, ci
este necesar ca sensul acesteia sa fie
crescator. O evoluţie descedenta a lichiditaţii ilustreaza o activitate în declin, creditorii trebuind sa fie
circumspecţi în acordarea de noi împrumuturi.
2) Rata lichiditaţii reduse (RLR) exprima capacitatea întreprinderii de a-si onora datoriile, pe termen
scurt, din create şi disponibilitaţi.
Rlr=Active lichidabile sub un an - Stocuri sau Creanţe + Disponibilita
Pasive exigibile sub un an Datorii exigibile pe termen scurt
Valoarea supraunitara a ratei evidenţiaza faptul ca stocurile nu sunt finanţate prin datorii pe termen scurt
(cel mult prin avansuri şi aconturi primite de la clienţi). In general, raportul este subunitar şi nu produce
dificultaţi, în condiţiile în care întreprinderea dispune de stocuri sanatoase şi previziuni de trezorerie corecte.
In teoria economica, sunt pareri potrivit carora o rata cuprinsa între 0,8 şi 1 ar reprezenta situaţia optima în
ceea ce priveşte solvabilitatea parţiala.
3) Rata lichiditafii imediate [Rli}, sau rata capacitaţii de plata imediata, caracterizeaza capacitatea de
rambursare instantanee a datoriilor,tinand cont de încasarile (disponibilitaţile) existente. Ea asigura
interfaţa elementelor cele mai lichide ale activului cu obligatiile imediat exigibile ale pasivului.

Rli= Disponibilita sau Lichidita

52
 Datorii imediat exigibile
Teoria economica apreciaza corespunzatoare o rata a lichiditaţii imediate mai mare decit 0,36. Capacitatea
de plata este o rezultanta a fluxurilor materiale şi baneşti, un efect şi o conditie a rotaţiei de ansamblu a
fondurilor şi a echilibrului financiar, fiind satisfacatoare-atunci cand firma dispune de lichiditaţi şi alte
valori transformabile imediat în moneda corespunzatoare acoperirii obligaţiilor scadente. Interpretarea
ratei implica şi alte informatii privind condiţiile de desfasurare a activitaţii. Desi, teoretic, o rata ridicata
indica o lichiditate ridicata, ea poate avea şi alte semnificaţii, cum ar fi, folosirea neeficienta a
resurselor disponibile. De asemenea, o valoare ridicata nu poate fi o garanţie a solvabilitatii, daca restul
activelor circulante are un grad redus de lichiditate. O valoare redusa a ratei de lichiditate imediata poate
fi compatibila cu menţinerea echilibrului financiar, daca întreprinderea minimizeaza valoarea încasarilor
sale, deţinand în schimb valori de plasament, creanţe, stocuri usor lichidabile în concordanta cu
exigibilitatea obligatiilor imediate.
Menţinerea capacitaţii de plata este rezultatul activitatii complexe desfaşurate de întreprindere
în sectoarele de aprovizionare, producţie, comercializare şi impune luarea unor masuri tehnice,
economice şi financiare, care sa asigure un circuit normal al capitalurilor.
Rata lichiditaţii imediate este un indicator puţin relevant, datorita instabilitatii încasarilor. De aceea,
capacitatea de plata reclama o corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor cu cele de încasare a
drepturilor banesti. Pentru a spori fiabilitatea analizei, trebuie luata în calcul viteza de rotate a
capitalurilor asa cum se procedeaza într-un subcapitol distinct intitulat "Ratele privind rotaţia capitalurilor".
Gradul în care întreprinderea face fata datoriilor totale este dat de rata solvabilitatii pe termen lung (
RSTL), exprimata prin raportul:
Activ total = Capitaluri proprii + Datorii totale
RsTL
= Datorii totale Datorii totale
Valoarea raportului mai mare decat 1,5 dovedeste ca întreprinderea are capacitatea de a-si achita obligate
baneşti, imediate şi îndepartate, faţa de terţi.
Intreprinderea poate fi solvabila chiar daca, la un moment dat, din lipsa de lichiditate nu prezinta
capacitate de plata. Solvabilitatea este generata de o activitate eficienta, iar lipsa capacitaţii de plata şi a
lichiditatii poate avea caracter temporar daca întreprinderea se bazeaza pe o solvabilitate generala.
Aceasta rata exprima în termeni relativi un indicator echivalent în valoare absoluta corespunzator activului
neangajat în datorii: situatia neta.
O valoare mai mica decat 1,5 evidenţiaza riscul de insolvabilitate pe care şi l-au asumat furnizorii de
fonduri puse la dispoziţia întreprinderii, risc evidenţiat si, în analiza echilibrului financiar, de valoarea
negativa a situaţiei nete. In cazul în care dificultatile financiare ale unei întreprinderi devin periodice
acestea pot pune în pericol echilibrele fundamentale şi pot afecta, atat imaginea firmei ce capata o reputatie
de "rau platnic", cat şi desfaşurarea activitatii viitoare.
Ratele de îndatorare
Ratele de îndatorare, dimensionate în optica analizei lichiditate-exigibilitate, evidentiaza importanta
îndatorarii asupra gestiunii financiare a întreprinderii. Comparand finanţarea externa prin datorii, cu
fondurile proprii, ratele pun în evidenţa componenţa datoriilor din pasiv, dar şi repartiţia capitalurilor
permanente între fondurile proprii şi cele împrumutate pe termen mediu şi lung.
Se pot stabili urmatoarele rate de îndatorare:
1) Coeficientul tolal de îndatorare sau "rata levierului" (L) reflecta gradul în care capitalurile proprii
asigura finanţarea activitatii întreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat şi ca o rata a autonomiei
financiare a întreprinderii, indicand gradul în care angajamentele sale, pe termen lung şi scurt, sunt
garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii
L=Datorii totale (termen lung şi scurt)
Capitaluri proprii

53
Cu cat rata levierului este mai mare decat unu, cu atat întreprinderea va depinde mai mult de creantierii
sai. Daca levierul este subunitar, banca va acorda in continuare imprumuturi în condiţii de garanţie sigura.
2) Rata datoriilor financiare (R DF) exprima gradul de îndatorare pe termen lung.
Rdf= Datorii financiare (termen lung şi mediu)
Capitaluri permanente
Intreprinderea poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen lung şi mediu, daca rata datoriilor
financiare este mai mica de 0.5.
3) Rata independent financiare a întreprinderii (RiF), complementara cu rata datoriilor financiare,
masoara ponderea capitalurilor proprii în ansamblulresurselor permanente.
RIF = Capitaluri proprii
Capitaluri permanente
In general, rata trebuie sa fie superioara sau cel puţin egala cu 0,5 din aceleasi considerente impuse de
normele bancare, în relaţiile de credit cu întreprinderea.
4) Rata capacitaţii de împrumut (R ci) compara resursele proprii cu împrumuturile contractate pe termen
lung.
RCI = Capitaluri proprii
Indatorarea la termen
In cazul în care resursele proprii sunt mai mici decat datoriile la termen, respectiv Rci < 1, capacitatea
teoretica de împrumut a întreprinderii este saturata. De aceea, normele bancare recomanda un raport
supraunitar.
5) Rata capacitatii de rambursare, sau rata acoperirii creditelor, exprima, teoretic, în numar de ani,
capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate imprumuturile contractate pe termen lung (RCRTL).
Rcrtl=Imprumuturi (termen lung
Capacitatea de autofinantare
Cu cat valoarea raportului este mai mica, cu atat mai mare (buna) va fi capacitatea de rambursare.
Intervalul maxim, impus de normele bancare, pentru rambursarea teoretica a împrumuturilor la termen
prin capacitatea de autofinanţare, reprezinta 3 ani, iar (RCRT) pentru rambursarea datoriilor totale
(termen lung şi scurt) 4 ani.
Rcrt=împrumuturi totale (termen lung şi scurt)
Capacitatea de autofinantare
6) Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (Rpc) pune in evidenţa capacitatea de plata a costului
îndatorarii, separand întreprinderile sanatoase de cele falimentare.
Rpc=Cheltuieli financiare
Excedent brut de exploatare
Daca raportul este mai mare decat 0,6 întreprinderea analizata se confrunta cu dificultati de gestiune
financiara riscand sa intre în stare de faliment.
7) Costul îndatorarii, sau rata medie a dobanzii (RDOB). poate fi exprimat prin raportul:
RDOB = Cheltuieli financiare
I mprumutun totale
In masura în care rata medie a dobanzii este inferioara ratei de rentabilitate economica a întreprinderii
analizate, îndatorarea favorizeaza finanţarea prin împrumuturi. In aceasta situaţie apare efectul de levier cu
influenţa benefica asupra rentabilitaţii capitalurilor proprii.
8) Ponderea creditelor curente în îndatorarea globala (RCc) exprima
alegerea realizata de întreprindere între împrumuturile pe termen mediu şi lung şi creditele bancare curente
(credite pe termen scurt).
Rcc=Credite bancare curente
Indatorare globala

54
O proportie mare a creditelor bancare curente în îndatorarea întreprinderii poate semnifica o situate de
vulnerabilitate care tine de tipul acestor resurse şi de costul lor ridicat.

Ratele privind structura activului si pasivului

Ratele referitoare la structura bilanţului contabil, sau ratele de structura patrimoniala, stabilesc ponderea
fiecarui post sau grupe de posturi de activ sau pasiv în totalul bilanţului, oferind posibilitatea exprimarii
bilanţului în procente. Important acestui demers consta în aceea ca permite identificarea
caracteristicilor majore ale structurii bilanţului şi ofera date cu privire la evoluţiile cele mai semnificative
în timp. Informaţiile privind situaţia financiara a întreprinderii vor fi edificatoare, mai ales, în cazul
analizelor comparative în timp şi spatiu.
A) Ratele privind structura activului sunt expresia simplificata a structurii productive a întreprinderii. Cele
mai semnificative ca valoare informativa dar şi frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:
1) Rata activelor imobilizate (RAI) masoara ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispoziţia
întreprinderii în mod permanent, in totalul activului.
x
RAI = Active imobilizate 100
Activ total
Datorita structurii diferite a activelor imobilizate, deci a gradului de investire a capitalului diferit, teoria şi
practica economica recomanda determinarea unor rate analitice:
a) Rata imobilizarilor corporate (Ric), are o marime determinate, tn general, de natura
activitaţii întreprinderii:
.
Ric = Imobilizari corporale x100
Activ total
Fiind dependentsade specificul activitati cat şi de caracteristicile tehnice ale întreprinderii, rata va
înregistra valori diferite de la o ramura la alta. Astfel, în ramurile industriei grele şi în cele care solicita
echipamente importante ca volum, rata înregistreza valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnica
slaba, rata imobilizarilor corporale este relativ redusa. Chiar şi pentru întreprinderile aparţinand
aceleiasi ramuri, rata este diferita, ea depinzand de strategia financiara a fiecareia precum şi de condiţiile
concrete în care-si desfasoara activitatea. Datorita incidenţei diferiţilor factori asupra ratei
imobilizarilor corporale, este foarte dificil de stabilit o marime de referinţa, o rata optima. Cu toate
acestea, specialisti apreciaza ca, pentru întreprinderi comparabile, rata imobilizarilor corporale arata în
ce masura firma va putea rezista unei crize economice, ştiut fiind faptul ca o imobilizare foarte ridicata a
capitalului în active fixe implica riscul netransformarii rapide a acestora în lichiditaţi. Cu cat valoarea
raportului este mai mare, cu atat mai greu întreprinderea va putea sa opereze o conversie în caz de
schimbare brusca a tehnicii sau a cerinţelor pietei, a preferinţelor consumatorilor, etc.
b) Rata imobilizarilor financiare (RIF). dependenta de legaturile financiare pe care
întreprinderea analizata le întreţine, în special, cu întreprinderile la care ea deţine participaţii la
capitalul social, se determina prin raportul:
RIF = Imobiliza ri financiare x 100
Activ total
Ca masura a politicii de investiţii financiare, marimea indicatorului este strans legata de marimea
întreprinderii. In practica financiara occidentala, aceasta se explica, prin valorile mici înregistrate de rata
imobilizarilor financiare la întreprinderile mici, respectiv valorile foarte ridicate în cazul holdingurilor.
Din considerente de egalitate bilanţiera, se poate calcula o rata mai puţin semnificativa pentru restul
imobilizarilor (necorporale plus alte valori): RRI= Alte valori imobilizate x100
Activ total
c) Rata activelor circulante (RAC). complementara cu rata activelor imobilizate, se calculeaza astfel:

55
RAC = Active ci rculante x100
Activ total
In procesul decizional sunt operative ratele analitice privind activele circulante: rata stocurilor, rata
creanţe\or comerciale, rata activelor de trezorerie (disponibilitaţi, valori mobiliare de plasament, etc.).
-Rata stocurilor (Rs) este influenţata de natura activitaţii întreprinderii cat
si de lungimea ciclului de exploatare.
Rs=Stocuri (Valori de exploatare) x100
Activ total
Rata stocurilor înregistreaza valori mai ridicate la întreprinderile din sfera producţiei şi cea a distribuţiei de
marfuri şi foarte scazute în sfera serviciilor. Fiind determinate direct şi de durata ciclului de exploatare, la
întreprinderile cu ciclu de exploatare lung, rata va fi mai ridicata şi invers. Nivelul stocurilor modificandu-
se sub influenţa factorilor cojţuncturali şi a cerinţelor pietei, interpretarea evoluţiei în timp a stocurilor
necesita corelarea cu nivelul cifrei de afaceri. în mod normal, indicele cifrei de afaceri trebuie sa depaseasca
indicele stocurilor, iar durata de reinoire a stocurilor prin cifra de afaceri sa fie cat mai mica (accelerarea
rotaţiei stocurilor).
Rata stocurilor poate fi, la randul ei, descompusa în rate analitice, în raport cu natura constitutive a stocurilor
(materii prime, producţie în curs de fabricate, produse finite, marfuri).
-Rata creantelor comerciale (Rc) reflecta politica comerciala a
întreprinderii şi este influenţata de natura clienţilor (populate, alte întreprinderi, etc.) şi de termenele de
plata pe care întreprinderea le acorda partenerilor exten din aval.
Creanţe comerciale
Rc = Creante comerciale x100
Activ total
Rata înregistreaza valori nesemnificative (sau nule) la întreprinderile aflate în contact direct cu clienţii care
realizeaza plata în numerar (comertul cu amanuntul, prestari de servicii catre populaţie etc.) şi valori mai
ridicate în cazul relaţiilor dintre întreprinderile cu decontari fara numerar.
-Rata activelor de trezorerie (RAT) reflecta ponderea disponibilitaţilor banesti şi valorilor mobiliare de
plasament în patrimoniul întreprinderii:
RAT = Activ de trezorerie X 100
Activ total
Valoarea ridicata a activelor de trezorerie reflecta o situaţie favorabila în teoria echilibrului financiar, daca
nivelul lor depaseste nivelul pasivelor de trezorerie. în caz contrar, întreprinderea face apel la credite
bancare curente pentru finanţarea nevoilor de exploatare.
B) Ratele privind structura pasivului, furnizand informaţii referitoare la structure resurselor
întreprinderii, definesc politica de finanţare a întreprinderii. Doua caracteristici majore ale politicii de
finanţare reţin în mod deosebit atenţia, respectiv stabilitatea resurselor şi autonomia financiara globala a
întreprinderii.
1)Rata care pune în evidenţa structura pe termen a pasivului este data de
raportul dintre capitalurile permanente şi pasivul total (ansamblul resurselor)si este un indicator global
referitor la stabilitatea finanţarii, purtand denumirea de rata stabilitapi financiare.
Rafg=Capitaluripermanente x100
Pasiv total
2) Pe de alta parte, repartitia între resursele proprii şi datoriile din pasivul
bilanţului este apreciata prin urmatoarele doua rate :
a) Rata autonomiei financiare globale (R AFG ) este un indicator global referitor la autonomia
financiara a întreprinderii apreciata în ansamblul finanţarii sale.
Capitaluri proprii
RAFG= x100
Pasiv total
56
 Fiind rezultatul politicii financiare promovate de fiecare întreprindere, valoarea indicatorului
poate sa difere de la o întreprindere la alta facand dificila stabilirea unui raport optim, a unei rate de
referinţa. Cu toate acestea, specialisti recomanda ca satisfacatoare, pentru echilibrul financiar, o rata mai
mare sau cel puţin egala cu 1/3, iar bancile folosesc ca prag minim o rata de 30% a activului net
(capitalurilor proprii) faţa de totalul pasivului.
b)Complementar cu aceesta se calculeaza rata de îndatorare globala
( RIG ) care masoara ponderea datoriilor, indiferent de durata şi originea lor, în patrimoniul întreprinderii:
Rig=Datorii total x100
Pasiv total
Aceasta rata.prin natura ei este subunitara, şi pe masura ce valoarea raportului se diminueaza îndatorarea
se reduce, respectiv autonomia financiara creste.
Intrucat ultimele doua rate (a şi b) dau o apreciere globala asupra independentei financiare a
întreprinderii, pentru a spori eficacitatea analizei se recomanda completarea lor cu ratele de îndatorare
(prezentate anterior).
Studii de caz:
 Presupunem urmatoarele situaţii:
Situaţia 1 :
o întreprindere neîndatorata;
o întreprindere cu datorii egale cu jumatate din capitalurile proprii;
o întreprindere cu datorii egale cu capitalurile proprii;
Rata rentabilitatii economice 20 %;
Rata medie a dobanzii 10% (în termeni reali);
Cota medie de impozit pe profit 39% (caz ipotetic);
Situaţia 2:
Rata rentabilitatii economice 7%;
Celelalte informaţii raman neschimbate;
Calculaţi rata rentabilitaţii financiare nete şi explicaţi efectul de levier al
îndatorarii.
 Structure simplificata a bilanţului unei întreprinderi încheiat la 31.12.N se prezinta în tabelul
BILANT încheiat la 31.12.N
mil lei

Activ N Pasiv N

Imobilizari nete 200 Capital uri proprii 250

Stocuri Clienţi 150 Datorii financiare pe termen lung şi mediu 50
Disponibilitati 150 Datorii de exploatare 150
100 Credite bancare curente 150
TOTAL 600 TOTAL 600
Alte informaţii (mil lei) privind exerciţiul N:
profitul inaintea deducerii cheltuielilor financiare şi a impozitului pe
profit: 240;
rata medie a dobanzii la creditele bancare: 10% (în termeni reali)
cota medie de impozit pe profit (pentru simplificare): 50%
Se cere:
a)Calculaţi rentabilitatea economica fi rentabilitatea financiara, pe baza datelor prezentate mai sus, şi
explicaţi efectul de levier al îndatorarii. In acest scop se va avea în vedere costul aparent al datoriilor

57
totale dupa deducerea impozitului aferent acestora (Cheltuieli financiare dupa deducerea
impozitului/ Datorii totale).
b)Intocmiţi bilanţul functional (care evidenţiaza imobilizariile, nevoia de fond de rulment şi
disponibilitatile în activ), stabiliţi pe baza acestuia rentabilitatea economica, rentabilitatea financiara şi
explicaţi, efectul de levier al îndatorarii, prin modificarile produse în structura rentabilitatii financiare.
Costul datoriilor utilizat în calculul rentabilitatii financiare va fi, în acest caz, costul real al datoriilor
bancare (Cheltuieli financiare dupa deducerea impozitului / Datorii bancare).
 Bilanţul unei societaţi comerciale la 31.12. N are structure prezentata in tabelul

BILANT
mil lei

Activ N-1 N Pasiv N-1 N

Imobilizari nete 7500 10000 Capital social 6000 6500
Stocuri 2000 2400 Rezerve 500 650
Clienţi 3500 5000 Rezultatul 250 400
Disponibilitaţi 200 350 exerciţiului
Credite bancare pe
termen lung 5400 6200
Datorii furnizori 1050 4000
TOTAL 13200 17750 TOTAL 13200 17750
Informatii complementare pentru exercitiul N :
1. excedentul brut de exploatare este egal cu 1550 mil. lei;
2. veniturile financiare (din dobanzi) sunt in suma de 530 mil. lei iar
cheltuielile financiare (din dobanzi) sunt de 1400 mil. lei;
3. impozitul pe profit reprezinta 200 mil. lei;
4. s-au contractat noi credite pe termen lung în valoare de 1000 mil. lei si
s-au rambursat în valoare de 200 mil. lei;
5. s-au achiziţionat noi utilaje industriale in valoare de 2580 mil. lei şi au
fost casate imobilizari corporale in suma de 80 mil. lei.
O parte din profitul net al execiţiului (N-1) a fost incorporat în rezerve, iar diferenţa s-a distribuit sub
forma de dividende. Se cere:
1. Sa se realizeze diagnosticul financiar prin sistemul de rate;
2. Sa se întocmeasca Tablou! de finanţare" şi sa se confrunte rezultatele oferite de acesta cu cele
obţinute prin analiza statica pe baza de bilanţ.
 societate comerciala vizeaza realizarea unei investitii de 100 mil. lei la 01.01 .N care ii va genera un
rezultat net de 20 mil. lei. Cota de impozit pe profit este de 38%. Alegerea modalitatii de finantare se
poate face între: finanţare totala prin fonduri proprii; finantare mixta, respectiv fonduri proprii 60 mil.
lei şi împrumuturi 40 mil. lei la o rata anuala de dobanda de 10%.
Stabiliti structura (modalitatea) optima de finance a investiţiei.
 Pe baza datelor din bilanţul contabil prezentat în tabelul şi a contului pe profit şi pierderi al
exerciţiului N (de la acelasi studiu de caz) determinati:
1. Rentabtlitatea economica, calculata ca raport dar şi prin relaţia mediei
aritmetice ponderata a surselor de capital.
2. Rentabilitatea financiara, calculata ca raport dar şi prin relaţia care
evidenţiaza efectul de levier.
3. Interpretaţi rezultatele obţinute.

58
Ratele privind rotatia capitalurilor
Analiza patrimoniala, desi evidenţiaza indicatorii semnificativi pentru aprecierea lichiditaţii
(FRF,NFR,TN), prezinta anumite limite, întrucat ea ofera informaţii statice cu valoare descriptiva
insuficiente pentru o judecata de fond şi nu furnizeaza nici o indicate privind comportamentul elementelor
din structura nevoii de fond de rulment.
Ratele de rotaţie, furnizand cele mai importante informatii calitative privind analiza bilanţului
financiar, sunt recomandate in analiza lichiditaţii, pentru completarea ratelor de trezorerie. Studiul lor este
logic în optica analizei lichiditate-exigibilitate care recomanda o marja de securitate, sub forma fondului de
rulment financiar, pentru absorbirea decalajelor (întarzierilor şi accelerator) ce pot apare la nivelul activelor
şi pasivelor sub un an.
Analiza ratelor de rotaţie permite aprecierea comportamentului fiecarei componente a nevoii de
fond de rulment, deoarece ratele masoara ritmul de reînnoire a elementelor patrimoniale, respectiv
lichiditatea stocurilor şi creanţelor comerciale pe de o parte şi exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de
alta parte. Ori evoluarea lichiditaţii activelor şi a exgibilitaţii datoriilor reprezinta un element esenţial şi
pentru aprecierea fondului de rulment.
Pentru analiza activelor şi pasivelor mai mici de un an, pot fi utilizate rate de rotate exprimate în numar
de rotaţii (kr = coeficient de rotaţie) dar şi în numar de zile (D=durata unui circuit de rotaţie a capitalurilor prin
cifra de afaceri). Relaţia de legatura între cele doua forme ale vitezei de rotaţie este data de raportul
Vz = 360 în care Vz reprezinta viteza exprimata în numar de zile.
Kr
Cifra de afaceri încorporeaza componentele valorice necesare pentru acoperirea cheltuielilor de
fabricate, reinoirea stocurilor de materiale, a masinilor şi utilajelor, pentru plata furnizorilor de materiale
şi echipamente, plata salariilor, rambursarea creditelor, cat şi pentru acoperirea altor nevoi de dezvoltare
şi stimulare a personalului, asociaţilor sau acţionarilor dupa caz. Drept urmare, fiecare element de activ va
fi reînnoit într-un interval de timp specific prin cifra de afaceri, iar fiecare datorie va fi achitata într-un
anumit timp prin componenta valorica corespunzatoare din cifra de afaceri, timpi numiţi durate de rotaţie
a capitalurilor prin cifra de afaceri.
Durata de rotaţie globala a capitalurilor (DR) exprima numarul de zile în care cifra de afaceri totala sau
anuala reînnoieşte activele sau achita datoriile, fiind data de relaţia:
Dr=Active (Datorii) totale x360
Cifra de afaceri totala
Ratele exprimate printr-un coeficient de rotaţie compara fluxurile înregistrate in contul de rezultate cu
soldurile din bilanţ. Rotaţia de ansamblu a capitalurilor în raport cu cifra de afaceri este data de raportul:
Kr= Cifra de afaceri totala
Active(Datorii) totale.
Kr=viteza de rotatie globala exprimata in numar de rotatii pe an

Viteza de rotaţie (numarul de rotaţii) calculate pentru fiecare element corespunzator activelor circulante,
respectiv datoriilor de exploatare (in cea mai mare parte datorii catre furnizori) se prezinta în continuare:
1) Pentru stocuri se poate calcula o viteza de rotaţie globala (Vr), in funcţie de cifra de afaceri şi valoarea
stocului mediu global reflectata în bilanţ:
Vr=Cifra de afaceri(fara TVA) în care, stocul mediu global poate fi Stoc mediu global calculat în doua moduri:
Stoc mediu global=Stoc initial + Stoc final .
2
Stocsf. trim I+Stocsf. trim Il + Stocsf. trim III+Stoc sf. trim IV
Stoc mediu global = 4

59
In scopul identificarii aspectelor favorabile, dar mai ales celor nefavorabile ale gestionarii resurselor, se
recomanda determinarea vitezei de rotaţie pe fiecare categorie de stoc, astfel:
Vrmarfuri+ Costul de cumparare al mafuri lor
Stocul mediu de marfuri
Vrmaterii prime=Materii prime cuprinse în vanzai (faraTVA)
Stocul mediu de materii prime
Vrproduse finite=Vanzari la cost de productie
Stocul mediu de produse finite
Aceasta rata stabileşte numarul de cicluri pe care stocul le descrie în medie în cursul unei perioade, Tinand cont
de ritmul operatiilor de aprovizionare, producţie şi vanzare. Numarul de rotatii ale diferitelor categorii de
stocuri difera în funcţie de natura activitaţii, cat şi de condiţiile de gestiune din întreprinderea respectiva.
Aplicarea acestor rate ridica adesea probleme tehnice datorate neomoge-nitaţii celor doi termeni de calcul,
motiv pentru care se recomanda exprimarea indicatorilor în preturi fara taxe, asigurandu-se astfel
comparabilitatea datelor.
2) Viteza de rotate a creanţelor (coeficientul) pune în evidenţa numarul reînnoirilor portofoliului mediu
de create, prin fluxul anual de vanzari.
Vr creante=Cifra de afaceri (inclusiv taxele
Valoarea medie a creantelor client şi conturile asimilate
Pentru a asigura comparabilitatea celor doua marimi luate în calcul, atat vanzarile, cat şi creanţele vor fi
exprimate în preturi care includ taxele (în special TV A).
3) Viteza de rotate a datoriilor catre furnizori evidenţiaza numarul de rotatii ale creditelor
furnizori, respectiv de reînnoire (achitate) a datoriilor catre furnizori, generate prin fluxurile de
aprovizionare:
Vr furnizori= Cumparari de marfuri şi alte cheltuieli exteme (inclusiv TVA)
Datorii fumizori şi conturi asimilate
Ratele exprimate în coeficienţi de rotaţie au o putere informativa redusa, ramanand totusi sub
aspectul conţinutului niste marimi abstracte, care nu redau în termeni concreţi realitatea economica.
Aceste limite pot fi depasite daca, în analiza financiara, se utilizeaza ratele de rotatie
exprimate în numar de zile. Fiind exprimate sub forma de marimi concrete (durata de rotaţie a
stocurilor, durata de încasare a clienţilor, de achitare a furnizorilor, ale celorlalte datorii ale
întreprinderii) şi oferind un grad ridicat de comparabilitate a marimilor realizate în perioadele
anterioare sau cu cele realizate de întreprinderi aparţinand diferitelor sectoare de activitate, ratele
exprimate sub forma duratelor de rotaţie au o putere informativa superioara tuturor indicatorilor
financiari utilizaţi în analiza (exprimaţi în marimi absolute dar şi în marimi relative).Pornind de la
relaţia de calcul ce exprima durata de rotaţie globala a capitalurilor prin cifra de afaceri, prin
descompunerea activului, respectiv a datoriilor în componentele valorice ale cifrei de afaceri, se
obţin durate de rotaţie specifice fiecarui element de activ sau de pasiv în raport cu ponderea
corespunzatoare din cifra de afaceri.
Active (Datori) x360 =360x Elemte de activ x componente valorice ale CA
Cifra de afaceri componente valorice Cifra de afaceri
Durata de rotatie globala Durata de rotatie specifice Rata de structura
Rata1xRata 2 Rata 1 Rata 2
Rata 1 exprima durata de rotatie a posturilor din bilanţ în raport cu cifra de afaceri, iar Rata 2 exprima
ponderea fiecarei componente valorice a cifrei de afaceri fata de cifra de afaceri anuala. Este o rata de
structura sau un coeficient de ponderare, deoarece pune în evidenţa structura costurilor întreprinderii.
Durata de rotate (Rata 1) poate fi exprimata şi în raport de cifra de afaceri totala prin relaţia:

Durata de rotatie = Element de activ x 360,

Cifra de afaceri totalaxP%
60
în care P% reprezinta ponderea componentei valorice corespunzatoare elementului de activ sau de datorie
în cifra de afaceri totala.
Prin înmulţirea duratei de rotaţie a fiecarui post bilanţier (Rata 1) cu rata de structura corespunzatoare (Rata
2) se obţin ratele cinetice.
Elementele de activ sau de datorie necesare dimensionarii ratelor cinetice reprezinta marimi medii ale
soldurilor din bilanţ, iar componentele valorice ale cifrei de afaceri se preiau din contul de profit şi pierdere.
Duratele de rotaţie ale capitaluriior întreprinderii în raport cu cifra de afaceri se prezinta de asemenea pe
principalele grupe bilanţiere: stocuri, clienfi, fumizori, alte elemente patrimoniale.
1) Duratele de rotate ale stocurilor, in funcţie de component^ta acestora pot fi: Durata de rotate a stocurilor
de materii prime şi materiale ( DMP )
DM P =M PX360
CA x m%
în careMP= valoarea consumurilor de materii prime si materiale de la terţi (bilanţ);
m%= ponderea consumurilor de la terţi în cifra de afaceri
Durata de rotaţie a stocurilor de produse in curs de fabricate (DCF):
Dcf=Pcfx360
CAx(m%+f%)
2

PCF= valoarea produselor în curs de fabricafle(bilanţ);

f%= ponderea cheltuielilor de fabricate (salarii, amortizari) în cifra de afaceri.

Durata de rotaţie a stocurilor de produse finite (DPF):
Dpf=Pfx360 . încare Pf= valoarea produselor finite (bilanţ);
CA x c%
c%=ponderea costului de producţie în cifra de afaceri.
Durata de rotaţie a stocurilor trebuie examinata în funcţie de natura activitaţii şi condiţie de gestiune.
Facand posibile comparaţiile sectoriale, aceste rate permit evidenţierea performanţelor întreprinderii în
materie de gestiune a stocurilor. De asemenea, evoluţia duratei de rotaţie trebuie examinata comparativ cu
evoluţia cifrei de afaceri, cresterea cifrei de afaceri antrenand inevitabil o majorare a stocurilor. Deci,
marimea stocurilor este esenţiala, ea reprezentand o componenta majora a nevoii de fond de rulment pentru
exploatare. încetinirea rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fara miscare sau cu mişcare lenta este un aspect
nefavorabil datorita dificultaţilor de transformare în lichiditaţi şi consecintelor negative asupra solvabilitatii
întreprinderii. O creştere exagerata a stocurilor poate proveni din cumparari speculative care pot reprezenta
în timp o buna afacere, desi pe moment mareste riscul de insolvabilitate. De aceea, analiza trebuie sa se faca
cu prudenţa, sa se identifice cauzele variaţiilor înregistrate, sa se aiba în vedere situatiile conjuncturale.
Pentru conducerea unei întreprinderi, indicatorii rotaţiei stocurilor prezinta o importanţa deosebita,
întrucat interesul acesteia este de a avea p rotaţie a stocurilor cat mai rapida posibil. Rotaţia stocurilor
depinde de o serie de factori -interni şi externi:
In categoria factorilor externi putem include : cojunctura economica, intervalul de timp acceptat de
furnizori pentru plata facturiior, etc.
In cadrul factorilor interni includem:
 durata ciclului de exploatare;
 complexitatea procesului tehnologic care influenţeaza marimea stocului de producţie în curs de execute;
 durata de viaţa a produsului;
 caracterul sezonier al productiei;
 particutaritatile produselor stocate (produsele alimentare sunt de regula perisabile, iar cele de tip
industrial se pot pastra o perioada mai îndelungata).
61
Analiza posibilitaţilor de accelerare a vitezei de rotate a stocurilor
presupune cercetarea cauzala pe cele trei faze ale ciclului de exploatare : aprovizionare, producţie sau
transformare şi comercializare.
Caile de accelerare a vitezei de rotaţie in faza aprovizionarii pot fi: aprovizionarea ritmica cu resurse
materiale ,dimensionarea optima a stocurilor de materii prime, materiale, obiecte de inventar. Realizarea
practica a acestor cai presupune urmatoarele masuri: aprovizionarea cu resurse materiale de la cele mai
apropiate surse şi cu mijloacele de transport cele mai economice; încheierea la timp şi respectarea
contractelor; reducerea pe cat posibil a perisabilitaţilor la materiale pe timpul transportului şi
depozitarii prin mecanizarea, automatizarea operatiilor privind incarcarea, descarcarea, îmbunatatirea
conditiilor de pastrare; înlaturarea supra şi subdimensionarii stocurilor de materii şi materiale şi a
programelor de aprovizionare; reducerea consumurilor specifice; asigurarea unei evidente operative şi clare a
materialelor şi urmarirea operativa a nivelului stocurilor extinderea calculelor de optimizare a stocurilor, etc.
In faza producţiei, caile de accelerare a vitezei de rotaţie vizeaza, in principiu, reducerea costurilor şi a
ciclului de fabricate.
Masurile practice care se impun pentru realizarea acestor obiective sunt: perfecţionarea şi modernizarea
tehnologiilor de fabricate; mecanizarea, automatizarea şi robotizarea proceselor de fabricate utilizarea
tuturor capacitaţilor de producţie, folosirea integrala a timpului de lucru, aprovizionarea raţionala a locurilor
de munca; cresterea coeficientului de schimburi, ridicarea calificarii personalului, încadrarea stricta in
normele de consum, eventual reducerea acestora acolo unde este posibil, dimensionarea corecta a stocurilor
de producţie neterminata, etc.
In faza comercializarii, accelerarea vitezei de rotatie presupune reducerea duratei de imobilizare a
capitalului circulant şi a nivelului stocurilor de produse finite. Masurile ce trebuie luate in aceasta faza
vizeaza:asigurarea ritmicitaţii desfacerii; respectarea clauzelor contractual; evitarea fabricarii unor produse
fara desfacere asigurata; reducerea timpului de sortare, ambalare, formare a loturilor livrabile; alegerea
celei mai avantajoase forme de decontare cu beneficiarii; urmarirea operativa a decontarii produselor;
evitarea expedierii în avans a produselor, etc.
Accelerarea vitezei de rotaţie are efecte favorabile asupra gestiunii financiare concretizate in eliberarea
unor resurse financiare (E) ce pot fi utilizate pentru noile investiţii în active fixe sau fructificate pe alte cai.
Relaţia de calcul este urmatoarea:
CA1
E(l) = (Dn - Dr0) x -ZZT = ± mii lei . în care
E(l) = eliberari (imobilizari) de resurse financiare;
Dr1 = durata de rotatie din perioada accelerarii;
Dro = durata de rotatie din perioada anterioara accelerarii;
C A 1 cifra de afaceri din perioada accelerarii.
Consecinţele încetinirii vitezei de rotaţie se concretizeaza în masa imobilizarilor de capitaluri (I),
cuantificata cu ajutorul aceleiasi relatii, (rezultatul pozitiv). Incetinirea este determinate, în principal, de
apariţia stocurilor supranecesare sau de reducerea cifrei de afaceri. Stocurile supranecesare, pe lînga
blocarile de capitaluri, genereaza şi alte efecte negative (costuri de stocare suplimentare, plata unor dobanzi
mai mari, degradarea unor valori materiale) cu consecinţe directe asupra capacitaţii de plata a întreprinderii.
2) Durata de încasare a clientilor ( Dr):
Dr= Cl x 360
CAxi% , în care Cl = valoarea creditelor clienţi (bilant);

i%= ponderea încasarilor în cifra de afaceri, inclusiv T.V.A (considerate 100 %).
Durata de încasare a clienţilor variaza în funcţie de importanţa, dar mai ales specificul întreprinderii,
astfel ca aprecierea ei trebuie facuta în raport cu duratele medii ale ramurilor din care fac parte
întreprinderile analizate. Astfel, daca durata medie de încasare a clienţilor este superioara normelor de
62
ramura situaţia este defavorabila (încetinirea vitezei de rotaţie), cazul contrar evidenţiind o situaţie favorabila
concretizata în reducerea duratei de încasare (accelerarea încasarilor) şi deci creşterea vitezei de rotaţie a
clientilor.
Marimea acestui indicator este influenţata de urmatorii factori:
 strategia întreprinderii furnizoare privind piaţa de desfacere. Astfel,
agenţii economici care urmaresc extinderea pietei vor acorda clienţilor un interval de plata mai mare,
comparativ cu concurenţii lor.
 natura clientelei. In acest sens; furnizorii pot acorda un interval de
plata mai mare întreprinderilor ce se aprovizioneaza regulat de la ei,
întreprinderilor din afara granitelor tarii daca acestea le stimuleaza
exportul precum şi agenţilor economici care prezinta garanţii materiale si financiare sanatoase.
 natura produselor. Durata de decontare va fi mai mica pentru marfurile
alimentare perisabile şi mult mai mare pentru echipamentele
industriale.
 conjunctura economica. în condiţii favorabile, furnizorii de produse finite manifesta tendinţa de
acordare a unor intervale de timp mai largi,iar în condiţii de instabilitate economica se iau masuri de
reducere a termenelor de decontare.
Durata medie de încasare a clienţilor reprezinta un instrument de politica economica şi financiara la
latitudinea agentului economic. Orice întreprindere va consimti la majorarea duratei numai în masura în care
vanzarile sporesc, iar vanzarile suplimentare sunt generatoare de profituri suplimentare.
Pentru a-şi asigura mijloacele de plata, întreprinderea trebuie sa promoveze o politica de
diminuare a creditelor acordate clienţilor sai, dar si de prelungire a termenelor de achitare a datoriilor catre
furnizori. In condiţiile în care durata de încasare a creanţelor este mai mica decat durata de achitare a
fumizorilor are loc o atragere de surse relativ gratuite din partea furnizorilor pentru finanţarea ciclului de
exploatare.
Prin urmare, viteza de rotaţie a furnizorilor se aprecieaza cu ajutorul duratei de achitare (plata) a
datoriilor fata de acestia.
3) Durata de achitare a furnizorilor (Dfz):

Dfz= Fz x 360. în care CA = cifra de afaceri (inclusiv T.V.A)

CAxm%
F2 =valoarea creditelor furnizori (bilanţ)
De asemenea, aprecierea realista a duratei de achitare a furnizorilor se face prin raportarea acesteia
la duratele medii ale ramurii. Daca durata medie a întreprinderii analizate este superioara normelor de
ramura, din care face parte intreprinderea analizata, situaţia este favorabila evidenţiind o ameliorare a
termenelor de plata numai daca este justificata de o solvabilitate convenabila şi comenzi regulate şi nu de
dificultaţi de trezorerie conducand la întarzierea platilor. Aceasta prelungire a termenelor de plata poate fi
considerate mai degraba un "termen de graţie" decat un termen de creditare. Durata de achitare a
furnizorilor, inferioara duratelor medii de ramura evidenţiaza o situaţie nefavorabila, care poate fi
datorata reducerii termenelor de plata consimtite de furnizori din cauza lipsei de solvabilitate a
tntreprinderii sau dezvoltarii economice slabe, şi nu datorita unei situaţii de trezorerie satisfacatoare
autorizand întreprinderea analizata sa plateasca mai rapid furnizorii. Variabilitatea vitezei de rotaţie a
furnizorilor depinde, în mare parte, de factorii enumeraţi la rotatia clientilor.
4) Alte durate de rotatie:
a) Durata de amortizare a activului imobilizat (Dam)):
Dam=Valoarea ramasa a imobilizailor x360
CAxa%
In care
63
a% = ponderea amortizarii în cifra de afaceri
b) Durata de rambursare a datoriilor financiare (DDf):
Ddf=Soldul datoriilor financiare x360
CA-Ra%
In care
Ra% = ponderea ratelor anuale în cifra de afaceri.
c) Durata de achitare a obligaţiilor fiscale (Dof):
Dof= Soldul obligatiilor fiscale x360
Cax0%
o% = ponderea obligatiilor fiscale în cifra de afaceri.
Pentru postul de activ "Disponibilitaţi" nu se calculeaza viteza de rotaţie, acestea (lichiditaţile) exprimand în
fapt rezultatul final al rotaţiei capitalurilor. De asemenea, nu se calculeaza viteza de rotatie nici pentru
capitalul propriu.acesta nefiind exigibil, decat în situaţii extreme. Rata cinetica va rezulta din ecuaţia
situaţiei nete: ACTIV - DATORII TOTALE.
Pe baza ratelor cinetice se poate intocmi Bilanţul intreprinderii sub forma ratelor cinetice, iar pe
baza lui pot fi dimensionati indicatorii echilibrului financiar lichiditate - exigibilitate exprimaţi în numar de
zile de recuperare a elementelor patrimoniale prin cifra de afaceri. Indicatorii financiari în marimi cinetice,
avand caracter dinamic, vor surprinde mai bine echilibrul financiar al întreprinderii, fapt pentru care sunt
recomandaţi în calculele de previziune financiara, în conditii de relativa stabilitate economica a întreprinderii
(nu intervin modificari sensibile în condiţie de exploatare ale întreprinderii şi în structura costurilor de
producţie). Convertirea marimilor cinetice în marimi absolute se face dupa relatia:
Indicator de echihbru financiar in marime absoluta= CAx Rata cinetica
360
Relatia de calcul prezentata mai sus devine fundamentals pentru calculele de previziune financiara
prin metoda normativa.
Metoda normativa, eliminand influenţa volumului specific de activitate, permite compararea
echilibrului financiar al întreprinderilor de marimi diferite. Aceasta metoda permite, de asemenea,
efectuarea unor simulari ale corelatiei (cifra de afaceri - echilibru financiar) din care se desprind concluzii
cu privire la politica financiara a întreprinderii, asigurand în acelasi timp o mai buna previzionare a
evolutiei fondului de rulment. Pentru orientarea politicilor financiare ale întreprinderilor, atat în faza de
constituire, cat şi în cea de functionare, se impune cunoasterea ratelor cinetice medii caracteristice
diferitelor ramuri şi subramuri economice, evident în conditii de stabilitate economica. Astfel, cunoasterea
ratelor cinetice privind nevoia de finantare a ciclului de exploatare va permite o clasificare a
întreprinderilor aparţinand diferitelor sectoare de activitate în functie de marimea ratelor. Evident, grupa cu
ratele cinetice cele mai ridicate va include întreprinderile apartinand sectoarelor cu stocuri mari sau cicluri
de exploatare foarte lungi (industria extractiva, lemnului, constructoare de masini, etc.) in timp ce
comertul cu amanuntul va grupa întreprinderile cu cele mai mici rate cinetice (maxim 15-30 zile) datorate
ciclului de exploatare scurt, care degaja o trezorerie disponibila, ca urmare a existentei creditelor- furnizori
mult mai mari decat creditele- client (aproape inexistente).
Exemplul 6
In vederea determinant ratelor de rotate a capitalurilor la o societate comerciala, prezentam în tabelul
,soldurile medii bilanţiere şi în tabelul structura cifrei de afaceri în exerciţie (N-1) şi N.
SOLDURILE MEDII BILANTIERE
mii lei
ACTIV N-1 N PAS1V N-1 N

64
ACTIVE IMOB1LEATE 2980427 16519995 CAPITALURI 2947104 16207036
ACTIVE CIRCULANTE 1449999 3464822 PROPRII Datorii 1.102.712 3.101.643
-Stocuri de materii prime 286685 459199 financiare mai mari
-Producfie în curs de de un an
execute 350016 858847 Datorii furnizori fi 380610 676138
-Produse finite 752309 1341901 conturi asimilate
-Creanţe clienţi şi conturi 50349 771741
asimilate
-Disponibilitafi 10640 33134

443042 1998481 4430426 19984817

7 financiare sunt 220540 mii lei in (N-1) si 516940 mii lei în N.
Ratele de rambursare a 6datoriilor

STRUCTURA CIFREI DE AFACERI

EXPLICATII N-1 % N %
CIFRA DE AFACERI 2532423 100 5662219 100
Materii prime şi alte cheltuieli 1118740 44,18 3310890 58,47
externe de exploatare
Impozite, taxe şi varsaminte 215032 8,49 354157 6,25
asimilate
Cheltuieli cu personalul 671322 26,51 1317404 23,27
Amortizari şi Provizioane 36576 1,44 60411 1,07
Impozit pe profitul aferent cifrei de 220681 8,72 278561 4,92
afaceri
Profitul net aferent cifrei de afaceri 270072 10,66 340796 6,02
Pe baza soldurilor medii şi a structurii cifrei de afaceri se întocmeste bilanţul exprimat sub forma ratelor
cinetice .

BILANTURILE EXPRIMATE SUB

FORMA RATELOR CICLICE
N-1 N
ACTIV R1 R2 R1xR R1 R2 R1xR2
2
Imobilizari 29335 1,4443 423,69 98445, 1,0669 1050,32
61
Stocuri de materii 92,25 44,18 40,75 49,93 58,47 29,19
prime
Producţie în curs de 85,56 58,15 49,75 77,3 70,64 54,6
execuţie
Produse finite 132,65 80,62 106,94 95,81 89,06 85,33
Creanţe clienţi şi 7,16 100 7,16 49,07 100 49,07
conturi asimilate
Disponibilitati 1,51 100 1,51 2,11 100 2,11
Total - - 629,8 - - 1270,62

N-1 N
PASIV R1 R2 R1x R2 R1 R2 R1xR2

65
Capitaluri proprii X X 418,95 X X 1030,43
Datorii financiare mai 1800 8,71 156,74 2160 9,129 197,20
mari de un an
Datorii furnizori şi 122,48 44,18 54,11 73,52 58,47 42,99
conturi asimilate
Total - - 629,8 - - 1270,62
Pe aceste date, principalii indicatorI ai echilibrului financiar vor avea urmatoarele marimi exprimate în numar
de zile de recuperare prin cifra de afaceri:
Pentru exerciţiul (N-1):
1) Fondul de rulment financiar=(Capitaluri proprii+Datorii financiare mai mari de un an) – Imobilizari
FRF = (418,95+156,74) - 423,69 = 152 zile
2) Nevoia de fond de rulment=(Stocuri+CreanJe) - Datorii catre furnizori)
NFR = (40,75+49,75+106,94+7,16) - 54,11 = 150,49 zile
3) Trezoreria neta = FRF - NFR
TN = 152-150,49 = 1,51 zile
Pentru exerciyul N:
FRF = -177,31 zile
NFR = -175,2 zile
TN =-2,11 zile
Astfel exprimate, aceste marimi cinetice reprezinta echivalentul indicatorilor financiari în valori absolute.
Exercifiul (N-1): Exerciţiul N:
FRF = 2532423X152= 1069245,2 mil lei FRF = -2788800,1 mii lei
360
NFR=2532423X150.49=1058623.1 mii lei NFR=-2755613.2 miilei
360
TN = -10622,1 mii lei TN = -33186,9 mii lei
Bilanţurile exprimate sub forma ratelor cinetice evidenţiaza mutatiile care au avut loc, în decursul
celor doua exerciţii, în cadrul duratelor de reinnoire a fiecarui element de activ, şi de achitare a fiecarei
datorii, prin cifra de afaceri. Astfel, se constata ca durata de amortizare a activului imobilizat creste aproape
de 2,5 ori concomitent cu cresterea capitalurilor proprii (situatia neta). Aceasta situaţie poate sa reflecte o
majorare propriu-zisa a imobilizarilor, sau poate fi consecinţa unor reevaluari a activelor corporate. Drept
urmare, aceasta din urma modificare nu influenţeaza echilibrul financiar pe termen lung, ea fiind operata
simultan în activul şi pasivul bilanţului.
Privita prin prisma numarului de zile a unei rotaţii, viteza de rotaţie a stocurilor (materiale,
producţie în curs de execuţie, produse finite) cunoaste fenomenul accelerarii în exerciţiul N fata de (N-1):
∆Dr = Dr1 - Dro =Sm1x360 – Sm0x360 =169.12-197.44=-28.32 zile
CAi CAo
în care:
∆Dr = variaţia duratei de rotaţie;
Smi (Smo) = stocul mediu în perioada accelerarii (anterioara);
CA1 (CAO) = cifra de afaceri în perioada accelerarii (anterioara).
Calculele efectuate ne arata ca în anul N faţa de (N-1) durata unei rotatii s-a redus cu 28,32 zile,
deci viteza de rotate a stocurilor a crescut. Aceasta reducere cu 28,32 zile a fost determinate de reducerea
stocurilor de materii prime şi produse finite cu 33,17 zile (11,56+21,61) influenţata negativ de cresterea
duratei stocurilor de producfie în curs de execuţie cu 4,85 zile. Factorii
care au generat aceasta situaţie sunt: modificarea soldului mediu al stocurilor şi modificarea cifrei de afaceri
(timpul nemodificandu-se, influenţa lui este nula):
66
∆Dr = ∆Sm + ∆CA
Influenţa modificarii soldului mediu al stocurilor (∆Sm):
∆Sm=Sm1x360 - Sm0 x 360 = 378,13-197,44= 180,69 zile
CAo CAo
Cresterea soldului mediu, cu 1270937 mii lei, influenţeaza negativ asupra duratei de rotaţie
determinand prelungirea acesteia cu 180,69 zile. Influenza modificarii cifrei de afaceri (∆CA):

∆CA= Sm1x360 - Sm0 x 360 = 169,12-378,13=-209,01 zile

CAo CAo

Se constata ca reducerea duratei unei rotaţii s-a realizat în exclusivitate pe seama cresterii cifrei de
afaceri al carei ritm (123,58%) depaseste ritmul de crestere al soldului mediu total (91,49%). Cresterea
considerabila a cifrei de afaceri anihileaza efectul nefavorabil al cresterii stocurilor asupra duratei de
rotaţie, determinand şi o reducere a acesteia cu 28,32 zile.
Consecinţele accelerarii vitezei de rotaţie se concretizeaza în eliberarile de resurse financiare (E) în suma de
445427,89 mii lei, adica:
E - (Dr1 - D,o) x CA1= -28,32x 5662219 = -445427,89 mii lei
360 360
Ca un aspect nefavorabil, sesizam creşterea duratei medii de încasare a clienţilor cu 41,91 zile şi
reducerea duratei de achitare a furnizorilor cu 11,12 zile. Aceasta situaţie, în care decalajele de încasari
nefavorabile (credite-clienfi) au crescut iar decalajele de plati favorabile (creditele-furnizori) s-au redus, a
determinat cresterea nevoii de fond de rulment. Deci, cresterea nevoii de fond de rulment este consecinta
încetinirii încasarilor şi a urgentarii platilor în exercifiul N faţa de (N-1). Aceste implicaţii ale marimilor
cinetice asupra echilibrului financiar se reflecta şi în modificarile indicatorilor financiari în marime absoluta.
Exemplul (ipotetic) urmator ilustreaza modul de determinare a nevoii de fond de rulment previzional
utilizand metoda normativa, care spre deosebire de metoda statica (analiza patrimoniala) se sprijina pe
urmatoarele principii:
 fiecare componenta a nevoii de fond de rulment este exprimata într-un
numar de zile corespunzator duratei de rotaţie a stocurilor, a
creanţelor şi a datoriilor. Astfel, fiecare întreprindere poate sa
cunoasca aproximativ duratele de reînnoire a stocurilor, sa estimeze
durata creditului consitit de clienţi, sau obţinut de la furnizori;
 fiecare componenta a nevoii de fond de rulment este exprimata în
numar de zile de vanzari (fara T.V.A) cu ajutorul unui coeficient ponderator, în scopul
omogenizarii calculelor.
 nevoia de fond de rulment exprimata, în prealabil, în numar de zile de
vanzari este, în final, transformata în valoare absoluta pentru a fi
comparata cu nevoia de fond de rulment statica oferita de studiul bilanţului financiar.
Exemplul 7.
O întreprindere produce şi vinde numai la comanda. Toate comenzile prezinta particularitatea de a fi
identice. Informaţiile privind intreprinderea respective se refera la:
1) Piaţa:
Producţia fabricate şi vanduta: .120 comenzi pe luna facturate la preţuri unitare de 12800 mii lei (fara
T.V.A). Producţia este continue pe 12 luni şi vanzarile nu sunt marcate de fenomenul sezonier.
2) Valori de exploatare:
Stocurile de materii prime de baza asigura consumul pentru doua luni întregi (60 zile).
Stocurile de materiale consumabile (alte materii prime şi furnituri), ca şi producţia în curs de fabricate, pot fi
neglijate.
67
Stocurile de produse finite vor asigura o luna de vanzari (30 zile).
Costul produselor finite nu va include decat cheltuielile variabile de fabricate (materii prime de baza,
alte materii prime, manopera directe, cheltuieli sociale calculate asupra manoperei directe).
3) Date cantitative privind fabricaţia şi costurile de producţie:
Costuri variabile (proportionate) de producţie angajate pentru fabricarea unei comenzi:
- materie prime de baza : 1300 kg la preţ unitar de 4 mii lei;
- alte materii prime şi furnituri: 800 mii pe total comanda;
- manopera directa de produce : 46 ore la 50 mii/h;
- cheltuieli sociale : 40% la manopera directa (procent ipotetic). Costul orar al manoperei directe tine
cont de concediile platite şi de toţi ceilalţi factori care pot influenza tariful pe ora de manopera
(absenteism, accidente de munca, somaj tehnic, etc).
Cheltuieli fixe lunare:
- salarii (remunerare bruta): 90000 mii lei;
- cheltuieli sociale 40% la salariile brute;
- cheltuieli fixe legate de structura : 1800000 mii lei.
4) Alte informatii (luna N este considerate luna de referinţa):
- calculele vor fi efectuate pe baza fluxurilor medii ale perioadei (începand cu 15 ale lunii N);
- personalul va primi pe data de 5 ale fiecarei luni (luna N+1) remunerarea sa pentru luna precedents (luna
N), iar cheltuielile sociale aferente acestor salarii vor fi achitate pe data de 15 ale lunii N+1;
- furnizorii de materii prime şi materiale vor fi platiţi dupa 60 de zile, pe data de 10 ale lunii urmatoare
expirarii acestui termen, data începerii termenului de creditare fiind fixata la 15 ale lunii în cursul careia
au loc cumpararile de materiale;
- cheltuielile fixe seminficative legate de structura vor fi platite, in medie,la 15 ale lunii urmatoare şi se
poate estima ca 50% din ele sunt supuse T.V.A;
- livrarile se realizeaza, în medie, pe 15 ale lunii, iar creditul consimtit de
întreprindere clienţilor sai este fixat la 60 de zile, termenul de încasare
fiind ultima zi din luna (N+2);
- taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului pentru fiecare comanda
este de 1089 mii lei, cu termen de plata pe data de 25 ale lunii
urmatoare(N+1).
Rezolvare:
Calculul costului unitar de producţie :
Materii prime directe : 1300 kg x 4 = 5200
Alte materii prime şi furnituri: 800
Man. directa de producţie : 46h x 50= 2300
Cheltuieli soc. aferente man. directe: 2300 x 40% = 920
Costuldeproductiealuneicomenzi =9220miilei
Activ circulant (nevoi) Zile Coeficient de Zile de vanzSri
ponderare (K) (fara TV A)
- Stocuride materii prime de baza 60(1) 0,40625(4) 24,38
- Stocuri de materiale consumabile neglijate
- Stocuri de produse finite 30(2) 0,7203125(5) 21,61
- Clienţide exploatere 75(3) 1,180(6) 88,5
134,49
Doua luni de stocaj, respectiv 60zile
O luna de vanzari, respectiv 30zile
3) 15 N+1 15 N+2 15 30

Crean ta medie luna

3OZ+3OZ+15Z=75Z
68
 4) K =costul unitar al mat.prime consumate (fara TVA)=1300x 4=
Pret de vanzare(fara TVA) unitar 12800
0,40625
5)K =cost de productie unitar =9220= 0,7203125
Pret de vanzare(fara TVA) unitar 12800
6)K=pret de vanzare (inclusiv TVA) =12800 x 1.18 =1,1180
Pret de vanzare (fara TVA) unitar 12800

Datorii de exploatare Zile Coeficient de Zile de vanzari

(resurse) ponderare (K) (f3ra TVA)
• Furnizori
- de materii prime directe 85(7) 0,479375(10) 40,75
- de materiale 85(7) 0,07375(11) 6,27
consumabile 30 0,1277343(12) 3,83
- cheltuieli fixe
• Manopera 20(8) 0,1796875(13) 3,59
- directa 20(8) 0,0585937(14) 1,17
- indirecta (fixa)
• Cheltuieli sociale 30(9) 0,071875(15) 2,16
- asupra manop. directe 30(9) 0,0234375(16) 0,70
- asupra manop. indirecte 40 0,0850781(17) 3.40
• T.V.A. de plata 61,87

7) 15 N+1 15 N+2 15 N+3 30 10 luna

datorie 30z+30z+15z+10z=85z .
medie

8) 15 N 30 N+1 5 luna

Datoria 15z+5z=20z
Medie

9) 15 N 30 N+1 15 luna
Datoria 15z+15z=30z
Medie

K= CostuI unitar al mat. prime consumate (inclusiv TVA) = 5200 x 1.18 =0,479375
Pret de vanzare (fara TV unitar 12800

69
K= CostuI unitaral mat.consumabile (inclusivTVA) = 1800 x 1,18 =0,07375
Pret de vanzare (fa-aTVA) unitar 12800

K=Costuri fixe unitare (inclusivTVA) =(750x1,18) + 750 = 0,1277343

Pret de vanzare (faraTVA) unitar 12800

Costuri fixe pe comanda: 180000= 1500 mii lei

120
Costuri fixe unitare supuse TVA : 1500 x 50% = 750 mii lei
2300 rt
=
K = Manopera directa / comanda 2300 =0,1796875
Preţ de vanzare (faraTVA) unitar 12800

K = Manopera indirecta / comanda = _750_ = 0,0585937

Pret de vanzare (faraTVA) unitar 12800
Manopera indirecta / comanda = 90000 = 750
120

K=Cheltuieli sociale asupra manoperei directe = 2300 x 40%=0,071875 Preţ de vanzare (faraTVA)
unitar 12800
K=Cheltuieli sociale asupra manoperei indirecte = 750x40% =0,0234375
Preţ de vanzare (faraTVA) unitar 12800
K= TVA de plata / comanda =1089 =0,00850781
Pret de vanzare (faraTVA) unitar 12800

Nevoia de fond de rulment normativa :

- în numar zile de vanzare (fara TVA):
134,49 - 61,87 = 72,62 zile necesare pentru reînnoirea nevoii de fond de rulment prin cifra vanzarilor
-în valoare absoluta:
12800x120 x 72,62=3718144 mii lei
30 zile

APRECIEREA RISCULUI DE FALIMENT

Complexitatea aspectelor pe care le implica conceptul de risc de faliment explica si varietatea

metodelor de diagnosticare de analiza a acestora: analiza lichiditate-exigibilitate, analiza ratelor, analiza
indinamica. Investigarea riscului de faliment permite evidentierea performantelor trecute ale intreprinderii
informand asupra viitorului acestuia. Intrucat rezultatele unei intreprinderi se degradeaza foarte re;pede
apare tot mai evidenta necesitatea unor informatii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment.
Organismele financiare internationale s-au preocupat tot mai mult de perfectionarea metodelor de evaluare a
riscului de faliment. Aceste metode se bazeaza pe tehnicile statistice ale analizei caracteristicile financiare.
O prima grupare a metodelor o reprezinta:

Metoda stocurilor
In teoria ec au fost elaborate o serie de metode bazate pe metoda stocurilor dintre care: modelul Altman,
metoda Holder si Conan, modelul bancii franceze.
Modelul Altman elaborat in SUA 1968 foloseste informatiile obtinute in urma studierii unui larg esantion de
firme atat din randul celor care au dat faliment cat si a celor care supravietuiesc. El a descoperit ca analiza
70
bazata pe mai multe variabile facuta cu ajutorul a 5 indicatori a permis prevederea a 75% din faliment cu 2
ani inaintea producerii lui.
Modelul Altman se prezinta astfel:
Z=1,2R1+1,4R2+3,3R3+0,6R4+1.0R5
Se calculeaza variabilele R1-R5 sunt indicatori economico financiari, iar constantele cu care sunt
amplificate sunt de natura statistica si exprima intr-o natura semnificativa ponderea sau importanta
variabilei in logica economica.
R1=capital circulant
Total activ
R1 ne arata ponderea capitalului circulant (active circulante-pasive circulante) in total activ. Cu cat situatia
este mai mare cu atat este mai buna.
R2=profitul reinvestit
Total activ
R2 o masura a capacitatii de finantare interna a intreprinderii. Cu cat situatia este mai mare cu atat este mai
buna.
R3=profitul inaintea platii dobanzilor si impozitul pe profit (RE)
Total activ
R3 are semnificatia unei rate de rentabilitate economica si este de dorit sa fie cat mai mare.
R4=capitalizarea bursiera
Datorii pe termen lung
R4 exprima gradul de indatorare a intreprinderii. Cu cat situatia este mai mare cu atat este mai buna.
R5=cifra de afaceri
Total activ
R5 exprima un indicator de eficienta a utilizarii activelor care exprima rotatia activului total prin cifra de
afaceri.
Din continutul acestor 5 indicatori rezulta ca nivelurile sunt cu atat mai bune cu cat se inregistreaza o
valoare absoluta mai mare , de aceea scorul Z se interpreteaza astfel:
Z<1,8 –situatia de faliment iminenta
Z> 3 – situatia este buna si banca poate avea incredere in intreprindere
Z> 1,8-3-situatia dificila cu performante vizibil scazute si apropiate de pragul de faliment.
Modelul Holder si Conan, se aplica intreprinderilor cu un nr de la 10-15 angajati. Se bazeaza pe analiza
lichiditate-exigibilitate. Modelul a fost stabilit pe un esantion de 190 intreprinderi din care jumatate au dat
faliment.
Z=0,34R1+0,22R2+0,16R3-0,16R4-0,10R5
R1=EBE
Datorii totale
R2= capitaluri permanente
Activ total
R3=activ circulant(-stocuri)
Activ total
R4= cheltuieli financiare
Cifra de afaceri
R5=cheltuieli cu personalul
Valoarea adaugata
Cu cat Zeste mai mica cu atat intreprinderea este mai vulnerabila.
Z>0,16 , intrep. este foarte buna , riscul de faliment este mai mic de 10%
Z<0,16, >0,1 situatia este buna, iar riscul de faliment 10-30%
Z>0,04,<0,1 intreprinderea este in alerta iar riscul de faliment 30-65%
71
Z>-0,05, <-0,04 este in pericol iar riscul de faliment 65-95%
Z<-0,05 esec total riscul de faliment mai mare de 95%

BUGETUL INTREPRINDERII
SISTEMUL BUGETAR AL INTREPRINDERII

A planifica, a prevedea necesarul de finantare si sursele de capital posibile de mobilizat, este esential
pentru viata unei intreprinderi. Intreprinderile occidentale nu intreprind nimic din punct de vedere
economic, tehnic fara a face o bugetare a acestor actiuni, indiferent de ampolarea si insemnatatea lor in
activitatea generala a intreprinderii.aceste preocupari sunt insotite, in mod firesc de cele privind respectarea
prevederilor propriului buget, evident pana la limita cand tocmai bugetul ar putea deveni o restrictie in
cresterea eficientei. Prin bugetarese stabilesc resursele si responsabilitatile pe fiecare centru de activitate.
Deci bugetul reprezinta previziunea cifrata a afectarilor de resurse si de responsabilitati pe centre de
activitati, in vederea realizarii cat mai eficiente a obiectivelor strategice ale intreprinderii.
Procesul bugetar are rolul de a orienta activitatea tuturor compartimentelor spre acelasi obiectiv:
rentabilitate, lichiditate, diminuarea riscurilor.
Bugetele se elaboreaza, in general pentru o perioada de un an. In tarile occidentale exista si bugete
cu periodicitate mai mare de un an (planul de finantare) dar si cu periodicitate mai mica de un an( bugetul
trezoreriei)
Sistemul planificarii financiare poate cuprinde 3 tipuri de bugete:
-bugetele de orientare generala
-bugetele anuale specifice pe diferite activitati ec;aprovizionare, productie desfacere
-bugetele rezultative pentru estimarea situatiei patrimoniale si monetare
Legatura sistematica dintre cele trei tipuri de bugete consta in elaborarea lor succesiva,pornind de la
planul strategic, continuand cu transpunerea anuala a acestuia in bugetele specifice pe activitati si
incheindu-se cu bugetele de trezorerie ca rezultanta concreta, monetara a previziunilor din toate celelalte
bugete.
In sistemul bugetar al intreprinderii exista bugete principale si bugete secundare.
Unele dintre aceste bugete au caracter imperativ iar altele orientative. Bugetele imperative interzic
responsabililor financiari si conducerii intreprinderii depasirea previziunilor bugetare. Acestea sunt, in
general, bugetul administratieisi bugetul investitiei. Celelalte sunt orientative, oferind posibilitatea corectarii
prevederilor initiale in functie de evolutia conditiilor concrete ulterioare.
In totalitatea sistemului bugetar, bugetul trezoreriei are o importanta deosebita, fiind bugetul
rezultativ si deci masura realismului prevederilor in toate celelalte bugete. Daca la nivelul acestui buget nu
se realizeaza echilibrul dintre incasari si plati, atunci el determina corectii asupra prevederilor din celelalte
bugete. Daca la nivelul acestui buget nu se realizeaza echilibrul dintre incasari si plati, atunci el determina
corelatii asupra revederilor din celelalte bugete. Bugetul trezoreriei, fiind consecinta tuturor bugetelor el
constituie o restrictie in procesul de planificare financiara, restrictie datorata necesitatii de asigurare
permannta a capacitatii de plata a intreprinderii.
Pentru rolul de atestare finala a constructiei echilibrate a intregului proces bugetar, bugetul
trezoreriei a beneficiat de o atentie speciala in cadrul previziunii trezoreriei.
Bugetul productiei
Bugetul productiei se constituie ca buget principal, esential pentru previziunea activitatii din anul viitor, iar
prevederile lui sunt determinate pentru dimensionarea celorlalte bugete.
In elaborarea bugetului productiei se parcurg trei etape:
1. previziunea cantitatilor de productie a se fabrica-planul de productire
2. previziunea costurilor de productie-antecalculatia
72
3. defalcarea prevederilor bugetare pe perioade de timp mai mici de un an si pe subunitatyi ale
intreprinderii
1. Elaborarea planului de productie
Planul de productie urmareste armonizarea prevedertilor comerciale cu capacitatea productiva a
intreprinderii, in conditiile satisfaceruu cat mai complete a prevederilor comerciale si a utilizarii depline a
capacitatii factorilor de productie.
In planul de productie se stabilesc cantitatile de produse previzionate a se fabrica in anul viitor (Qf), in
functie de cantitatea prevazuta a se vinde (Qv) si de variatia previzibila a stocurilor de produse in curs de
fabricatie si de produse finite, la inceputul (Si) si la sfarsitul (Sf) perioadei conform relatiei:
Qf=Qv-Si+Sf
Datele privind stocurile initiale sunt furnizate de contabilitate iar stocurile finale se planifica in functie de
cifra de afaceri planificata (CA1) si durata de rotatie planificata a acestor stocuri (Dr1). Durata de rotatie
planificata se determina in raport de durata efectiva ajustata in functie de previziunile anului de plan, in
sensul scurtarii sau prelungirii acesteia.
Stocurile finale de productie in curs de fabricatie (Sfpc) se determina astfel:
Sfpc=CA1 X Dr1pc
360
Dr1pc=soldul contului prod. in curs x 360
Chelt materiale+chelt de fabricatie
2
Dr1pc=durata de rotatie planificata a stocurilor de productie in curs de fabricatie
Stocurile finale de produse finite (Sfpf) sunt date de relatia:
Sfpf=CA1 x Dr1pf in care
360
Dr1pf=soldul contului prod.finite x 360
Costul de productie
Dr1pf= durata de rotatie plsanificata a stocurilor de produse finite
Indicatorul dominant in planificarea bugetaras este productia de vandut, urmatoarea etapa a planificarii va
fi dimensionarea productieu de fabricat.
Productia de fabricat trebuie raportata la capacitatea de productie disponibila a
întreprinderii, care se determina pornind de la structura de producţie existenta şi luand în calcul
prevederile pentru anul de plan din bugetui investiţiilor (cresteri previzionate ale capacitaţilor de
producţie sau iesiri ale acestora prin diferite modalitaţi: casari, vanzari, etc.). Daca în bugetui vanzarilor
cerinţa este de crestere a cifrei de afaceri, în bugetul producţiei condiţia programarii producţiei este
de "saturare" a capacitatilor instalate, respectiv de optimizare a utilizarii factorilor de produce, în
special a echipamentelor tehnologice şi a forjei de munca. Aceasta confruntare a necesitaţii cu
posibilitatea are în vedere o matrice tehnologica* a consumurilor normate de materiale, de manopera şi
de utilaje pentru fiecare produs de fabricat (fisa tehnologica de fabricate a produsului). Aceasta matrice
stabileste, pe fiecare fel de materie prima, pe fiecare treapta de calificare şi pe fiecare utilaj, normele de
consum în care se poate realiza producţia pe exemplul unei întreprinderi din industria constructoare de
masini.
consumuri specifice PRODUSE Preţuri unitare ale
Factori de A B C factorilor de producţie
d e p rod u c ţ i e
Materii prime şi preţ unitar de aproviz.
materiale pe categorii de materii
prime (lei / UM)
- Materie prima X Cant. X/A Cant. X / B Cant. X / C preţ aprovizionare / X
- Materie prima Y Cant. Y/A Cant. Y / B Cant. Y / C preţ aprovizionare / Y
- Materie prima Z Cant. Z/A Cant. Z / B Cant. Z / C preţ aprovizionare / Z

73
 Forţa de munca tarif orar pe categorii
fare - munca) de operaţii (lei/ora)
- prelucrare mecanica ore prel. / A ore prel. / B ore prel./C tarif / ora prelucrare
- frezare ore frez. / A ore frez. / B ore frez. / C tarif / ora frezare
- strunţire ore str. / A ore str. / B ore str. / C tarif / ora strunţire
- reglare, etc. ore regl./A ore regl. / B ore regl. / C tarif / ora reglare
Utilaje norma de amortizare
(ore - utilaj) orara pe categorii de
utilaje (%)
- strung ore str. / A ore str. / B ore str. / C norma amortizare
pentru strung / ora
-.freza, etc. ore frez./ A ore frez./ B ore frez./ C norma amortizare
pentru freza / ora

Totodata, realizarea programului de producţie impune anumite restrictii privind caracterul limitat al
factorilor de productie, atat sub aspectul volumului lor, cat şi al randamentului acestora. Daca restrictiile
se refera la volumul maxim al forjelor de produce ce poate fi angajat pentru anul viitor se au în vedere:
capacitatea de aprovizionare cu resurse materiale, volumul personalului angajat pe fiecare treapta de
calificare, numarul de utilaje care sa realizeze diferitele categorii de operaţii, etc.
Programul de producţie al întreprinderii trebuie, însa, realizat într-o solutie optimala. Funcţia de
optimizare este cea care evidenţiaza cum anume sa se îmbine, sa se armonizeze, utilizarea factorilor de
produce pentru a atinge obiectivul major al întreprinderii (cresterea rentabilitaţii şi implicit maximizarea
valorii întreprinderii). Corelarea cerinţei de crestere a cifrei de afaceri şi de maximizare a profitului, cu
capacitatea de producţie existenta şi previziunile pentru cresterea ei, evidenţiaza complexitatea
planificarii producţiei. Pentru rezolvarea acestei probleme se recurge adesea la tehnici de optimizare
(programare liniara, optimizarea stocurilor, etc.) şi la tehnici informatice (programe pe calculator).

Previziunea (antecalculatia) costurilor de producţie

Antecalculaţia costurilor reflecta dimensiunea efortului financiar pentru realizarea produselor stabilite în
programul de producţie, în condiţie normelor de consum ale factorilor de productie ai întreprinderii şi în
condiţiile unor cheltuieli generale planificate pentru anul viitor. De aceea, în antecalculaţie, principala
operatie o reprezinta separarea (identificarea) cheltuielilor directe pe produs (cu materiale, manopera)
de cele indirecte (cheltuieli indirecte de productie, cheltuieli generale de administratie, cheltuieli de
desfacere).
Antecalculatia costului de productie unitar se face pe articole de calculaţie, stabilite în functie de
separarea cheltuielilor directe şi indirecte în raport cu producţia.
Cheltuielile directe repartizate pe produse cuprind doua articole de calculaţie:
materiale directe (Md) calculabile în functfe de consumurile specifice de
materiale (cm) şi preturile unitare de aprovizionare (pa) în vigoare;
salarii directe (Sd) determinate în raport de consumurile de manopera
(cs) şi tarifele orare (th) în vigoare.
Cheltuielile indirecte, planificate independent de producţia fizica, se repartizeaza pe produse cu ajutorul
unor chei succesive de repartizare în raport cu un articol de cheltuieli directe semnificative sau în raport
cu o suma de articole de calculate reprezentative. Repartizarea cheltuielilor indirecte conduce la formarea
costului unitar de producţie şi în final a costului unitar complet.
Determinarea costului unitar complet presupune urmatoarele etape: 1) Calculul cheltuielilor directe:
Mdu = Cm X pa
Asigurari sociale = Sd x 25 %
Protecţie sociala = Sd x 5 %
74
2.Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie (cheltuieli de secţie
cuprinzand cheltuielile cu intreţinerea şi funcţionarea utilajelor si
cheltuielile generale secţiilor) folosind drept baza de repartizare
salariile directe (sau numarul orelor de manopera directa):
Cheltuieli indirecte de producţie (unitare) = Sdu x K,
. .. Total cheltuieli indirecte de producţie
undeK,= ----------------------------- - ------ —
Salam directe totale pe secţiei
3.Determinarea costului unitar de producţie (Cpu):
Cpu = Mdu + Sdu + Asigurari şi protecţie sociala pe unitatea de produs + Cheltuieli indirecte
de producţie unitare.
4.Repartizarea cheltuielilor generale de administrate (CGA), folosind
ca baza de repartizare costul de producţie aferent produselor fabricate:
CGAU = Cpu x K2
K2= Total cheltuieli generale de administrate
Total cost producţie
5.Repartizarea cheltuielilor de desfacere (CD), folosind drept cheie de
repartizare raportul acestora faţa de costul total de produce inclusiv
cheltuielile generale de administrate:
CDU = (Cpu + CGAU) x K3
. „ Total cheltuieli de desfacere
unde K3 = -----------------------------------
Total cost de producţiie + CGA
6.Determinarea costului complet unitar (Ccu):
Ccu = Cpu + CGAU + CDU
Cheltuielile în afara producţiei (CGA şi CD) pot fi repartizate folosind, dupa caz, şi alte baze de
repartizare: costul de producfie al produselor vandute; cifra de afaceri precum şi alte baze considerate
reprezentative.

PREVIZIUNEA TREZORERIEI
Trezoreria evidenţiaza rezultatul întregii activitaţi a întreprinderii şi modul de respectare a cerinţelor
echilibrului financiar.
In teoria echilibrului financiar al întreprinderii, trezoreria a fost definita ca surplusul resurselor de
finanţare ce se degaja din întreaga activitate economica, respectiv diferenţa dintre fondul de rulment şi
nevoia de fond de rulment (metoda ,,resurse - necesare"). Aceasta accepţiune, cu caracter mai mult
teoretic, fiind neoperaţionala pentru gestiunea eficienta a trezoreriei, poate fi înlocuita cu o definire în
termeni de active si pasive de trezorerie.
Deci
TREZORERIA = ACTIVE DE TREZORERIE - PASIVE DE TREZORERIE
TREZORERIA = LICHIDITATI + ACTIVE FINANCIARE - (SOLDUL CREDITOR AL CONTULUI
CURENT + CREDITE DE TREZORERIE + CREDITE DE SCONT)
In economiile occidentale, gestiunea trezoreriei are urmatoarele obiective:
- asigurarea disponibilitaţilor de finanţare (cresterea capitalului, credite pe termen lung, mediu şi
scurt) la cel mai mic cost real al acestora;
- cresterea operativitaţii încasarii creanţelor întreprinderii fara a afecta politica fata de clienţi;
-esalonarea echilibrata a scadenţelor obligaţiilor de plata ale întreprinderii;
- asigurarea trezoreriei la nivel zero (sold 0) în scopul evitarii costurilor de finanţare sau al celor de
oportunitate;
- plasarea excedentului de trezorerie, cat mai rentabil, cat mai puţin riscant şi cu cea mai buna
lichiditate.

75
 Elaborarea bugetului de trezorerie
Bugetul de trezorerie urmareste asigurarea permanenta a capacitaţii de plata a
întreprinderii, prin sincronizarea încasarilor cu platile. Nerealizarea acestui obiectiv, in
condiţii acceptabile, determina modificari in ansamblul bugetelor anuale, în ritmul
investitor, politica creditelor - clienti, etc. ", presupune doua faze mai importante şi
anume:
- previziunea încasarilor şi platilor;
- determinarea şi acoperirea soldurilor de trezorerie rezultate din compararea
încasarilor cu platile.
Fluxurile de încasari şi plati pot fi grupate în patru mari categorii:
a) fluxuri de exploatare, generate de operatiunile curente care includ:încasarile
din activitatea de exploatare (încasari din activitatea de baza, cat şi din alte
activitaţi, subvenţii de exploatare, alte încasari din exploatare) şi platile pentru
activitatea de exploatare (cumparari de materii prime şi materiale, impozite şi
taxe, cheltuieli salariale şi alte
cheltuieli de exploatare);
b) fluxuri de trezorerie in afara exploatarii, care includ încasarile şi platile
nelegate direct de activitatea de exploatare. Platile în afara exploatarii
includ si fluxurile anuale de "repartizare" a profitului întreprinderii între
participantii direcţi la viaţa economica a acesteia:stat (impozit pe
profit),salariaţi (participarea la profit) şi acţionari sau asociaţi (dividende);
c) fluxuri pur financiare, legate de operatie privind împrumuturiie
întreprinderii pe termen lung şi aportul actionarilor sau asociaţilor la creşterea
capitalului social;
d) fluxuri de investire si dezinvestire, ce cuprind încasarile din vanzarea
activelor imobilizate şi platile pentru achiziţionarea activelor fixe sau pentru
cumpararea titlurilor financiare.
Toate aceste fluxuri modifica zilnic nivelul conturilor bancare ale întreprinderii
antrenand o serie de decizii ale trezorierului întreprinderii. Acesta trebuie sa fie în
permanenta preocupat de acoperirea soldurilor de trezorerie. Aceasta operatiune (faza a
doua a elaborarii bugetului) presupune acoperirea prin credite pe termen scurt a
deficitului de trezorerie sau plasarea excedentului de trezorerie.
Orizontul de previziune al trezoreriei difera, în functie de scadenţele încasarilor şi
platilor întreprinderii cat şi de interesele acesteia. Astfel, daca încasarile şi platile sunt
trimestriale, şi întreprinderea urmareşete soldul anual al trezoreriei, periodicitatea
bugetului poate fi un an. Daca scadenta încasarilor şi platilor este lunara şi întreprinderea
urmareşte optimizarea structurii de finanţare pe termen scurt, orizontul de previziune
poate fi de cateva luni. In fine, cel mai frecvent, orizontul de timp este de ordinul zilelor
pana la o luna întocmindu-se, în acest caz, graficul zilnic al încasarilor şi platilor cu
scandente semidecadale, decadale şi chenzinale.
O previziune realista a trezoreriei presupune întocmirea unui buget anual cu
defalcare pe luni şi cu o detaliere pe saptamani pentru primele trei luni ale anului.
Aceasta previziune va fi actualizata în permanent. In cursul anului şi detaliata în funcţie
de necesitaţile întreprinderii.
BugetuI de trezorerie se elaboreaza pe baza a trei documente de evidenţa şi
previziune, respectiv: bilanţul exerciţiului încheiat, care reprezinta bilantul de
deschidere al perioadei de previziune, contul de rezultate previzional şi bilanţul
previzional. Trezoreria va fi determinate de fluxurile financiare ale perioadei de
previziune. (veniturile şi cheltuielile din contui de rezultate) şi de modificarea soldurilor
creanţelor şi datoriilor de la începutuI şi sfarsitul perioadei (bilanţul de deschidere şi
bilanţul previzional) conform relaţiilor:
Incasarile perioadei=creante initiale+venituri planificate ale perioadei –creante finale

76
Platile perioadei=datoriile initiael+cheltuieli planificate ale per.-datorii finale
In mod concret constructia bugetului de trezorerie urmareste cele doua faze, indiferent de
orizontul de previziune
Simb. Operatiuni financiare Orizonturi de pereviziune
Op. Luna 1 Luna 2 Luna 3 Luna Luna t
….
Faza 1 Previziunea incasarilor si paltilor
A Soldul initial al terzoreriei S0
B (+) incasari din activ. de exploatare:
incasari din activ. De baza
incasari din alte activitati
subventii de ezploatare
alte incasari din exploatare
C (-) plati pentru activitatea de exploatare:
cumparari materii prime si materiale
impozite si taxe
cheltuieli de personal
alte chelt. de exploatare
D Fluxul trezoreriei de exploatare
E (+) incasari in afara exploatarii
F (-) plati in afara exploatarii:
impozitul pe profit
participarea salariatilor la profit
dividende
alte plati
G Fluxul trezoreriei in afara exploatarii
H (+) incasari din activitatea financiara:
 venituri financiare
 crestere capital
 majorarea creditelor pe termen lung
 subventii pentru investitii
 alte incasari financiare
I (-) plati pentru activitatea financiara:
 cheltuieli financiare
 rambursarea creditelor pe termen lung
 alte plati financiare
J Fluxul operatiunilor financiare J=H-I
K (+) incasari din activitatea exceptionala:
 cesiunea imobilizarilor
 alte incasari exceptionale
L (-)plati pentru activitatea exceptionala:
 achizitionarea imobilizarilor
 alte plati exceptionale
M Fluxul operatiunilor exceptionale M=K-L
Faza Determinarea si acoperirea soldului de
2 trezorerie
a) determinarea soldului de trezorerie inainte
de acoperire
N Soldul de trezorerie inainte de acoperire
N=A+ D + G + J + M
b) acoperirea soldului de trezorerie

77
O Pasive de trezorerie:
 soldul creditor al contului curent
 credite noi de trezorerie
 credite noi de scont
P Costul creditelor
R Active de trezorerie:
 active financiare
 lichiditati
S Incasari din plasamente de trezorerie
T c) determinarea soldului final al trezoreriei
T=N+P(-S)

Previziunea incasarilor si platilor:; acoperirea soldului de trezorerie

Previziunea incasarilor, fiind fundamentata pe cifra vanzarilor, trebuie sa tina cont in

permanenta de repartizarea acestuia pe luni cat si de modificarile ce vor avea loc in
structura vanzarilor si gardul de solvabilitate al clientilor intreprinderii care vor influenta
decalajul intre termenele livrarilor si cele ale incasarilor. In fumctie de ramura
economica, intre momentul vanzarilor si cel al incasarilor corespunzatoare exista un
decalj de 30 pana la 90 de zile. Aceste decalaje determina o esalonare in timp a incasarii
veniturilor lunare ce se vor inscrie in bugetul trezoreriei.
Previziunea paltilor se face pornind de la previziunea cheltuielilor anuale si de
esalonarea previzibila a platilor aferente acestor cheltuieli. In principiu, previziunea
platilor se face asemanator cu cea a incasarilor, tinandu-se cont de natura diferita a
cheltuielilor care vor determina o serie de particularitati, atat in privinta previziunii
marimii lor anuale , cat si a esalonarii scadentelor de plata.
De exemplu aprovizionarile cu materiale se planifica in functie de stocurile existente si
de previziunea aprovizionarilor din programul de fabricatie sau de comercializarea
marfurilor. Scadenta platii aprovizionarilor se stabileste similar cu cea a incasarilor.

Cheltuielile de personal se planifica in functie de politica intreprinderii privind forta de

munca, in contextul obiectivelor financiare urmarite. Scadenta de plata a salariilor nete
este, de regula, chenzinala ,in timp ce plata cheltuielilor sociale este lunara.
Obligatiile fiscale se detrmina in functie de marimea veniturilor. Termenele de plata sunt
in general lunare. In previziunea platilor se mai tine cont si de scadentele previzibilae ale
platilor din celelalte bugete. Soldul trezoreriei, rezultat din compararea incasarilor si
platuilor, poate fi deficitar sau excedentar.
Deficitul previzionat al terzoreriei urmeaza a fi acoperit din credite noi de trezorerie sau
de scont, selectate in functie de marimea costului real al acestora. Inainte de apelarea la
credite noi se impun a fii luate unele masuri prin care: avansarea unor incasarisi amanarea
legala a unor plati : reducerea temporara a platilor prin renuntarea la efectuarea unor
cheltuieli: realizarea unor incasari din activitatea exceptionala, etc.
Excedentul previzional al trezoreriei poate fi consecinta unui fond de rulment prea mare
determinat de angajarea unor datorii pe termen lung fara o intrebuintare imediata . in al
doilea rand, excedentul de trezorerie poate proveni dintr-o nevoie a fondului de rumlent
mai mica decat fondul de rulment. Aceasta nevoie este determinata de scadenta mult mai

78
mare a platilor generate de activitatea de exploatare, decat cea a incasarilor. Trezorierul
intreprinderii va urmarii un plasament al excedentului de trezorerie in conditii de
rentabilitate ridicata, risc redus si lichiditate crescuta.
Costul creditelor angajate pentru acoperirea soldului de trezorerie genereaza plati
suplimentare care majoreaza necesarul de finantat, iar plasamentele de terzorerie sunt
aducatoare de venituri care majoreaza incasarile. De acea, la determinarea soldului final
de terzoreie se vor avea in vedere si aceste ultime influente.
Daca plasarea excedentului de lichiditati constituie un obiectiv cu o insemnatate
deosebita in activitatea trezoreriei, atunci reducerea cheltuielilor financiare, aferente
creditelor de trezorerie reprezinta o sarcina de baza a acestuia, realizabila prin:
 angajarea de credite numai atunci cand se justifica necesitatea lor
 alegerea creditelor care se adapteaza cel mai bine la situatia concreta din intreprindere
 obtinerea celor mai favorabile conditii de acordare a creditelor privind costul,
plafonul maxim si flexibilitatea creditului etc.
in concluzie activitatea trezoreriei, in stabilirea previziunilor de finantare poate fi
sintetizata in urmatoarele trei directii principale: evaluarea costului real al fiecarui credit
si stabilirea unei ierarhizari a imprumuturilor: cuantificarea efectelor disponibile dupa
natura lor: selectionarea surselor de finantare care genereaza cel mai redus cost al
finantari

79