Arhivele Naționale ale României

Sediul central al Arhivelor Naționale, monument istoric cod LMI B-II-m-B-18690, văzut din Parcul Cișmigiu

Arhivele Naționale ale României, denumite până în 1996 "Arhivele Statului", reprezintă principala
instituție de profil din România, având sediul în București. În prezent, director al Arhivelor Naționale
este Ioan Drăgan, începând cu iunie 2012. Instituția se află în subordinea Ministerului de Interne și
cuprinde 42 de filiale județene (servicii/birouri), câte una pentru fiecare județ al României și una a
Municipiului București.

Atribuții[modificare | modificare sursă]

În conformitate cu Legea 16/1996 (preconizată a fi modificată, din considerentul îmbunătățirii legii
existente și al racordării sale la legislația Uniunii Europene), Arhivele stabilesc norme ale activității
arhivistice; implementează măsuri pentru gestionarea arhivelor; preiau documente pentru Fondul
Arhivistic Național al României; inventariază, selecționează și conservă documentele deținute;
conservă documentele pe microfilm sau pe alte suporturi; administrează baza de date arhivistică;
editează periodicul Revista Arhivelor[1] și alte publicații de specialitate; asigură pregătirea și calificarea
arhiviștilor și arhivarilor prin Școala Națională de Pregătire Arhivistică; stabilește dacă un anumit
document aparține Fondului Arhivistic Național al României; autorizează mutarea temporară a anumitor
documente pentru scopuri științifice și culturale; ține legătura cu instituțiile de profil, pune în aplicare
convențiile internaționale în domeniu și participă la congresele și conferințele internaționale ale
arhiviștilor; de asemenea, asigură protecția documentelor din depozite.[2]
Legea definește Fondul Arhivistic Național ca "acte oficiale și particulare, diplomatice și consulare,
memorii, manuscrise, proclamații, chemări, afișe, planuri, schițe, hărți, pelicule cinematografice și alte
asemenea mărturii, matrice sigilare, precum și înregistrări foto, video, audio și informatice, cu valoare
istorică, realizate în țară sau de către creatori români din străinătate."[3]
Arhivele sunt afiliate la Consiliul Internațional al Arhivelor din 1954; au acorduri bilaterale cu instituțiile
de profil din Franța, Germania, Ungaria, Bulgaria, Republica Cehă, Republica Populară Chineză și alte
state.[4]
Sediul din București are două săli de studiu, precum și o sală de consultat microfilme, toate deschise în
zilele de lucru cercetătorilor. Documentele bisericești și cele familiale sunt adesea solicitate, ca și
documentele referitoare la istoria comunismului și la colectivizare și naționalizare. Documentele pot fi
de asemenea consultate la cele 42 de direcții județene ale Arhivelor.[5] De asemenea, la sediul central
se află o bibliotecă ce conține circa 70.000 de cărți și 50.000 de periodice, multe dintre ele rare și de
patrimoniu; la rândul său, fiecare filială județeană beneficiază de câte o bibliotecă proprie.[6]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Dimitrie Onciul, care între 1900 și 1923 a fost directorul Arhivelor Statului din București. Bronz de Mihai
Onofrei, 1926, în curtea sediului Arhivelor Naționale ale României din București

Până la începutul secolului al XVIII-lea, arhivele din Țările Române erau păstrate de către Cancelaria
domnească, autoritățile ecleziastice și de către demnitarii de diferite ranguri în cadrul ierarhiei boierești.
Cele mai vechi locuri de conservare a documentelor erau mănăstirile, care, fiind locuri considerate ca
sigure, păstrau și documente laice. Spre exemplu, se știe că în 1775 Mitropolia Bucureștilor avea în
păstrare o arhivă generală ce cuprindea documente private de tipul hotărniciilor.[7]
Arhivele din Țara Românească au luat ființă la 1 mai 1831, iar cele din Moldova la 1 ianuarie 1832, în
condițiile în care primele legi administrative moderne, Regulamentul Organic, au intrat în vigoare. După
Unirea Principatelor, în 1859, cele două instituții de arhivă s-au unit în octombrie 1862, conducerea lor
fiind asigurată de Direcția Generală a Arhivelor Statului cu sediul în București.[8]
În ce privește teritoriul Transilvaniei, autoritățile ungare și-au păstrat arhivele până în momentul în
care Regatul maghiar a fost desființat ca urmare a bătăliei de la Mohacs din 1526. După ce
Transilvania a intrat în componența Imperiului habsburgic la 1688, metodele de conservare a
documentelor s-au îmbunătățit. Atunci când Arhivele de Stat Maghiare au luat ființă în 1875, multe
dintre vechile arhive transilvănene au fost mutate la Budapesta. Astfel, la finele secolului al XIX-lea,
documentele referitoare la Transilvania, ca și cele din Banatși Bucovina, erau deja concentrate la
arhivele statale de la Budapesta (Országos Lévéltár) și Viena (Haus-, Hof- und Staatsarchiv).[7]
După primul război mondial, statul român și-a extins substanțial teritoriul și Arhive ale Statului au luat
ființă în 3 dintre provinciile noi ale României: la Cluj în 1920 pentru Transilvania,
la Cernăuți în 1924 pentru Bucovina și la Chișinău în 1925 pentru Basarabia. În 1925, o nouă lege
referitoare la Arhivele Statului a intrat în vigoare; instituția intra în subordinea Ministerului Educației
Publice. Constantin Moisil a fost director al instituției între 1923 și 1938, fiind urmat de Aurelian
Sacerdoțeanu între 1938 și 1953.[7]
În 1951, în timpul perioadei comuniste, Direcția Arhivelor Statului a trecut sub controlul Ministerului
Afacerilor Interne și modelul sovietic de organizare a fost adoptat. O nouă lege a Arhivelor a intrat în
vigoare în 1996, ca urmare a căderii regimului comunist din România la 1989.[7]Un nou proiect de lege
a Arhivelor, care se dorește să racordeze instituția Arhivelor Naționale la realitățile europene, a fost
înaintat spre aprobare și aflat în dezbaterea Parlamentului încă din 2008,însă adoptarea sa întârzie.
În 19 octombrie 2009, Arhivele Naționale ale României au pus la dispoziția publicului inventarul Secției
Organizatorice – „Dosare-Anexe” (1950-1989) din cadrul Fondului C.C. al Partidului Comunist
Român[9].
Începând din august 2014, pe site-ul www.arhivelenationale.ro au început să fie introduse inventare ale
fondurilor și colecțiilor administrate de către Arhivele Naționale. Procesul este în derulare, până în
prezent fiind postate aproape 500 de inventare[1].

Directori ai Arhivelor românești[modificare | modificare sursă]

 Gheorghe Asachi: 1832-1849, 1857-1858
 Ion Heliade-Rădulescu: 1843-1848, în Țara Românească
 Grigore Alexandrescu: 1849-1854, în Țara Românească
 Gheorghe Sion: 1855-1856, în Țara Românească
 Vasile Alecsandri: 1860-1863
 Cezar Bolliac: 1864-1866
 Constantin D. Aricescu: 1869-1870, 1871-1876
 Bogdan Petriceicu Hasdeu: 1876-1900
 Dimitrie Onciul: 1900-1923
 Constantin Moisil: 1923-1938
 Aurelian Sacerdoțeanu: 1938-1953
 Dorin Dobrincu: iulie 2007 - 15 iunie 2012[10][11]
 Ioan Drăgan: din iunie 2012
 Instituţia Arhivelor Naţionale ale României are în componenţă 43 de
structuri care oferă servicii în privinţa eliberării de extrase şi copii ale
actelor aflate în administrare. Pentru eliberarea de acte deţinute de
Arhivele Naţionale ale României vă puteţi adresa:
 În Bucureşti:
Biroul Relaţii cu Publicul din cadrul Serviciului Arhive Naționale Istorice
Centrale al Arhivelor Naţionale (șef birou: Rodica NEAGU)
Serviciul Municipiului Bucureşti al Arhivelor Naționale (șef serviciu: Marcel
VARGA)
Biroul Judeţean Ilfov al Arhivelor Naţionale (șef birou: dr. Cristina Dina
ȚINEGHE)
 Pentru celelalte judeţe accesaţi pagina dedicată arhivelor judeţene.
 Cererile pentru eliberarea actelor vor fi depuse la Biroul de Relaţii cu
Publicul al serviciului/biroului teritorial care are în administrare
documentele.
  Exemplu: Pentru eliberarea de acte de proprietate ale unor terenuri aflate
pe raza judeţului Constanţa vă veţi adresa Serviciului Judeţean Constanţa
al Arhivelor Naţionale.

175 de ani de existență a Arhivelor Naționale, 5 noiembrie 2006, Costin Anghel, Mihai Stirbu, Jurnalul
Național

Una dintre cele mai importante institutii ale Romaniei, Arhivele Nationale, aniverseaza 175 de
ani de cand Al.I. Cuza a unit arhivele Moldovei si Munteniei, luand fiinta astfel Arhivele
Nationale.
Putini oameni au privilegiul de a fi in permanenta in contact cu istoria neamului romanesc asa
cum sunt specialistii de la Arhivele Nationale. Datorita studiului lor asiduu, romanii au sansa
de a-si cunoaste istoria asa cum este ea de fapt, istoria reala. Aniversarea a 175 de ani de
existenta a Arhivelor Nationale este un eveniment pe care nu-l puteam rata.
ISTORIC. Formula moderna a organizarii arhivelor ca institutie isi are inceputurile in Tara
Romaneasca si Moldova, in anii 1831-1832. Dupa unificarea celor doua principate, la 31
octombrie 1862 se constituie institutia Arhivelor Statului, prin subordonarea Arhivelor iesene
celor de la Bucuresti, in cadrul Ministerului Justitiei, Cultelor si Instructiunii Publice. Noua
organizare avea la baza principiul separarii documentelor in documente cu valoare istorica si
documente cu valoare practica. In 1872 a intrat in vigoare Regulamentul Arhivelor Statului,
care a functionat pana in 1925.
In 1925 a fost adoptata o noua lege de functionare a Arhivelor Statului, care prevedea
constituirea, pe langa Directia Generala cu sediul la Bucuresti, a directiilor regionale de arhive.
Toate autoritatile publice aveau obligatia de a depune la Arhivele Statului materialele
arhivistice cu o vechime mai mare de 30 de ani. Institutia era subordonata Ministerului
Instructiunii Publice si era condusa de catre un director general.
Prin Decretul numarul 17 din 1951, Directia Arhivelor Statului a fost reorganizata si trecuta in
subordinea Ministerului Afacerilor Interne, infiintandu-se totodata directii judetene ale Arhivelor
pe intreg teritoriul tarii.
PREZENT. Arhivele Nationale, conduse de un director general, au un aparat central si un
numar de 42 de directii judetene. Cea mai importanta structura a Arhivelor Nationale este
Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale (DANIC). Aceasta directie administreaza qvasi-
totalitatea documentelor cu valoare istorica, prin intermediul serviciilor ce i se subordoneaza:
Arhive feudale, personale si colectii, Arhive administrative si culturale, Arhive economice si
Arhive contemporane (aceasta din urma structura a fost creata dupa 1990, avand ca obiect de
activitate preluarea si prelucrarea arhivelor care au apartinut Partidului Comunist Roman).
Arhivele Nationale ale Romaniei au in administrare 370.000 de metri liniari de documente,
grupate in aproximativ 36.000 de fonduri si colectii.

SERBARI. Arhivele Nationale ale Romaniei au organizat in zilele de luni si marti o serie de
manifestari dedicate implinirii a 175 de ani de la crearea institutiei. La evenimente au participat
arhivisti si istorici romani, reprezentanti ai Arhivelor din Franta, Germania, Ungaria, Polonia,
Cehia, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Turcia, precum si oficiali ai forurilor arhivistice
internationale. Cuvantul de deschidere i-a apartinut prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu,
directorul general al Arhivelor Nationale ale Romaniei. Acesta a sustinut ideea ca "Arhivele
Nationale trebuie sa depuna un efort constant de mentinere in atentia publicului, in special a
celui tanar, a momentelor esentiale ale construirii identitatii nationale romanesti si de
promovare a marilor repere politice, sociale si culturale care jaloneaza istoria Romaniei." Dupa
discursurile invitatilor straini a avut loc vernisajul expozitiilor "De la Arhiva Statului la Arhivele
Nationale" si "Din tezaurul Arhivelor". Seria manifestarilor s-a incheiat in ziua de marti cu
dezbaterea internationala "Arhivele si societatea contemporana"
 Sărbătoarea Arhivelor, 28 octombrie 2005, Costin Anghel, Mihai Stirbu, Jurnalul Național

Arhivele Nationale, una dintre cele mai importante institutii romanesti, isi aniverseaza ziua la
31 octombrie. De-a lungul timpului, la sefia institutiei s-a perindat o serie de personalitati, care
au avut un rol deosebit in dezvoltarea Arhivelor Nationale.

Arhivele Statului au luat fiinta in Tara Romaneasca la 1 mai 1831 si in Moldova la 1 ianuarie
1832, ca urmare a punerii in aplicare a Regulamentelor Organice. De-a lungul a peste 17
decenii, "Arhivele Statului", asa cum au purtat denumirea mult timp, au fost conduse de
personalitati importante, care astazi isi gasesc locul de onoare in Galeria Directorilor Generali
de la sediul central, de pe Bulevardul Regina Elisabeta.

UN PIC DE ISTORIE. In Tara Romaneasca, cel dintai arhivar al statului a fost Iordache Rasti
(1831-1837). El este cel care a organizat primele depozite si s-a ingrijit de ordonarea
materialului preluat spre "buna pastrare". Rasti are meritul de fi subliniat necesitatea construirii
unui local special pentru Arhive, argumentand si insistand pentru construirea lui. Astfel, din
1832 dateaza primul proiect pentru construirea unui Palat al Arhivelor, intocmit de inginerul
Vladimir Blaremberg.

Figuri remarcabile ale culturii si literaturii romane din secolul al XIX-lea, Ion Eliade-Radulescu
(1843-1848) si Grigore Alexandrescu (1849-1854) s-au straduit sa dezvolte la adevarata ei
valoare activitatea acestei institutii, insa nu au gasit intelegerea necesara si nu au primit
sprijinul material cuvenit pentru obtinerea unui local adecvat pentru tezaurul arhivistic al tarii.
Grigore Alexandrescu, in poezia "Razbunarea soarecilor" (1855), ironiza nepasarea regimului
de atunci fata de Arhivele Statului: "Pe dealul Mitropoliei/ In Archiva Romaniei/ Unde Statul
gramadeste/ Tot ce nu-i mai trebuieste,/ Hartii, condici osandite,/ Judecati nenorocite,/ Are
cuiburi din vechime/ Numeroase sorecime/ Semintie roditoare/ Si de literi rozatoare". Mai
marele sorecimii, guzganul Rozon, care "in dosare locuieste si pe polite domneste", aprecia
astfel pe seful Arhivei: "De cand sub aceste bolte ne aflam adapostiti,/ Fratilor, voi stiti prea
bine cat am fost de fericiti./ Seful de azi al Archivei, om de pace iubitor,/ Ne-a fost chiar ca un
parinte, un zelos ocrotitor...".

Prin stradania lui Petrache Teulescu (1859-1862) a fost tiparita prima publicatie a Arhivelor
Statului, "Documente istorice".

DULCEA MOLDAVIE. La Iasi, primul arhivist al statului a fost

Gheorghe Asachi (1832-1849). S-a straduit sa organizeze Arhivele ca
institutie de cultura, incurajand cercetarea istorica. La randul sau,
Asachi a insistat pentru obtinerea unui local corespunzator si pentru angajarea de personal
calificat. Intre 1850 si 1853, aceasta functie ii va reveni poetului Vasile Alecsandri, care va
scrie ca "arhiva unui stat este o avere publica, ce merita cea mai deaproape ingrijiri a
ocarmuirii".

Un alt pasoptist in fruntea Arhivelor moldovene a fost si Teodor Codrescu (1856), caracterizat
de contemporanii sai drept "un om care isi da si bucatica de la gura pentru a targui un
document". Numele lui este legat de publicarea colectiei de documente "Uricariul", fiind si cel
care a deschis prima expozitie cu documente de arhiva.

UNITA-S-AU PRINCIPATELE ROMANE. Primul director general al Arhivelor Statului din

Principatele Unite a fost Grigore Bengescu (1862-1864), al carui deziderat era ca Arhivele
romanesti sa poata "rivaliza cu colectiunile cele mai complete ale celorlalte natiuni civilizate",
care au inteles deja ca "Arhivele sunt cheia unei bune administratiuni, de unde trebuieste sa-si
traga elementele orice institutiune noua, orice prefacere a obiceiurilor si asezamintelor Terrei,
nu sunt mai putin un monument National, un templu inviolabil unde se pastreaza amintirile
trecutului si dovezile gloriei strabune, unde se intretine focul sacru si vecinic al patriotismului".

Cezar Boliac (1864-1866), scriitor si arheolog, a reusit sa obtina localul Manastirii Mihai-Voda,
in care Directia Arhivelor Statului a functionat pana in 1984. Tot in aceasta perioada se
fixeaza, pentru prima oara, concursul drept criteriu pentru ocuparea posturilor de arhiva, care
sunt "de natura cu totul diversa de celelalte servicii" si reclama "calitati mai distinse si
cunostinte mai speciale". PersonalitATi de seamA. Grigore Manu (1866-1871) va fi primul
director al Arhivelor Statului care incearca intemeierea de arhive judetene. El a initiat un
muzeu al Arhivelor si a infiintat biblioteca de specialitate a institutiei. Cel care aduce o
sistematizare in clasarea materialului arhivistic si initiaza publicarea de instrumente de
evidenta a documentelor este Constantin Aricescu (1871-1876).

Profesorul universitar Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1876-1900), marele filolog, istoric,

cercetator al unor valoroase colectii arhivistice din tara si din strainatate, a gasit la Arhivele
Statului nesfarsite izvoare de informatii, pe care le-a folosit in numeroasele sale lucrari
personale. Pentru Hasdeu, "cea mai frumoasa misiune a Arhivelor este aceea de a inlesni pe
barbatii de stiinta in cercetarile lor istorice".

Cel care i-a urmat la conducere, profesorul universitar si eruditul istoric

Dimitrie Onciul (1900-1923), va conduce destinele acestei institutii in
momente cruciale ale statului roman, trecand prin anii grei ai primului
razboi mondial si prin cei imediat urmatori Unirii din 1918, caracterizati de masuri menite mai
degraba a integra la Arhivele Statului institutiile de arhiva din Transilvania, Basarabia si
Bucovina. In timpul primului razboi mondial, i-a revenit responsabilitatea de a proteja
materialul ramas in depozite dupa evacuarea unor documente la Moscova, o data cu tezaurul
Romaniei, iar dupa terminarea razboiului, s-a straduit sa readuca arhivele din teritoriile alipite
la patria-mama, documente care fusesera evacuate in alte tari. Onciul a intemeiat sucursale
ale Arhivelor Statului la Cluj, Chisinau si Cernauti. Merita amintita, in aceasta perioada, o alta
personalitate renumita care se va afla in fruntea Arhivelor iesene - Sever Zotta (1912-1936),
cunoscut mai ales prin studiile sale genealogice de referinta. A depus mari eforturi pentru
readucerea documentelor romanesti evacuate in Polonia in timpul primului razboi mondial.

ARHIVISTI CU PASIUNE. Urmasul lui Onciul, academicianul Constantin Moisil (1923-1938),

infiinteaza Scoala de Arhivistica si deschide Muzeul Arhivelor Statului. In timpul sau apar
publicatia de specialitate Revista Arhivelor, care se editeaza in continuare si azi, precum si
Legea de organizare a Arhivelor din 1925. Va interveni pentru restituirea materialului arhivistic
evacuat in Rusia in cursul razboiului, ceea ce va si obtine partial in 1935.

Cand ajungem cu evocarea noastra la profesorul universitar Aurelian Sacerdoteanu (1938-

1953), cuvintele domnului Corneliu-Mihail Lungu, directorul general de azi al institutiei, capata
o nota aparte.

"Sacerdoteanu reprezinta Arhivistul, exemplul de urmat si astazi pentru toti cei din breasla. El
este considerat practicianul arhivisticii moderne romanesti, deoarece a pus la punct multe din
instrumentele de evidenta utilizate si azi, fiind, in acelasi timp, autorul primului tratat de
arhivistica, urmand modelul scolilor din strainatate". "Profesorul Sacerdoteanu considera -
explica domnul Lungu - ca Arhivele Statului, pentru a-si putea indeplini menirea, trebuie sa
aiba o organizare corespunzatoare din patru puncte de vedere: 1. localuri corespunzatoare; 2.
personal suficient si bine pregatit; 3. material necesar pentru organizare si desfasurarea
activitatii; 4. publicatii arhivistice de indice si inventar".

INSEMNATATE

"Arhivele sunt cheia unei bune administratiuni, de unde trebuieste sa-si

traga elementele orice institutiune noua, orice prefacere a obiceiurilor
si asezamintelor Terrei, nu sunt mai putin un monument national"
Grigore Bengescu

PREZENT POSTREVOLUTIONAR

Galeria directorilor Arhivelor Statului, din 1996 denumita oficial Arhivele Nationale, numara
pana in zilele noastre 31 de personalitati in cei 174 de ani de activitate neintrerupta. Intre
1991-1998, director general a fost profesorul universitar doctor Ioan Scurtu, in momentul de
fata director la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", succedat de profesorul universitar doctor
Costin Fenesan (1998-2002). Din 2002, aceasta functie a fost incredintata profesorului
universitar doctor Corneliu-Mihail Lungu. "Este o misiune de onoare sa continuu, in timp,
activitatea unor oameni renumiti, ca Eliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Hasdeu, Boliac,
Onciul, Sacerdoteanu", marturiseste domnul Corneliu-Mihail Lungu

Campanie JN - O noua lege a arhivelor

Absenta unei legi unitare pentru arhivele regimului comunist din Romania ingradeste accesul
liber la informatia istorica. Unele dosare sunt folosite in scopuri politice, in functie de diferite
interese personale.
Oare cat timp trebuie sa mai treaca pentru ca oricare cetatean sa aiba acces neingradit la
arhivele comunismului romanesc? De cat timp mai au nevoie cei raspunzatori de arhivele
natiei - parte a patrimoniului national - pentru a le pune in circuitul public? Sunt intrebari la
care se asteapta un raspuns de 16 ani, dar la care nimeni nu ofera solutii clare. Legislatia in
vigoare referitoare la arhivele nationale inlesneste aceasta situatie de incertitudine. De aceea,
Jurnalul National propune modificarea Legii Arhivelor Nationale nr. 16 din 2 aprilie 1996. Este,
in opinia noastra, o solutie pentru punerea in circuitul public a arhivelor regimului comunist,
fara a fi in vreun fel lezate interesele nationale.
ISTORIE INCETOSATA. Disparitia institutiilor comuniste, creatoare de arhiva, presupune,
conform legislatiei actuale, punerea in circuitul public a tuturor documentelor emise de
acestea. Cu toate acestea, istoria comunismului din Romania asteapta inca sa fie scrisa. Spre
deosebire de celelalte state foste comuniste din Europa, care au pus de mult in circuitul public
si stiintific arhivele comuniste, in Romania consultarea acestora intam-pina numeroase
dificultati. Polonia, de exemplu, a decis la inceputul anului sa puna la dispozitia cercetatorilor
si a publicului larg intreaga arhiva a Pactului de la Varsovia, pana la desfiintarea acestui
organism. Se afla desigur acolo si o multitudine de informatii despre Romania, luari de pozitie
ale statului roman referitoare la probleme de politica si securitate internationala. In Romania
insa nu pot fi inca vazute dosare din anii ’50 ai secolului trecut. Aceasta situatie este
favorizata de lipsa unei legi unitare a arhivelor din Romania, sub incidenta careia sa intre toate
arhivele institutiilor comuniste din tara: cele ale partidului, ale ministerelor si organelor
administrative locale, cele apartinand Armatei, Ministerului Afacerilor Externe, cat si arhivele
Securitatii, ale instantelor judecatoresti sau ale Bisericii.
Conform informatiilor oferite de Marcel Dumitru Ciuca, directorul Arhivelor Nationale Istorice
Centrale (ANIC), au fost preluate pana in prezent 5.000 de metri liniari de arhiva, dar institutia
nu are capacitatea de a depozita si prelucra toate aceste fonduri.
UN TRASEU NEFIRESC. Dupa 23 decembrie 1989, arhivele institutiilor comuniste au fost
preluate de mai multe institutii si mutate periodic dintr-un loc in altul. Principalele "beneficiare"
au fost Serviciul Roman de Informatii si Armata. Acestea le-au preluat in custodie, o mare
parte fiind transportata la Pitesti. Acolo existau conditii mai bune de pastrare a documentelor,
au sustinut ulterior oficialii vremii.
Mai mult decat atat, multe documente au fost sustrase in decembrie 1989, pentru acest fapt
nefiind niciodata nimeni anchetat. Cert este ca abia in anul 1995 a inceput predarea de catre
Armata a arhivelor comuniste catre Arhivele Nationale, dar acestea nu au fost predate in
totalitate nici pana astazi. Au mai ramas de predat cartotecile cu datele fostilor membri ai
PCR. O mare parte din documentele predate - inclusiv din perioada Dej - nu este pusa in
circuit, pentru ca "nu este prelucrata". Confuzia este intretinuta de actuala legislatie a arhivelor
nationale.
PIEDICI REALE SAU INVENTATE. Nu de putine ori, institutiile detinatoare de documente ale
regimului comunist au limitat sau chiar au blocat accesul la informatia istorica. Chiar daca
legea actuala le obliga sa "pastreze documentele create sau detinute in conditii
corespunzatoare, asigurandu-le impotriva distrugerii". Dar Arhiva Ministerului Afacerilor
Externe, de exemplu, a invocat ca motiv pentru refuzul la dosarele pe care le detine
"inundatiile". "Dosarele pe care le-ati solicitat, raspunde reprezentantul institutiei, au fost
inundate si nu mai pot fi date spre consultare cercetatorilor." Documentele de arhiva fac parte
din patrimoniul national si normal ar fi ca acestea sa fie pastrate in conditii corespunzatoare.
Iar deteriorarea sau distrugerea lor sa fie pedepsita conform legislatiei in vigoare. In Romania
insa, o ploaie torentiala "poate da peste cap" chiar si documentele istorice, aceasta putand fi
invocata ca si "calamitate", de care nimeni nu poate fi facut raspunzator. Arhivele
comunismului romanesc apartin parca unei alte lumi, la care numai "privilegiatii" au acces.
NECESITATEA CONTROLULUI PARLAMENTAR. Jurnalul National propune prin noua lege
ca Arhivele Nationale sa fie conduse de un Consiliu Stiintific numit de Parlament si care sa
raspunda pentru activitatea sa in fata forului legislativ al Romaniei. Este mai potrivita o formula
de conducere colectiva, deschisa si pluripartidista, care sa gestioneze arhivele comuniste,
decat ca acestea sa fie lasate in mana unei conduceri numite pe scara ierarhica. In atributiile
acestuia ar urma sa intre responsabilitatile actuale ale conducerii ANIC. Printre acestea
enumeram: elaborarea regulamentului propriu de functionare, organizarea si stabilirea
atributiilor comisiilor insarcinate cu selectionarea documentelor intocmite de creatorii la nivel
central, respectiv local.
DEFINITIE
"Arhiva comunsimului nu inseamna doar arhiva PCR, deoarece
deciziile se luau prin ministere. Unele ministere au arhive proprii,
sunt scutite de obligatia de a le preda la noi. MApN, Externele,
SRI, serviciile speciale si Biblioteca Academiei, Internele. Ei le
ordoneaza sub indrumarea si controlul nostru. Ministerele
democratice, care au continuat activitatea celor comuniste, au
preluat si arhiva, dar au existat cazuri de ministere vechi, care,
desi desfiintate, nu au predat arhivele lor la Arhivele Nationale,
pentru ca nu avem spatiu"
Marcel Dumitru Ciuca
director ANIC
ISTORIE CIUNTITA
In valtoarea evenimentelor din decembrie 1989, statul comunist a intrat
in colaps. Sefii institutiilor centrale si locale nu si-au mai putut exercita
SUSTRAGERI. Zeci atributiile. Printre acestea se numara si gestionarea documentelor
de mii de dosare au respectivelor institutii. Astfel, cu sau fara intentie, o parte importanta a
disparut din institutiile actelor interne au fost sustrase sau distruse, ele neintrand niciodata in
statului comunist posesia Arhivelor Nationale. Cifra dosarelor disparute a fost aproximata
de oficiali ai Romaniei postdecembriste la zeci de mii. In consecinta, informatii referitoare la
regimul comunist se pare ca au pierit pentru totdeauna. Pentru aceste fapte nu s-a pus
niciodata problema initierii vreunei anchete. "Vinovata" a ramas "revolutia sangeroasa" de la
Bucuresti si din tara. Dar, dincolo de interesele momentane, aceasta este o pierdere pentru
cunoasterea istoriei reale a Romaniei comuniste.
PROBLEME
In mod nefiresc, actuala lege a arhivelor excepteaza anumite institutii de a-si preda
documentele dupa trecerea termenului legal de 20 de ani (pentru pelicule cinematografice si
documente fotografice), 30 de ani (pentru documen-tele scrise, cu exceptia celor tehnice si a
actelor de stare civila), 50 de ani (pentru documentele cu valoare practica, precum si cele
tehnice) sau 100 de ani (pentru actele de stare civila) de la emiterea lor. Conform acesteia,
"Ministerul Apararii Nationale, MAE, SRI, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie
si Paza, alte organe cu atributii in domeniul sigurantei nationale, precum si Academia Romana
isi pastreaza documentele proprii in conditiile prezentei legi si dupa expirarea termenelor
prevazute" de prezenta lege. De aceea, Jurnalul National propune prin noua lege a arhivelor
abrogarea acestui articol, ce impiedica accesul la informatia istorica. Desi creatorii fondurilor
arhivistice comuniste au disparut, prin "imprastierea" acestora, istoricii nu pot recompune
epoca dictaturii comuniste si crimele petrecute in cele aproape cinci decenii de istorie a
Romaniei. Mai mult, aceste institutii au utilizat unele dintre informatiile istorice pe care le
detineau, in functie de anumite interese personale.
LEGEA MODIFICATA A ARHIVELOR
CAP. 3 Obligatiile creatorilor si detinatorilor de documente
Sectiunea I - Evidenta documentelor
ART. 7 Creatorii si detinatorii de documente sunt obligati sa inregistreze si sa tina evidenta
tuturor documentelor intrate, a celor intocmite pentru uz intern, precum si a celor iesite, potrivit
legii.
ART. 8 Anual, documentele se grupeaza in unitati arhivistice, potrivit problematicii si
termenelor de pastrare stabilite in nomenclatorul documentelor de arhiva, care se intocmeste
de catre fiecare creator pentru documentele proprii.
Nomenclatoarele intocmite de creatori la nivel central se aproba de catre Arhivele Nationale,
iar cele ale celorlalti creatori, de catre directiile judetene ale Arhivelor Nationale, potrivit anexei
nr. 1.
ART. 9 Documentele se depun la depozitul arhivei creatorilor de documente in al doilea an de
la constituire, pe baza de inventar si proces-verbal de predare-primire, intocmite potrivit
anexelor nr. 2 si 3.
Evidenta tuturor intrarilor si iesirilor de unitati arhivistice din depozit se tine pe baza unui
registru, potrivit anexei nr. 4.
(Modificat) Scoaterea documentelor din evidenta arhivei nationale se face numai cu aprobarea
Consiliului Stiintific al Arhivelor Nationale, in urma distrugerii provocate de calamitati naturale
ori de un eveniment exterior imprevizibil si de neinlaturat, la solicitarea scrisa a creatorilor si
detinatorilor de documente, cu avizul scris al comisiei centrale de selectare a documentelor.
Sectiunea a II-a - Selectionarea documentelor
ART. 10 In cadrul Arhivelor Nationale functioneaza comisia centrala de selectionare a
documentelor, care coordoneaza activitatea de selectionare a documentelor intocmite si
detinute de creatorii la nivel central, iar in cadrul directiilor judetene ale Arhivelor Nationale
functioneaza cate o comisie de selectionare a documentelor, care coordoneaza activitatea de
selectionare a documentelor intocmite si detinute de ceilalti creatori.
(Modificat) Organizarea si atributiile comisiilor prevazute la alin. 1 se stabilesc prin regulament
propriu aprobat de Consiliul stiintific al Arhivelor Nationale.
ART. 11 In cadrul fiecarei unitati creatoare si detinatoare de documente functioneaza cate o
comisie de selectionare, numita prin decizia sau ordinul conducatorului unitatii respective, fiind
compusa din: un presedinte, un secretar si un numar impar de membri numiti din randul
specialistilor proprii. Aceasta comisie se intruneste anual sau ori de cate ori este necesar,
pentru a analiza fiecare unitate arhivistica in parte, stabilindu-i valoarea practica sau istorica;
hotararea luata se consemneaza intr-un proces-verbal, intocmit potrivit anexei nr. 5.
(Modificat) Procesul-verbal de selectionare, insotit de inventarele documentelor propuse spre
eliminare ca fiind lipsite de valoare, precum si de inventarele documentelor ce se prelucreaza
arhivistic, se inainteaza spre aprobare Comisiei centrale de selectionare, in cazul creatorilor si
detinatorilor de documente la nivel central, sau comisiilor din cadrul directiilor judetene ale
Arhivelor Nationale, in cazul celorlalti creatori si detinatori de documente.
Documentele se scot din evidentele arhivelor si se pot elimina numai in baza proceselor-
verbale ale comisiilor prevazute la alin. 2. In cazul administratorului unic, acesta poarta
raspunderea pentru selectionarea documentelor ce urmeaza a fi arhivate.
Sectiunea a III-a - Pastrarea documentelor
ART. 12 Creatorii si detinatorii de documente sunt obligati sa pastreze documentele create
sau detinute in conditii corespunzatoare, asigurandu-le impotriva distrugerii, degradarii,
sustragerii ori comercializarii in alte conditii decat cele prevazute de lege.
Persoanele juridice creatoare si detinatoare de documente sunt obligate sa le pastreze in
spatii special amenajate pentru arhiva. Noile constructii ale creatorilor si detinatorilor de arhiva
vor fi avizate de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale, dupa
caz, numai daca au spatii prevazute pentru pastrarea documentelor.
(Se abroga) Arhivele Nationale si directiile judetene ale Arhivelor Nationale pot prelungi
termenul de pastrare a documentelor la detinatori pana la asigurarea spatiilor necesare
preluarii lor.
Depozitele de arhiva vor fi dotate, in functie de formatul si de suportul documentelor, cu
mijloace adecvate de pastrare si de protejare a acestora, precum si cu mijloace, instalatii si
sisteme de prevenire si stingere a incendiilor.
Sectiunea a IV-a Depunerea documentelor la Arhivele Nationale
ART. 13 Persoanele juridice creatoare si detinatoare de documente depun spre pastrare
permanenta la Arhivele Nationale si la directiile judetene ale Arhivelor Nationale, dupa cum
urmeaza:
a) documentele fotografice, precum si peliculele cinematografice, dupa 20 de ani de la crearea
lor;
b) documentele scrise, cu exceptia actelor de stare civila si a documentelor tehnice, dupa 30
de ani de la crearea lor;
b1) (nou introdus) documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii,
certificate si extrase privind drepturile individuale ale cetatenilor, dupa 50 de ani de la crearea
lor;
c) documentele tehnice, dupa 50 de ani de la crearea lor;
d) actele de stare civila, dupa 100 de ani de la intocmirea lor;
e) matricele sigilare confectionate din metal, avand inscrise toate insemnele legale si
denumirea completa a unitatii, dupa scoaterea lor din uz.
ART. 14 (Se abroga) Creatorii si detinatorii de arhiva pot detine documente care fac parte din
Fondul Arhivistic National al Romaniei si dupa expirarea termenului de depunere, daca sunt
necesare in desfasurarea activitatii lor, pe baza aprobarii directorului general al Arhivelor
Nationale, in cazul creatorilor si detinatorilor la nivel central, si a directorilor directiilor judetene
ale Arhivelor Nationale, pentru ceilalti creatori si detinatori, in conditiile respectarii prevederilor
prezentei legi. Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Roman de
Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, alte organe cu atributii
in domeniul sigurantei nationale, precum si Academia Romana isi pastreaza documentele
proprii in con-ditiile prezentei legi si dupa expirarea termenelor prevazute la art. 13.
ART. 15 (Modificat) Persoanele fizice care detin documente din Fondul Arhivistic National al
Romaniei le pot depune la Arhivele Nationale sub forma de custodie sau donatie, scutite de
taxe si impozite.
Detinatorul care doreste sa vanda documente care fac parte din Fondul Arhivistic National al
Romaniei este obligat sa comunice aceasta Arhivelor Nationale sau, dupa caz, directiilor
judetene ale Arhivelor Nationale, care au prioritate la cumpararea oricaror documente care fac
parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei si care trebuie sa se pronunte in termen de 60
de zile de la data inregistrarii comunicarii.
ART. 16 (Se abroga) Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii,
certificate si extrase privind drepturile individuale ale cetatenilor, vor fi pastrate de creatorii si
detinatorii de documente.
Art. 17 (Modificat) Creatorii si detinatorii de documente, prevazuti la art. 15, sunt obligati sa
depuna la Arhivele Nationale sau la directiile judetene ale Arhivelor Nationale, dupa caz, cate
un exemplar al inventarelor documentelor pe care le detin, la expirarea termenelor de
depunere a acestora.
 In campania deschisa ieri de Jurna-lul National pentru deschiderea ar-hivelor
comunismului, un loc impor-tant il ocupa crearea unui cadru le-gislativ adecvat acestui
deziderat. Printre noutatile noii legi propuse se numara si protejarea "secretelor de stat" prin
definirea clara a conceptului de "siguranta nationala".
Incepand de astazi, Jurnalul National prezinta cititorilor sai un proiect de lege privind
modificarea actualei Legi a Arhivelor Nationale (16/1996). Schimbarile aduse de noul proiect
sunt consecinta concluziilor campaniei Operatiunea "Ceata si Fum" a ziarului nostru. Printre
noutatile principale ale noii legi se numara si crearea unui cadru unic pentru arhivele din
Romania, in care sa fie incluse toate institutiile comuniste. Cu referire la aceasta, se impune
definirea operationala a conceptului de "siguranta nationala".
Legea propusa de Jurnalul National modifica in mare parte prevederile legii vechi. Aceasta,
tinand cont de faptul ca arhivele functioneaza dupa niste criterii de ansamblu unice, legate de
administrarea si conservarea documentelor de arhiva. In ceea ce priveste arhivele din
Romania post-comunista, cadrul legislativ al gestionarii si functionarii Arhivelor Nationale a
fost de asa maniera conceput incat sa creeze aparenta democratiei, insa in realitate pot fi
facute serioase observatii privind "motivele obiective" de nerespectare a legii.
In cele ce urmeaza vom reaminti cateva dintre aceste aspecte care contrazic declaratiile de
democratizare, facute doar datorita cerintelor Uniunii Europene.
STATUL SI "PROTECTIA SPECIALA". Desi prin art. 1 al vechii legi, statul isi asuma rolul de
a asigura o "protectie speciala" documentelor din Fondul Arhivistic National, traseul
documentelor post-1989 contrazice aceasta. In zilele "revolutiei", Armata a "arestat" arhivele
emise de partidul unic si institutiile statului comunist. Pana in 1996 nimeni nu s-a atins de
aceste importante fonduri ale istoriei contemporane ale Romaniei, fiind depozitate si prelucrate
de catre arhivarii militari de la Pitesti. Insa Armata nu avea nici un temei legal in exercitarea
acestei atributii. La Pitesti stateau "ascunuse" ochiului cercetatorilor cele mai importante
ducumente ale istoriei comunismiului romnesc. Prin aprobari speciale a fost permis accesul
unor privilegiati. Alt fapt grav ce trebuie subliniat este si publicarea de catre angajati ai Armatei
in colaborare cu anumiti istorici "preferati", a unor documente extrase din context, care sunt
pasibile de diverse interpretari.
In statul comunist, toate fraiele puterii erau in mana partidului. Hotaraile cele mai importante
pentru soarta natiunii erau discutate mai intai in CC al PCR, si apoi in guvern si celelalte
institutii. Nimeni nu a fost tras la raspundere pentru faptul ca peste o jumatate de deceniu
cercetatorii nu au avut acces la cele mai importante documente ale perioade 1948-1989.
Dimpotriva chiar! S-a vorbit si se vorbeste in exces - ca si cum s-ar vrea deliberat sa fie
ghidata atentia cetateanului intr-o directie dirijata - doar de arhivele Securitatii. Fosta politie
politica insa a functionat in relatie cu partidul, fiind in cea mai mare parte a istoriei
comunismului subordonata acestuia.
O parte dintre arhivele PCR se afla inca in depozitele de la Pitesti. Niciunul dintre inaltii
functionari publici implicati in administratia arhivelor nu ne-a putut estima cand vor fi cedate in
totalitate la Arhivele Nationale Istorice Centrale. In schimb, la diverse talk-show-uri se joaca o
piesa sinistra de teatru absurd privind "importanta covarsitoare" a arhivelor Securitatii si cum
acestea trebuie sa treaca - si tot nu mai trec! - de la SRI la CNSAS. Cercetatorii care au
studiat arhivele fostei Securitati marturisesc ca nu de acolo ies "mari adevaruri" istorice. De
fapt nici nu are cum, deoarece Securitatea nu se ocupa de luarea deciziilor in stat, avand ca
atributie de baza urmarirea celor care impiedicau punerea lor in aplicare.
Explicatiile acestei manipulari sunt extrem de nuantate. Avem convingerea ca generatia de
viitori cercetatori in socio-uman vor elabora un studiu pe aceasta tema.
CATE BORDEIE... Pentru cercetarea istoriei comunismului romanesc dificultatile expuse mai
sus nu sunt singurele. In prezent, arhivele istorice contemporane se afla sub incidenta mai
multor legi, care fac cercetarea foarte dificila. Pentru arhivele Ministerului de Externe sunt
niste norme, pentru cele ale fostei Securitati alte norme, la fel ca si pentru arhivele Armatei si
Bisericii. O istorie recenta reala si corect documentata nu poate fi realizata fara accesul deplin
la toate documentele emise de institutiile citate mai sus.
SUB O SINGURA LEGE! Tocmai de aceea, noul proiect de lege propus de Jurnalul National
prevede ca toate arhivele istorice ale statului roman sa fie puse sub administrarea unei
singure institutii. Este cel putin ciudat ca pentru documentele emise in acelasi stat sa fie
principii de cercetare diferite in functie de institutia la care au ajuns arhivele. Aceasta noua
institutie a Arhivelor Nationale ar urma sa detina un statut autonom si personalitate juridica.
In prezent, Arhivele Nationale Istorice Centrale se afla in componenta Ministerului de Interne,
personalul si functionarea sa fiind supusa rigorilor si restrictiilor superiorilor. Legea propusa ar
elimina "tutela" oricarei alte institutii guvernamentale, Arhivele Nationale urmand a fi puse sub
controlul Parlamentului Romaniei. Autonomia arhivelor ar scoate toate documentele din
Fondul Arhivistric National de sub obladuirea unor institutii bazate in mare parte de principii de
functionare si subordonare, de tip militar, putin permisive democratizarii.
Inainte ca documentele sa fie predate Arhivelor Nationale autonome, se impune selectia
informatiilor care prezinta caracter de secret de stat si afecteaza siguranta nationala. Insa
"secretele" din documentele de arhiva vor trebui sa fie bine definite, pentru a nu include
arbitrar pe lista orice informatii.
In actualul sistem arhivistic din Romania exista documente la care
ajungi numai "cu voia lui Dumenzeu". Este cazul Arhivelor Bisericii
MISTERE ALE Ortodoxe Romane, care nu permite "civililor" accesul la documente,
REVOLUTIEI. Prea cercetarea acestora fiind apanajul "cadrelor" interne specializate. De
putin s-a vorbit asemenea, la Arhivele Militare Romane sistemul de acces este foarte
despre insusirea fara complicat, fiind nevoie de timp si nervi tari pentru a avea intrare. Si
nici un temei legal a cand ajungi acolo observi ca arhiva este incomplet inventariata!
Arhivei PCR de Noua institutie a Arhivelor Nationale va trebui in primul rand
catrea Armata in responsabilizata si prin specificarea unor sanctiuni. Legea va include
decembrie 1989 astfel sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor, atat in cazul
functionarilor interni, cat si in cel al institutiilor de depozitare de arhivele.
BUGETUL. Noul proiect de lege prevede modificarea sistemului de finantare a Arhivelor
Nationale. In prezent, fiind parte a Ministerului de Interne, primesc un procent din bugetul
institutiei. Conform noii legi, Arhivele Nationale vor avea buget propriu, prevazut in Legea
bugetului de stat. Adesea, conducatorii Arhivelor Nationale Istorice Centrale ne-au motivat
incetineala cu care se pun in circuit documentele fostului Partid Comunist prin lipsa banilor de
la Ministerul de Interne. Prin noua lege, economistii Arhivelor Nationale vor putea negocia un
buget in functie de necesitati, pe care-l vor administra autonom.
Cat despre bani, astazi contribuabilul asista la crearea de institute de studiu ale comunismului
sau a unor evenimente petrecute atunci, in absenta documentelor de arhiva care sa prezinte
respectiva perioada. Privitor la bugetul altor institutii, reamintim ca lunar CNSAS plateste
numai pentru chirie 30.000 de dolari. Iar cei 140 de angajati ai sai sunt cei mai bine platiti
functionari publici din Romania!
NOUL SISTEM DE CONDUCERE. Proiectul de lege propus prevede si un nou sistem de
conducere a Arhivelor Nationale. In prezent, directorul Arhivelor Nationale Istorice Centrale
este numit de Ministerul de Interne, fiind subordonat acestuia si supus rigorilor interne ale
institutiei. Noua structura arhivistica aflata sub controlul Parlamentului ar urma sa fie condusa
de un Consiliu Stiintific compus din 11 membrii (dintre care un presedinte si trei
vicepresedinti). Mandatul Consiliului este prevazut sa fie de cinci ani, iar membrii sai nu vor
putea fi realesi decat o singura data.
EFICIENTA. Schimbarea sistemului de conducere al Arhivelor Nationale aduce implicit o
imbunatatire a functionarii institutiei. In prezent, la nivel susperior s-a creat o "casta" a
arhivistilor, care imbatranesc in functii ocupand posturi decizionale zeci de ani. Inevitabil si
regretabil s-a creat si un grup de interese, prin care documentele "de prima mana" sunt vazute
pentru prima data de "oamenii casei", chiar daca uneori se forteaza prevederile legale. In
ultimii 16 ani piata istoriografica a Romaniei este alcatuita prioritar din editii de documente
semnate de istorici considerati reprezentativi pentru breasla, mai mult sau mai putin apropriati
de conducatorii Arhivelor Nationale Istorice Centrale. .
RESPONSABILITATE PRIN JURAMANT
Legea propusa de Jurnalul National aduce ca noutate si faptul ca membrii Consiliului Stiintific
vor trebui sa depuna un juramant in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, juramant care
are urmatorul continut: "Jur sa respect Constitutia, drepturile si libertatile fundamentale ale
omului, sa aplic in mod corect si fara partinire legile tarii, sa indeplinesc constiincios si cu
loialitate indatoririlor ce imi revin in functia publica in care am fost numit si sa pastrez secretul
de stat si secretul profesional. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Presupunem ca depunerea
juramantului ar responsabiliza o data in plus conducerea Arhivelor Nationale, care
gestioneaza valori considerate a fi parte a tezaurului national.
LEGEA MODIFICATA A ARHIVELOR
CAP. 1 Dispozitii generale
Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 71/9
aprilie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum
urmeaza:
ART. 1 Constituie izvoare istorice si alcatuiesc Fondul Arhivistic National al Romaniei
documentele create de-a lungul timpului de organele de stat, organizatiile publice sau private
economice, sociale, culturale, militare si religioase, precum si de persoanele fizice. Acestor
documente statul le asigura protectie speciala, in conditiile prezentei legi.
ART. 2 Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei, in sensul
prezentei legi, se intelege: acte oficiale si particulare, diplomatice si consulare, memorii,
manuscrise, proclamatii, chemari, afise, planuri, schite, harti, pelicule cinematografice si alte
asemenea marturii, matrice sigilare, precum si inregistrari foto, video, audio si informatice, cu
valoare istorica, realizate in tara sau de creatori romani in strainatate.
ART. 3 (modificat) Administrarea, supravegherea si protectia speciala a Fondului Arhivistic
National al Romaniei se realizeaza de Arhivele Nationale, institutie autonoma, cu personalitate
juridica. Activitatea financiara a institutiei Arhivele Nationale se desfasoara pe baza bugetului
propriu, prevazut anual in Legea bugetului de stat.
(Alineat nou introdus) Contul de executie bugetara va fi prezentat Parlamentului o data cu
raportul anual, cu avizul Comisiei juridice de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor si a
Comisiei juridice de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, precum si a celor pentru
buget, finante reunite si va fi dat publicitatii.
ART. 4 Persoanele fizice si persoanele juridice, creatoare si detinatoare de documente care
fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei, denumite in continuare creatori si
detinatori de documente, raspund de evidenta, inventarierea, selectionarea, pastrarea si
folosirea documentelor in conditiile prevederilor prezentei legi.
CAP. 2 Atributiile Arhivelor Nationale in administrarea si protectia speciala a Fondului
Arhivistic National al Romaniei
ART. 5 Arhivele Nationale acorda asistenta de specialitate si asigura desfasurarea unitara a
operatiunilor arhivistice la nivelul tuturor creatorilor si detinatorilor de documente, indeplinind
urmatoarele atributii: a) elaboreaza, in conformitate cu prevederile prezentei legi, norme si
metodologii de lucru pentru organizarea si desfasurarea intregii activitati arhivistice, inclusiv
pentru clasificarea si includerea in Fondul Arhivistic National al Romaniei a documentelor
prevazute la art. 2, care se dau publicitatii, dupa caz; b) controleaza aplicarea prevederilor
legislatiei in vigoare pe linia muncii de arhiva si stabileste masurile ce se impun potrivit legii; c)
preia de la creatorii si detinatorii de arhiva documentele care fac parte din Fondul Arhivistic
National al Romaniei, in conditiile si la termenele prevazute in prezenta lege; d) asigura
evidenta, inventarierea, selectionarea, pastrarea si folosirea documentelor pe care le detine;
e) asigura documentele pe baza de microfilme si alte forme de reproducere adecvate; f)
constituie si dezvolta banca de date a Arhivelor Nationale si reteaua automatizata de
informare si documentare arhivistica, stabileste masuri pentru corelarea tehnica si
metodologica si pentru colaborarea serviciilor de informare si documentare arhivistica si a
compartimentelor similare din cadrul sistemului National de informare si documentare; g)
elaboreaza si editeaza "Revista Arhivelor" si alte publicatii de specialitate, destinate informarii
si sprijinirii cercetarii stiintifice, precum si punerii in valoare a documentelor care fac parte din
Fondul Arhivistic National al Romaniei; h) asigura, prin Facultatea de Arhivistica si Scoala
Nationala de Perfectionare Arhivistica, pregatirea si specializarea personalului necesar
desfasurarii activitatilor arhivistice; i) la cerere sau din oficiu atesta daca un document face sau
nu face parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei; j) autorizeaza scoaterea temporara
peste granita a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei, in
scopul expunerii sau documentarii cu ocazia unor manifestari stiintifice sau culturale
internationale; k) intretine si dezvolta relatii cu organele si institutiile similare din strainatate, in
vederea informarii reciproce in domeniul arhivistic si al schimbului de documente si de
reproduceri de pe acestea; asigura aplicarea conventiilor si acordurilor internationale privind
domeniul arhivistic si participa la congrese, conferinte, reuniuni si consfatuiri arhivistice
internationale; l) asigura aplicarea prevederilor legislatiei in vigoare in realizarea protectiei
documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei, respectiv in apararea
secretului de stat, paza si conservarea acestor documente, atat in timp de pace, cat si la
mobilizare sau razboi.
ART. 6 (modificat) In cadrul Arhivelor Nationale functioneaza un Consiliu Stiintific, care
analizeaza si face propuneri privind normele si metodologiile de lucru specifice, necesare
desfasurarii si dezvoltarii activitatii arhivistice, analizeaza si aproba activitatea comisiilor
speciale.
Organizarea si functionarea Consiliului Stiintific se stabilesc prin regulament de organizare si
functionare a Arhivelor Nationale. Consiliul Stiintific este format din 11 membri, dintre care un
presedinte si trei vicepresedinti.
Durata mandatului membrilor Consiliului Stiintific este de 5 ani, iar acestia pot fi reinvestiti
numai o singura data.
Pentru a fi numit membru in Consiliul Stiintific se cer studii superioare, inalta competenta
profesionala, o buna reputatie si cel putin 15 ani vechime in activitati desfasurate in arhivistica,
cercetare, documentare sau in alte domenii.
Calitatea de membru al Consiliului Stiintific este incompatibila cu exercitarea oricarei alte
functii sau demnitati publice, cu exceptia activitatii didactice din invatamantul superior.
Membrilor Consiliului Stiintific le este interzisa exercitarea direct sau prin persoane interpuse,
a activitatilor de comert si participarea la administrarea sau conducerea unor societati
comerciale, regii autonome sau a unor organizatii cooperatiste.
ART. 6"" (Nou introdus). Membrii Consiliului Stiintific sunt numiti in functii prin votul majoritatii
deputatilor si senatorilor reuniti in sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamentului.
Presedintele Consiliului Stiintific este directorul general al Arhivelor Nationale.
Propunerile formulate de grupurile parlamentare nominalizeaza candidatii pe functii si se
inainteaza birourilor permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului in termen de 15 zile
de la declansarea procedurii de numire.
Birourile permanente ale Camerei Deputatilor si a Senatului inainteaza propunerile Comisiei
juridice de disciplina si imunitati a Camerei Deputa-tilor si a Comisiei juridice de numiri,
disciplina si validari a Senatului, in vederea audierii candidatilor in sedinta comuna. In urma
audierii, comisiile permanente de specialitate intocmesc un aviz pe care il prezinta in sedinta
comuna a Camerei Deputatilor si a Senatului.
ART. 6"""" (Nou introdus). In vederea exercitarii functiei, fiecare membru al Consiliului
Stiintific este obligat sa depuna in fata presedintilor Camerei Deputatilor si Senatului, in
prezenta celorlalti membri numiti, urmatorul juramant: "Jur sa respect Constitutia, drepturile si
libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara partinire legile tarii, sa
indeplinesc constiincios si cu loialitate indatoririlor ce imi revin in functia publica in care am fost
numit si sa pastrez secretul de stat si secretul profesional. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"
Depunerea juramantului se face in termen de 10 zile de la numirea in functie. In cazul refuzului
depunerii juramantului, persoana in cauza este revocata din functie si se procedeaza la
inlocuirea acesteia prin numirea altei persoane.

Campania JN - Deschideti arhivele

comunismului!
email print

Autor: Paula Mihailov Chiciuc03 Mar 2006 - 00:00

Personalul insuficient si lipsa banilor sunt principalele obstacole invocate de conducerea
Arhivelor Nationale pentru punerea in circuitul public a documentelor care au implinit termenul
de pastrare. Ultimele capitole din proiectul pe care vi-l prezinta Jurnalul National pentru o noua
lege a arhivelor se refera la "Personalul Arhivelor", "Raspunderi si sanctiuni" si "Dispozitiile
finale si tranzitorii".
Actualmente, personalul incadrat in structurile Arhivelor Nationale este, dupa cum ne-a
precizat conducerea institutiei, insuficient. Legea prevede ca documentele care au implinit
termenul de pastrare trebuie facute publice numai dupa ce au fost prelucrate arhivistic.
Atributia de prelucrare apartine arhivistilor. Neavand destui oameni pentru a prelucra
documentele, Arhivele Nationale se gasesc in imposibilitatea de a pune, in termenul prevazut
de lege, documentele pe masa cercetatorilor interesati.

Pentru a fi incadrat ca arhivist cu acte in regula, conform legii, trebuie sa fii absolvent al
Facultatii de Arhivistica sau a Scolii Nationale de Perfectionare Arhivistica. Facultatea a fost
infiintata in 1992. De atunci si pana azi, generatiile de arhivisti au numarat in medie 30 de
absolventi, ceea ce insumeaza aproximativ 400 de specialisti in arhivistica. Fara a-i mentiona
si pe absolventii de la Scoala Nationala "Aurel Sacerdoteanu". De retinut este faptul ca acestia
au obligatia de a lucra in primii patru ani de la absolvire in structura Arhivelor Nationale. Dupa
acesti patru ani, dupa cum ne-a precizat directorul Arhivelor Nationale Istorice Centrale
(ANIC), Marcel Ciuca, negasindu-si un alt loc de munca, cei mai multi raman in sistem. Desi
au salarii mici, doar "dragostea pentru document" ii pastreaza in structurile institutiei Arhivelor,
a tinut sa ne asigure Camelia Morar, sef Serviciu Arhive Contemporane.

PERSONAL SUBDIMENSIONAT. Unde sunt acesti arhivisti iubitori de documente de vreme

ce ANIC dispune pentru intreaga sectie de istorie contemporana doar 11 arhivisti? Tot
directorul ANIC ne-a precizat ca, pe ansamblu, oamenii pe care-i au in subordine nu sunt
suficienti pentru cei 600 de kilometri de arhiva existenti la nivel national. Conform articolului 25
din legea in vigoare, "personalul de specialitate din cadrul Arhivelor Nationale va fi
dimensionat in functie de calitatea si specificul materialului documentar aflat in administrare".
Dar, din acelasi birou de director ANIC ni se spune ca nu sunt bani suficienti pentru rezolvarea
problemei personalului, care ramane, astfel, insuficient. Astfel se inchide cercul vicios care
functioneaza la Arhivele Nationale.

SANCTIUNI PENTRU INCALCAREA LEGII. Oricine ignora prevederile unei legi este
sanctionat. In proiectul de modificare a legii Arhivelor Nationale pe care-l propunem,
nerespectarea literei si spiritul ei atrage dupa sine sanctiuni penale si civile. Sub incidenta
Codului Penal intra cei care recurg la "sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea in
stare de neintrebuintare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National al
Romaniei" (art. 27). Iar pentru "scoaterea peste granita a documentelor care fac parte din
Fondul Arhivistic National al Romaniei sau instrainarea acestora catre persoane fizice sau
persoane juridice straine, fara autorizarea Arhivelor Nationale" (art. 28), vinovatii pot primi intre
trei si sapte ani de inchisoare.

Noutatea pe care o aduce proiectul de lege propus de Jurnalul National la capitolul

"Contraventii" este pedepsirea actului de "nepredarea de catre compartimentele specializate
ale creatorilor si detinatorilor de documente la termenele legale, a documentelor, pe baza de
inventar si proces-verbal de predare primire, potrivit prevederilor art. 9".

In ceea ce priveste amenzile aplicate pentru nerespectarea prevederilor legii, proiectul de lege
propus de Jurnalul National introduce sume noi, dimensionate in functie de evolutia monedei
nationale.

FINAL DE LEGE. "Dispozitiile tranzitorii si finale" sunt menite a aduce ultimele detalii in noua
lege. Astfel ca, orice reglementare anterioara prezentului proiect de lege se abroga, inclusiv
Decretul nr.472/1971 privind Fondul Arhivistic National al Republicii Socialiste Romania, dupa
care au functionat Arhivele Statului pana in 1996.

Iar pentru ca Legea 16/1996 sa functioneze si aplicarea ei sa produca efecte, proiectul de

modificarea al acesteia trebuie sa treaca prin Parlament. Initiativa Jurnalului National de a
prezenta un proiect de lege are menirea de a sensibiliza opinia publica, dar mai ales
autoritatile responsabile, de necesitatea existentei unui act normativ care sa reglementeze
unitar statutul documentelor de arhiva. Romania, ca viitor membru al Uniunii Europe, trebuie
sa-si protejeze si sa gestioneze corect partea esentiala din Patrimoniul National, reprezentata
de arhive!

MAI BINE ARHIVAR LA CNSAS DECAT... LA ANIC

CAMELIA MORAR. Seful

de la Arhivele
Contemporane incearca
sa dea de capat
documentelor predate
defectuos de gestionarii
fostului Institut al
 partidului Atat Arhivele Nationale, cat si Consiliul National pentru Studirea
Arhivelor Securitatii (CNSAS) sunt doua institutii bugetare. Cu toate ca
amandoua sunt "hranite" cu bani publici, personalul de la Arhive ramane subdimensionat.
Adica daca la ANIC lucreaza 11 arhivisti mii de metri liniari de arhiva, organigrama CNSAS
cuprinde 140 de posturi pentru arhivari. Sesizati diferenta de fond si, mai ales forma: conform
normelor in vigoare, la CNSAS pot lucra si "nespecialistii" in arhivistica, adica arhivarii. Pe
cand la Arhivele Nationale e obligatoriu ca lucratorul sa aiba studii de specialitate, de aceea se
numeste arhivist. Dar cu toate studiile si dragostea lor pentru document, functionarii de la
Arhivele Nationale nu au aceleasi conditii ca si colegii lor de la CNSAS. Iata cateva cifre
relevante pentru "bunastarea" salarizarii tot a unor functionari publici, dar incadrati la CNSAS:
un sef serviciu castiga lunar aproximativ 20 de milioane lei, un referent superior peste 11
milioane, iar un consilier in jur de 15 milioane. Totodata, conform celor doua alineate din
articolul 23 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea
Securitatii ca politie politica, in cazul desfiintarii Consiliului "fondul arhivistic si documentar
constituit pe baza prezentei legi se preda spre conservare Arhivelor Nationale; de asemenea,
se transfera Arhivelor Nationale sediile si dotarile Consiliului." Cum prin Ordonanta de urgenta
nr. 149/2005, Guvernul a prelungit actvitatea CNSAS cu inca 6 ani, am ramas din nou … in
asteptarea vremurilor mai bune.

UTC, RECUPERATA! INADVERTENTE

"Arhiva Uniunii Tineretului Comunist, eu am
luat-o din spatele Comitetului Central, unde
era Biroul pentru Turism si Tineret. Prin 1995,
ne spun cei de la Biroul pentru Turism si
Tineret: «Veniti si luati arhiva asta a UTC-
ului, ca o aruncam in strada!» Dosarele
personale ale activistilor Comitetului Central
al Uniunii Tineretului Comunist se aflau intr-o
camaruta, pe niste rafturi clasice si cu
geamuri glisante"
Marcel Dumitru Ciuca
director ANIC
"In situatia arhivelor Cancelariei CC al PCR
merita semnalata inadvertenta dintre
prevederile legii conform careia, daca a
disparut creatorul de fond - in cazul nostru
PCR - , documentele sale pot fi introduse in
circuitul public. "Nimeni nu zice sa nu fie date
arhivele comunismului in cercetare. Cu
conditia de a face evidentele lor!"
Marcel Dumitru Ciuca
director ANIC

"STUFOS"

Conform legii in vigoare, structura organizatorica a Arhivelor Nationale cuprinde aparatul

central (cu sediul in Bucuresti) si cel teritorial (reprezentat de 41 de directii judetene, plus cea
a municipiului Bucuresti). Activitatea de la centru este sustinuta de nu mai putin de 11 servicii
specializate, adica un aparat functionaresc cel putin "stufos", la care se adauga si functionarii
de la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale (cu alte sase servicii incorporate), Serviciul
Restaurare - Conservare si Serviciul Tehnico-Administrativ si Microfilmare de Asigurare. In
ciuda existentei unei structuri elaborate, activitatea de prelucrare a documentelor si, implicit,
cea de punere a acestora in circuit public, are de suferit din cauza lipsei de personal. "Totul se
rezuma la bani," ne-a precizat Camelia Morar, sef Serviciu Arhive Contemporane.

LEGEA MODIFICATA A ARHIVELOR

CAP. 5 Personalul arhivelor

ART. 23 Creatorii si detinatorii de documente, prevazuti la art. 2, persoane juridice, au
obligatia de a infiinta compartimente de arhiva sau de a desemna persoane responsabile cu
probleme de arhiva, in functie de valoarea si cantitatea acestora.
Desemnarea personalului insarcinat cu activitatea de arhiva, structura si competenta acestor
compartimente de arhiva vor fi stabilite de conducerea unitatii creatoare si detinatoare de
documente, cu avizul Arhivelor Nationale sau, dupa caz, al directiilor judetene ale Arhivelor
Nationale.
ART. 24 Formarea, atestarea si perfectionarea personalului de specialitate din Arhivele
Nationale, cat si din celelalte unitati creatoare si detinatoare de documente de arhiva se
realizeaza prin Facultatea de Arhivistica si prin Scoala Nationala de Perfectionare Arhivistica.
ART. 25 Personalul de specialitate din cadrul Arhivelor Nationale va fi dimensionat in functie
de calitatea si specificul materialului documentar aflat in administrare si face parte din
categoria functionarilor publici.

CAP. 6 Raspunderi si sanctiuni

ART. 26 Nerespectarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea
contraventionala, civila sau penala.
ART. 27 Sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a
documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei constituie infractiune si
se pedepseste conform prevederilor Codului Penal.
ART. 28 Scoaterea peste granita a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National
al Romaniei sau instrainarea acestora catre persoane fizice sau persoane juridice straine, fara
autorizarea Arhivelor Nationale, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la
7 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
Tentativa se pedepseste.
ART. 29 Constituie contraventii la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte, daca nu sunt
savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: a)
neinventarierea documentelor sau neintocmirea de catre creatorii acestora, persoane juridice,
a nomenclatoarelor arhivistice pentru documentele proprii, potrivit art. 8, alin. 2; b) (modificat)
nepredarea de catre compartimentele specializate ale creatorilor si detinatorilor de documente
la termenele legale, a documentelor, pe baza de inventar si proces-verbal de predare-primire,
potrivit prevederilor art. 9. c) neselectionarea documentelor create si detinute de persoane
juridice, la terme- nele prevazute in nomenclatorul propriu, de catre comisia de selectionare a
documentelor, in conditiile prevazute la art. 11; d) neasigurarea conditiilor corespunzatoare de
pastrare si protejare a documentelor create si detinute de creatorii si detinatorii de arhiva,
persoane juridice sau persoane fizice, potrivit art. 12; e) nepredarea, la Arhivele Nationale si,
dupa caz, la directiile judetene ale Arhivelor Nationale, a documentelor care fac parte din
Fondul Arhivistic National al Romaniei de catre creatorii si detinatorii de documente de arhiva,
la expirarea termenelor prevazute la art. 13; f) oferta de vanzare sau vanzarea documentelor
care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei de catre persoane fizice sau
persoane juridice, fara respectarea prioritatii Arhivelor Nationale de a le cumpara, potrivit
prevederilor art. 15, alin. 2; g) nedepunerea la Arhivele Nationale sau la directiile judetene ale
Arhivelor Nationale, dupa caz, de catre creatorii si detinatorii de documente de arhiva, a
inventarelor pe care le detin la expirarea termenelor de depunere, in conditiile prevazute la art.
17.
ART. 30 (Modificat) Contraventiile prevazute la art. 29 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: a)
cu amenda de la 500 RON, adica 5.000.000 lei vechi la 1.000 RON, adica 10.000.000 lei
vechi, cele prevazute la art. 29, lit. a), d) si f); b) cu amenda de la 1.500 RON, adica
15.000.000 lei vechi la 2.500 RON, adica 25.000.000 lei vechi, cele prevazute la art. 29, lit. b),
c), e) si g). Amenda se aplica si persoanei juridice.
In cazul contraventiilor prevazute la art. 29, lit. f), Arhivele Nationale pot solicita instantei
judecatoresti anularea actului de vanzare, chiar si dupa expirarea termenului de prescriptie a
raspunderii contraventionale, in conditiile legii civile.
ART. 31 Constatarea contraventiilor prevazute la art. 29 si aplicarea sanctiunilor se fac de
imputernicitii Arhivelor Natio-nale si, dupa caz, ai directiilor judetene ale Arhivelor Nationale.
ART. 32 Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere, in
termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria in a carei raza teritoriala a fost savarsita
contraventia.
ART. 33 (Modificat) Contraventiilor prevazute in prezenta lege le sunt aplicabile dispozitiile
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu
modificari si completari prin Legea 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

CAP. 7 Dispozitii finale si tranzitorii

ART. 34 Creatorii si detinatorii de documente sunt obligati sa comunice in scris, in termen de
30 de zile, Arhivelor Nationale sau, dupa caz, directiilor judetene ale Arhivelor Nationale,
documentele care le atesta infiintarea, reorganizarea sau desfiintarea, in conditiile legii.
ART. 35 Denumirile Directia Generala a Arhivelor Statului si Arhivele Statului, folosite in actele
normative in vigoare, se inlocuiesc cu denumirea Arhivele Nationale.
ART. 36 Dispozitiile din prezenta lege referitoare la directiile judetene ale Arhivelor Nationale
se aplica, in mod corespunzator, si Directiei Municipiului Bucuresti a Arhivelor Nationale.
ART. 37 Anexele nr. 1-6 fac parte integranta din prezenta lege.
ART. 38 Decretul nr. 476/1971 privind Fondul Arhivistic National al RSR cu modificarile
ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei legi se abroga.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si
ale art. 76, alin. (1), din Constitutia Romaniei. Anexa 6 va avea urmatorul cuprins: Lista
categoriilor de documente si termene dupa care acestea pot fi date in cercetare, potrivit art.
20, alin.3:
a) documentele referitoare la siguranta si integritatea nationala, dupa 100 de ani de la crearea
lor; b) documentele privind politica externa, dupa 50 de ani de la crearea lor; c) documente ale
societatilor comerciale cu capital privat, dupa 20 de ani de la crearea lor; d) documentele
fiscale, dupa 20 de ani de la crearea lor; e) documentele notariale si judiciare, dupa 20 de ani
de la crearea lor; f) dosarele personale dupa 50 de ani de la crearea lor; g) documentele
privind viata privata a unei persoane, dupa 20 de ani de la moartea acesteia.
(nou introduse)
Art. II
(1) Prezenta lege intra in vigoare la …… 2006
(2) In termen de 180 de zile, de la intrarea in vigoare a legii, se vor preda de creatori si
detinatori, pe baza de protocol, documentele al caror termen legal de predare s-a indeplinit
potrivit legii.
(3) Cladirile in care sunt depozitate documentele ce se vor prelua potrivit alin. (2) trec in
administrarea Arhivelor Nationale.
Art. III - In termen de 180 de zile de la publicarea legii, Regulamentul de organizare si
functionare a Arhivelor Nationale se modifica, prevederile acestuia adaptandu-se dispo-zitiilor
prezentei legi. In acelasi termen se va aproba si Regulamentul de functionare a Consiliului
Stiintific al Arhivelor Nationale.
Art. IV - Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificarile si completarile ulterioare,
publicata in M. Of., partea I, nr. 71 din 9 aprilie 1996, inclusiv cele aduse prin prezenta lege, se
va republica in M. Of., dandu-se textelor o noua numerotare.
Campanie JN - Solutiile noastre de
modificare a Legii Arhivelor
email print

Autor: Cristina Diac02 Mar 2006 - 00:00

Pentru scrierea istoriei recente, arhiva fostului PCR este de importanta capitala. Inaccesibile la
Bucuresti, documente emise in anii ’80 pot fi citite de oricine pe paginile de internet ale
serviciilor secrete sau ale universitatilor americane. Proiectul de modificare a Legii Arhivelor
propus de Jurnalul National ofera solutii pentru rezolvarea acestei inadmisibile situatii.
Intrebati pe strada sau la scoala, majoritatea liceenilor de astazi nu mai poate spune mare
lucru despre Nicolae Ceausescu: "A fost un conducator al Romaniei". Pentru ei, "Epoca de
Aur" e deja istorie veche, la fel ca timpul lui Vlad Tepes sau Stefan cel Mare.

ARHIVELE - VERIGA LIPSA. Au trecut 16 ani de la revolutie si multe lucruri s-au schimbat.
Poate un adolescent mai curios din fire doreste totusi sa stie de ce a fost demolat satul
bunicilor, pentru care motiv parintii lui stateau la coada de la 4 dimineata pentru un banal litru
de lapte sau cine decisese si cand ca elevii sa participe la stransul porumbului. Ce ar putea
face el ca sa-si astampere curiozitatea, atat timp cat specialistii nu pot oferi astazi un raspuns
concludent la aceste intrebari firesti? Sau altfel spus, din ce fragmente - numite de specialisti
"surse istorice" - s-ar putea reconstitui trecutul unei familii, al unei comunitati, al unui popor?
Probabil ca adolescentul curios si-ar intreba prima data parintii. Ar face, fara sa stie, istorie
orala. Amintirile supravietuitorilor, presa, memoriile si jurnalele, strazile, cladirile, filmele,
jurnalele de stiri sunt tot atatea cai de acces catre trecutul recent. Ele raman insa insuficiente
in lipsa informatiei provenite din arhive. Pentru reconstituirea puzzle-ului pe care-l reprezinta
trecutul recent, lipseste o piesa esentiala: arhiva fostului PCR, in integralitatea ei.
Regimul comunist a durat in Romania aproape o jumatate de secol. Conform constitutiilor din
1948, 1952 si 1965, "forta politica conducatoare a intregii societati este Partidul Comunist
Roman". Inclusiv temuta si omniprezenta Securitate era in fapt un executant al vointei
structurilor conducatoare ale partidului-stat. Decretul antiavort care intervenea brutal in viata
intima a persoanelor, rationalizarile de alimente din anii ’80, sistematizarea satelor,
sistemul repartitiilor obligatorii dupa terminarea facultatii, urmarirea de catre Securitate a
adversarilor reali sau imaginari ai regimului - acestea si multe altele au marcat milioane de
destine. Totodata, constituie baza de formare a unor mentalitati pe care declaram cu orice
prilej ca le vom schimba. La baza amintitelor masuri au stat decizii luate de liderii partidului -
de secretarul general, cu acordul membrilor Secretariatului sau ai Comitetului Politic Executiv.

CE-I DE FACUT? In proiectul de modificare a Legii Arhivelor Nationale propus de Jurnalul

National se precizeaza in mod explicit: "In cazul desfiintarii, in conditiile legii, a unui creator de
documente, persoana juridica, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de un altul (asa
cum este cazul fostului Partid Comunist Roman), documentele vor fi preluate pe baza de
inventar/ opis al fiecarui dosar, in conditiile legii, de catre Arhivele Nationale sau de directiile
judetene ale Arhivelor Nationale, dupa caz". Odata intrate in depozitele Arhivelor Nationale,
oricare din documentele emise de fostul partid comunist, indiferent de anul in care au fost
produse, pot fi cerute spre consultare de orice cetatean al Romaniei, in urmatoarele scopuri:
cercetare stiintifica, rezolvarea unor lucrari administrative, informari, actiuni educative,
elaborarea de publicatii si eliberarea de copii, extrase si certificate. Exceptie fac documentele
"care privesc siguranta, integritatea teritoriala si independenta statului roman, potrivit
prevederilor constitutionale si ale legislatiei in vigoare; care pot leza drepturile si libertatile
individuale ale cetateanului; care sunt intr-o stare necorespunzatoare de conservare, situatie
stabilita de comisia de specialitate si consemnata intr-un proces-verbal". Documentele ce fac
obiectul acestei exceptii sunt stabilite de catre Consiliul Stiintific al Arhivelor Nationale, cu
avizul Comisiei Centrale de Selectionare a Documentelor.

Editiile de documente contin cateva mostre de acte emise in cursul anilor ’80 de Partidul
Comunist. Ele sunt insa o picatura intr-un ocean, majoritatea covarsitoare a hartiilor produse
de Comitetul Central fiind la aceasta ora inaccesibile.

MODELUL AMERICAN. Ceea ce nu putem afla din arhivele romanesti

aflam insa din cele americane. Si pentru asta nici macar nu e nevoie sa
VITEZA MELCULUI.
bati drumul pana in Statele Unite. Documente referitoare la fostul lagar
Arhiva CC masoara 4.000
de metri liniari, din care
estic se gasesc chiar pe paginile de internet ale CIA si FBI. Astfel, orice
anual "se prelucreaza" locuitor al planetei poate afla, cu un simplu clic de maus, informatii
100 referitoare la activitatile culturale si de propaganda din Europa de Est.
Un document referitor la problema amintita, produs de serviciile secrete
americane in 1966, a fost declasificat in 1998. Un Raport asupra Situatiei Financiare
Internationale din 1987, desecretizat in 1999, vorbeste despre atitudinea lui Ceausescu vizavi
de plata datoriei externe. Astfel de documente exista si pot fi accesate nu numai pe paginile
de internet ale CIA si FBI, ci si pe cele ale unor universitati. Aceste institutii, care deruleaza
activitate de cercetare, cumpara de la diferite arhive americane dreptul de a folosi documente.
Postate pe paginile de internet ale universitatilor, respectivele documente pot fi consultate, in
mod gratuit, de orice persoana care are acces la internet.

In momentul in care alte state incep sa puna in circuitul public documente referitoare la
Romania, exista riscul ca acele documente sa fie folosite pentru realizarea unor lucrari ce
prezinta un anumit subiect, evident, din perspectiva statului respectiv. In lipsa accesului la
arhivele din propria tara, istoricii romani nu vor putea sa construiasca si sa completeze cu
informatia aferenta provenita din arhivele romanesti.

In decembrie 1989 s-a murit pentru libertate, pentru democratie, pentru respectarea drepturilor
omului si cetateanului incalcate flagrant de regimul comunist. Unul dintre aceste drepturi este
si cel la informare. Accesul liber la documentele din toata perioada comunista slujeste tocmai
acest drept al romanilor, de a fi corect informati despre propria lor istorie si uneori chiar despre
propria lor viata, traita mare parte in regimul comunist. Accesul liber si complet la arhivele
fostului partid comunist este necesar si pentru a dovedi ca in decembrie 1989 nu s-a murit in
zadar.

RAPOARTE CIA DESPRE ROMANIA PUSE IN CIRCUITUL PUBLIC

In 1985, prevalandu-se de Legea Libertatii de Informare din Statele Unite

(Freedom of Information Act - FOIA), un grup de cercetatori si jurnalisti au pus
SIMBOL. Despre anii bazele Arhivelor Nationale de Securitate (National Security Archives - NSA). De la
’80, la AniC poti fondare si pana astazi, acesta a devenit cea mai mare arhiva nonguvernamentala
consulta doar eticheta din lume. Contine documente declasificate de Guvernul SUA, referitoare la
de pe raft problematica relatiilor internationale. Documentele pot fi citite si pe pagina de
internet a Universitatii "George Washington". Arhiva propriu zisa ocupa sapte
etaje dintr-o cladire a George Washington University’s Gelman Library de la Washington DC, detine
peste doua milioane de pagini, grupate in peste 200 de colectii si aproximativ 150.000 de dosare. Desi nu
este o arhiva in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca originalele raman in posesia Guvernului, NSA
respecta toate regulile arhivisticii, de catalogare si descriere a documentelor. Beneficiaza de un buget anual
de aproximativ 2,3 milioane de dolari, constituit din donatii si activitate proprie, fara nici un fel de finantare
de la bugetul de stat.

Referitor la Romania, aceasta arhiva contine documente precum: rezumatul discutiilor purtate la o intalnire
la Kremlin din 9 ianuarie 1951, a secretarilor generali ai partidelor comuniste din sfera de influenta
sovietica insotiti de ministrii Apararii, document reconstituit dupa notele de mana luate de ministrul
Fortelor Armate Romane din acea vreme - Emil Bodnaras; o scrisoare a presedintelui Nixon adresata lui
Nicolae Ceausescu la 3 mai 1984, in care se vorbeste despre acordul dintre Romania si SUA prin care partea
romana se obliga sa exporte uniforme militare pe care SUA urmau sa le exporte la randul lor in Irak;
memorandumul presedintelui Nixon referitor la intalnirea avuta cu Ceausescu in octombrie 1970; discutiile
dintr-o reuniune a Secretariatului PCUS din martie 1985, in care Gorbaciov povesteste atitudinea lui
Ceausescu fata de prelungirea Tratatului de la Varsovia si altele. La Arhivele Nationale Istorice Centrale nu
sunt puse in circuit documente cu referire la aceste momente.

LA LIBER

Referitor la anul 1989, NSA au editat un volum de documente referitor la Revolutia de Catifea din
Cehoslovacia, numit "Praga-Washington-Praga: Rapoarte de la Ambasada Statelor Unite in Cehoslovacia,
noiembrie-decembrie 1989". Volumul a fost editat si postat pe pagina de internet in noiembrie 2004, cand
se implineau 15 ani de la evenimentele de la Praga. In prezentarea volumului se spune ca acesta se
deosebeste de altele prin faptul ca valorifica documente recent desecretizate de Departamentul de Stat
(Ministerul de Externe al SUA) care ofera o imagine asupra modului american de a gandi evenimentele din
Cehoslovacia. Astfel, rezulta ca primele manifestatii de la Praga din noiembrie 1989 i-au luat total prin
surprindere pe oficialii americani care, sub presiunea evenimentelor, au fost nevoiti sa-si revizuiasca radical
opinia despre supravietuirea regimului comunist praghez. De asemenea, au fost desecretizate si documente
despre revolta din Piata Tien An Men, din 1989.

LEGEA MODIFICATA

ART. 18 (Modificat) In cazul desfiintarii, in conditiile legii, a unui creator de documente, persoana juridica,
fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de un altul, documentele vor fi preluate pe baza de
inventar/opis al fiecarui dosar, in conditiile legii, de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale
Arhivelor Nationale, dupa caz.
Documentele emise de Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, de Comitetul Central al Uniunii
Tineretului Comunist si de comitetele judetene ale acestora, precum si de structurile organizatorice
centrale si teritoriale ale Securitatii Statului, pana la momentul desfiintarii acestor creatori de documente,
vor fi predate Arhivelor Nationale de institutiile care au preluat in custodie aceste documente dupa data de
1 ianuarie 1990.
Documentele prevazute la alin. 2 se vor preda, pana la 31 decembrie 2006, pe baza inventarierii acestora
de catre o comisie comuna, paritara, alcatuita din reprezentanti ai Arhivelor Nationale sau directiilor sale
judetene, dupa caz, si reprezentanti ai detinatorului acestor documente.
ART. 19 Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei odata intrate, potrivit legii,
in depozitele Arhivelor Nationale si/sau ale directiilor judetene ale Arhivelor Nationale, nu mai pot fi retrase
din administrarea acestora, cu exceptia celor predate in custodie.

CAP. 4 Folosirea documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei
ART. 20 Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei pot fi folosite pentru:
cercetare stiintifica, rezolvarea unor lucrari administrative, informari, actiuni educative, elaborarea de
publicatii si eliberarea de copii, extrase si certificate.
Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei pot fi consultate, la cerere, de catre
cetateni romani si straini, dupa 30 de ani de la crearea lor. Pentru documentele la care nu s-a implinit acest
termen, cercetarea se poate face numai cu aprobarea conducerii unitatii creatoare sau detinatoare.
(Modificat) Documentele de valoare deosebita nu se expun public in original, ci sub forma de reproduceri,
numai cu aprobarea Consiliului Stiintific.
ART. 21 Creatorii si detinatorii de documente sunt obligati sa elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor
fizice si a persoanelor juridice, certificate, copii si extrase de pe documentele pe care le creeaza si le detin,
inclusiv de pe cele pentru care nu s-a implinit termenul prevazut la art. 13, daca acestea se refera la
drepturi care il privesc pe solicitant.
Serviciile prestate de catre Arhivele Nationale pentru rezolvarea solicitarilor formulate de persoanele
juridice si persoanele fizice se efectueaza, contra cost, in conditiile prevazute de lege. Tarifele care se
percep, pe categorii de servicii, se stabilesc prin decizia directorului general al Arhivelor Nationale, cu avizul
Consiliului Stiintific.
ART. 22 Documentele a caror cercetare poate afecta interesele nationale, drepturile si libertatile
cetatenilor, prin datele si informatiile pe care le contin sau cele a caror integritate fizica este in pericol nu se
dau in cercetare.
Alin. 2 (Modificat) Fac parte din aceasta categorie documentele care:
a) privesc siguranta, integritatea teritoriala si independenta statului roman, potrivit prevederilor
constitutionale si ale legislatiei in vigoare; b) pot leza drepturile si libertatile individuale ale cetateanului; c)
sunt intr-o stare necorespunzatoare de conservare, situatie stabilita de comisia de specialitate si
consemnata intr-un proces-verbal; d) nu sunt prelucrate arhivistic
Alin. 21 Documentele pre-vazute la art. 18, indiferent de modalitatea de detinere, vor fi puse in circuitul
public de cercetare, fara restrictia de timp prevazuta la art. 13, daca nu fac parte din categoria
documentelor prevazuta la alin. 2.
Alin. 3 (Modificat) Stabilirea documentelor prevazute la alin. 1, 2 si 21 se face de catre Consiliul Stiintific al
Arhivelor Nationale, cu avizul Comisiei centrale de selectionare a documentelor, cu respectarea
prevederilor Anexei 6. Astfel de documente, cu avizul Consiliului Stiintific, pot fi cercetate de catre
autoritatile statului abilitate cu cercetarea si finalizarea unor dosare care privesc savarsirea unor fapte
incriminate penal.

Documente salvate pe ultima suta de metri

email print

Autor: Mihai Pelin21 Iul 2005 - 00:00

In primavara lui 1942, Corpul de munte roman capturase matritele hartilor elaborate la
Institutul geografic militar de la Simferopol. In vara aceluiasi an, in batalia de la sud de
Harkov, Corpul 6 armata roman capturase arhiva Armatei a IX-a sovietice. Ciudat, cand rusii
ar fi avut prilejul sa ceara autoritatilor de la Bucuresti sa le fie restituite, se pare ca afacerea nu
prea i-a interesat. Ii interesa altceva, ceva fara care nu mai puteam reconstitui istoria a patru
ani de un dramatism invaluit si astazi in umbre.
DOCUMENT

In primavara lui 1942, Corpul de munte roman capturase matritele hartilor elaborate la
Institutul geografic militar de la Simferopol. In vara aceluiasi an, in batalia de la sud de Harkov,
Corpul 6 armata roman capturase arhiva Armatei a IX-a sovietice. Ciudat, cand rusii ar fi avut
prilejul sa ceara autoritatilor de la Bucuresti sa le fie restituite, se pare ca afacerea nu prea i-a
interesat. Ii interesa altceva, ceva fara care nu mai puteam reconstitui istoria a patru ani de un
dramatism invaluit si astazi in umbre.

Aberatia lui Platon Chirnoaga. Dupa instituirea ocupatiei militare in Romania, tentatia Comisiei
Aliate (sovietice) de Control de a-si insusi documentele de arhiva ale Ministerului Apararii
Nationale si Marelui Stat Major de la Bucuresti a crescut sau a descrescut, in functie de
conjuncturi sau stari psihologice proprii enigmaticului suflet al slavilor. In tara, despre acest
aspect, aparent minor in raport cu altele, al tragediei traversate de romani dupa 23 august
1944 nu s-a scris multa vreme nici un cuvant. In emigratie, generalul Platon Chirnoaga a pus
in circulatie o prejudecata, asta ca sa nu spunem un neadevar: arhivele militare romanesti ar fi
fost capturate si distruse in totalitate de rusi.
"In Romania - afirma fostul comandant al Diviziei 4 infanterie intr-o istorie politica si militara a
razboiului purtat impotriva Rusiei sovietice - nu mai exista nici un document de razboi, oficial
sau particular. Tot ceea ce a apartinut Marelui Stat Major, comandamentelor de mari unitati,
regimentelor etc., precum si carnetele de note de razboi ale ofiterilor care si-au insemnat
evenimentele la care au participat au fost distruse.
Astfel, in Romania nu mai exista nici o posibilitate de a reconstitui o istorie militara a
razboiului, asa cum s-a petrecut." Platon Chirnoaga nefiind singurul emigrant roman care
punea in circulatie povesti abracadabrante despre situatia din tara. Din fericire, afirmatiile lui
nu s-au verificat. Mai mult, erau ilogice din toate punctele de vedere. Nimeni nu captureaza
documente spre a le distruge. In privinta arhivelor, generalul Platon Chirnoaga stia ceva, dar
ceva foarte vag si alaturi de adevar. Cercetarile noastre au parvenit la un alt rezultat.

RUSII SOSESC PREA TARZIU. In fazele initiale ale jafului la care au

supus tara, poftele rusilor au mers foarte departe, semn ca actionau in
IMPREUNA. Ion
virtutea unor planuri alcatuite in prealabil. De pilda, una dintre cele mai
Antonescu, impreuna cu
curioase cereri cu care s-a confruntat Comisia romana pentru aplicarea
Regele Mihai, fotografie
din timpul razboiului armistitiului a fost aceea de a preda sovieticilor originalul unei
telegrame din veacul trecut.
Era vorba despre cunoscuta telegrama din 19 iulie 1877, prin care Marele Duce Nicolae,
comandantul suprem al armatei rusesti de operatiuni in Balcani, batut crunt de trupele
Imperiului Otoman, solicita ajutorul militar al Principelui Carol al Romaniei. Nu este greu de
inteles de ce aveau nevoie sovieticii de originalul unui asemenea act. In cazul cand
documentul nu s-ar mai fi aflat in arhivele de la Bucuresti, istoria razboiului de independenta
purtat de romani putea fi falsificata in voie la Moscova.
La aceasta pretentie, Comisia romana pentru aplicarea armistitiului nu a cedat, rezistand la
toate presiunile. Nu ar fi fost exclus ca ratiunea refuzului sa fi fost de alta natura decat una
strict patriotica. In 1971, intr-o convorbire pe care am purtat-o cu Nicholas Pillat, stabilit demult
la Paris, aceasta ruda apropiata a Bratienilor a emis afirmatia surprinzatoare ca telegrama in
speta nici nu a existat. Si cred ca stia ce stia din sursa sigura. Ar fi fost in discutie o
stratagema a autoritatilor de la Bucuresti care in felul acesta si-au furnizat din proprie initiativa
pretextul de a intra intr-un razboi din care romanii fusesera exclusi din pornire. Cu alte cuvinte,
in 1944-1945, cererea rusilor ar fi fost refuzata, deoarece nu li se putea preda o fictiune. Si s-
ar fi divulgat un aranjament vital.

Din punct de vedere practic, in epoca, actiunea sovietica a inceput prin a se impotmoli intr-un
moment de profunda si acuta manie. Dupa arestarea maresalului Ion Antonescu, printr-o
echipa alcatuita din doi ofiteri si doua grupe de infanterie, Sectia a 7-a din Marele Stat Major,
destinata sa gestioneze legaturile cu armatele aliate, declansase operatiunea identificarii si
capturarii fondurilor de arhiva ale diverselor servicii si institutii germane din Romania.
Pana la 25 august 1944, deci in mai putin de doua zile intregi, numai la Bucuresti au fost
identificate 72 de localuri cu arhive germane, documentele fiind transportate in vrafuri la
Malmaison. Romanii nici macar nu au apucat sa le frunzareasca. La 29 august, o echipa din
OSS a preluat din aceste arhive o cantitate de circa 30 de tone, le-a imbarcat la gramada in
avioane quadrimotoare americane aterizate la Popesti-Leordeni si le-a evacuat pe calea
aerului in sudul Italiei.
Pentru istoriografia romana, acest jaf de proportii, realizat cu concursul unor cozi de topor
autohtone, creeaza si astazi dificultati. Pana si prenumele unor personaje importante din
ierarhia Misiunii Militare Germane de la Bucuresti au ramas si in zilele noastre necunoscute si
nu dispunem de nici un reazem documentar pentru limpezirea a numeroase aspecte ale
relatiilor dintre Bucuresti si Berlin. Si pe sovietici i-a afectat operatiunea americana, nu se
asteptau sa existe pe lume si hoti mai abili decat ei, dar, cand varfurile coloanelor lor au atins
in sfarsit capitala, nu le-a mai ramas decat sa deplanga ghinionul si sa nu mai ingaduie
repetarea lui. Nici descinderea lor in localul Legatiei germane din Bucuresti nu s-a insotit cu
mai mult noroc. Pana atunci, inainte de a se sinucide, Manfred von Killinger dispusese de timp
suficient pentru a distruge toate piesele importante. Zile intregi, deasupra oficiului diplomatic
german plutisera valuri de fum provenite din crematoriile de hartie.

INTRE SPERANTA SI ILUZIE. Treptat, sub presiunea altor evenimente mai importante, mania
sovieticilor s-a temperat pas cu pas. In parte, i-a calmat cat de cat faptul ca au reusit sa puna
mana pe intreaga arhiva a Marinei romane de la Constanta. Apoi, din arhivele proprii, inca
operative, Sectiile 2 din Marele Stat Major si din Statul Major al Aerului le-au oferit
documentatii complete pentru inlesnirea operatiunilor militare in curs in Bulgaria, in Ungaria si
chiar in Germania. Desi nu era vorba despre o obligatie stipulata in Conventia de Armistitiu.
Cu toate acestea, interlocutorul in chestiune al romanilor, generalul sovietic Fedenko, incurajat
de solicitudinea intampinata, a devenit din ce in ce mai pretentios, pana la agresivitate.
Resturile arhivelor germane, depistate intr-un loc sau in altul, le-a considerat capturi de razboi.
Curand a trecut si la fondul problemei. "Un interes special - mentioneaza o sinteza de uz intern
din arhivele militare romanesti - a manifestat Comisia Aliata (sovietica) de Control fata de
arhiva Cabinetului Militar al maresalului Antonescu, pentru confiscarea careia nu putea invoca
argumentul ca era de provenienta germana." Asta s-a intamplat abia in primavara lui 1945.

De ce au invocat sovieticii atat de tarziu o pretentie de aceasta natura? Nu este dificil sa

intuim un raspuns adecvat. In primul rand, convinsi ca Romania nu le mai scapa din gheare,
nu s-au grabit. In al doilea rand, interogatoriile la care l-au supus pe maresalul Ion Antonescu
la Moscova nu produceau rezultatele asteptate si nu le-a mai ramas nimic altceva de facut
decat sa apeleze la confruntarea captivului cu documente primare, produse intr-o guvernare
careia orice i se putea reprosa in afara de ceea ce ii reprosau rusii. Peste toate se pregatea
celebrul proces de la Nürnberg si sperau sa gaseasca in actele romanesti cine stie ce crime
pana atunci tainuite, savarsite pe teritoriul sovietic. Aceasta speranta a rusilor s-a reliefat chiar
din tratativele care s-au purtat ulterior.

TRUCUL UTILIZAT DE ROMANI. In acel moment, arhiva Cabinetului

Militar al maresalului Ion Antonescu se afla in custodia Marelui Stat
BRONZ. Statuia lui Stalin
Major, care a consimtit sa puna la dispozitia sovieticilor, in fotocopie,
din Herastrau,
orice act care putea sa-i intereseze. Instrainarea originalelor, care conceputa de sculptorul
prezentau un interes deosebit pentru statul roman, a fost categoric Dumitru Demu,
respinsa. Generalul Fedenko n-a dezarmat, insistentele lui au sporit in demolata in 1956
intensitate si argumentele aruncate in joc au sfarsit prin a se impune,
fiind acceptate de generalul Constantin Vasiliu-Rascanu, un ministru de paie dintr-un guvern
peste masura de concesiv. Maresalul Ion Antonescu, a pretextat Fedenko, nu va fi judecat de
justitia romana, ci de un tribunal international, unde nu se vor putea prezenta fotocopii, ci
numai originale. In plus, generalul rus a cerut si jurnalele de operatiuni ale tuturor marilor
unitati militare care participasera la campania din rasarit. Ultima solicitare a fost inaintata
Ministerului Apararii Nationale prin scrisoarea ultimativa nr. 952 B - 1945, emisa de Comisia
Aliata (sovietica) de Control.

Sub o presiune care nu contenea, autoritatile militare romanesti au instituit o comisie speciala,
prin ordinul nr. 10421/1945, destinata sa studieze modalitatile satisfacerii doleantei rusesti. Din
ordin sau din proprie initiativa, comisia a tras de timp si a taraganat lucrurile cateva saptamani
in sir. Sub scutul acestui ragaz, zeci de dactilografe si ofiteri din garnizoana bucuresteana au
copiat dosarele in discutie, fila cu fila, confruntand apoi dactilogramele originale cu copiile,
pentru conformitate. Documente mai importante au fost fotocopiate. Operatiunea, de o
amploare notabila si lipsita de precedent, a fost inlesnita si de faptul ca multe acte circulasera
chiar la data emiterii lor prin mai multe servicii, in copii multiple, toate cu valoare de original.
Travaliul acesta neobisnuit s-a incheiat la 5 mai 1945. In aceeasi zi, sub un nou ultimatum
sovietic, ministrul de razboi a dispus predarea arhivei solicitate delegatilor Comisiei Aliate
(sovietice) de Control.
In consecinta, la 11 mai 1945 s-a procedat la intocmirea unui proces verbal de constatare a
inventarului arhivei Cabinetului Militar al maresalului Ion Antonescu, depozitata in opt lazi,
numerotate M 2-1, M 2-1 bis, M 2-2, M 2-3, M 2-5, M 2-6, M 2-7 si M 2-8, care contineau in
total 473 de dosare. Din partea romana, procesul verbal a fost semnat de maiorul Nicolae
Popescu si de capitanii Vasile Cararus si Mihail Eliade, iar, din partea Comisiei Aliate
(sovietice) de Control, de maiorul A. Lupkin si de locotenentii majori P. Zotov si I. Kosovarov.
Cu asta, chestiunea nu s-a incheiat. Nu se stie ce anume le-a suscitat sensibilitatea, dar,
suspiciosi, loviti de alienarea specifica celor obisnuiti sa traiasca din brigandaj, alienare
generata de convingerea permanenta ca pagubasii vor sa-i traga pe sfoara, sovieticii au
revenit in atac.

ORDIN FINAL. Probabil, pretextul l-a constituit caracterul sumar al procesului verbal intocmit
la 11 mai 1945. Astfel, Ministerul Apararii Nationale a fost nevoit sa emita un ordin
suplimentar, strict secret, sub nr. 20251, la 17 mai 1945. Vechile dispozitii erau reiterate mult
mai imperativ. Rusinea de a fi semnat acest ordin i-a revenit tot titularului de atunci al
institutiei, generalului de corp de armata Constantin Vasiliu-Rascanu, intrat in istoria armatei
romane prin teribila sa obedienta la rapt si abuz. Retranscriem ordinul integral:

"Urmare la nr. 10421 din 5 mai 1945.

Cu onoare va rugam a lua urgent urmatoarele masuri:
l. Se va preda chiar in cursul zilei de azi, 17 mai 1945, Comisiei Aliate de Control, prin
reprezentantii sai, toate documentele pe care le are Marele Stat Major asupra sa, primite de la
Cabinetul Militar al fostului maresal Antonescu. Predarea se va face prin incheierea tuturor
formelor legale, de catre Marele Stat Major (sectiile respective), comisia instituita de Ministerul
de Razboi prin ordinul nr. 10421/1945 si reprezentantii Comisiei Aliate de Control. Dosarele
vor fi toate opisate, numerotate si sigilate. Dosarele ce eventual sunt depozitate in alte
garnizoane sau chiar alte localuri din Bucuresti vor fi predate dupa ce mai intai vor fi aduse la
Marele Stat Major si executate operatiunile de mai sus (opisate, numerotate si sigilate).

2. In plus, se vor mai preda Comisiei Aliate de Control, prin reprezentantii sai, si toate jurnalele
de operatii ale marilor unitati (armate, corpuri de armata si divizii) aflate la Marele Stat Major,
serviciul istoric, conform adresei CAC nr. 952 B/1945, trimisa in copie si MStM. Jurnalele de
operatii privesc perioada 22 iunie 1941 - 23 august 1944. Comisia ce executa predarea
acestor arhive va fi formata din generalul Constantin Tenescu, secretarul general al
Ministerului de Razboi, generalul Nicolae Gorschi, seful Serviciului istoric, si colonelul Mihail
Gheorghiu, din Marele Stat Major, Serviciul istoric. Aceste dosare vor fi, de asemenea,
opisate, numerotate si sigilate. Predarea se va face cu incheierea tuturor formelor legale
(procese verbale), semnate de toti reprezentantii Comisiei Aliate de Control si de toti membrii
din comisia instituita pentru predare. Dosarele ce nu se gasesc in prezent asupra Marelui Stat
Major, Serviciul istoric, vor fi aduse ulterior si predate cu aceleasi forme."

CA LA NOI LA NIMENI. De fapt s-au mai predat sovieticilor, in speta maiorului Lubkin, numai
trei lazi cu dosare. Solicitantii nu au mai ridicat nici o obiectie si chiar au inghitit, de data
aceasta, si copii, mai ales in compartimentul jurnalelor de operatiuni. Oficiantul ceremoniei a
fost colonelul Petre Caramitru, seful Sectiei a 3-a operatii din Marele Stat Major. In ciuda
promisiunii solemne a generalului sovietic Fedenko, toata aceasta arhiva nu a mai revenit in
tara, de vreme ce un istoric a gasit-o la Moscova. Cert este ca rusilor nu le-a fost de nici o
utilitate, nici din punct de vedere juridic, nici din punct de vedere istoric. Diplomatia maresalului
Ion Antonescu nu fusese una secreta, ci una discreta si guvernul roman nu avea de ascuns
acte de banditism international de genul celor ascunse de Moscova, pana aproape de zilele
noastre.
Cum bine se stie, din ratiuni cat se poate de explicabile, maresalul Ion Antonescu nu a fost
judecat de un tribunal international. La Nürnberg, acuzatorul sovietic nu a putut sa le impute
romanilor culpe deduse din propriile lor arhive, ci s-a marginit la a produce fragmente din asa-
zise memorii scrise de fostul conducator al statului in regim de detentie. Proba administrata a
fost un fals grosolan. In realitate - am constatat personal acest lucru, prin confruntari de
rigoare - , fragmentele in discutie reprezentau o insailare nu prea abila de fraze extrase din
stenogramele convorbirilor purtate de maresal cu Hitler si Joachim von Ribbentrop, redactate
de Paul Schmidt. Pentru asta, Moscova nu avea nevoie sa umileasca armata romana si sa-l
acopere pe generalul de corp de armata Constantin Vasiliu-Rascanu cu o rusine de care nu se
va spala niciodata. Atunci, acuzatorul sovietic putea gasi stenogramele respective, cunoscute
astazi in toata lumea, chiar in dosarele acuzatorilor american si britanic.

Inca nu ne-am pierdut speranta sa aflam ca sovieticii, mai devreme sau mai tarziu, vor folosi
arhivele jefuite la Bucuresti pentru intocmirea unei istorii cinstite a unui razboi pe care romanii
nu l-au premeditat. In ciuda tuturor vicisitudinilor pe care le-au traversat, romanii nu au incetat
sa posede materia prima a acestei istorii. Faptul ca istoriografia oficiala a tarii, timp de
aproape o jumatate de veac, nu s-a incumetat sa o scrie e altceva. Acest travaliu i-a fost
interzis. Insa, iata, cu toate ca trupele sovietice au parasit tara in urma cu peste patru decenii,
desi Uniunea Sovietica s-a destramat in urma cu aproape un deceniu, obiceiurile sovietice
continua sa persiste in Romania si in zilele noastre. Multe dintre arhivele autohtone sunt inca
inaccesibile, ceea ce-i determina pe istorici sa rascoleasca in disperare arhivele din
strainatate. Spre a aduce acasa, in copii xerox, dupa un efort total inutil, documente existente
la Bucuresti.

Chiar autorul evocarii de fata a traversat o experienta de neuitat pentru a putea reconstitui
evenimentele tragice de la Odessa din octombrie 1941, pe parcursul carora au fost stersi din
viata mii de oameni nevinovati. In calitate de cetatean roman n-am avut acces la documentele
lamuritoare, si asta in timp ce arhivele detinatoare din Romania le vindeau cu toptanul, sub
forma de microfilme, institutiilor interesate de peste hotare. Probabil, noi, nedispunand atunci
de dolari, nu aveam nici acces la dosare. A trebuit sa ajungem la Washington, la Muzeul
Holocaustului, spre a primi de la istoricul Radu Ioanid documentatia de care ne-am folosit
pentru a deslusi cat de cat un episod tenebros. Cu alte cuvinte, ramane cum s-a stabilit mai
demult: ca la noi la nimeni!

Opinia unui istoric

"Ocupantul are totdeauna obiective foarte clare. S-au urmarit documentele foarte importante, care atesta
continuitatea noastra politico-statala, o anumita relatie cu imperiul tarist, ulterior cu Rusia sovietica, apoi
documentele referitoare la personalitatile politice, la activitatile militare, la politica externa a Romaniei. De
exemplu, arhiva cabinetului maresalului Antonescu. E limpede, prin confiscarea acestei arhive se urmarea
sa nu se cunoasca de ce a intrat maresalul in razboi, ce s-a intamplat cu Basarabia si Bucovina, care a fost
evolutia ulterioara, pentru ca ei sa poata aduce apoi tot felul de acuzatii impotriva poporului roman, a lui
Antonescu. Nu-l apar pe maresal, vorbesc despre o personalitate care a luptat pentru apararea teritoriilor
nationale"
Joaca de-a arhivele
email print

Autor: Cristina Diac14 Feb 2008 - 00:00

SEMNAL ● Accesul la documente se face cu dublă măsură

Decizia Curţii Constituţionale, care a lăsat CNSAS fără bază legală de funcţionare, a reaprins
discuţiile în jurul arhivelor comunismului. Oameni "de bine" de la asociaţii, fundaţii, institute şi
alte organizaţii guvernamentale sau nonguvernamentale, precum şi tagma întreagă a
"meseriaşilor" cu vechime în talk-show-uri s-au mobilizat rapid, oferind soluţii mai mult sau
mai puţin aiuritoare.

SEMNAL ● Accesul la documente se face cu dublă măsură

Decizia Curţii Constituţionale, care a lăsat CNSAS fără bază legală de funcţionare, a reaprins
discuţiile în jurul arhivelor comunismului. Oameni "de bine" de la asociaţii, fundaţii, institute şi
alte organizaţii guvernamentale sau nonguvernamentale, precum şi tagma întreagă a
"meseriaşilor" cu vechime în talk-show-uri s-au mobilizat rapid, oferind soluţii mai mult sau
mai puţin aiuritoare.

Discuţia nu e nouă, din 1989 încoace "lupta cu trecutul" ocupând agendele celor care s-au vrut
a fi numiţi "oameni politici". În 2006, sub genericul "Ceaţă şi fum", Jurnalul Naţional a susţinut
o amplă campanie de presă care a prezentat cititorilor cum au intrat în afara legii arhivele
comunismului românesc în aventura unor trasee dubioase, gestionate şi vămuite de diverşi
decizionali. Cu prilejul documentărilor făcute pentru materialele publicate pe parcursul unei
jumătăţi de an, am încercat să desluşim şi mecanismul de funcţionare a CNSAS – o instituţie
fondată cu întârziere după un model funcţionabil, poate, în 1990. Investigaţiile reporterilor
noştri au condus la alcătuirea unui adevărat Jurnal de front al războiului SRI – CNSAS.
Despre conţinutul şi drepturile civice asupra arhivelor comunismului, parte a patrimoniului
naţional, s-au pronunţat atunci în Jurnalul Naţional politicieni, cercetători, jurnalişti şi arhivari,
selectaţi exclusiv după criteriul competenţei în domeniu.

PROIECT JURNALUL. În final, Jurnalul Naţional – cu intenţia salvării a ceea ce mai rămăsese
din arhivele comunismului – a propus un proiect de modificare a Legii nr. 16/1996. Printre
altele, proiectul nostru prevedea că "documentele emise de Comitetul Central al PCR, CC al
UTC, precum şi structurile centrale şi teritoriale ale Securitătii Statului până în momentul
desfiinţării acestora, cu excepţia celor prevăzute a se preda la CNSAS, vor fi predate Arhivelor
Naţionale până la 31 decembrie 2006. Aceste documente vor fi puse în circuitul public pentru
cercetare imediată, fără restricţii de 30 de ani de la emitere". Proiectul mai prevedea
eliminarea tutelei Ministerului de Interne asupra arhivelor, prin trecerea sub controlul
Parlamentului şi punerea în circuitul public a tuturor documentelor de arhivă din anii regimului
comunist. În martie 2006, proiectul de lege al Jurnalului a fost depus în Parlament, însă
Guvernul Tăriceanu i-a dat aviz negativ, după ce Ministerul Culturii finalizase un act normativ
similar cu cel al ziarului nostru. Motivul Guvernului? Subordonarea Arhivelor Naţionale în faţa
Paramentului ar conduce la politizarea instituţiei! – zicea textul ce ne-a fost remis sub
semnătura primului ministru. De ce să aprobi o soluţie de bun-simţ şi în folosul public, "rupând
de la gură" politicianului şi analistului un subiect gras precum "lupta cu trecutul" din arhive? A
trecut vremea, a apărut (ilegal rostuit) un nou director la ANIC, au fost declarate
neconstituţionale şi unele dintre atribuţiile CNSAS, iar neregulile şi încurcăturile par anume
oblăduite ca să ai ce vorbi. Iar când se propun soluţii de bun-simţ de oameni abilitaţi în
specialitate, acestea sunt privite cu o tăcere suspectă de omul cu bune intenţii.

SOLUŢIA ARHIVIŞTILOR. Acesta e şi cazul soluţiei avansate de Federaţia Arhiviştilor din

România (FAR) pentru depăşirea recentei "crize" a CNSAS. Într-un recent comunicat de
presă, FAR – organizaţie a breslei arhiviştilor, apărută în 2004, care grupează mai bine de
două treimi din specialiştii care lucrează în domeniul arhivisticii – a avansat cu promptitudine o
soluţie. Propunerea venită din partea adevăraţilor specialişti în domeniu nu e însă bună de
scos în Piaţa Universităţii ori pe sticla televizorului, pentru că ea constă, simplu, în respectarea
legii în vigoare. "Prin Legea nr. 187/1999, se spune în comunicatul FER, CNSAS a preluat
temporar (subl. ns.) o parte din prerogativele Arhivelor Naţionale în privinţa administrării unor
fragmente din fondurile arhivistice create de instituţii foarte importante ale statului român
comunist. Atent la dimensiunea civică, dar şi la cea de protecţie fizică a documentelor,
legiuitorul a statuat ca, după încheierea activităţii CNSAS, documentele, sediile şi dotările
acestuia să fie transferate la Arhivele Naţionale (art. 23 din Legea nr. 187/1999). Ni se pare
extrem de grav, spun în continuare reprezentanţii breslei arhiviştilor, faptul că, şi după
începerea unei reforme structurale promovate în mass-media, actorii politici vădesc o
neîncredere totală în capacitatea Arhivelor Naţionale de a-şi îndeplini rolul social şi instituţional
ce i-a fost atribuit. Această neîncredere poate conduce la compromiterea eforturilor de
reformare şi aşezare a instituţiei pe baze democratice, de transparenţă şi de servire
echidistantă a utilizatorilor." Nu sunt singurele aspecte din care reiese discreditarea
specialiştilor şi încălcarea normelor în vigoare.

Trei proiecte în doi ani

După ce Jurnalul Naţional a depus la Parlament proiectul de lege privind modificarea Legii
Arhivelor, Ministerul Culturii şi-a lansat propriul proiect pe această temă. La scurt timp,
Guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă prin care modifica Legea Arhivelor Naţionale
(16/1996). Actul normativ devenit Legea 474/2006 nu viza însă rezolvarea problemelor
semnalate de Jurnalul Naţional, ci avea ca scop consolidarea financiară a sistemului public de
pensii prin externalizarea serviciilor de arhivare, preluate de casele teritoriale de pensii, dar şi
reglementarea activităţii de arhivare a documentelor gestionate la nivelul Autorităţii pentru
Valorificarea Activelor Statului şi al societăţilor comerciale la care deţine cel puţin 50% plus o
acţiune din capitalul social. Toate acestea se întâmplau în 2006. Suntem în 2008 şi a apărut şi
un al treilea proiect, iniţiat de Arhivele Naţionale, supus în prezent dezbaterii publice.