Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
“lumea adevarata” se afala intotdeauna in “mijloc”,in “centru”,pentru ca aici se produce ruprtua
de nivel,comunicarea dintre cele trei zone cosmice.Cosmosul este intotdeuana desavarsit,oricare
i-ar fi intiderea.o tara intrreaga,un oras,un sactuar,infatise4aza de o potreiva o imagine a
lumii,imago mundi.Aceasta multime de “centre” si aceasta repetare a imaginiii Lumii la cari din
ce in ce mai modeste se numarar printer trasaturile specifice ale societatilor traditionale.Omul
societatilor premoderne doreste sa se afle cat mai aprope de centrul Lumii.orice asezare umana
repta facerea Lumii pornidn de la un punct central>omul societtailor traditionale simte nevoia de
a exista mereu intr-o lume totala si organizata,intr-un Cosmos.El nu paote trai decat intr-un spatiu
“deschis”catre inalt,unde ruptrua de nivel era simbloic asigurata si unde comunicarea cu lumea
cealalta,;umea “transcedentala”,era posibila prin mijlocirea ritualurilor.
Asezarea intr-un teritoriu echivaleaa cu intemierea unei lumii,repeat mereu schema cosmologica
si acelasi scenario ritual.
Cetate-Cosmos
“Lumea naostra”este un Cosmos,iar orice ataca din afara ar putea-o preface din nou in
“Haos”(dezordine,bezana,disturgere,nimicire,moarte,recadrea intr-o satre fluida,amorfa).
Asumarea facerii Lumii
Esita 2 comportament fata de locuinta omeneasca;traditional si modern.
Petnru omul traditional.post modern,locuinta este intotdeuana santificata pentru ca este o imago
mundi,iar lumea este o creatie divina.Sunt 2 mijlocae prin care locuinta este transformata in
Cosmos si capata astfel valoare de imago mundi:
1. asimilarea cu cosmosul prin poiectia calor patru zari pornind de la un punct central,in
cazul unui sat,sau prin asezarea simbolica a unui Axis mundai,in cazul locuintelor
familiale
2. prin repetarea,intr-un ritual de constructie,a actului exemplar al zeilor,in urma caruia a
laut nastere Lumea din corpul unui Dragon marin sau al unui Urias primordial.
In toate culturile traditonale,locuinta comporta un aspect sacru,fiind astfel o reflecatre a
Lumii.Simbolismul cosmic este cuprins in structura insai a locuintei.oriece locuinta se afla
asezata langa Axis mundi,pentru ca omul religios doreste sa traiasca in “centrul Lumii”,cu alte
cuvinte in real.
Comogonie si sacrificiu de constructie
Orice constructie noua repreodice facerea Lumii.ca sa dureze,o constructie trebui sa fie
insufeltita,sa capete in acelasi timp o viata si un sufelt. “trasferul”sueltului nu se paote face altfel
decat prontr-o jertfa de sange.ca sa este santificata printr-un simbolosm ori ritual
cosmogonic.NImeni nu-si schimba locuinta fara o strangere de inima,pentru ca nu este unsor sa-ti
paraseti “lumea”.Locunita nu este un obiect. “o masina de locuit”.ci este universal pe care omul
si-l caldeste imitand creatia exempalra a zeliro,cosmogonia.
Templu,basilica,catedrala
Templu este o imago mundi pentru ca Lumea,ca lucarea a zeilor,este sacara.Lumea este continuu
purifcata de sfintenia sactuarelor.Biserica este gandita ca o copie a Ierusalimului ceres,ea
reproduce Paradisulsau lumea cereasca.ca imagine a Cosmosului,biserica bizantina reprezinta si
totodata sfinteste lumea.
Cateva concluzii
Deoarece viata religioasa a omenirii se desfasoara in istorie,expersiile sale implicit condittionate
de mometle istorice si de stilurile culturale.
Experineta sacrului permite “intemierea Lumii”:acolo unde sacrul se manifeta in spatiu,unde se
dezvaluie realul si Lumea incepe sa existe.insa ivirea sacrului nu poiecetaza daor un punct fix in
mijlocul fluiditatii amorfe a spatiului profane,un :Centru”in “hasos”;ea produce de asemena o
ruptrua de nivel,deschide comunicarea intre nivelurile cosmice.Manifestarea sacrului in spatiu are
deci o valenta cosmologica;orice hierofanie spatiala,roice consacarea a unui spatiu echivaleaza cu
o “cosmogonie”.Lumea poate fi perceputa ca lume ori Csomos in masura in care se infatiseaza ca
lume sacra.
2
Orice lume este lucrarea zeilor,pentru ca a fost create fie direct de catre zie,fie consacrata,deci
“cosmicizata”de catre oamneii care au actualizat prin mijloace rituale actul exemplar al
creatiei.O.r nu paote trai decat intr-o lume sacra,pentru ca doar o asemnea lume participa la
fiinta,exista cu adevarta.El se afla in centrul Lumii si totodata la izvorul realitatii
absolute,aproape de “deschidrea”care-I inlesnete comuncarea cu zeii..El doreste din tot sufletul sa
locuiasca intr-o lume divina,sa aiba o casa asemnataore cu casa zeilor,dorinta de a tari intr-un
cosmos pur si sfant,asa cum era el la inceputul inceputurilor,cand iesea din mainile creatorului.
3
Timpul scaru si puternic este timpul originii.Prine repetarea anaula a cosmogonei,Timpul se
regenera,reincepa ca Timp sacru,deoarece concide cu acel timp cand Luema incepuse sa
existe,participand in mod ritual la “sf Lumii’ si al ‘re-crearea’ ei,omul se naste din nou..orice
sarbatoare nu este comemorarea unui evenimet mitic,ci reactualizarea acestuia.
Timpul origimii este prin excelenta Timpul Comogonei,clipa in care a aparut realitatea cea mai
curpinzatoare,adica :umea.timpul comogonoc slujeste drpet model tutoror timpurilor sacre.
O r reactualizareaza deci csmogonia nu numai de fiecare data cand faureste ceva ci si atunci cand
vera sa asigura o domnie fericita unui nou Suveran sau cand trebuie sa salveze recoltele
amenitate,sa paorte cu success un razboi ori sa faca o caltorie pe mare.Viata nu paote fi
reparata,cid oar re-creta prin repetarea simblica a cosmogoneie,deoarece cosmogonia este midelul
exemplar al oricarei creatii.
Timpul “festiv”si structura srabatorilor
Timpul orginii implica repetarea rituala a ctului vrator al zeilor.o srabatore se desf.intotdeuna in
timpul originii.omul religios este incredintat ca traieste intr-un alt timp,ca a izbuti sa se intoarca
in acel timp mitic.Or devine periodic contemporan cu zeii,in masura in care reactulizeaza timpul
primordial al infaptuirii lucrailor divine.reactualizarile periodice ale gesturilor divine,sarbatorile
religioase au drept scpot sa-I invete pe oameni model scare.timpul sacru este mereu
acelasi,alcatuind :un sir de eternitati.participantii devin contemporani cu eveniemtul mitic,ies din
timpul istoric,alcatuit din totalizatea ev,profane,pt.a ajunge la timpul primordial,acre este meru
acelsi si care apertine eternitatiiPrezentul etern al ev.mitice inseamna durata prfana e
evenimetelor istorice.
Simtind nevoia sa reproduca la nesfasit acelasi gesture exemplare,omul religios doreste si
incearca sa traiasca in preajma zeilor.
Omul-contemporan periodic cu zeii
Omul doerste sa se asze intr-un spatiun “deschis catre inalt,aflat in comunicare cu lumea
divina:.cel ce se cufunda in Timpul sacru de origine devine “contemporan cu zeii”.O r isi asuma
responsabilitate participarii la crearea Cosmosului,la crearea proprei lumi.
Mit=Model exemplar
Mitul relateaza o intamplare sacra,adica un evenimet primordial care s-a petrecut la inceputruiel
timpului.relatrea unei intamplari sacre echivaleaza insa cu dezvaluirea unui mister.O data
“spus”,adica ‘dezvaluit,mitul devine adevar apodictic,temei al adevarului absolut.profanulnu ia
parte la fiinta,pt.ca nu a fost intemiat ontologic,nu are un model exemplar,nu ingaduie nici :o
deschidere:catre universal,catre lumea spirutala.Mitul infatiseaza sacarlitate absoluta,pt.ca
relateaza activitatea creatoare a zeilor,dezvaluie sacralittaea lucrarilor lor.mitul infatiseaza
izbucnirile diverse si adesea dramatice ale sacrului in lume.luema este intemeiata de fapt prin
izbucnirea sacrului infatisat de mit.Cea mai importanta functie a mitului este de ci de ‘a
fixa”modlele exemplare ale tutoro ritualurilor si ale tutoror activitatilor omenesti
semnificative.Cu cat un om este ami religios ci ata el are la indemana mai multe modele
exempalre pt. comportamentele si actiunile sale.
Acesta repretare fidela a modeleor divine are un dudublu rezultat:
1. imitandu0i pe,zei omul se mentie in sacru-in relaitate
2. datorita reactualizarii neintrerupe a gesturilor divine exemplare,lumea este santificata.
Comportamentul religios al oemnilro contribuie la mentinerea sfintenei lumii.
Reactualizarea miturilo
Or. Nu se recunoaste ca fiind cu adevarta om decat in masura in acre imita zeii,eroii civilizatori
ori Stramosii mitici.El nu devine cu adevarta om decat daca se supune invaturilor mitruilor,daca-I
imita pe zei.Daor mitul primordial paote pastra istoria adevarata,isoria conditei umane,si doar aici
trebuei cautate si gasite principiile si pradigmele oricarui comportament.
Istorie sacara,Istorie,istoricism
4
O r cunoaste 2 feluri de Timp:profane si sacru.o durata evanescenta si un “sir de vesnicii”
periodic recuperabile in timpul sarbatorilor,care alcauiesc calendarul sacru.Anul nou coincide cu
ziua diantai a craetie.
Orice AN Nou inseamna repetarea cosmogonei,re-creare Lumii si totodata
‘creare”Timpului,regenerarea lui pt.”un nou inceput”. “intampalrea scara este povestita prin
mituri.calendarul sacru regenereaza periodic Timpul,facand-ul sa coincaida cu timpul
originii.reactualizrea miturilor inseamna aproprierea de zei ia ia parte la sfintenie.Ia parte la
Fiinta,imitarea modelelor exempalre divine reprezinta dorinta lui de sfontenie si in acelasi timp
nostalgia sa ontological.Datorita acestei ‘eterne reintoareceri”la izvoarele sacrului si ale
realului,exisenta omeneasca I se pare a fi ferita de nimicnicie si de maorte.Istroia devine asadar,in
ansamblul sau,o teofanie,tot ceea ce s-a petrecut in Istorie trebuia sa se petreaza astfel pt.ca
aceasta a fost vointa Spiritului universal.
Timpul decasralizat pt.totdeuna,se arat a fi o duartaprecara si care se pierde treptat,la capatul
careia se afla moarte.
5
“Omul vechi”moare prin imersiunea in apa,dand nastere unei finite noi,regenerate(cel botezat se
intorce la neprihanirea dintai).in valorizarea crestina a Apleor intervin insa unele elemnte noi
legate de o “istorie”,si anume Istoria sfanta.
Valorizarea botezului ca repetare a Potopului.potopul inchipui deopotriva coborarea in adancuriel
marii si botezul.
Universalitatea simbolurilor
Pentru apologetii cretini simbolurile erau incarcate de mesaje;ele aratau scarul cu ajutorul
ritumurilor cosmice.pentru crestin,valabilittae simbolurilor eset asigurata de intruparea lui
dumnezeu I Timpul istoric.Istoria nu izbuteste sa schimbe radical structura unui symbolism
arhaic,ci daor sa ii asigure mereu semnificatii noi,care nu distrug insa structura simblolului.pt.or
Lumea are intoteduna o valenta supranaturala si dezvaluie o modalitate a sacrului.pt or sacralitaea
este o manifestre deplina a Fiintei.
Terra mater
Imagina primordiala a pamntului Mama.credinta ca pamntul naste oameni este universal
raspnadita.sentimetul nelamurit al unei solidaritati mistice cu pamntul natal.Dorinta noastra este
sa fim ingropati dupa maorte in tinutul natal,spre a ne intoarce in pamntul-mama.
Humi position:punerea copilului in pamnat
Mama umana nu este altceva decat o repreznetare a amrii mame telurice.Obiceiul de a pune npu-
nascutl pe pamnt este inca mai raspandita si se mai pastreaza in unele tari din europa.In
China;muribundul,ca si nou nascutul sunt pusi pe pamant…Pt nastere sau pt.moarte,pt.intrarea in
familia vie ori in familia ancestrala.Ritul punerii pe Pamant implica idea unei identitati
subsatntaile intre rasa si tarana.
Femeia,Pamantul si fecunditatea
Femeia este legata in chip mistic de pamnt,zamislirea apare ca o variant,la scara umana,a
fertilitaii telurice.sacralitatea femeii depindede sanctitatea Pamntului.Puterile magico-
religioasesi ,prin,urmare,predominate sociala a femii au un model cosmic:Pamantul-mama.
Pentru omul religios al societatii arhaice,Lumea este incarcat de mesaje,care par uneori de
neinteles,insa pot fi descifrate cu ajutorl miturilor.Experienta umana in totalitatea sa poate fi
omologata vietii cosmice,prin urmare sanctificata,deoarece Cosmosul este creatia suprema
a zeilor.
Simbolismul Arborelui cosmic si cultele vegetatiei
Miturile si ritualuie legate de Pamntul-mama expeima ideile de fecunditate si de bogatie,care sunt
de natura religioasa,pt.ca numerosele aspecte ale fertilitatii universale dezvaluie de fapt taina
zamislirii,a creatie veitii.Viata omeneasca nu este simtita ca o scurta trecere ptin Timp,intre
2 neanturi,ci este perceptual de o preexistenta si se prelungeste intr-o postexistenta.Pt
or,moartea nu inseamna sf. Vieti,ci doar o alta modalitate a existentei omeneti.
Csomosul a fost inchipuit sub froma unui arbore urias tocmai pt.felul sau de a fi,in primul rand
capacitatea sa de a se regenra la nesfarsit.
Desacralizarea naturii
Natura pt o r nu este exclusive naturala,mai are inca un farmec,un mister,o maretie in acre se pot
regasi urmele vechilor valori religioase.Insa lumea nu este desacarlizata in intregime.
Alte hierofanii cosmice
Pietrele,ca hierofanii,le pot arata oamenilor puterea,trainicia,permaneta.Piatra ii arata omului ce
insemana o existenta absoluta,dincolo de Timp,neatinsa de devienire.
Luna,prin fazele sale,ii arata omului religios nu numai ca maortea este strans legata de Viata,ci si
ca maorte nu este definitive,ci este intotdeuana uramata de o noua nastere.Luna valorizeaza
religios devenirea cosmica(devenire,crestre,descrestere).si il impaca cu Moartea.
Hierofaniile solare exprima valorile religioase ale autonomiei si puterii,ale suveranitatii si
inteligentei.
Crestinisumul a adus schimbari radicale si profunde in valorizarea religioasa a cosmosului si a
Vietii,pe care insa nu le-a respins.
6
Cap IV.Existenta umana si viata sanctificata.
Existenta ‘deschisa” spre Lume
Pt. or Cosmosul “traieste” si “vorbeste”,iar viata Cosmosului este o dovanda a sfintenei
sale,deoarece a fost creat de zei,iar zeii se infatiseaza oamenilor prin intermediul vietii
cosmice.Deschiderea spre Lume ii ingaduie omului religios sa se cuonoasca si,in acelasi timp,sa
cunoasaca Lumea,iar aceasta cuonastere este pt. el nepretuita,pt.ca este “religioasa”,pt.ca se refera
la Fiinta.
Santificarea Vietii
Viata este triata pe 2 palnuri,desfasurandu-se ca existnta umana si participand in acelasi timp la o
viata transumana,cea a Cosmosului sau a zeilor.Omul este un microcosmos in care se oglindeste
macrocosmosul.Omul imita modele divinittaii,omologarii om –univers.Orice exeprinta umana
paote fi transfigurata si trait ape un alt plan,transuman.
Corp-casa-Cosmos
Omul r traieste intr-un cosmos “deschis’si ca el insusi este deschis spre Lume,ceea ce
inseamna”ca se afla in comunicare cu zeii,ca participa la sifintenia Lumii.locunita sa este un
microcosmos,cum este de altfel si corpul sau.omologarea casa-corp-cosmos apare destul de
timpuriu.A se instala intr-o casa echivaleaza cu asumarea unei stari exisetntiale in Cosmos.
Trecerea prin poarta stramta
Casa-deopotriva Imago mundi si replica a corpului omenesc-joaca un rol de seaman in ritualuir si
mitologii.Existenta umana atinge implinirea in urma unui sir de rituri de trecere,adica de initieri
successive.
Rituri de trecere
Viata omului e o succesiune de treceri si de initieri.O r se straduieste sa se implineasca dupa
imaginea ideala carea i-a fost dezvaluita prin mituri.
Fenomenologia initierii
Initierea cuprinde indeobeste o tirpla revelatie:sacrului,a morii si a sexualtitatii.Initierea
echivaleaza cu maturizarea spirituala,tema fiind intalnita in toata istoria religioasa a
omanerii;initiatul,cel care a patruns tainele,este cel care stie.Accesul la spirtiualittae este redat
printr-un simbloism al Mortii si al unie noi nasteri.
Conferii ale barbatilor si societtai secrte ale femeilor.
Moarte si initiere
Mortea initiatica repeat intoarcerea exemplara in haos,pt.a permite repetarea cosmogoneie si
pregatirea noii nasteri.
“A doua nastere” si zamislirea spiritulua
Scenariu initiatic,mortea din conditia profana uramta de re-nasterea intr-o lume sacra,in lumea
zeilor joaca un rol important in religiile evolutive.Prin sacrificiu se dobandeste o conditie
supraomeneasca.Accesul la viata spirituala cuprinde intotdeauna maortea din condtia
profana,urmata de o noua nastere.
Sacrul si profanul in lumea moderna
Homos religosus crede intotdeuana in exsitenta unei realitati absolute,sacrul,care transcende
aceasta lume,unde totusi se manifesta sanctificano si facnad-o reala.Omul areligos respinge
transcendeta,accepta relativitatea “relitatii”si chioar se indoieste uneori de sensul
existentei.pastreaza urem ale comoprtamentului religios insa golite de semnificatia religioasa,este
alcatuit dintr-un sir de negari si refuzuri.Pare sa-si fi pierdut capacittaea de a trai constient
religia,deci de a o intelege si de a si-o asuma;dar in starfundurile fiintei sale,urmele nu s-au sters
cu totul,insa a fost “uitata”.