Mitul creației

Mitul creației reprezintă setul de credințe ce explică, într-o manieră legendară, imaginară și
filosofică, apariția Universului, a Pământului, a vieții și a ființei umane, ca rezultat al săvârșirii actului
creator. Mai este asociat cu mitul cosmogonic.

Prezentare
Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o exercitare
a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât și în cea politeistă. De multe ori, mitul creației
cuprinde și ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei. Profunzimea mitului originar este relevantă
în modelul actului primordial, care susține respectiva credință mitologică. Actul primordial are
calitatea de a fi, pe lângă unic și original, un desăvârșit act sacru, săvârșit de și prin sacralitate.
Dintr-o altă perspectivă, creația este reprezentarea orânduirii haosului inițial, prin construirea unei
ordini, a unei structuri. Conform cosmogoniilor diverselor popoare, înaintea creației a existat doar
haos, iar puterea capabilă de a transforma haosul în ordine este de factura sacră, sacralitatea fiind
singura capabilă de o creație continuă, printr-o energie creatoare.

Ex nihilo
De remarcat că doctrina creării lumii din nimic (creatio ex nihilo) nu este o doctrină biblică,[1] ea apărând
abia în secolul al II-lea e.n.,[2] deși unii cercetători susțin că acesta nu e un motiv de a crede că nu este o
doctrină biblică

. Mitologia greacă
Hesiod, în lucrarea sa Teogonia, descrie etapele genezei lumii în mitologia
greacă. Chaos este prima divinitate care a apărut, nu se știe de unde și cum, și care reprezintă o
personificare a haosului primordial, dinaintea genezei și a instaurări ordinii. Chaos a dat naștere
zeiței pământului, Gaia (Geea), zeului lumii subterane Tartar, zeului iubirii, Eros, zeiței nopții, Nyx și
zeului întunericului Erebus. Fără contribuția nici unui element masculin, Gaia a născut pe Uranus,
zeul cerului înstelat, echivalentul ei, cel care o va acoperi. Din uniunea lui Uranus și Gaia s-au
născut titanii și titanidele, adică zeii ce aparțin primelor generații divine. Titanii erau în număr de
șase: Oceanus, zeul apelor, Coeus, Hyperion, Crius, Iapetus și Cronos. Titanidele
erau: Thetys, Phoebe, Theia, Themis, Mnemosyne și Rhea.
În urma relațiilor între acești titani s-au născut zeii generației olimpiene, cei mai importanți zei
ai panteonului grec. Crescând, Cronos a vrut să-și înlăture tatăl de la tron și a reușit, datorită mamei
sale și a soției lui, Rhea. Cronos și Rhea au avut împreună șase
copii: Hestia, Demeter, Hera, Poseidon, Hades și Zeus. Cronos s-a temut însă că ar putea fi
detronat de ei, la fel cum a făcut și el cu Uranus, de aceea își devorează copiii pentru a scăpa de
pericol. Rhea reușește însă să îl ascundă pe ultimul născut, Zeus, care devenind matur își biruie
tatăl și își eliberează frații, apoi poartă lungi și epuizante lupte contra titanilor, ieșind
învingător. Zeus, Hades și Poseidon își împart marea împărăție a lumii trăgând la sorți, astfel
încât Zeus capătă tărâmul cerurilor de pe muntele Olimp, Hades devine rege peste tărâmul
subteran al morților, iar Poseidon primește lumea mărilor și a oceanelor.
Mitul antic grecesc susține că primul om a fost înfăptuit ca o creatură a lui Prometeu, care a
inițiat valoric și practic oamenii atât în spiritualitate, cât și în meserii și îndeletniciri. În cazul mitologiei
grecești, mitului creației i se asociază mitul inițiatului, deoarece Prometeu era considerat și un
binefăcător al oamenilor, pentru ca le-a dăruit acestora focul, după ce i-a creat din humă, spre furia
lui Zeus.