Intoxicaţia acută cu pesticide organofosforate

 Etiologie. Sunt derivaţi (esteri) ai acidului fosforic utilizaţi ca insecto-fungicide în

agricultură.
Clasificare
 extrem de toxice:
o paration = ester al acidului tiofosforic (cel mai toxic). Ambalaje cu etichetă roşie
(E605) = denumiri: ecatox, paratox, thiofos
o etilparation + parafox 50E, selefos
o metilparation (wofatox)
 puternic toxice (ambalaje cu etichetă verde): Sytox, Epn, Tepp
 moderat toxice (etichetă albastră): diazinon, fention, clor-pirifos
 toxicitate redusă (etichetă neagră): malathion, clorthioin, bromofos
Caracteristici generale
o solubil în esteri şi majoritatea solvenţilor organici, insolubil în etil-ester, aproape
insolubil în apă
o stabil numai la pH acid sau neutru
o lichid incolor sau galben; în forma comercială: maron închis sau verde
o apare pe piaţă ca pulbere metalică 15-25%, lichid emulsifiabil 25-45%; în praf 1-
2% sau în aerosoli 10%

 Locuri de muncă cu risc de expunere profesională

 fabricarea pesticidelor organofosforice (risc diminuat, personal foarte bine instruit)
 aplicarea pesticidelor organofosforice (de obicei personal neinstruit, risc mare de
contaminare):
o manipulare - transport - depozitare
o prepararea soluţiilor şi răspândirea lor (livezi, sere, vii) cu pompe de mână, aparate
mecanizate
o tratarea seminţelor
o întreţinerea defectuoasă a aparaturii de lucru

 Patogenie
 pătrundere pe cale:
o cutanată (şi prin mucoase intacte) - cea mai frecventă în intoxicaţiile profesionale
o respiratorie - pentru aerosolii de pesticide
o orală - în ingestii accidentale sau suicid
 metabolizare - prin ficat
Paration:
o paraoxon - metabolit mai toxic decât parationul
o hidroxilare - paranitroferol eliminat prin urină
o fosforilare - ion de fosfor care blochează centrul activ al colinesterazei 
acetilcolinesterază fosforilată

1
Mod de acţiune
 inhibarea acetilcolinesterazei

acetilcolina nu se mai transformă în colină şi acid acetic

acumularea endogenă de colinesterază din SNC, muşchi şi hematii şi a
pseudocolinesterazei din plasmă

intoxicaţie endogenă cu Ach cu stimulare permanentă a muşchilor şi glandelor
până când viaţa nu mai este posibilă

există o triplă acţiune:
1. pe ramura postganglionară a nervilor colinergici
2. pe ramura preganglionară a nervilor simpatici motori
3. în neuronii din SNC
 toxice directe pe miocard  tulburări de ritm şi conducere
 asfixiante şi cu rol direct în oprirea respiraţiei  exit prin insuficienţă
respiratorie şi colaps vascular
 Tabloul clinic
 gravitatea intoxicaţiei nu depinde doar de gradul de inhibiţie al acetilcolinesterazei, ci
şi de utilizarea cu care această enzimă este inhibată
 simptomele apar:
o după 1/2 oră de la expunerea respiratorie
o la o 1 oră după intoxicaţia pe cale orală
o la 2-3 ore după expunerea cutanată
 Sindromul muscarinic:
o mioză o dispnee
o vedere dublă o vărsături
o lăcrimare o crampe abdominale
o rinoree o diaree
o hipersalivaţie o incontinenţă urinară şi de materii
o transpiraţii fecale
reci, profuze o hipotensiune arterială
o bronhoree o bradicardie
o bronhospasm
 Sindromul nicotinic:
o slăbiciune musculară
o crampe, fasciculaţii şi fibrilaţii musculare
o convulsii tonico-clonice
o contractură generalizată
o paralizii ale muşchilor respiratorii (paralizia diafragmului  exit)
 Sindromul sistemului nervos central:
o anxietate o respiraţie Cheyne-Stokes
o cefalee o comă cu abolirea reflexelor
o vertij o aritmii ventriculare severe
o tremor o tulburări de coagulare
o dizartrie (hipercoagulabilitate, fibrinoliză)

2
 De reţinut pentru diagnostic:
 mioza
 fasciculaţiile musculare
 salivaţia abundentă şi hipersecreţie bronşică
 transpiraţii profuze
 lăcrimare
 exhalarea unui miros asemănător usturoiului
Forme clinice
 în raport cu gravitatea intoxicaţiei:
o uşoare
o medii - confuzie cu edemul pulmonar acut
o grave - exit prin insuficienţă cardio-respiratorie
 după timpul de apariţie a simptomelor
o intoxicaţia acută clasică - cea descrisă
o intoxicaţia intermediară - după 24-96 ore de contact cu toxicul: sindrom paralitic
localizat la muşchii gâtului, membrelor şi cei respiratori
o intoxicaţia tardivă - după 10-14 zile de la contact prin degenerescenţă retrogradă a
axonilor apare ataxie şi paralizie flască a extremităţilor
 Diagnostic pozitiv
 stabilirea expunerii profesionale
o detalii subiect sau anturaj
o determinarea de toxic în aerul locului de muncă
o indicatorii de expunere
o vizita locului de muncă
 tabloul clinic
 examenele de laborator şi paraclinice
o indicatori de expunere  dozarea paranitrofenolului în urină (în formele acute
algice el este rapid metabolizat)
o indicatori de efect biologic: determinarea activităţii colinesterazei serice: valori
- < 10% în formele severe
- între 20 şi 10% în formele medii
- între 50 şi 20% în formele uşoare
În practică se de termină activitatea colinesterazei plasmatice (metodă mai facilă).
o proba terapeutică la atropină
- i.v. sau subcutanat: 1-3 mg atropină
- nu dispar mioza, transpiraţiile profuze, fasciculaţiile musculare,
hipersecreţia bronşică =diagnostic de intoxicaţie cu organofosforate
 Tratament
 Reanimare - în cazurile acute
 oxigen + respiraţie artificială ± intubaţie orotraheală ± traheostomie
 hidroxizin, furosemid
 Întreruperea pătrunderii de toxic în organism
 decontaminarea tegumentelor. părului, foselor nazale, conjunctivelor, conductului
auditiv extern cu apă, săpun sau soluţie bicarbonat de sodiu 5%
 dacă a fost ingestie voluntară şi bolnavul este cooperant: provocare de vărsături şi
spălături gastrice (bicarbonat de Na 4%). Nu se dau lapte, sulfat de magneziu.
 Tratament antidotic:
3
  atropină (pentru a combate efectele muscarinice)
o 1-2 mg sulfat de atropină - forme uşoare
o 2-4 mg sulfat de atropină - forme medii
o 4-10 mg sulfat de atropină - forme grave
până apar semnele de atropinizare:
- midriază
- uscăciunea tegumentelor şi mucoaselor bucală şi nazală
- tahicardie (> 120/min)
Dozele se respectă din 10 în 10 minute funcţie de apariţia generală de atropinizare până
la o doză totală de:
o 20-30 mg sulfat de atropină în formele uşoare
o 50-80 mg sulfat de atropină în formele medii
o ≤ 100 mg sulfat de atropină în formele grave
 obidoxin (toxogonin): 1 fiolă (250 mg) -2 fiole i.v. sau i.m. pentru a combate
efectele nicotinice, apoi funcţie de gravitate 1 fiolă la 4-6 ore i.v.
! Se administrează la 5 min după prima injecţie de atropină.
! Niciodată înainte de atropină.
! Este eficace administrată în primele 24 ore.
Doze: 2-3 fiole în 24 h în formele uşoare
4 fiole în 24 h în formele medii
6 fiole în 24 h în formele grave
Nu se supradozează, altfel bronhospasm, fibrilaţie ventriculară.
 Tratament simptomatic
 HHC, noradrenalină
 xilină în bolus 80-100 mg + perfuzie lentă 1-2 mg/min. 24-49 h
 masaj cardiac, defibrilare
 calciu gluconat, sodiu lactat
 antibiotice
Contraindicaţii: morfină, miofilin, barbiturice, plegomazin, fenotiazine.
 Profilaxie
 măsuri tehnico-organizatorice
o înlocuirea cu pesticide mai puţin toxice pentru om (malathion)
o etichetarea vizibilă a ambalajelor
o respectarea măsurilor de securitate la manipularea pesticidelor organofosforice
o echipament de protecţie (combinezon de lucru, măsuri de protecţie, ochelari)
corect utilizat şi întreţinut
o pulverizarea dimineaţa sau seara, în direcţia vântului
o instructaj de protecţia muncii
 măsuri medicale
o recunoaşterea riscului de intoxicaţie cu organofosforate
o examen medical la încadrare cu stabilirea contraindicaţiilor:
- boli SNC
- boli cronice consumptive
- dermatoze
o control medical periodic:
- examen clinic anual
- determinarea colinesterazei serice sau eritrocitelor înainte de expunere sau în
cazul unei contaminări
o educaţie sanitară
4