Raluca (Ionescu) Brăescu

Sintaxa şi semantica adjectivului în limba română actuală.

Adjectivul non-pronominal

(Rezumat)

Lucrarea Sintaxa şi semantica adjectivului în limba română actuală este o cercetare

monografică, o analiză a clasei eterogene a adjectivului. Tema propusă este extrem de generoasă, cu
atât mai mult cu cât lipseşte un studiu dedicat adjectivului în limba română, care să dea seama şi să
explice, în egală măsură, diferenŃele de comportament ale unităŃilor.
În analiza propusă, am avut ca punct de plecare capitole tematice din lucrări mai largi,
prezentări ale clasei adjectivului în gramatici româneşti mai recente (GALR, GBLR) şi, mai ales, lucrări
din bibliografia străină, inclusiv teze de doctorat consacrate adjectivului (mai ales pe acelea care se
opresc în mod special şi asupra situaŃiilor din română).
Cele două direcŃii mari de analiză prezente în titlu - sintactică şi semantică – interferează în
fiecare capitol al lucrării. Nu m-am oprit asupra flexiunii de tip adjectival. Acolo unde am considerat că
este relevant, am introdus însă şi câteva aspecte morfologice generale (spre exemplu, problema
categoriei gradării, pentru că reprezintă un test pentru adjectivele calificative sau comportamentul
special al adjectivelor denominale sau deverbale, pentru că sunt adjective cu particularităŃi combinatorii
speciale).
Subtitlul tezei, Adjectivul nonpronominal, face referire la o chestiune de gramatică tradiŃională.
În analizele anterioare, adjectivele pronominale reprezentau o subclasă de adjective, în virtutea
fenomenului comun de acord cu numele.
Lucrarea cuprinde 6 capitole.
În primul capitol, În căutarea unei definiŃii pentru adjectiv, am schiŃat câteva trăsături
considerate definitorii pentru clasa adjectivului în ansamblu, pe care le-am investigat apoi pe parcursul
lucrării. Urmărind evoluŃia interpretării, m-am oprit asupra unor perspective teoretice din lucrări
româneşti de referinŃă de la Gramatica Academiei (1966) până la mai recenta GBLR (2010). Am
observat modificarea evidentă de perspectivă de analiză, dinspre latura strict morfologică sau semantică

1
către un cadru comun, o direcŃie integratoare, în care subclase semantice diferite de adjective se
corelează cu un comportament sintactic special. Am urmărit în linii mari comparaŃia dintre adjectiv şi
alte trei clase de cuvinte: verbul, substantivul şi adverbul şi am detaşat trei caracteristici definitorii ale
adjectivului: posibilitatea de a funcŃiona ca modificator al unui centru nominal, ocurenŃa în poziŃii
predicative şi compatibilitatea cu morfemele de gradare. Cele trei „criterii de adjectivitate”, surse ale
unor controverse interpretative, au fost reevaluate în capitolele trei, patru şi cinci ale lucrării.

În capitolul al doilea, Clase semantice de adjective, am distins trei clase semantice de adjective:
calificative, relaŃionale şi adjective de modificare a referinŃei. Pentru fiecare dintre aceste trei clase am
prezentat rolul semantic îndeplinit în GN şi implicaŃiile opoziŃiilor intersectiv / nonintersectiv (Kamp
1975), obiectiv / subiectiv şi linear / nonlinear.
Am arătat că adjectivele calificative desemnează o proprietate atribuită unui individ,
îndeplinind, în cadrul sintagmei nominale în care apar, o funcŃie de caracterizare; răspund la testul de
intersectivitate: Ana este o tânără timidă. (→ Ana este o tânără şi Ana este timidă.) şi implică, în
general, un act de evaluare subiectivă. Interpretarea acestora depinde de o normă de comparaŃie şi poate
varia în raport cu un punct de referinŃă: o stradă largă/mică este largă sau mică pentru o stradă. Cele mai
multe dintre adjectivele calificative sunt lineare şi, prin urmare, compatibile cu modificatorii de gradare:
un copil foarte frumos.
Adjectivele relaŃionale prototipice, denominale, desemnează, o relaŃie între două substantive
autonome referenŃial, centrul nominal al sintagmei şi numele prezent în radicalul adjectival. Pornind de
la Bosque & Picallo (1966), am discutat despre cele două subclase de adjective relaŃionale cu un
comportament sintactic diferit: adjectivele clasificatoare şi adjectivele tematice. Adjectivele
clasificatoare îndeplinesc în cadrul grupului nominal în care apar o funcŃie de identificare (operează o
localizare nondeictică în timp şi spaŃiu - unelte preistorice, perioada medievală, roman interbelic sau
descriu specii, sorturi sau tipuri ale referentului desemnat de substantiv - medicina alternativă, dramă
muzicală, medicament naturist, ştiinŃe matematice, lupte marŃiale, arte plastice). Adjectivele tematice
reprezintă argumente ale unor nume deverbale; aceste nume păstrează structura argumentală a verbelor
din care provin: şi fac transparente o serie de raporturi semantice suplimentare: agent (revendicare
poliŃienească, atac terorist), temă (vânzare imobiliară). SusŃinem interpretarea conform căreia aceste
adjective nu sunt veritabile argumente, pentru că nu sunt pline referenŃial. Adjectivele relaŃionale sunt
nonintersective, subsective. Subsectivitatea este o trăsătură semantică ce permite doar inferenŃa care se

2
referă la nume, nu şi pe aceea care se referă la adjective: El este cercetător ştiinŃific. (→ El este
cercetător, dar *El este ştiinŃific.). Pentru că nu denotă proprietăŃi, adjectivele relaŃionale sunt obiective
şi inerent nonlineare, dată fiind natura lor nominală: *Economic! *un ziar foarte economic.
Referitor la cea de-a treia clasă de adjective, adjectivele de modificare a referinŃei, materialele
existente în limba română sunt mai puŃine. Este vorba despre o clasă marginală, reprezentată de forme
atipice (fie unităŃi cu sens vag, fie utilizări ale unor forme care trec printr-un proces de simplificare de
sens, de desemantizare parŃială), cu un comportament sintactic şi semantic diferit de celelalte două clase.
Am distins între adjectivele deictice (o viitoare mamă), adjectivele modalizatoare (un simplu accident),
adjectivele paradigmatizante (băutură specifică), adjectivele intensive (un vechi prieten) si adjectivele
afective (biata fată). Acesastă subclasă reuneşte unităŃi foarte eterogene:. dacă unele sunt adjective
exclusiv referenŃiale (deicticele, majoritatea paradigmatizantelor), altele, în schimb, sunt adjectivele
dependente de context, cu mai multe citiri posibile (calificative / relaŃionale sau de modificare a
referinŃei), care îşi actualizează o anumită valoare (intensivele, expresivele, adjectivele de ajustare
discursivă a denominaŃiei). Adjectivele de modificare a referinŃei sunt nonintersective şi pot fi
subsective (un vechi prieten, un singur element) sau nonsubsective (conjecturale sau privative).
Am acordat o atenŃie deosebită adjectivelor duble sau mixte, cu două variabile logico-
semantice. La bază relaŃionale, îşi pierd calitatea iniŃială, se linearizează (adică exprimă o singură
caracteristică a referentului), devenind calificative: universitate provincială („din provincie”) – atitudine
provincială („simplă”), palat regal („al regelui”) – cadou regal („scump”). În afara cestor fluctuaŃii
dintre sensuri, am prezentat şi exemple de dubluri omonime (adjective calificative şi adjective de
modificare a referinŃei): o fată pură / o pură întâmplare. Aceste contexte demonstrează disponibilităŃile
semantice largi ale termenilor. Limitele claselor sunt şterse, astfel că unităŃile îşi pot schimba cu uşurinŃă
statutul.

Capitolul al treilea, Structura Grupului Adjectival, a fost conceput ca o analiză a

constituenŃilor din jurul centrului adjectival: modificatori, complemente sau adjuncŃi. Am început prin
prezentarea interpretărilor pe care le cunoaşte constituentul cel; susŃinem direcŃia conform căreia se
disting mai multe unităŃi omonime: cel – articol, mijloc de realizare a supradeterminării (omul cel bun),
cel – pronume, în contexte cu elipsă nominală (Cea mare e a mea.) şi cel – formant al superlativului (cel
mai frumos copil).

3
 Am organizat particulele care modifică centrul adjectival după cum urmează: intensificatori
(mărci care amplifică sau atenuează intensitatea proprietăŃii exprimate de adjectivele intersective),
aproximatori, modalizatori, categorizatori, negatori şi comparatori. Româna dispune de o marcă de
intensificare gramaticalizată (foarte), dar şi de numeroase alte construcŃii care induc acelaşi efect:
structuri cu adverbe (un om excesiv de politicos, o fată prea săracă), supine postpuse (o fată frumoasă
de speriat), substantive desemantizate (un parfum scump foc), Grupuri PrepoziŃionale (un cadou un pic
ciudat), structuri derivate sau compuse (un aer călduŃ, o piesă rarisimă), construcŃii exclamative (Ce
casă maaaaare!) sau comparative (o femeie rece ca gheaŃa). FuncŃionează ca modificatori şi mărcile de
aproximare (păr cam alb, fată oarecum frumoasă), de modalizare (o sugestie sigur bună, o colegă aşa-
zis bolnavă), de categorizare (un obicei tipic american), de negaŃie (un anturaj deloc potrivit) sau de
comparaŃie (un copil mai tent / la fel de atent).
Am inventariat complementele autorizate în general de adjectivele intersective. Numeroase
adjective se construiesc cu un complement în D: angajat loial firmei.. Complementul în G apare numai
în contextul adjectivelor postverbale, provenite din verbe tranzitive cu obiect direct [+ Def]: echipă
deŃinătoare a trofeului. Un singur adjectiv tranzitiv actualizează în limba română complementul realizat
prin nominal Obiect Direct: El îmi este dator viaŃa. Complementul poate fi prepoziŃional realizat prin
Prep + Nominal / (Prep) + Infinitiv / Supin. SelecŃia prepoziŃiei depinde de centrul adjectival: un om
capabil de iubire, copil sensibil la frumos, program conform cu regulamentul. În sfârşit, centrul
adjectival poate selecta un complementizator: că - sportivă sigură că a reuşit, să - soldat gata să se
sacrifice (pentru subordonate neinterogative asertive, respectiv nonasertive) sau dacă - sportiv curios
dacă a reuşit (pentru transpunerea în vorbirea indirectă a unei interogative). Un tip special de
complement este reprezentat de complementul comparativ; acesta este cerut de un specificator al
grupului adjectival, de modificatorul gradual al centrului adjectival: mai frumoasă decât mine, la fel de
bun ca fratele meu, cea mai inteligentă dintre copii.
Adjectivele (mai ales cele postverbale) acceptă adjuncŃi cu diverse valori semantice: de loc (ud
la picioare), de timp (o persoană ieri veselă), de mod (o linie trasă strâmb) cantitativ (o persoană puŃin
ostilă, un drum lung de 10 m) etc.

Capitolul al patrulea şi capitolul al cincilea sunt consacrate poziŃiilor sintactice în care se

angajează adjectivul / G(rupul) Adj(ectival) în structura enunŃului. În capitolul al patrulea, Adjectivul
Modificator, am discutat comportamentul diferit în această ipostază sintactică al claselor de adjective

4
detaşate în capitolul al doilea; adjectivele calificative sunt modificatori nonrestrictivi ai numelor,
adjectivele relaŃionale clasificatoare sunt modificatori restrictivi ai numelor, adjectivele relaŃionale
tematice nu modifică centrul sintagmei nominale în care apar, ci funcŃionează ca nişte argumente ale
numelor deverbale pe care le însoŃesc, iar adjectivele din cea de-a treia clasă se caracterizează tocmai
prin faptul că nu modifică referentul numelor pe care le însoŃesc, ci referinŃa în ansamblu.
PoziŃia modificatorilor adjectivali în GN pune probleme reale în limba română. Chiar dacă
ordinea pare a fi mai liberă decât în alte limbi, nu sunt posibile toate configuraŃiile pentru toate tipurile
de adjective. Tratată ca un fenomen pur sintactic, ordinea adjectivelor este determinată de factori
multipli din toate compartimentele lingvistice. Dificultatea vine din încercarea de a lega poziŃia
adjectivului de un factor unic. De fapt studiile generale de ordine a cuvintelor pun în joc factori
aparŃinând unor clase diferite: semantice, morfosintactice, discursive etc. Nu am ales, prin urmare, o
singură direcŃie de analiză, ci am încercat să justificăm poziŃia formelor Ńinând cont de factori aparŃinând
tuturor compartimentelor limbii. Am surprins variaŃia de topică a adjectivului în G(rupul) N(ominal):
tiparul N +A, A+ N. Am avut în vedere mai multe configuraŃii sintactice (N + A / GAdj (un om drag
tuturor), Npr + A (Ioana cea mică), [N + Compl] + A (sora bunicului cea tânără), [N + Det Dem] + A
(cartea aceasta mare) etc.). M-am oprit de asemenea, şi asupra adjectivelor mobile, cu topică liberă, în
cazul cărora schimbarea de poziŃie se corelează sau nu cu o modificare semantică (o fată frumoasă – o
frumoasă fată vs. o simplă poezie - o poezie simplă).
Sunt puŃin numeroase adjectivele exclusiv postpuse: adjectivele invariabile (o haină gata - *o
gata haină, un boier sadea - *un sadea boier), adjectivele provenite din participii, cu excepŃia lui fost,
aşa-zis, aşa-numit, pretins (o scrisoare scrisă - *o scrisă scrisoare), adjectivele precedate de articolul
cel (fata cea mică - *cea mică fată), unele adjective de modificare a referinŃei (munca individuală –
*individuala muncă, malul stâng – *stângul mal). Clasa adjectivelor exclusiv prenominale este şi mai
restrânsă în română: aşa-zis, pretins, ditamai, coşcogeamite, fost.
Aproape toate limbile permit adjectivelor să modifice nume, de fapt, aceasta este funcŃia lor
primară. În unele limbi, modificarea prin adjective este limitată la un singur adjectiv. În alte limbi, sunt
posibile serii prenominale pentru adjectivele multiple. În alte limbi (printre care şi româna), seriile de
adjective sunt, în mod canonic, postnominale. Am căutat să identificăm mai multe scheme de serializare:
cu adjective de acelaşi tip (o minge roşie mare / o minge mare roşie; [[costume Ńărăneşti] româneşti] /
[[costume româneşti] Ńărăneşti]) sau cu adjective provenind din clase diferite.

5
 În capitolul al cincilea, Adjectivul Predicat, ne-am oprit asupra naturii predicative a
adjectivului. Primul aspect pe care l-am avut în vedere a fost reprezentat de disponibilitatea adjectivelor
de a apărea în poziŃii predicative. Ne-am oprit asupra celor trei clase mari de adjective: adjectivele
calificative, adjectivele relaŃionale şi adjectivele de modificare a referinŃei şi am argumentat că
predicativitatea este dependentă de trăsătura intersectivităŃii (capacitatea adjectivelor de a fi
intersective): Tu eşti frumoasă. *Acidul este clorhidric. *ActriŃa este viitoare.
Odată detaşate adjectivele predicative, am inventariat poziŃiile predicative ocupate în cadrul
enunŃului. În Grupul Verbal, adjectivul poate fi complement predicativ în raport cu un verb atributiv (şi
îndeplineşte funcŃia de complement predicativ al obiectului - CPO) sau în raport cu un operator
copulativ, un predicator, alături de care formează un predicat complex al enunŃării (şi îndeplineşte
funcŃia de nume predicativ – NP): O ia de proastă. El este isteŃ.
În urma unor reorganizări sintactice de avansare de componente, adjectivul poate ocupa poziŃia
de predicativ suplimentar. Sunt predicaŃii secundare nesuprimabile adjectivele evaluative, subiective,
asociate verbelor de apreciere de tipul a considera, unor operatori cauzativi (a lăsa, a Ńine) sau verbului
a avea: Îl crede pe Luc bolnav., Mama Ńine casa curată., Ea are soŃul bolnav. Sunt predicaŃii secundare
suprimabile, de tip circumstanŃial, adjectivele descriptive şi adjectivele rezultative, în cazul cărora nici
structura argumentală a verbului principal şi nici cea semantică nu presupun o extensie predicativă: Ion
a condus maşina furios., Ion a vopsit gardul verde. Tiparul rezultativ este discutabil în română, pentru
că nu actualizează decât construcŃia „slabă”. PoziŃia predicativă este reprezentată de un adjectiv -
rezultat normal / canonic al unei acŃiuni denotate de verb; relaŃia dintre argument şi verb este
determinată de sensul verbului, este o relaŃie determinată lexical: A vopsit scaunul roşu., Am fiert ouăle
moi. Adjectivele pot apărea şi în tipare detaşate de tip apozitiv.
În finalul capitolului, am propus câteva tipare în care se includ adjective cu interpretări multiple:
adjective nonapozitive detaşate (Ioana, veselă, trecea.), adjective cu duble citiri – predicate secundare
sau modificatori nominali (Îmi cumpăr rochia albă.) sau structuri cu posibilitatea de interpretare
adverbială (El a tăiat felia subŃire.).

Ultimul capitol, Adjectivul şi elipsa nominală, dă seama de una dintre cele mai dezbătute
probleme: diferenŃa referenŃială dintre adjectiv şi nume. Substantivul este un concept care decupează
ocurenŃe specifice în universul referenŃial. Adjectivul în schimb nu beneficiază de referinŃă proprie.

6
Ne-am oprit asupra elipsei nominale, cu tot ceea ce implică aceasta (focus, emfază, constrastivitate,
recuperarea suportului iniŃial).
Gradul în care substantivul nelexicalizat poate fi recuperat ne-a permis structurarea exemplelor
de adjective recategorizate. Am urmărit funcŃiile discursive ale adjectivelor rămase în urma elipsei
nominale, dar şi aspectele gramaticale ale acestui fenomen. La nivel morfologic, adjectivul
substantivizat selectează mărcile flexionare proprii substantivului, preluând trăsăturile gramaticale de
gen şi număr ale numelui regent evocat în discurs: inteligenŃii, frumoşii, cochetele. Am demonstrat că
dinamica limbii este, de multe ori, responsabilă de suspendarea restricŃiilor morfologice de gen, număr,
gradare etc., tendinŃa generală fiind aceea de regularizare / completare a paradigmelor. Raportul dintre
elipsele lexicalizate şi cele accidentale nu poate fi precizat cu exactitate. Gradul de ambiguitate,
dependenŃa contextuală, durabilitatea sunt parametri controlaŃi numai de evoluŃia neîncetată a limbii.
ConstrucŃia cu adjectiv substantivizat, în care adjectivul îşi pierde capacităŃile combinatorii
specifice este concurată de construcŃia cel + adjectiv: obraznicul – cel obraznic.

Cercetarea întreprinsă este sincronică. Am ilustrat problemele teoretice prin exemple de limbă
actuală, specifice variantei literare standard. Numai acolo unde am considerat de cuviinŃă, pentru că
susŃin interpretări speciale ale unor forme, am introdus şi exemple corespunzătoare altor registre
stilistice, exemple de limbă vorbită, de pe Internet sau exemple literare. ObservaŃiile istorice, legate de
faze mai vechi ale limbii, au avut drept scop reliefarea unor aspecte de limbă actuală, fază în care survin
schimbări de funcŃionare sau de interpretare. Am reŃinut şi câteva aspecte legate de variaŃia
interlingvistică, în măsura în care ilustrează contrastiv particularităŃi ale adjectivului românesc.

Obiectivul urmărit în lucrarea de faŃă a fost reprezentat de surprinderea comportamentului

semantic şi sintactic al adjectivului în varianta actuală standard a limbii române. Fără a avea pretenŃia că
am acoperit integral manifestările tuturor unităŃilor clasei, am distins numeroase aspecte şi particularităŃi
care susŃin caracterul profund eterogen al adjectivului. Diversitatea situaŃiilor creează de altfel şi
premisele unor viitoare cercetări în domeniu care să valorifice direcŃiile deschise de analiza noastră.