Revolta fondului nostru nelatin

,, Acest orgoliu al latinităţii noastre e moştenirea unor vremuri când a trebuit

să suferim râsul batjocoritor al vecinilor, cari cu orice preţ ne voiau subjugaţi. Azi e
lipsit de bun-simţ. Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem să fim numai atât:
latini – limpezi, raţionali, cumpătaţi, iubitori de formă, clasici – dar vrând-nevrând
suntem mai mult. Însemnatul proces de sânge slav şi trac, ce clocoteşte în fiinţa
noastră, constituie pretextul unei probleme, care ar
trebui pusă cu mai multă îndrăzneală.
Cunoaştem experimentul încrucişării unei flori albe cu floarea roşie a aceleiaşi
varietăţi. Biologii vorbesc despre aşa numitele dominante. Ce înseamnă cuvântul
acesta? Că în generaţiile nouă ce se nasc din împreunarea celor două flori – însuşirile
uneia dintre ele sunt stăpânitoare; bunăoară cele mai multe vor fi albe. S-a dovedit
însă că din când în când cu oareşicare ciudată regularitate reapar şi însuşirile curate
ale celeilalte flori. E o izbucnire din Mister, când nici nu te aştepţi. Vechile însuşiri le-
ai crezut pierdute pentru totdeauna, ele se afirmă totuşi din timp în timp în toată
splendoarea trecută. Într-o îndepărtată analogie cu experimentul acesta biologic- atât
de convingător în simplitatea sa – se poate spune că în spiritul românesc e dominantă
latinitatea, liniştită şi prin excelenţă culturală. Avem însă un bogat fond latent slavo-
trac, exuberant şi vital, care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola
necunoscutului,
răsărind puternic în conştiinţe. Simetria şi armonia latină ne e adeseori sfârtecată de
furtuna care fulgeră molcom în adâncimile oarecum metafizice ale sufletului
românesc.

E revolta fondului nostru nelatin.

Nu e lucru nou: suntem morminte vii ale strămoşilor. Între ei sunt de aceia pe care
îiocrotim şi-i îmbrăţişăm cu toată căldura, din motive istorice şi politice; dar avem şi
strămoşi pe care îi tratăm ca pe nişte copii vitregi ai noştri. Atitudine lipsită de
înţelepciune, deoarece cu cât îi ţinem mai mult în frâul întunericului, cu atât va fi
mai aspră, mai tumultuoasă – putând să
devină fatală “privilegiaţilor” de azi. Istoria noastră se proiectează mai mult în
viitor decât în trecut.”

(Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, în revista ,,Gândirea”)