HEMATOLOGIE

Sângele= plasmă + elemente sangvine. În cantitate de 4-5 l. Irigă toate organele și

țesuturile.

Celulele sangvine (elemetele figurate) se formează în măduva hematopoetică, aflată

preponderent în corpurile vertebrale, stern, oasele pelvine, craniu (oase late).

Funcțiile specifice ale sângelui:

Eritrocitele- transportă gazele respiratorii (oxigen si dioxid de carbon).

Eritropoieza (formarea de eritrocite) este legată de hormonul ERITROPOIETINĂ, format în rinichi.

La nivelul eritrocitului se află și HEMOGLOBINA, (o globină practic) o proteină condiționată
genetic.

Distrucția fiziologică a eritrocitelor se produce în splină (a celor bătrâne).

Reticulocitul- hematie mai mare și tânără. Aceste reticulocite ne arată funcția de formare și de
maturare a hematiilor.

Reticulocitele trebuie să fie între 0,5-1%.

Valoarea normală a Eritrocitelor: 4,5-5 milioane.

Variații patologice: valori crescute peste normal= poliglobulie iar scazute sub normal= anemie.

Raportul dintre volumul hematic și cel plasmatic de hematocrit cu valoare normală între 42-46%.

Hemoglobina valori normale: 14-16 gr%.

VSH= viteza de sedimentare a hematiilor. Este o constantă biologică de mare interes în

patologia infecțioasă inflamatorie și proliferativă.

Hematiile se depun datorită greutății superioare plasmei, iar în condiții patologice greutatea
crește prin încărcarea proteică în special fibrinogenul și α₂ globulinele.

Valori normale VSH= 0-20 mm/h.

Rezistența globulară (analiză) apreciază fragilitatea hematiilor și are valoare de diagnostic în

ANEMIA HEMOLITICĂ CONGENITALĂ.

TROMBOCITELE (PLT)- Participă la procesul de hemostază. Formarea lor are loc tot în
măduvă. 2/3 se află în sânge și 1/3 în splină.

Au un echipament enzimatic care participă la protejarea endoteliului vascular, la formarea

cheagului alb primar, la coagularea plasmatică și la retracția cheagului.

Valori normale: 150 000 – 450 000/ mm³.

PLT scăzute= trombocitopenie. Apare în : leziuni medulare, splenomegalii, cauze imunologice.

PLT crescute= trombocitoză.

Alterare calitativă= TROMBASTEMIE.

LEUCOCITELE (WBC)

Valori normale: 4000-10 000 el/mm³.

WBC crescute= leucocitoză.

WBC scăzute= leucopenie.

Rolurile WBC- fagocitoză, producere de anticorpi.

Tipurile de WBC (formula leucocitară):

- NEUTROFILE- cu rol important în fagocitoză. Valori normale: 60-70% (40-50%

segmentate și
2-5% nesegmentate).
- EOZINOFILELE- au funcții fagocitare și înglobează complexe antigen/anticorp. Valori
normale: 1-4%. Eo crescute = eozinofilie, apare în: boli alergice, parazitoze,
limfogranulomatoza malignă.
- BAZOFILELE- sunt bogate în HEPARINĂ, HISTAMINĂ, SEROTOMINĂ. Joacă rol important
în hipersensibilitatea întârziată . Valori normale: 0,1%. Bazofilia este caracteristică în
LEUCEMIILE CRONICE.
- LIMFOCITELE- se formează și în splină și în ganglionii limfatici însă rezervorul se află
tot în măduva osoasă. Limfocutele T și limfocitele B au rol în imunitate, producând
anticorpi. Această producție se face alături de PLASMOCITE ȘI MACROFAGE.
PLASMOCITELE, în speță, secretă și ele anticorpi, de fapt imunoglobulinele (A,D,E,M,G).
MACROFAGELE, atacă antigenul și sensibilizează plasmocitele și limfocitele la
producerea de anticorpi. Valori normale limfocite: 20-30%. Limfocite crescute=
limfocitoză; apare în: oreion, varicelă, hepatită virală, neoplasm. Limfocite scăzute=
limfopenie; arată un deficit imunitar, apare în: Boala HODKIN și în stadiile avansate ale
neoplasmului, în leucemia limfocitară cronică.

ANEMIILE

Definiție: Anemiile se definesc ca scăderea HB (hemoglobină) și HT (hematocrit) sub

valori normale.
Clasificare: Anemiile pot fi:
1. ANEMII UȘOARE: cu HB=10%, cu funcție cardiacă și compensatorie compensate.
2. ANEMIE MEDIE: cu HB=8%, cu paloare, tahicardie și tahipnee dar cu stare generală
bună, bolnavul se poate deplasa.
3. ANEMIE SEVERĂ: cu HB=≤6%, cu paloare intensă, icter, tahicardie marcată, respirație
dificilă și probleme de echilibru.
Mecanismele de producere :
I. Lipsa de producere a eritrocitelor.
II. Hemoliză patologică a lor.
III. Pierdere exagerată (hemoragii sau sângerări masive sau minore, oculte).
Investigația completă a unei anemii se bazează pe:
- ANAMNEZĂ;
- HEMOGRAMĂ;
- SIDEREMIE;
- PUNCȚIE STERNALĂ;
- ELECTROFOREZA HEMOGLOBINEI;
- TESTUL DE FRAGILITATE OSMOTICĂ A HEMATIILOR.
SIMPTOMATOLOGIE (indiferent de tipul anemiei/ la modul general):
 Amețeli;
 Tulburări de vedere;
 Paloare;
 Tahicardie; La care se adaugă:-tulburări digestive(anorexie,
greață,constipație)
 Dispnee; -tulburări nervoase(astenie,cefalee, tulb
de memorie)
 hTA; -semne cardiace(palpitații, dureri
precordiale)
 Lipotimie și colaps (uneori). -tulburări menstruale (chiar
amenoree).