Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etimologie
=vedere rea
Ambliopia functionala
Disfunctie a vederii monoculare caracterizata prin scaderea acuitatii vizuale fara o cauza organica sau cu
o cauza organica minima care nu explica scaderea de vedere,
-minim vizibil = minim de dimensiune = cea mai mica imagine perceptibila prin impresionarea unui
singur con
-minim separabil – pentru perceptia formelor in mod separat, acestea trebuie sa lase conuri
neimpresionate
Aceasta este explicatia pentru care un ochi ambliop cu AV = 0.1 morfoscopic poate sa vada 0.5
unghiular. Aceste dificultati de separatie se observa cand testam AV la optotip.
La copii este importanta testarea AV atat morfoscopic (litere, cifre) si liniar (E-uri, inele Landolt), cat si
unghiulara (adica semne separate, izolate).
Clasificare
Dupa profunzime:
-mare: <0.1
-este familiala
-miopii sub 6D nu se ambliopizeaza pentru ca ochiul cu miopie mai mare este folosit pentru vederea de
aproape („monovision”)
Tratament:
-corectia optica aeriana (a nu se depasi 3.5D diferenta intre cei 2 ochi din cauza anizeikoniei care
determina diplopie)
-corectia optica cu lentile de contact, daca diferenta este mai mare de 3.5D
-ocluzie directa (a ochiului sanatos) in functie de cat de mare este scaderea de vedere.
Schema de ocluzie
In ambliopia mica, ocluzia se face 2-3 ore/zi.
La 1-2 ani, se face toata ziua in cicluri de 3-4 zile cu o zi pauza (cu sau fara ocluzia ochiului ambliop), din
cauza riscului mare de ambliopizare a ochiului bun. La 3-5 ani, cicluri de 5 zile cu o zi pauza. Peste 5 ani,
risc de ambliopizare a ochiului bun scade in asemenea masura incat se pot face cicluri de 5-6 zile cu o zi
de pauza.
Dupa recuperarea AV, se practica ocluzia de intretinere pe termen lung (1-2 ani) timp de 1-2-3 ore/zi.
Daca AV nu se imbunatateste, se renunta la ocluzie la copiii mari (scolari) si se insista la cei prescolari
asociindu-se tratament pleoptic (in special cu postimagine si cresterea sensibilitatii la contrast
(Neurovision)).
Ambliopia ex anopsia
-ochiul a fost privat de vedere (ptoza palpebrala, cataracta congenitala)
Dupa rezolvarea (chirurgicala) a afectiunii care a determinat scaderea de AV, aceasta ramane tot foarte
scazuta. Acest tip de afectiune (mai ales daca este monolaterala) trebuie tratata in primele luni de viata
si apoi se incepe recuperarea AV conform schemei de ocluzie. Daca pacientul a avut si strabism secundar
ambliopiei, ocluzia se continua pana cand acesta devine alternant.
Ambliopia bilaterala prin tulburari de fixatie (din nistagmus)
Tratamentul este dificil pentru ca ocluzia accentueaza secusele nistagmice si reduce AV.
Se pot folosi prismele pentru a reduce torticolisul secundar nistagmusului (daca acesta are pozitie de
blocaj = „null point”)
Ambliopia strabica
-cea mai frecventa forma
-reprezinta scaderea AV la ochiul strabic (pentru ca strabismul este monocular in aceste cazuri)
-se poate asociaza cu schimbarea punctului de fixatie (din foveolar in juxtafoveolar, paramacular,
periferic, papilar, temporal).
Supresia din strabismul monolateral se manifesta printr-un scotom macular care devine, in timp, foarte
greu reversibil. Scotomul de supresie atinge zona centrala a retinei, pe cand periferia ramane intacta.
Fenomenul este cortical si nu i se cunosc nici mecanismul, nici situsul de integrare corticala (se
presupune corpul geniculat lateral sau aria parastriata).
-cu fixatie excentrica fara pastrarea directiei vizuale principale – nu se mai poate recupera AV
Fixatia
Cu cat acesta este mai departe de foveola, cu atat AV este mai scazuta si recuperarea mai dificila.
O fixatie excentrica cu scotom mare de ambliopie poate trece temporal (sa „sara” peste scotomul
macular) dupa ce pacientul a facut ocluzie. Aceasta este foarte stabila (greu de transformat in fixatie
foveolara), dar permite o AV max de 0.4, daca este suficient de aproape de fovee.
Asemenea este si cazul fixatiei juxtafoveolare, care este greu de re-educat din cauza AV bune, pentru ca
nu exista tendinta spontana de a prelua fixatia centrala prin ocluzie.
In fixatia paramaculara, AV este de 0.1, iar in cea papilara este extrem de scazuta (pmm, nd).