Academia de Studii Economice București

Economia și Administrarea Afacerilor Agroalimentare

PROIECT

Student : Agapie Alexandra Marina

Anghel Mariana Andreea

Anghel Raluca Alexandra

Bociu Andreea

Grupa : 1330

Coordonaror ștințific : prof.univ.dr.Victor Manole

Bucuresti

2010
 Academia de Studii Economice București

Economia și Administrarea Afacerilor Agroalimentare

Filiera cerealelor-orezul

Student : Agapie Alexandra Marina

Anghel Mariana Andreea

Anghel Raluca Alexandra

Bociu Andreea

Grupa : 1330

Coordonaror ștințific : prof.univ.dr.Victor Manole

București

2010
 Cuprins

Introducere

Cap. I. Etapele filierei cerealelor - orezul

1.1. Etapa preproducției

1.2. Etapa producției
1.3. Etapa prelucrării
1.4. Etapa distribuției

Cap. II. Aprecierea eficienței economice pe filiera orezului

Cap. III. Analiza SWOT pe filiera orezului

Concluzii
 Introducere

Prezenta lucrare își propune să studieze filiera cerealelor în România ca temă de

actualitate privind realitatea economică, de aceea cercetarea s-a efectuat în scopul evidențierii
eficienței pe filiera cerealelor pentru cultura orezului .
Cercetările de marketing în cadrul economiei de piaţă urmăresc o serie de acţiuni
dintre care cele mai importante sunt dimensionarea volumului cererii actuale şi potenţiale,
adaptarea ofertei de produse la tentinţele cererii , stabilirea oportunităţii lansării de noi
produse pe piaţa dar şi optimizarea funcţionalităţii canalelor de distribuţie .
Filiera cerealelor este studiată începând cu importanța economică și nutrițională a
acestora, continuă cu producția la fermă, transportul și depozitarea, prelucrarea, distribiția și
consumul.
Obiectivele cercetării sunt identificarea etapelor și componentelor filierei, aprecierea
eficienței economice pe filieră ,analiza SWOT ,reglementările legislative în sectorul
cerealelor , agenții economici participanți ai filierei cerealelor ,analiaza cererii ,a ofertei dar și
a pieței, identificarea sau descrierea canalelor de distribuție, precum și modalitățile de
urmărire a calității filierei.
Metoda cercetării este reprezentată de studiu documentar cu date statistice preluate
din Anuarul Statistic al României la nivelul anului 2009, din literatura de specialitate, date
preluate de la agenții economici dar și de la instituțiile specializate.
Filiera cerealelor pe care am studiat-o se află în curs de organizare pe principiile
economiei de piaţă descries mai amanunțit în cuprinsul lucrării.
În vederea armonizării legislative şi instituţionale cu cerinţele Organizării Comune de
piaţă a cerealelor şi a funcţionării tuturor componentelor filierei naţionale sunt necesare
măsuri de creştere a gradului de flexibilitate a pieţei acestor produse prin adaptarea la
cerinţele consumatorilor interni şi la exigenţele comunitare.
Astfel aceste elemente cheie , în cvasitotalitatea lor pot contribui la crearea unor
avantaje competitive sau la crearea unor posibilităţi de creştere a competitivităţii produselor
agroalimentare româneşti pe piaţa europeană.
 Cap. I. Etapele filierei cerealelor - orezul

Cerealele sunt cele mai raspândite culturi agricole de pe glob iar boabele cerealelor
sunt folosite în alimentația omului, în furajarea animalelor și ca materie primă în industrie.
Cultura cerealelor ocupă cele mai întinse suprafețe în zonele de câmpie, de aceea
producția vegetală are un caracter cerealier accentuat.
Sunt cultivate în toate zonele ecologice, grâul- în regiunile cu climă temperată, orezul
în cele cu clima tropical și subtropicală.
Filiera cerealelor este studiată începând cu importanța economică și nutrițională a
acestora, continuă cu producția la fermă, transportul și depozitarea, prelucrarea, distribiția și
consumul.
În cadrul filierei cerealelor, cel mai scurt canal între producție și consum este
reprezentat de exploatațiile agricole familiale, care desfășoară totalitatea activităților filierei
cu excepția recoltării și prelucrării cerealelor.

1.1. Etapa de preproducție

Pe filiera cerealelor respectiv a orezului intervin numerosi agenți economici dintre
care enumerăm :
 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ;
 Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală ;
 producători agricoli ;
 furnizori ;
 bancheri ;
 instituțiile de cercetare ;
 fermieri .
De asemenea operațiile specifice care se desfășoară în etapa preproducției sunt
următoarele :
 elaborarea politicilor ;
 elaborarea strategiilor ;
 implementarea politicilor și strategiilor privind pregătirea producției pentru filiera
cerealelor respectiv a orezului .
Importanța cerealelor
Orezul, ca și aliment funcțional , demonstrează că are o personalitate puternică ce
permite consumatorului să “trăiască sănătos mâncând” îmbinând plăcerea unei mese
savuroase cu bunăstarea fizico-psihică.
În zilele noastre, alimentelor nu li se cere doar să reprezinte o sursă nutritivă ci şi să
îmbunătăţească durata şi calitatea vieţii, devenind elemente centrale în prevenirea bolilor şi în
menţinerea bunăstării fizico-psihice.
Așa cum este folosit în alimentația populației, bobul de orez conține :
 7,7 % proteine ;
 75,2 % extractive neazotate ;
 0,4 % grăsimi ;
 2,2 % celuloză ;
 0,5 % cenușă.
Bobul de orez nu conţine proteinele gliadină şi gluteină, responsabile de intoleranţa la
orz ce determină boli ale intestinului. Orezul şi produsele pe bază de orez, în absenţa riscurilor
de contaminare încrucişată reprezintă deci alimentul cel mai potrivit pentru cei ce suferă de
boli ale intestinului.
Orezul conţine un raport pozitiv între sodiu şi potasiu: conţinutul scăzut de sodiu
(5mg/100gr) şi conţinutul ridicat de potasiu (92mg/100gr) reprezintă o caracteristică pozitivă
ce a făcut din orez un element important pentru controlul presiunii arteriale.În plus,
concentraţia optimă de magneziu, şi prezenţa potasiului în orezul integral, are efecte pozitive
asupra menţinerii densităţii osoase prevenind riscul de osteoporoza, mulţumită capacităţii de a
reduce aciditatea din sânge.
Proteinele orezului, fiind recunoscute ca hipoalergice, datorită biodisponibilităţii lor,
reduc apariţia acestor senzaţii de disconfort(intoleranţe alimentare) sau altor situaţii
patologice mai grave (alergii alimentare).
Orezul reprezintă o importantă sumă de glucide dată de prezenţa amidonului şi a
celulozei. Uşurinţa asimilării orezului depinde de structura componentei amidonului.
Amidonul din orez este chimic organizat sub formă de granule foarte mici(2-10 microni) ce se
distribuie mai bine pe suprafaţa pereţilor gastrici astfel putând fi uşor atacaţi de sucurile
gastrice, asimilarea fiind astfel mai rapidă. Granulele de amidon din bobul de orez sunt de 20
de ori mai mici decât cele prezente în bobul de orz si de 70 de ori mai mici decât cele din
cartof.
 În plus, uşurinţa asimilării orezului depinde de prezenţa scăzută a lipidelor(numai
0.4%) şi de prezenţa minimă a substanţelor nedigerabile ce reprezintă un procent de numai
4% faţă de cel de 10% din paste şi orz.Asimilarea rapidă şi uşoară a orezului duce la o
senzaţie de lejeritate şi digerabilitate rapidă fără să provoace după masă stări de disconfort.
Importanța economică a cerealelor este data de locul pe care îl ocupă acest sector în
economia României, ca suprafețe cultivate, producții obținute, consum, export și import.

Politicile sectorului public

Sectorul agroalimentar ( care include agricultura şi industria alimentara ) ocupa un
rol important in economia ţarii noastre, atât sub aspectul populaţiei ocupate, cât şi al valorii
adăugate create.
În decursul ultimilor ani, aceste ponderi se situează la circa 40 % pentru populaţia
ocupată şi la circa 18 – 20 %, pentru valoarea adaugată.
Există o mare diversitate de agenți economici care operează în interiorul sistemului
(exploatații agricole, unități de distribuție a materiilor prime de natură agricolă, unități de
procesare, de comercializare, instituții financiare, organisme publice sj private etc.),
ei asigurând ,,fluidizarea" produselor agroalimentare spre diferite categorii de
consumatori. In acelasi sens, acționează și sistemul de relații care se constituie între agenții
economici, manifestarea lor solicitând, între altele, procese de reglare și parteneriat
economic. Obiectivul prioritar al politicii sectorului cerealelor este crearea unei piețe
competitive a cerealelor.
Suprafața cultivată cu cereale reprezintă peste 65% din suprafața arabilă a țarii. Orezul
deține o pondere de cca. 0,24 % din suprafața cultivată cu cereale în anul 2009.

Evoluţia suprafatei totale pentru pincipalele culturi în România

Tabel 1.1.
Suprafata( miii ha )
Specificare
2006 2007 2008 2009
Cereale-total d.c. 5114,3 5129,2 5210,9 5179,9
Grau + secara 2029,8 1987,1 2123,3 2219,0
Orz + orzoaica 331,6 363,8 394,0 531,7
ovaz 196,8 208,7 200,4 204,6
porumb + sorg 2520,8 2525,8 2449,9 2294,3
orez 5,6 8,4 9,9 12,9
Sursa: Anuarul statistic al României
** MADR, Agr 2B
 Din analiza datelor, referitor la indicatorul suprafața totală constatăm că o pondere
însemnată în sfera cerealelor este ocupata de porumb și sorg, urmată de grâu și secară, orz și
orzoaică, ovăz și în ultimă instanță orez.
In cazul grâului observăm ca suprafaţa ocupată de acesta a atins cota maximă în anul
2009(2219,0 mii ha) iar cea mai redusă suprafață cultivată cu grâu şi secară a fost
inregistrată în anul 2007 ( 1987,1 mii ha ).
În ceea ce priveşte porumbul şi sorgul costatăm că cea mai mare suprafată cultivată a
fost evidenţiată în anul 2007 ( 2525,8 mii ha ) iar cea mai redusă suprafaţă a fost înregistrată
în anul 2009 (2294,3 mii ha ).
O posibilă cauză a scăderii suprafeței cultivată cu grâu în anul 2007 şi a porumbului
in anul 2009 ar putea fii impăduririle terenurilor agricole sau abandonul terenurilor, dar şi
schimbarea categoriei de folosinţă a terenului precum şi defrişarea terenurilor silvice in
cazul creşterii suprafeţei.
Evoluţia suprafeței totale pentru cereale în Uniunea Europeană ( U.E.25)
Tabel 1.2.

Suprafata( miii ha )
Specificare
2005 2006 2007 2008
Cereale-total 52025.2 50768.7 50742 53718.1

Sursa : Eurosat
Din analiza datelor , referitor la indicatorul suprafața totală se observă că cea mai
redusă suprafață totală cultivată cu cereale în U.E.25 a fost înregistrată în anul 2007 ( 50742
mii ha ) iar cea mai semnificativă suprafața a fost evidențiată în anul 2008 ( 53718.1 mii ha ).
În prezent, în România nu se aplică un sistem de intervenții la cereale, piața fiind
liberă, atât din punct de vedere al prețurilor cât și al operațiilor de prelucrare, stocare, vânzare,
cumpărare și regimului de import export.
Standardul profesional privind indicii de calitate pentru cereale este aplicat în
momentul intrării în funcțiune al sistemului de intervenții, acesta fiind reprezentat de
standardul profesional nr. 824/2000.
La nivel național, legislația corespunzătoare cultivării culturilor de orez este formată
din următoarele :
 Ordonanta nr.14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de
stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată prin Legea nr.74/2010;
  Hotărârea nr.748/2010 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă
producătorilor agricoli pentru anul 2010 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat;
 Hotărârea nr. 408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina
utilizată în agricultură;
 Ordin nr. 126/2010 pentru aprobarea procedurilor specifice de implementare şi
control, precum şi formularistica necesară acordării unui ajutor de stat pentru motorina
utilizată în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;
 Hotărârea nr.756/2010 privind normele metodologice referitoare la modul de acordare
a ajutorului de stat în agricultură pentru plata primelor de asigurare;
 Hotărâre nr.759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea
calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică;
 Ordonanta de urgenta nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plati directe şi plăţi
naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, si
pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societaţile agricole şi alte forme de
asociere în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;
 Ordin nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice
şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale
directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de
agromediu şi zone defavorizate, cu modificările şi completările ulterioare;
 Ordonanţa nr.25 /2010 pentru instituirea unei scheme de ajutor stat temporare privind
asigurarea accesului la finanţare în agricultură.

La nivel comunitar, legislația aferentă este :

 Regulamentul CE nr. 73/2009 privind stabilirea normelor comune pentru sistemele de

ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor
sisteme de ajutor pentru agricultori;
 Regulamentul (CE) nr.1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor
agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (,, Regulamentul
unic OCP”);
 Regulamentului (CE) nr. 1272/2009 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în
aplicare a Regulamentului (CE) nr.1234/2007 al Consiliului cu privire la achiziţionarea şi
vânzarea produselor agricole în cadrul schemei de intervenţie publică;
  Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier
2007-2013;
 Regulamentul (CE) nr. 1.857/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind
aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii
care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei de produse agricole şi de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 70/2001.
În anul 2010, susţinerea producţiei la cultura de orez a fost marcată de următoarele
forme de intervenție precum :

 schema de plată unică pe suprafaţă;

 reducerea accizei la motorină;
 subvenţia primelor de asigurare;
 ajutor specific în sectorul agricultură ecologică;
 subvenţionarea dobânzii la creditele de producţie.

Principalele instituții
Principala instituție care intervine pe filiera cerealelor este Ministerul Agriculturii, și
Dezvoltării Rurale.
Principalele instituții pe filiera orezului
Tabel 1.3.
Etapa in Operatiile specifice Produsul care Agentul economic pe Asociatii profesionale
cadrul circula in
Etapei aceasta filiera si alte institutii
filierei timp
Politicile sectorului Orez ca și
MADR, APIA,
Public produs generic
Preproductie Mediul inconjurator Sămânța INMH, Instit de cercetare
Întreprinderi specializate Institut de cercetare
Materialul biologic Sămânța
Fundulea
Tratament prerecoltare Plantă Întreprinderea
Producție
Recoltare Orez producătoare
Transport, stocare, Rissi Romuno, Rissi Institut de cercetare
Orez
conditionare,depozitare Milling Fundulea
Prelucrare
Orez produs
Prelucrarea orezului Întreprinderi prelucrătoare
finit
Comert intern Tartine, Supermarketuri, magazie Uniunea Europeană
Distributie sortimente Hipermarketuri,
Comert extern CEFTA
orez HORECA
Sursa : Prelucrări proprii
 Ministerul acționează la nivel central și are rolul de coordonator al politicii în
domeniu, îndeosebi în ceea ce privește implementarea prevederilor aquis-ului comunitar și a
măsurilor de intervenție.
O altă instituție ce a fost desemnată pentru implementarea programului de introducere
a elementelor tehnice și legislative legate de funcționarea sistemului de intervenție în
România e reprezentată de Societatea Națională a Produselor Agricole (SNPA).

Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) va stabili modalitățile concrete

de operare a sistemului de intervenție cu ajutorul departamentelor specializate de control
tehnic, juridic, de execuție.

Mediul înconjurător

Factorii naturali se manifestă în diferite moduri, influențând atât producția la hectar cât
și calitatea produsului, maturitatea și implicit momentul optim de recoltare.
Temperatura minimă de germinare a orezului cultivat în zonele temperate este
cuprins între 10-120 C, iar cea optimă, foarte ridicată cuprinsă între 30-350 C.
Spre deosebire de celelalte cereale, semințele de orez au nevoie de o cantitate mai
mică de oxigen pentru germinare. Înfrățirea plantelor de orez începe la 10-15 zile de la
răsărire sau în medie la 40 de zile de la semănare și decurge în general cu aceleași
caracteristici ca și grâul de toamnă.
Orezul are cerințe ridicate față de căldură :
 minim 10-120 C – pentru germinație ;
 160 C – pentru înfrățire ;
 20-220 C – pentru înspicare, înflorit, fecundare;
 150 C – pentru maturitate.
Umiditatea reprezintă un factor important în realizarea unei producții eficiente de orez
la hectar, fiind necesare cantități de precipitații care să nu depățeasca stratul optim de
dezvoltare a plantei, în funcție de perioada de vegetație : germinare, înfrățire, formarea
bobului.
 Agenți participanți pe filiera cerealelor
Tabel 1.4.
Faze Participanți
Planificarea MAPDR, instituţiile de cercetare, fermierii
producției
Pregatirea producţiei Fermierii, băncile, agenţii de comercializare a input-urilor
Producţia de cereale Exploataţiile agricole familiale, societăţile agricole şi societăţile
comerciale agricole
Recoltarea Fermierii, zilierii, familiile fermierilor, salariatii
Transport şi Comcereal (41 agenţi), Cerealcom (29 agenţi), Nutricomb,
depozitare Semrom, Unisem, unităţile de morărit (250 unităţi), comercianţii
privaţi,angrosiştii .
Prelucrare Societăţi comerciale de morărit şi panificaţie cu capital privat,
mori şi brutării private săteşti, mori şi brutări ce aparţin Agromec,
Centrocoop
Distribuţie Engrosisti, detailisti, exportatori
Consum Menajele, cantinele, spitalele, armata, restaurantele, unităţile
turistice

Stratul de apă din orezărie are importanță desebită pentru orez întrucât rolul esențial al
apei este de termoregulator.
Orezul nu este o plantă acvatică , cerințele sale fiziologice pentru apă nu sunt cu mult
superioare grâului ( de exemplu coeficientul de transpirație al orezului este de 600 iar al
grâului 500).
În aceeași ordine de idei, se folosește submersia continuă cu strat de apă cu nivel
variabil, in funcție de faza de vegetație și cerințele plantei. Astfel, fie că este vorba de
semănatul în apă sau uscat stratul de apă nu trebuie să fie mai mare de 10 cm.
Un caz aparte îl reprezintă situația denivelărilor , caz în care stratul de apă nu trebuie
să depășească inălțimea de 5 cm pe cotele cele mai ridicate ale parcelei.
În prezent este extinsă practica cultivării orezului pe soluri neproductive sau slab
productive, de tipul celor saline și alcaline. Zonele de cultivare a orezului în România sunt
stabilite în funcție de regimul termic și sunt reprezentate printr-o fâșie îngustă, de-a lungul
Dunării, de aproximativ 200 km, de la Calafat la Brăila.
Orezul se cultivă numai pe terenuri special amenajate denumite orezării și care se
exploatează cu unele măsuri fitotehnice speciale, în exclusivitate pentru cultura orezului.
În cadrul unei orezării, cultivarea orezului se realizează pe parcele de formă
triunghiulară (250*150 metrii), în suprafața de 2-4 ha (până la 5-6 ha) în funcție de panta
terenului, sol, dimensiunea sistemului de evacuare, drenaj.
 Întreaga orezărie se împarte în sectoare, în suprafețe de 50-80 ha (30-40 ha în
amenajările de tip ameliorativ) care la rândul lor se împart în parcele.
Exploatațiile orizicole se organizează pe ferme specializate, în suprafață de 200-300 ha.

Materialul biologic

Orezul ocupă pe glob locul doi ca suprafaţă cultivată (după grâu) locul doi la producţia
medie (după porumb) şi locul trei (după grâu şi porumb) la producţia totală de cereale a lumii.
Ţara noastră se găseşte amplasată la limita nordică de cultură, motiv pentru care
cultivarea orezului este concentrată numai în zona considerată favorabilă, în sudul şi sud-estul
Câmpiei Române, în imediata apropiere a Dunării, precum şi în sud-vestul ţării, pe o suprafaţă
mai mică, în judeţul Timiş. În acest areal, se realizează pe o perioada de 150-160 zile (20
aprilie–10 octombrie), o sumă a temperaturilor medii de peste 0˚C de 2800 – 3200˚C şi o
luminozitate de peste 1200 ore.
Din punct de vedere pedologic, orezul se cultivă pe solurile de luncă aluviale, normale
şi sărăturate (saline-alcaline), ameliorate şi în curs de ameliorare.
Orezul aparține genului Oryza, specia Oryza sativa L.(orezul comun) care cuprinde
trei subspecii: ssp.brevis, boabe scurte, de 3-4 mm lungime; ssp. Indica, caracterizată prin
boabe subțiri și lungi, periodă lunga de vegetație; ssp.japonica, cu boabe mari mai scurte,
perioda mai scurtă de vegetație, cultivată în zona temperată.
Soiurile cultivate în România fac parte din varietatea italica, în majoritate soiuri
precoce cu perioada de vegetație intre 110-128 zile : Magic, Zefir, Speranța, Polizești,
Oltenița, Elida, Dunărea, Diamant, Brăila, soiuri create de amelioratorii de la Institutul
Național de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea ( Stațiunea de Cercetare Dezvoltare
Agricolă Brăila și Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Oltenița).
Parametrii de calitate care trebuie urmăriți la un material săditor sunt : productivitatea,
precocitatea, rezistența la iernare, rezistența la boli, rezistența la seceta, la cădere, la scuturare.
Astfel de parametrii sunt îndepliniți de semințele comercializate prin rețeaua specializată de
aprovizionare cu material săditor : Comcereal, Cerealcom, Nutricomb, Semrom, Unisem.
Aceștia dispun de infrastructura necesară obținerii unor semințe de calitate, tratate și pregătite
înainte de însămânțare, semințele aparținănd categoriei elită.
De asemenea aceste societăți au fost proiectate la înființarea lor pentru aprovizionarea
marilor unități agricole. În prezent societățile ar trebui sa-și adapteze oferta la cererea noilor
beneficiari.
1.2. Etapa de producție
Pe filiera cerealelor, în etapa de producție a orezului intervin numerosi agenți
economici dintre care enumerăm:
 Exploataţiile agricole familiale ;
 Producătorii agricoli ;
 societăţile comerciale agricole .
 bănci ;
 org.legate de producție .
Etapa de producţie cuprinde activităţi din cadrul întreprinderii prin care se transformă
obiectele muncii în produse finite, semifabricate şi servicii şi se creează nemijlocit condiţiile
tehnico- materiale , organizatorice şi de deservire necesare desfăşurării fabricaţiei în bune
condiţii.
Operațiile specifice care au loc în cadrul etapei de producției sunt următoarele :
 colectarea orezului ;
 transportul orezului ;
 recepția cantitativă precum și cea calitativă ;
 operațiunea de control a orezului .
Tehnologia de producție
Orezul apartine genului Oryza, specia Oryza sativa L.(orezul comun) care cuprinde
trei subspecii: ssp.brevis, boabe scurte, de 3-4 mm lungime; ssp. Indica, caracterizata prin
boabe subtiri si lungi, perioda lunga de vegetatie; ssp.japonica, cu boabe mari mai scurte,
perioda mai scurta de vegetatie, cultivata in zona temperata.
Principala sursă de apă pentru amenajările orezului este Dunărea, iar pentru unele
judeţe, pe anumite suprafeţe şi râurile interioare: Bârzava în Timiş, Jiul în Dolj, Oltul în Olt şi
Teleorman, Siretul în Brăila.
Orezul este considerat o planta hidrofilă (iubitoare de umezeală), adaptat structural şi
fiziologic să vegeteze în condiţii de submersie continuă sau intermitentă.
Rotația culturii
Fiind o investiție costisitoare, orezăria se exploatează în primul rând prin cultura
orezului, acest fapt fiind posibil întrucât orezul suportă monocultură (numai dupa 3-4 ani de
monocultură producția scade).
 Faptul că producția de orez se menține ridicată în 3-4 ani de monocultură, prin
asigurarea tuturor factorilor fitotehnici se pot alcătui rotații cu încărcături de 50-80% orez.
Încărcătura cu orez e determinată în primul rând de solul pe care s-a înființat orezăria.
Întreruperea culturii orezului se realizează prin diferite plante precum : trifoi, lucernă,
grâu, porumb, fasole, sfeclă.
Este foarte important ca planta premergătoare culturii orezului să elibereze terenul cât
mai devreme, pentru a se realize pregătirea solului de toamnă, în cele mai bune condiții.
Exemplul de rotații cu 75-80% orez : 1,2,3 orez – 4 borceag ; 1,2,3 orez – 4 porumb siloz sau
sfeclă furajeră.
Experiențele din România recomnandă pentru asolamentele din orezării urmatoarea
structură de culture : orez 67 %, floarea-soarelui 17 %, orz de toamna 16 % sau orez 67 %,
orz de toamnă 17%, lucernă 16 %.
Sămânța și semănatul
Pentru semănat, sămânța de orez trebuie sa fie întreagă (bobul îmbrăcat în întregime în
palee și nespart) cu o capacitate de germinație și energie germinativă ridicată.
Înainte de semănat se tratează cu fungicide sau insectofungicide prin care se previne
transmiterea unor boli (Pyricularia Oryzae, Fusarium Moniliforme) și atacul dăunătorilor.
Înainte de tratare sămânța de orez se umectează timp de 24 de ore. Deoarece erbicidul
ORDRAM este volatile, imediat după încorporare trebuie acoperit cu un strat de apă. Astfel la
noi în țară s-a generalizat semănatul orezului prin împrăștiere în apă. Această metodă prezintă
numeroase avantaje dintre care :
 maturarea mai timpurie a plantelor cu 7-10 zile sau chiar 14 zile față de semănatul în
uscat;
 pe terenurile sărăturate se crează condiții pentru spălarea sărurilor încă de la începutul
vegetației ;
 se crează parametrii corespunzători și în cazul solurilor grele, în orezăriile în care
terenul nu e bine desecat sau atunci când patul germinativ nu se poate pregăti în cele mai bune
condiții.
Semănatul orezului în apa se execută cu avionul, iar sămânța se umecteză obligatoriu
cu 24-28 ore înainte de semănat sau se tratează cu precipitatul HIDROSTIL 2 l/t diluat în 20-
30 de litrii de apă în scopul creșterii greutății specific a semințelor pentru ca acestea să nu
plutească în apă ci să cadă uniform pe sol.
 În uscat, semănatul orezului se realizează cu semănatori obișnuite, la distanță între
rânduri de 15-18 cm sau prin împraștiere folosind semănatoarea universal, fără tuburi
conducătoare.
Orezul se seamănă când temperature solului și a apei atinge 11-120 C, iar timpul este
spre încălzire.
Densitatea optimă a culturii este de 350 plante/ m2 la solurile productive și cu o
capacitate mare de înfrățire și de 300-350 plante/ m2 la celelalte soiuri (cele mai ridicate
producții se realizează la 450-600 panicule recoltabile/ m2).
Cantitatea de sămânță pentru semănat este cuprinsă între 270-300 kg boabe/ha.
Adâncimea normei de semănat prezintă mare importanță și este de 2-3 cm pentru
semănăturile în uscat și nu depășește 0,5 cm la semănatul submers.

Tratamentele prerecoltare
În timpul vegetației, cultura de orez este supusă mai multor lucrări și tratamente
precum : fertilizare, irigarea, combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor.
Fertilizarea culturii
Capacitatea ridicată de producție a orezului este bine valorificată prin utilizarea
îngrașămintelor organice și chimice. Pentru realizarea producției, consumul de elemente
nutritive la orez nu e mai ridicat decat la alte cereale.
Aproape 30% din cantitatea totală de azot este absorbită de plantele de orez la
germinat până începe alungirea paiului, adică pe totă perioada de înfrățire și formare a
rădăcinilor. La orez, ca și la alte cereale, aproape 10% din cantitatea totala de potasiu este
absorbită în prima jumătate a perioadei de vegetație.
Doza de azot stabilită se administreză fracționat :
 70-80 % se administrează înainte de semănat ;
 20-30 % în timpul vegetației.
Consumul de elemente nutritive la orez (BOROSSIO L. 1965)
Tabel 1.5.
Consumul pentru 100 kg boabe si
Productia la Totalul elementelor extrase (kg/ha)
paie
ha
N P2O5 K2O N P2O5 K2O
Boabe : 65,0 70,85 38,71 25,66 0,09 0,59 0,3
Paie : 49,0 21,57 13,47 69,65 0,43 0,27 1,42
Total 92,42 52,18 95,31 1,52 0,86 1,72
Sursa : Agroecofitotehnie, Ion Dincu
 Fosforul stimulează înfrățirea și înrădăcinarea, mărind în același timp rezistența
plantelor la cădere, influențând pozitiv procentul de flori fecundate și grăbește procesul de
maturare.
Administrat împreună cu azotul, fosforul influențează pozitiv procesele fiziologice
care contribuie la creșterea eficacității azotului (rezistență la cădere, boli).
Datele experimentale au evidențiat ca suficientele de pe orezăriile de pe terenurile
normale, dozele de 60-80 kg P2O5 (80-100 kg pe terenurile degradate sau salinizate), Iar
potasiul se administrează în doze de 60-100 kg K2O.
Raportul NPK se stabilește în funcție de complexitatea factorilor care acționeză în
culturile de orez : pentru culturile intensive unde factorii fitotehnici sunt asigurați în cele mai
bune condiții, raportul NPK trebuie să fie apropiat de 1:1:1. În cazul dozelor mai mici de
îngrășăminte acest raport poate fi de 1:0,8:0,6.
Gunoiul de grajd trebuie să fie fermentat pentru a se evita carbonificarea materiei
organice în solul acoperit cu apă.
Pe solurile sărăturoase, cu reacție puternic alcalină, pentru a crea condiții
corespunzătoare de viață plantelor de orez, este necesară folosirea amendamentelor și anume a
fosfogipsului, reziduu industrial cu 80% sulfat de calciu sau gips.
Irigarea
Se folosește submersia continuă cu strat de apă cu nivel variabil, in funcție de faza de
vegetație și cerințele plantei.
După 6-8 zile de la semănat, favorizarea înrădăcinării se evacueză apa treptat, iar
parcelele nu vor fi ținute fără apă mai mult de 48 de ore.
Înradăcinarea poate avea loc într-un strat mic de apă, fără a fi necesară evacuarea
totală a apei, în mod deosebit când parcelele au rigori, astfel se vor evita pierderi de
îngrășăminte și erbicide, dar și infestarea parcelelor cu mohor.
În cazul semănatului în uscat cu încorporarea seminței în sol, până la răsărire se vor
efectua 2-4 udări și evacuări, după care urmează submersia continuă cu strat de apă variabil.
Pe terenurile unde se va forma crusta (pe cele bine nivelate), dar mai ales pe terenurile
sărăturate se urmăreșteca înrădăcinarea sa aibă loc într-un strat mic de apă sau în mocirlă
pentru a preveni ridicarea sărurilor la suprafața solului.
Evacuarea apei în vederea aplicării erbicidelor în vegetație trebuie facută eșalonat, în
funcție de suprafața care se poate trata, dar mai ales de capacitatea de inundare în timp util,
după erbicidare (după aplicarea erbicidelor parcelele de orez nu trebuie să rămână fără apă un
interval mai mare de 24-48 ore).
 De asemenea nu se recomandă evacuarea totală a apei mai ales în locurile joase.
Pe întreg ciclul de vegetație dirijarea dirijarea stratului apei se face astfel : pentru
însămânțare stratul de apă va fi de 8-10 cm înălțime ; la înrădăcinare se va evacua apa din
parcelă ; după înrădăcinare (în cazul celor 3 variante de semănat), 1/3-2/3 din înălțimea
plantei va fi în apă întreaga perioadă de vegetație.
În faza de înfrățire stratul de apă se va reduce la 2-3 cm pentru a favoriza o înfrățire
optimă, după care are loc completarea cu apă menținându-se într-un strat de aproximativ 10
cm înalțime.
Având în vedere rolul termoregulator al stratului de apă în perioade critice cu
temperaturi mai mici de 150 C, pentru protejarea plantelor înălțimea stratului de apă se ridică
la 15 cm (în special în faza de formare a primordiilor florale).
După înflorit stratul de apă poate fi redus din nou la 10 cm până în momentul
maturării plantelor cu aproximativ 10-15 zile înainte de recoltare, când apa se evacueaza total
din parcele.
Evacuarea apei în vederea începerii recoltatului se face treptat, cand boabele din lan au
atins 20-30 % umiditate. O evacuare bruscă a apei poate provoca o cădere masivă a plantelor.

Combaterea buruienilor
Pentru semănatul orezului în apă se folosește ORDRAM EXTRA, produs pe bază de
MOLINAT (6,0 l/ha) sau ORDRAM EC 70% (7,0-8,0 l/ha). Produsul se aplică înainte de
semanat atunci cand terenul trebuie să fie foarte bine pregătit, cantitatea de erbicid se dizolvă
în 200-400 l/ha, urmarindu-se administrarea întregii cantități de soluție stabilită în vederea
realizării unei distribuiri cat mai uniforme. După erbicidare se asigură încorporarea acestuia în
sol la adâncimea de 6-8 cm cu grapa cu discuri în agregat sau cu grapa cu colți prin doua
discuri în sensuri diferite. După aceea va fi obligatorie inundarea parcelelor – cel mult 24 de
ore de la aplicarea soluției.
În mod obligatoriu, înainte de erbicidare, în vegetație se evacuează apa din parcelă,
apoi se inundă din nou 24-48 de ore după erbicidarea.
Erbicidarea se efectuează în agregat cu echipament EEP-600 , cu avionul sau cu
elicopterul.
Pentru combaterea speciilor de mohor, în vegetație se pot folosi produse FACET SC
care se aplică începând cu faza în care mohorul are dezvoltat 2-3 frunze până la faza de 4-5
frunze (începutul înfrățirii). Doza recomandată este de 2 l/ha p.c. dizolvat în 200-400 l/ha apă
în cazul tratamentelor terestre și 80-100 l/ha la aplicarea cu avionul.
 După aplicare este foarte important ca terenul să fie umed sau cel puțin acoperit cu un
strat de apă. Se poate folosi și produse cu acțiune sistemică KLINER și adjuvant în doze de
1,0 și 0,2 l/ha p.c. în faza de 4-5 frunzulițe ale mohorului.
La metoda de semănat în uscat cu încorporarea seminței în sol, se folosesc produse
STOMP în doze de 6 l/ha aplicat după semănat, înainte de răsărire, la suprafața solului după
care imediat urmează inundarea parcelei.

Speciile de Cyperaceae și buruienile dicotiledonate, cele cu frunza lată, se combat cu

erbicide în faza de buton floral al buruienilor în vederea unei combateri eficiente, ținând cont
că majoritatea speciilor de buruieni apar mai târziu și eșalonat cu soluții precum :
 GARLON și MCPA (1,0 și 0,5 l/ha) ;
 BASAGRAN M (3,0 l/ha);
 LONDAX (100G/HA).
Combaterea algelor se poate face cu tratamente cu sulf de cupru în cantitate de 18-20
kg/ha în toată perioada vegetației, ori de câte ori este nevoi, aplicarea se va face în apa de
irigat sau local în zonele joase ale parcelei unde orezul este acoperit de apă.
Combaterea bolilor și dăunătorilor
Arsura orezului (brusoane) este o boală produsă de ciupearca Pyricularia oryzae ce
poate ataca orezul pe toată durata vegetației în special în faza de burduf-înflorire.
Factorii care determină apariția acestei boli este determinat de :
 condițiile climatice – în veri cu temperaturi scăzute, mai ales în luna august, unde se
înregistrează diferențe de temperatură dintre zi și noapte ;
 excesul de azot – fertilizarea unilaterală cu azot sau aplicarea acestuia târzie duc la un
dezechilibru de nutriție.

Mijloacele de prevenire și combaterea acestei boli se poate realiza prin : rotația

culturilor, arderea miriștei și a resturilor vegetale, arătura adâncă, îngrășăminte minerale
(NPK) administrate echilibrat, tratarea semințelor cu produse DITHANE M45 (3 kg/t) etc. ;

Pătarea brună a orezului este produsă de ciupearca Helminthos porium oryzae ce

atacă plantele în toată perioada de vegetație. Ca principale măsuri de combatere enumerăm :
igienizarea culturală, tratarea semințelor cu fungicide și cultivarea de soiuri rezistente la boli.

Algele se combat cu aplicarea unui tratament cu BRESTAN 60 WP (2-4 kg/ha) sau

sulfat de cupru (20 kg/ha).
 Principalii dăunători sunt : Limnea stagnalis, Planarbis corneus, Hydrelia griscola,
Chironomus plumosus. Atacul prosus de aceștia nu reprezintă o pagubă economică, însă
pentru evitarea și apariția acestora se poate aplica un insecticid PIRETROID.

Recoltarea

Recoltarea orezului se realizează la coacere deplină , atunci când umiditatea boabelor

în lan este de 18 - 20 %.
În aceeşi ordine de idei , pentru începerea mai timpurie a recoltatului se procedează la
tratarea culturii cu produse disicante ( când boabele au umiditatea de 24 - 26 % ).
Produsele folosite în acest caz sunt : * REGLONE ( 1,5 - 2.5 l p.c./ ha ) ;
* HARVADE ( 1.5 - 2.0 l p.c./ha ).
Dacă din condiţii obiective , recoltarea nu se desfăşoară în epoca optimă , ci se întârzie
datorită unor condiţii climatice nefavorabile , atunci devine necesară luarea unor măsuri
pentru uscarea orezului. De asemenea , recoltarea poate începe după 3 - 5 zile de la aplicarea
tratamentului.
Pentru începerea mai timpurie a recoltatului şi pentru o eşalonare corespunzătoare ,
exploataţiile mari au posibilitatea de a cultiva 2 - 3 soiuri cu perioade de vegetaţie diferite.
Recoltarea orezului se realizează mecanizat, direct din lan cu ajutorul unei combine
special echipate pentru orez precum bătătorul şi contrabătătorul echipat cu anumite cuie iar
roţile sunt înlocuite cu şenile.Este important de menţionat ca turaţia tobei să nu depăşească
500 - 550 ture /minut.
Recoltatul se realizeaza dupa secarea orezariilor si orezul nedecorticat este uscat
înainte de a fi supus unor laborioase prelucrări succesive.
În procesul decorticării, prin îndepărtarea pericarpului şi totodată a embrionului se
elimină din bobul de orez ¾ din grăsimi , mai mult de jumătate din sărurile minerale şi
aproape în întregime vitaminele.
Orezul recoltat trebuie sa fie macinat inainte de preparare alimentara. Rezultatul
simplei macinari este orezul brun, in timp ce decorticarea suplimentara duce la formarea
orezului alb, mai rezistent decat orezul brun in conditiile climei tropicale.
După recoltarea, boabele se condiţionează şi se depozitează în spaţii corespunzătoare
destinaţiei lor.
 Mentionăm de asemenea că producţia medie obţinută pentru cultura orezului este de
3000 - 4000 kg /ha.

Evoluţia producţiei totale privind cultura orezului

Tabel 1.6.
Anul
Romania
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Productia
2495 1263 1284 2709 2500 3634 3263 2800 4939 5620 3000
medie kg/ha
Productia
3,6 1,5 0,6 0,5 12,5 14,3 18,4 28,0 48,9 72,5 51,0
totala mii t

Sursa : MADR

Din analiza datelor , referitor la indicatorul producţia totală se constată că producţia de

orez a României a inregistrat o evoluţie fluctuantă , cu un trend ascendent în perioada 2000 -
2010. De asemenea , putem remarca ca producţia de orez a crescut de 17 ori în anul 2010
comparativ cu anul de bază - anul 2000.
Totodată putem evidenţia faptul că cea cea mai redusă valoare a producţiei medii a
fost înregistrată în anul 2001 ( 1263 kg / ha ) iar cea mai ridicată valoare a fost reflectată în
anul 2009, aceasta crescând de aproximativ 4,44 ori faţă de anul 2001.

Producţia de orez nedecorticat în Uniunea Europeană

Tabel 1.7.
Anul
Specificaţie
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Producţia de
2722 2723 2485 2611 2655 2694 2881 2722 2633 2848 2634 2743
orez ( mii tone )

Sursa : USDA - United States Departaments of Agriculture

Din analiza datelor putem constata că cea mai redusă producţie de orez aferentă
Uniunii Europene a fost înregistrată în anul 2000 cu o valoare de 2.485 iar cea mai
semnificativă producţie a fost reflectată în anul 2004 şi anume 2.881 mii tone.
De asemenea putem observa că începând cu anul 2000 producţia de orez înregistrează
un trend relativ ascendent cele mai ridicate valori fiind evidenţiate în anii 2004 respectiv
2007.
Costurile de producţie
Costul de producţie reprezintă expresia bănească a consumului de factori de productie
necesar producerii si vanzarii de bunuri materiale si servicii, concretizat in cheltuieli pentru
materii prime, materiale, combustibil, energie, salarii, masini unelte, utilaje, instalatii, chirii,
intretinere, pe care le suporta agentii economici.
El se caracterizează prin :
o include toate cheltuielile necesare pentru susţinerea ofertei;
o se regaseşte în preţul de vânzare al producatorului;
o permite însumarea în expresie bănească a cosumului tuturor factorilor de producţie;
o poate fi interpretat ca un cost de oportunitate.
Cheltuielile de producţie pe hectarul de orez variază în funcţie de tehnologia de
producţie utilizată ,costul factorilor de producţie ( sămânţă , substanţe fertilizante şi de
combatere a bolilor şi dunătorilor , lucrările mecanizate efectuate , cheltuielile de
aprovizionare şi cu forţa de muncă) şi implicit de volumul producţiei obţinute .
La nivelul anului 2008 producţia medie la nivel de ţară a fost de 3.000 kg pe hectar.
De asemenea cheltuielile intermediare aferente anului 2009 au atind cota de 6.900 lei pe
hectar , ceea ce a antrenat un nivel al costului de 2.3 lei / kg.

1.3.Etapa de prelucrare
Pe filiera cerealelor, în etapa de prelucrare a orezului intervin numerosi agenți
economici dintre care enumerăm:
 Producătorii agricoli ;
 societăţile comerciale agricole .
 întreprinzători ;
 organizații ale fermierilor .

Operațiile specifice care au loc în cadrul etapei de prelucrare sunt următoarele :

 recepția cantitativă precum și cea calitativă ;
 depozitarea orezului ;
 sortarea orezului ;
 condiționarea orezului;
 depozitarea orezului ;
 ambalarea orezului .
Transport, Sortare, Condiționare, Depozitare

Cerealele se transportă din câmpul unității de achiziționare special amenajate, unde se

aplică un control riguros din partea statului, dadorită importanței sociale date acestor produse.

Astfel, silozurile de cereale sunt amplasate în bazinele cerealiere, având spații special
amenajate unde se poate asigura condiționarea și depozitarea pe perioade mai lungi de timp.
La recepția cantitativă a cerealelor se urmărește determinarea indicatorilor precum și greutatea
hectolitrică, umiditatea, puritatea, prezenșa corpurilor străine. În funcție de acești parametrii
se va stabili prețul de achiziție.

Din punct de vedere calitativ, cerealele se vor sorta și depozita pe loturi omogene, în
celule cu capacități de stocare aproximativ egale, în scopul realizării fluxului de condiționare
specific parametrilor. Condiționarea presupune uscarea boabelor prin aducerea umidității la
valorile tehnologice astfel încât să prevină încolțirea și autoîncingerea și curățarea sau
eliminarea diferitelor imporități prin trecerea pe benzile transportoare sau pe șnecuri supuse
unui curent de aer.
Orezul se depozitează fără ambalaj (varsate), în vrac, iar cand este pregatit pentru
export se ambalează în saci de iuta. Cel mai modern mijloc de pastrare a orezului în vrac este
depozitarea în silozuri. Acestea sunt construcții speciale, realizate din beton armat și utilate cu
instalații moderne de încarcare/descarcare și depozitare a orezului. Ele sunt amplasate în
apropierea principalelor zone de producție și de morarit, denumite silozuri de linie.
Există de asemenea silozuri de mare capacitate, înzestrate cu instalatii speciale pentru
curațirea, uscarea, depozitarea și încarcarea în vapoare a orezului destinat exportului. Acestea
sunt denumite silozitri terminale. Orezul se prelucrează în diverse sortimente: orez decorticat,
polizat, poleit și glosat. Pierderile naturale în depozitele en gros pentru orez decorticat și
ambalat in saci se estimeaza la 0,40%. Aceste depozite pot dispune de laboratoare de analiză
și de utilaje de încărcare și descărcare a orezului din mijloacele de transport.
Orezul se cultivă pe suprafețe mari în cadrul societăților comerciale din județele:
Ialomița, Brăila, Constanța,Teleorman,Olt, Dolj,Timiș și Bihor;
 pentru uscarea și depozitarea orezului SC Rissi Romuno cu o capacitate de 15.000
tone;
 pentru selectionarea, prelucrarea orezului brut si ambalarea orezului -SC Rissi
Milling cu o capacitate de orez albit de 6 tone/ora;
  pentru cercetări științifice sunt stațiunile de cercetare și dezvoltare agricolă de la
Oltenița, județul Călarăși și Brăila, județulBrăila, acestea fiind subordonate Institutului
Național de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea, județul Călărași;
 Asociația cultivatorilor și procesatorilor de orez din România s-a înființat în anul
2008;
 lista soiurilor de orez se regaseste in Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură
din România și în Catalogul Comunității Europene.

Toate aceste operațiuni de transport, sortare condiționare și depozitare aaugă valoare

produselor și, în același timp, previn pierderile postrecoltare. De aceea în această fază de după
recoltare tratamentele aplicate sunt foarte importante, în special n cazul în care sunt reaizate la
momentul potrivit. Asupra orezului după recoltare nu se acționează doar în sens pozitiv,
involuntar se poate acționa în diferite locuri, cu diferite mașini și unelte, ajungând a fi afectată
calitatea producției. De aceea trebuie identificate acele acțiuni și comensurate efectele
negative pe care le induc.

Prelucrarea orezului

Orezul este o crupă care se obține din orezul brut prin decorticarea, șlefuirea,
polizarea și glasarea bobului. În urma procesului tehnologic de prelucrare a orezului brut, se
obțin urmatoarele tipuri de orez:
- orez tip “S” (șlefuit) care în funcție de conținutul în boabe galbene, impurităti și
umiditate, se sortează în doua calități:
* orez calitatea I S, cu conținut maximum de 5% boabe galbene, 18% sparturi,
2% impuritati si 15% umiditate;
* orez calitatea a II-a S, cu continut maximum de 25% boabe galbene, 25%
sparturi, 2,5% impuritati si 15,5% umiditate.
- orezul “P”(polizat), dupa slefuire se netezeste si se sterge de pulberea fainoasa;
- orezul tip “G” (glasat), dupa polizare se acopera cu un strat lucios de glazura (formata
din sirop de glucoza sau miere, talc sau calciu, creta, amidon etc.).
 Greutate şi volum pentru orezul nedecorticat şi albit componentele sale

Tabel 1.8.
Densitatea
Sac (saci / tona) Greutate pe sac
3)
(kg / m
Orez nedecorticat sau seminţe 600 600 13-25 13-25 40-80 kg 40 - 80 kg
Orez alb 850 850 20-25 20-25 40-50kg 40-50 kg
Orez brun sau arpacaș 550 550 20 20 50kg 50 kg
Coji 120 120 50-100 50-100 10-20 kg 10-20 kg
Sursa : Institutul Internațional de Cercetare a Orezului (IRRI)

Brizura de orez reprezinta sparturi de bob de orez de diferite dimensiuni, rezultate în

timpul prelucrarii si este de doua calitati dupa continutul în corpuri straine: calitatea I pentru
consum alimentar si calitatea a II-a pentru scopuri industriale.
Orezul se ambaleaza, se transporta si se depoziteaza la fel ca faina. În magazine,
orezul se livreaza preambalat în pungi de 1 kg și în cutii de carton în diferite cantități.
Arpacasul este o crupa care se obtine prin decorticarea si slefuirea boabelor de grâu
sau orez. Arpacasul de grâu se prezinta sub forma rotunda, de culoare alba-galbuie, cu nuanta
roscata, cu gust placut, dulceag, specific grâului, fara miros strain si fara urme de coaja.
Se întrebuinteaza în alimentatia omului si are o valoare alimentara mai ridicata decât
arpacasul de orez, datorita continutului mai ridicat în substante proteice si glucide. Se
ambaleaza în saci de hârtie de 50 kg. Marcarea, depozitarea si transportul se fac la fel ca la
faina.
Arpacasul de orez dupa gradul de prelucrare este de trei tipuri:
- tipul I, arpacas slefuit si rotunjit, de forma sferica, bine decorticat si slefuit, de culoare
alba;
- tipul II, arpacas slefuit; crupa este decojita partial, de forma ovala, de culoare mai
închisa decât primul tip;
- tipul III, arpacas popular, cu boabe de forma si marime diferita, culoarea este galbena-
cenusie. Se ambaleaza în saci de hârtie de 5o kg.
Fulgii de ovaz sunt crupe care se obtin din boabe mari de ovaz decorticate si apoi
tratate cu vapori de apa în cazane speciale, pâna la înmuiere. Dupa vântare, boabele se
lamineaza între valturi netede de otel care se învârtesc cu aceeasi viteza în sens invers. Este un
produs dietetic cu mare valoare nutritiva, folosit mai ales în alimentatia copiilor. Crupele se
prezinta ca niste fulgi în forma de solzi bine presati, rezistenti la manipulari normale, de
culoare alba sau slab galbuie; au gust placut si se fierb usor. La receptie nu se admit: gust
strain, miros de mucegai, de încins sau alt miros strain. Umiditatea maxima este de 12%.
Fulgii de ovaz se ambaleaza în saci de hârtie cu un continut de 30 kg sau în cutii de
carton de 250 g, captusite cu hârtie. Cutiile se ambaleaza apoi în lazi de lemn sau de carton de
25 kg. Transportul si depozitarea se fac la fel ca la faina.
Crupe expandate: Pufarinul. Produsul este un drajeu cu miez de crupe (orez
decorticat, grâu decorticat) care sunt expandate si drajate (suportul este prevazut cu un strat
format din cacao, zahar, vitamina C, ciocolata, vanilie).
Ambalarea pufarinului se face în pungi de celofan sau polietilena cu un continut de 80
g sau de 50 g (în functie de sortiment), precum si în cutii de carton de 50 g (pentru pufavit ).
Depozitarea produselor expandate se face în încaperi uscate, aerisite, curate, la
temperatura de maximum 200C si umiditatea relativa a aerului de 65-70%, ferite de umezeala
si de produse cu miros patrunzator. Transportul se face cu vehicule acoperite. Termenul de
garantie al pufarinului este de 4 luni.

1.4. Etapa de distribuţie

Pe filiera cerealelor, în etapa de distribuție a orezului intervin numerosi agenți
economici dintre care enumerăm:
 unități comerciale de desfacere cu amănuntul ;
 angrosiști ;
 detailiști ;
 procesatorii ;
 cooperativele de marketing .

De asemenea dintre operațiile specifice aferente acestei etape enumerăm :

 promovarea orezului ;
 valorificarea orezului ;
 depozitarea orezului ;
 livrarea orezului ;
 vânzarea cu amănuntul .
 Canalul de distribuție pe filiera orezului

Fig.1.1.

Distribuţia produselor agricole şi alimentare cuprinde toate activităţile prin care se

realizează trecerea acestor categorii de mărfuri de la agentul economic producător la
consumatorii finali sau utilizatori.
Legând producţia de consum , în spaţiu şi timp , distribuţia are în esenţă rolul de a
regulariza fluxurile de mărfuri în scopul de a atenua , atunci când este cazul , efectele negative
ale fenomenelor conjuncturale ale pieţei.
„ Cartea verde a comerţului „ precizează că termenii de comerţ şi distribuţie sunt
folosiţi asemenea ca fiind sinonimi , chiar dacă primul este considerat mai mult legat de
vânzare , iar cel de al doilea de logistică.
În aceeaşi ordine de idei , comerţul este considerat cheia de boltă a modelelor socio -
economice contemporane.
În cadrul filierei agroalimentare , distribuţia joacă un rol foarte important prin crearea
de servicii , noi locuri de muncă şi de valoare adăugată.
COMERŢUL INTERN
După obţinere, orezul şi produsele derivate din acesta sunt transportate direct la
magazinele de desfacere.

Depozitarea.Orezul este necesar să fie depozitat în încăperi destinate numai acestui

scop denumite depozite. În aceeşi ordine de idei acestea trebuie să fie luminoase şi
aerisite , curate şi fără rozătoare sau insecte , izolate de sursele puternice de încălzire şi cu o
temperatură uniformă.

Asigurarea unei temperaturi optime influenţează şi umiditatea din cadrul depozitului

care trebuie să fie una scăzută pentru a nu favoriza apariţia infestării.
De asemenea , după ce s-au parcurs etapele denumite decorticare şi respectiv
prelucrare ( şlefuire ) fie orezul se ambalează pentru a ajunge la consumatori , fie orezul
preluucrat se depozitează vrac în saci de 100 de kg.iar atunci cand cererea este manifestată pe
piaţă orezul este baxat , paletizat şi nu în ultimul rând pregătit pentru livrare.
De altfel , este absolut necesar ca depozitul să fie deratizat , văruit şi protejat împotriva
mucegaiului şi revopsit ori de câte ori este nevoie.
La nivel microeconomic , indicatorii de apreciere a eficienţei economice a depozitării
produselor agroalimentare sunt grupaţi astfel :
 indicatori care se referă la eficienţa economică a investiţiilor în elementele
constructive ale depozitelor ;
 indicatori care se rreferă la costurile de depozitare ;
 indicatori care se referă la efectul utilizării diferitelor resurse materiale şi umane în
procesul de depozitare ;
 indicatori care se referă la utilizarea spaţiului de depozitare ;
 indicatori care exprimă rentabilitatea activităţii de depozitare .
Transportul
La nivel macroeconomic , eficienţa activităţii de transport al unui produs
agroalimentar este determinat de cantitatea de produse transportate rutier , pe cale ferată ,
maritim şi fluvial , lungimea reţelei de drumuri .
Nivelul de dezvoltare al infrastructurii publice reprezintă un factor important care
influenţează performanţele filierei agroalimentare.
Transportul orezului trebuie să se facă cu mijloace de transport acoperite , curate , fără
miros străin şi neinfeste , amenajate şi destinate special acestui scop.
În cazul orezului , cele mai des întalnite căi de transport sunt rutier şi respectiv naval.
Mijloacele de transport şi ambalajele trebuie să fie întreţinute curat şi verificate înainte
de încărcare , de către organul de expediţie , care va refuza expedierea orezului în cazul în
care mijloacele de transport sau ambalajele sunt murdare sau deteriorate.
Vânzarea
Orezul şi produsele din orez sunt vândute prin reţeaua de comercializare cu amanuntul
, insă de cele mai multe ori fabricile de orez deţin propria reţea de distribuţie formată din parc
auto . magazine şi personal .Însă pot exista şi cazuri când parcul auto nu este o componentă a
reţelei de distribuţie iar în această situaţie se poate apela fie la casele de expediţii prin gasirea
celui mai bun preţ fie la negocire direct cu transportatorii.
În general , pentru creşterea eficienţei economice pe filiera de produs observăm faptul
că s-a înlocuit negocierea conflictuală cu un parteneriat între distribuitori şi întreprinderile de
industrie alimentară .

Oferta de orez şi produsele derivate din acesta

Piaţa cerealelor , cu referire la produsele din orez este cu preponderenţă cea internă ,
pe piaţa externă valorificandu-se o cantitate neînsemnată de orez .
România , deşi se află în limita nordică a arealului de cultură a orezului , a încercat şi a
reuşit să obţină rezultate excelente la această plantă.
În primul rând, s-au stabilit condiţiile pedocilmatice ale ecotipurilor specifice pentru
cultivarea unui anumit sortiment de soiuri şi s-a elaborat tehnologia speciei.
În al doilea rând, cercetătorii români au creat soiuri de orez adaptate pentru unele
microzone ecologice ( Câmpia Română , Câmpia de Vest ) .
În al treilea rând s-au obţinut producţii medii de 3000 – 4000 kg-ha pe suprafeţe mari
într-un an de cultură.
Din păcate, dupa anul 1989 , în România suprafaţa de orez s-a redus foarte mult , dar
se fac eforturi susţinute de reabilitare a acestei culturi valoroase din punct de vedere alimentar
şi economic pentru ţara noastra.
Producătorii agricoli sunt numeroşi şi cu o putere economică extrem de scăzută , fapt
care îi face vulnerabili pe piaţă.Puţinele organisme nonguvernamentale care îi reprezintă nu
reuşesc să apere interesele agricultorilor şi nici să facă propuneri legislative în interesul
tuturor producătorilor de cereale.
 Preţurile de piaţă ale produselor agricole au fost liberalitate complet în anul
1977.Nivelurile preţurilor sunt stabilite în funcţie de nivelurile estimate ale cererii şi a ofertei

Preţul mediu nominal şi preţul real la grâu ( 2005 - 2008 )

Tabel 1.9.
-Lei/kg.-
Anul
Specificare
2005 2006 2007 2008
Preţ real 4.8 4.3 4.63 6.11
Preţ nominal 4.5 4.1 4.3 5.8
I.P.C. 1.065 1.048 1.078 1.055
Sursa : INSSE

CEREREA DE OREZ ŞI PRODUSEL DERIVATE DIN ACESTEA

Cererea reprezintă o componentă a pieţei, care împreună cu oferta, definesc

conţinutul conceptului de piaţă, ele constituind două subsisteme interdependente.
Sub aspect teoretic, prin cerere se înţelege cantitatea dintr-o anumită marfă pe
care cumpărătorul intenţionează şi este dispus să o achiziţioneze, într-o anumită
perioadă de timp, şi la diferite niveluri de preţuri.
Cererea de produse agricole şi, implicit, cererea de orez, pot fi caracterizate prin
următoarele particularităţi:
 diversificarea.
Gradul înalt de diversificare este determinat atât de varietatea produselor obţinute în
urma proceselor de producţie din agricultură, cât şi de multitudinea factorilor de influenţă a
cererii de produse agricole. De asemenea, cererea se diferenţiază în funcţie de caracteristicile
ofertei, de nivelul preţurilor şi al veniturilor, de tradiţiile de consum şi modelele de consum
alimentar etc.;
 elasticitatea scăzută.
Pentru o bună parte din produsele agricole, cererea nu este influenţată decisiv de
veniturile populaţiei, având în vedere faptul că este vorba de produse indispensabile
menţinerii vieţii şi capacităţii de muncă;
  continuitatea.
Cererea de orez se manifestă cu o anumită ritmicitate şi continuitate pe întreaga durată
a anului. Unul din elementele extrem de importante în ceea ce priveşte studierea cererii de
produse agricole este reprezentat de cunoaşterea şi analiza cererii finale pentru astfel de
produse.
Cererea finală se manifestă la nivelul consumatorilor individuali, este extrem de
diversificată şi prezintă un interes deosebit în analiza pieţei orezului.
Pe termen scurt, cererea de orez poate fi caracterizată, în general, printr-o slabă
variabilitate, ea fiind puţin elastică în raport cu preţurile şi veniturile.
În raport cu aria geografică, cererea de orez si produse pe baza de orez variază, pe
termen scurt, din punct de vedere cantitativ, în funcţie de dezvoltarea regională şi de
creşterea demografică, iar din punct de vedere calitativ în funcţie de evoluţia veniturilor.
În România, evoluţia pozitivă a pieţei de orez a fost mult timp împiedicată de
consumul tradiţional al acestui aliment şi de imaginea negativă pe care o avea.
Astfel, orezul era utilizat numai pentru câteva preparate tradiţionale şi era privit ca un
aliment inferior ce necesită un efort în plus înainte de preparare.
Cererea de orez în România a înregistrat un trend ascendent în perioada analizată 2000
- 2010 , cea mai scăzută valoare fiind reflectaă în anii 2001 , respectiv 2002 ( 86,1 mii tone )
iar cea mai semnificativă valoare a fost înregistrată în anul 2010 respectiv 93,1 mii tone.
De asemenea , referitor la indicatorul consumul uman , acesta s-a menţinut relativ
stabil situîndu-se pe parcursul aceleiaşi perioade între 78 şi respectiv 80,1 mii tone , ceea ce a
asigurat un consum alimentar mediu brut anual pe locuitor , de circa circa 3 - 4 kg.
În aceeași ordine de idei afirmăm că în Uninea Europeană consumul alimentar mediu
de orez brut anual pe locuitor se situează la circa 5 – 7 kg.
La nivlul ţării se cumpără lunar de către o persoană 10,908 kg de cereale din care 0,33
kg sunt reprezentate de orez şi produsele derivate din acesta , comparativ cu pâinea şi
produsele de franzelărie care însumează circa 8 kg.
 Evoluţia ofertei şi cererii totale de orez perioada 2000 – 2010
Tabel 1.10.
PERIOADA
Nr.
SPECIFICARE
crt

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
U.M.

OFERTA mii
1 TOTALA tone

Suprafete mii ha 1,4 1,2 0,5 0,2 5,0 3,9 5,6 8,4 9,9 12,9 17,0

3634
Productie medie kg/ha 2495 1263 1284 2709 2500 3263 2800 4939 5620 3000

mii
Productie totala 3,6 1,5 0,6 0,5 12,5 14,3 18,4 28,0 48,9 72,5 51,0
tone

mii
Import 84,5 82,4 86,8 86,10 73,5 79,7 80,8 61,5 57,8 45,6 43,0
tone

2
CERERE TOTAL mii
86,4 86,1 86,1 86,2 86,8 86.9 87,3 87,9 88,4 90,2 93,1
tone

Consum intern mii

86,4 86,1 86,1 86,2 86,8 86,9 87,3 87,9 88,4 90,2 93,1
tone

Consum uman mii

80,0 80,0 80,0 80,0 79,0 79,0 78,5 78,0 79,0 80,1 80,0
tone

Samanta mii
0,4 0,4 0,2 0,2 1,5 2,0 2,5 3,0 3,7 4,4 5,1
tone

Furaje + scazaminte mii

1,0 0,6 0,5 0,5 0,8 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 1,0
tone

Consum
mii
Industrial 5,0 5,1 5,4 5,5 5,5 5,6 5,8 6,0 6,4 6,7 7,0
tone

Sursa : M.A.D.R.
 COMERŢUL EXTERIOR

La nivel mondial , cerealele ocupă un loc important în scimbările internaţionale cu

produse agricole iar în ultimii 15 ani , s-au produs schimbări majore comerţul exterior cu
produse agroalimnetare.
De asemenea , până în anul 1990 , România a fost exportator net de produse agricole
dar începând din anul 1990 , reformele impuse de procesele tranziţiei către economia de piaţă
au avut un impact puternic asupra sectorului agroalimentar , inducând scăderea producţiei
agricole şi implicit distorsionarea balanţei comerciale agroalimentare care a devenit negativă.
Principalii parteneri comerciali în comerţul agroalimentar în aultimii ani au fost
Uniunea Europeană şi CEFTA cu care s-au derulat mai mult de jumătate din schimburile
comerciale ( peste 60 % din exporturile agroalimentare româneşti ).
De asemenea , importul de provine în principal din ţările Uniunii Europene , ocupând
o pondere de peste 60 % din valoare importurilor agroalimentare.

SITUAŢIA PRIVIND IMPORTUL ŞI EXPORTUL

Tabel 1.11.
Cant_ IMP Val_IMP Cant_EXP Val_EXP
Anul (to) (mii euro) (to) (mii euro)
2007 53.962,3 16.854,2 1.995,4 1.140,9
2008 57.789,2 32.783,7 3.774,1 2.791,1
2009 45.635,8 23.766,7 12.653,6 6.705,3
2010* 30.387,1 11.335,8 20.203,7 6.094,4

Sursa de date: Autoritatea Naţională a Vămilor şi INS

*perioada ianuarie – iulie 2010

Din analiza datelor , referitor la indicatorul cantitatea importată , respectiv cantitatea

exportată observăm că , în perioada analizată 2007 - 2010 cantitatea exportată exprimată în
tone a înregistrat un trend ascendent , valoarea exporturilor crescând de aproximativ 9,87 ori
în anul 2010 raportat la anul 2007.
Referitor la indicatorul cantitatea importată , se observă că cea mai redusă cantitatea
importată a fost înregistrată în anul 2010 ( 30.387,1 tone ) iar cel mai mare volum a fost
reflectat în anul 2008 ( 57789,2 tone ) .
Privită dintr-o altă perspectivă , se observă că cel mai redus volum al exporturilor a
fost evidenţiat în anul 2007 (1.995,4 ) iar cea mai mare cantitate exportată de orez a fost
înregistrată în anul 2010 (20.203,7 tone ) .
 Din punct de vedere al valorii importate , exprimate în mii euro ,observăm ca valoarea
importurilor o depăşeşte pe cea a exporturilor , dat fiind ca in ţara noastră 50 - 60 % din
cantitatea totală de produse agroalimentare este importată.
De asemenea , este de remarcat că valoarea exporturilor la orez şi produsele derivate
din acesta a înregistrat un trend ascendent in perioada analizată , în anul 2010 acestea
crescând de aproximativ 5,34 ori faţă de anul 2007 .
Într-o altă ordine de idei , putem nuanţa faptul că societatea Riso Scotti Danubio işi
aduce un aport semnificativ în ceea ce priveşte cantitatea exportată în ţări precum :
 Serbia ;
 Bulgaria ;
 Polonia ;
 Ungaria ;
 Cehia ;
 Bosnia ;
 Republica Moldova .
 Capitolul II. Aprecierea eficientei economice la SC
Riso Scotti SRL

Istoria Riso Scotti

Înființată în 1860, fabrica Riso Scotti a fost printre primele din Italia, care producea și
vindea orez ambalat, asigurând în acest mod calitatea și igiena produselor sale. Timp de un
secol și jumatate, afacerea de familie Riso Scotti a evoluat de la una clasică, de procesare a
orezului la o adevarataă industrie și dintr-o simplă companie, într-un veritabil lanț alimentar
dedicate orezului. Din anul 2005, Riso Scotti demarează activitatea și în România. Astazi, este
unul dintre liderii în domeniu, care își desfășoară activitatea în domeniul cultivării (peste
10000 ha), cercetării și dezvoltării, transformării, producției și comercializării orezului și a
produselor pe bază de orez.

Domenii în industria alimentara în care firma RISO SCOTTI este promovată:

 Paste
 Orez
 Faina

SC Riso Scotti SRL are punctual de lucru in Vladeni, judetul Ialomita

În ceea ce priveşte gama sortimentală Riso Scotti Danubio , principalele produse sunt
următoarele :

 Bob cu Bob Mare 1 kg

 Bob cu Bob Rotund 1 kg
 Bob cu Bob Colosal 1 kg
 Bob cu Bob Lung 1 kg
 Bob de Aur 1 kg
 Orez Thai Easy Cook 500 g
 Orez Thai Prefiert Easy Cook 500 g
 Orez Basmati Easy Cook 500 g
  Orez pentru Risotto 500 g
 Orez Integral 500 g
 Orez Bio 500 g
 Orez Basmati 500 g
 Orez Salbatic 500 g
 Musli din orez 500 gr

Din cele prezentate mai sus putem constata că produsele oferite de Riso Scotti
Danubio se adreseaza tuturor categoriilor de vârstă reuşind să satisfacă exigenţa
preferinţelor clienţilor efectivi.
Astfel cerealele din musli sunt dedicate în exclusivitate copiilor , orezul prefiert poate
fii utilizat în restaurante , hoteluri , magazine de specialitate ,orezul Easy Cook poate fii
utilizat pentru prepararea rapidă a meselor iar orezul Bio este dedicat acelor consumatori care
vor să se hrănească sanătos aceasta având drept consecinţă concepul de durabilitate a vieţii.
Riso Scotti este conştient de importanţa unei alimentaţii sănătoase şi, prin urmare,
doreşte să joace un rol important, acela de a deveni asociatul consumatorului, oferind o gamă
de produse sănătoase, precum şi gustoase, toate bazate pe orez.
Pentru viitor, Riso Scotti Danubio plănuieşte să consolideze prezenţa produselor pe
bază de orez pe piaţa globală şi europeană, prin intermediul unui proces continuu de
diversificare. SC are punctual de lucru in Vladeni, judetul Ialomita.

Scopul principal al activităţii desfăşurate de agenţii economici productivi este

obţinerea de bunuri materiale, executarea de lucrări şi prestarea de servicii care să aibă
asigurată desfacerea lor pe piaţă în vederea satisfacerii necesităţilor de consum productiv,
individual sau social.
Corelarea producţiei obţinute cu cerinţele pieţei reprezintă, în condiţiile economiei
concurenţiale, o condiţie de care depinde însăşi existenţa unităţii patrimoniale.
Astfel, prin vânzarea şi încasarea contravalorii producţiei obţinute, agenţii economici
realizează venituri din care, în primul rând, se acoperă cheltuielile efectuate şi se obţine un
profit care trebuie să asigure o eficienţă satisfăcătoare pentru întreprindere.
 Indicatori economico-financiari obtinuti in perioada 2005-2009:
Tabel 2.1.
-lei-
2005 2006 2007 2008 2009
Cifra de afaceri 0 9322358 27754849 70708772 87975437
Profitul net 0 0 131106 686994 724563
Pierdere net 56,011 758944 0 0 0
Profit brut 0 0 205165 1174934 2057748
Pierdere brut 56,011 758944 0 0 0
Salariati 0 17 42 51 58
Pierderea neta 0 0 0 0 0

Datorii TOTAL 6020019 23207005 32983037 57021434 59763430

Cheltuieli TOTAL 803387 10535027 32258117 72136303 80792659

Venituri TOTAL 747376 9776083 32463282 73311237 83659854

Active imobilizate TOTAL 365,916 8627772 12627380 14777517 16454650

Active circulante TOTAL 5706552 13867372 18947121 41494583 47592750

Stocuri 3202147 4933835 2584548 16356705 17470150

Disponibilitati banesti 0 0 0 0 0

Creante 673855 8028271 15707176 23901014 29468242

Cheltuieli in avans 0 0 0 43455 40350

Venituri in avans 0 0 0 0 0

Capitaluri 52449 -706495 -1408536 -705879 -718580

Patrimoniul regiei 0 0 0 0 0

Patrimoniul public 0 0 0 0 0

Provizioane pentru riscuri si 0 0 0 0

cheltuieli
Capital social subscris si varsat 108460 108460 108460 2170000 2170000

Sursa: Bugetul de Venituri si Cheltuieli Sc Riso Scotti SRL

 Veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice pe perioada exercitiului
financiar sub forma intrarilor si iesirilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca
rezultat cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele legate de contributiile participantilor
la capitalul propriu.

Evoluţia veniturilor totale în perioada 2005 – 2009

Tabel nr.2.2
Ani 2005 2006 2007 2008 2009
Venituri totale 747,376 9.776.083 32.463.282 73.311.237 83.659.854
Sursa : Contul de Profit şi Pierdere Riso Scotti Danubio

Reprezentarea grafică :

Venituri totale
2009

2008

2007
Venituri totale
2006

2005

0 20,000,000 40,000,000 60,000,000 80,000,000 100,000,000

Fig.2.1.

Din analiza datelor , cu referire la indicatorul venituri totale constatăm că trendul

înregistrat a fost unul ascendent pe parcursul celor 5 ani analizaţi.
Astfel cea mai redusă valoare a veniturilor a fost înregistrată în anul 2005 (747,376)
iar cele mai mari venituri au fost înregistrate în anul 2009 ( 83.659.854 ) , acestea crescând
de 12.55 ori.
O posibilă cauză a acestui aspect ar putea fii creşterea cererii manifestate pe piaţă de
către consumatorii finali de pe piaţa internă dar şi cei de pe piaţa externă concretizată în
creşterea veniturilor .
 Cheltuielile reprezintă expresia bănească a consumului de muncă vie şi
materializată determinat de obţinerea şi desfacerea bunurilor materiale, executarea de lucrări
şi prestarea de servicii.
Recuperarea cheltuielilor ocazionate de obţinerea unui bun, prestarea unui serviciu
sau executarea unei lucrări se realizează prin includerea lor în costul producţiei obţinute,
vânzarea şi încasarea contravalorii de la clienţi.

Evoluţia cheltuielilor totale în perioada 2006 – 2009

Tabel nr.2.3
Ani 2005 2006 2007 2008 2009
Cheltuieli totale 803,387 10.535.027 32.258.117 72.136.303 80.792.659
Sursa : Contul de Profit şi Pierdere Riso Scotti Danubio

Reprezentarea Grafica a Cheltuielilor în perioada 2005-2009 :

Cheltuieli totale
2009

2008

2007
Cheltuieli totale
2006

2005

0 20,000,000 40,000,000 60,000,000 80,000,000 100,000,000

Fig. 2.2.

În urma analizei indicatorului cheltuieli totale putem constata că trendul manifestat

pe parcursul celor 5 ani analizaţi este unul crescător.
Ca şi în cazul indicatorului venituri totale , observăm o situaţie similară şi în cazul
indicatorului cheltuieli totale în ideea că cele mai reduse cheltuieli au fost înregistrate în
anul 2006 cu o valoare de 10.535.027 iar cele mai ridicate cheltuieli au fost evidenţiate în
anul 2009 ( 80.792.659) .
 Astfel observăm o creştere de 8 ori a cheltuielilor înregistrate în anul 2006
comparativ cu anul 2009 şi o creştere de 12 % a cheltuielilor reflectate în anul 2008
comparativ cu anul 2009.
Din totalul cheltuielilor cele mai semnificative cheltuieli au fost repartizate pentru
următoarele elemente dintre care enumerăm :

 cheltuieli cu materii prime şi materialele pentru fabricarea orezului ;

 cheltuieli privind calitatea ;
 cheltuieli cu publicitatea şi reclama ;
 cheltuieli cu personalul ;
 cheltuieli privind activităţile logistice .

În concluzie Riso Scotti Danubio doreşte să reducă ponderea acestor elemente (

cheltuieli) dar şi lansarea unei noi strategii pentru reducerea cheltuielilor totale.

Cifra de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă veniturile totale înregistrate de către întreprindere, în

perioada respectivă, provenind atât din activitatea principală, cât și din activitățile secundare
exercitate de aceasta.
De asemenea ea reprezintă și un indicator care masoară rezultatele la nivel
microeconomic, reprezentând volumul încasărilor din activitatea proprie într-o perioadă de
timp, încasări efectuate la prețul pieței.
Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerț: vânzări de
bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la bănci și instituții financiare, acordarea de
credite, operațiuni bursiere.
Cifra de afaceri masoara performanță economică a firmelor și este folosită drept
criteriu pentru clasificarea acestora dupa importanța lor economică.
 Evoluţia cifrei de afaceri nete în perioada 2006 – 2009
Tabel nr 2.4.
Ani 2005 2006 2007 2008 2009
Cifra de
0 9.322.358 27.754.849 70.708.772 87.975.437
afaceri
Sursa : Contul de Profit şi Pierdere Riso Scotti Danubio

Cifra de afaceri
2009
2008
2007
Cifra de afaceri
2006
2005

0 20000000 40000000 60000000 80000000 100000000

Fig. 2.3.

Din analiza datelor mai sus menţionate se constată că trendul înregistrat în ceea ce
priveşte indicatorul cifra de afaceri netă este unul ascendent pe parcursul celor 5 ani analizaţi.
Cifra de afaceri neta cuprinde sumele rezultate din vanzarea de produse si furnizarea
de servicii care se inscriu in activitatea curenta a entitatii, dupa deducerea reducerilor
comerciale si a taxei pe valoarea adaugata, precum si a altor taxe legate direct de cifra de
afaceri.
Astfel se observă că cea mai redusă valoare a cifrei de afaceri a fost reflectat în anul
2006(9.332.358 ) iar cea mai semnificativă valoare a fost evidenţiată în anul 2009 (
87.975.437 ), excluzand anul 2005.
Acest aspect poate fii datorat creşterii volumului vânzărilot de către consumatorii
finali dar şi preferinţelor acestora pentru produsele Riso Scotti.

Profitul
Profitul este surplusul obtinut de o societate comerciala atunci când venitul total pe
care aceasta îl obtine din toate activitatile sale depaseste cheltuielile necesare realizarii acestor
activitati.
 De asemenea evidentiaza un indicator sintetic ce reprezinta venitul sau castigul obtinut ca
urmare a unei actiuni eficiente din punct de vedere economic.
Profitul net este partea din profitul brut care rămâne după ce au fost deduse dobânda la
capitalul propriu al întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi
chiria pentru terenul şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit.

Evoluţia Profitului în perioada 2006 – 2009

Tabel 2.5.
Ani 2005 2006 2007 2008 2009
Profit net 0 -758.944 131.106 686.994 724.563
Sursa : Contul de Profit şi Pierdere Riso Scotti Danubio

Profit
2009
2008
2007
Profit
2006
2005

-1000000-800000 -600000 -400000 -200000 0 200000 400000 600000 800000

Fig. 2.4.
Din analiza comparativă a datelor constatăm în ca anul 2006 a reflectat un rezultat al
exerciţiului negativ şi anume pierderea exerciţiului in valoare de – 758.944
Acest lucru se poate datora investiţiilor care s-au realizat în anul 2005 ( anul înfiinţării
Riso Scotti Danubio ) şi care urmau a se recupera în anii următori.
De asemenea o alta cauză esenţială ar putea fii lansarea noilor produse Riso Scotti pe
piaţa din România în condiţiile în care consumatorii finali ai produsului orez erau familiarizaţi
cu alte nume iar societatea urma să pătrundă pe piaţa orezului.
Dar din anul 2007 societatea a obţinut profit ( rezultat al exerciţiului pozitiv) înregistrand
un trend ascendent din anul 2007 până în anul 2009 , acesta cresâmd de aproximativ 6,5 ori.
 Aceasta se poate datora calitătii ireproşabile a produselor , gamei sortimentale variate
oferite de companie , beneficiilor oferite pe termen lung prin consumul acestor produse (
orez bio sau tartine ecologice ) dar şi alte elemente .

Preţurile principalelor categorii de produse

În conditiile contemporane, prețul pieței reprezintă o cantitate de monedă pe care

cumparatorul este dispus și poate să o ofere producatorului în shimbul bunului pe care acesta
poate să îl ofere pe piața și exprimă, în cea mai mare măsură sub aspect calitativ și structural,
un ansamblu de informatii furnizate reciproc de catre participantii la schimb, in functie de
raportul dintre cerere si oferta, pe de o parte, si in cadru legislativ, pe de alta parte, avand
caracter dinamic, divers si reglementat.

Evoluţia preţurilor la principalele produse

Tabel nr.2.6
Preţ
Specificatie
2006 2007 2008 2009
Bob cu bob mare 5,91 6,32 6,85 6,73
Bob cu bob rotund 4,78 5,22 6,44 5,59
Bob cu bob Clasic 5,78 5,54 6,53 6,85
Bob cu bob lung 4,32 4,57 5,74 5,29
Bob de Aur 5,18 5,73 5,64 5,85
Orez Thay Easy Cook 3,86 4,43 4,37 4,57
Orez Basmati Easy
4,84 5,05 5,68 5,93
Cook
Orez pentru Risotto 3,53 3,86 5,72 4,39
Orez Integral 3,35 3,74 4,91 4,54
Orez Bio 4,24 4,86 5,31 5,58
Orez Sălbatic 7,13 7,63 8,97 7,99
Sursa : Date preluate de la Riso Scotti Danubio
 Din punctul de vedere al consumatorului, pretul poate fi privit altfel:

- sacrificiu facut pentru procurarea produsului ales si renuntarea la alte produse care ar
avea totusi,nevoie;
- indicator general de calitate, considerand produsele mai scumpe de o calitate mai buna,
lucru care nu este adevarat intotdeauna ;
- indicator de alegere a alternativelor in decizia de cumparare, cand ofertantii prezinta un
sortiment mai bogat ;
- informatie sintetica de caracterizare a produsului in raport cu produsele inlocuitoare.

Din analiza datelor se constată ca majoritatea produselor din orez au înregistrat un

trend ascendent pe parcursul celor 4 ani analizaţi.
În aceeaşi ordine de idei enumerăm principalele tipuri de orez ce au manifetat o
evoluţie pozitivă :
 bob cu bob mare ;
 bob cu bob Colosal ;
 bob de Aur ;
 orez Thay Easy Cook ;
 orez Basmati Easy Cook .

De asemenea putem afirma ca anul 2008 a fost un an în care preţurile din industria
agroalimentară au crescut simţitor faţa de anul precedent ( anul 2007 ) ceea ce a presupus şi o
creştere a preţurilor pentru produsele din orez la câteva sortimente şi anume :
 Bob cu bob lung ;
 Bob cu bob rotund ;
 Orez pentru Risotto ;
 Orez Integral ;
 Orez Sălbatic ;

Din analiza tabelului prezentat mai sus se constată că cel mai ridicat preţ îl deţine
orezul sălbatic urmat de orezul cu bob Colosal , bob cu bob mare dar şi orezul Bio ambalat la
500 de grame.
Astfel se observă ca produsele ecologice au o importanţa din ce în ce mai mare în
alimentaţia consumatorilor dar şi
 Referitor la orezul Bio putem constata ca preţul acestuia înregistrează un trend
ascendent pe parcursul anilor analizaţi , preţul orezului în anul 2009 fiind cu 31,6 % mai
ridicat decat preţul reflectat în anul 2006.
Un dezavantaj al produselor ecologice este acela că cererea pe piaţa acestor produse
este relativ redusa iar preţurile sunt cu circa 10 – 20 % mai ridicate decât produsele
convenţionale.
De asemenea şi tipul de orez sălbatic necesită o prelucrare mai amanunţită şi o
selecţionare mai atentă deoarece el creşte doar în anumite zone, cum ar fi Asia şi America
având bobul lung şi negru ceea ce implică cheltuieli de transport mai ridicate dar şi alte
cheltuieli logistice.

Analiza comparativă

În continuare vom realiza o comparație a profitului acestei societăți cu 2 societăți

aparținând aceluiași domeniu: o societate procesatoare de produse cerealiere și a celor pe baza
de orez și o societate care se ocupă doar cu distribuția acestor produse.

Din tabelul nr.2.1 avem următoarele date necesare pentru calculul marjei de profit
pentru exerciţiul financiar 2009-2010 în cazul SC Risco Sotti SRL:
- profit = 724563 lei
- CA = 87.975.437 lei
Aplicăm formula: marjă profit = profit / CA *100%
Rezulta o marjă de profit = 724563/ 87.975.437 *100% = 0.82%.

Avand in vedere ca pretul mediu de vanzare pentru un kilogram de orez este de 5,75
lei, vom afla profitul aferent unui kilogram, dupa formula: marjă profit (%) = profit/preţ.
 0.82% = Profit/ 5,75 => Profitul/kg = 0,05 lei
Costul = preţ vânzare – profitul din vânzarea unei unităţi (kilogram) = 5,75 – 0,05 = 5,7 lei.

Vom prelua datele din contul de profit si pierdere ale unei fabrici de procesare pentru
produsele cerealiere (orez):
 Tabel nr.2.7
Nr crt Denumire indicator 31.12.2009
1 Cifra de afaceri netă 22941580
2 Venituri totale 23752675
3 Cheltuieli totale 20064040
4 Profit net 3688635
5 Pret mediu 6,1
Sursa: Contul de profit si pierdere a unei societati de procesare

Marjă profit = 3688635/ 22941580*100 = 16,07%

Profit = 16,07%*6,1 lei = 0.97
Costul = preţ vânzare – profitul din vânzare = 6,1 – 0,99 = 5,11.

De asemenea, pentru o societate de distributie a produselor cerealiere vom prelua

valorile indicatorilor realizati in cursul anului 2009. Pretul mediu este 6,5 lei.

Tabel nr.2.8
Nr crt Denumire indicator 31.12.2009
1 Cifra de afaceri netă 19567745
2 Venituri totale 19774831
3 Cheltuieli totale 16767475
4 Profit net 3007356
5 Pret mediu 6,2
Sursa: Contul de profit si pierdere a societatii de distributie

Marjă profit = 3007356 / 19567745 *100 = 15,36%

Profit = 15,36%*6,5 lei = 0,99
Costul = preţ vânzare – profitul din vânzare = 6,5 – 0,95 = 5,51.

In urma calculelor efectuate mai sus, putem evidentia diferentele existente intre profitul
obtinut pe unitatea de produs de societatile analizate . Obţinem astfel:
 Structura profitului pe uitatile filierei
Tabel nr.2.9
Profitul Unitatea %
0,05 Unitate 3
0,97 Unitate de procesare 48
0,99 Unitate de distributie 49
TOTAL = 2,01 100
Sursa: Prelucrare proprie

Profit

Unitate
Procesare
Distributie

Fig. 2.3.

Din graficul reprezentat pe baza calculelor efectuate in cele 3 tipuri de unitati se

observa ca unitatea de productie a acestor produse obtine cel mai mic profit. Acest lucru se
datoreaza factorilor care intervin in activitatea societatii, atat factori de natura economica cat
si mediul inconjurator. Factorii de productie constau din potentialul de resurse economice
atrase in circuitul economic, respectiv resursele economice disponibile in activitatea
economica ca fluxuri sub forma de servicii ale factorilor de productie. Pe termen scurt, cel
mai bun lucru pe care trebuie sa il faca o societate intr-o astfel de situatie este sa isi diminueze
pierderile prin mentinerea nivelului de productie.

Intr-o unitate de procesare, datorita faptului ca productia trebuia sa satisfaca

consumatorul, producatorul trebuie sa urmareasca realizarea organizarii productiei in vederea
obtinerii de produse finite si semifinite care sa se regaseasca in gama solicitarilor
consumatorilor, deoarecea societatea trebuie sa investeasca in calitate produselor si, totodata
in reclama. Fata de costul de productie, care se regaseste la o limita normal, profitul obtinut
este mult mai mare decat la o unitate de productie, deoarece in pretul unui produs vom regasi
valoarea adaugata, precum si alte costuri care au rolul de a amortize in timp cheltuielile
efectuate cu investitia. mai mari decat in celelalte tipuri de unitati, deoarecea societatea
trebuie sa investeasca in calitate produselor si, totodata in reclama. De asemenea, si in cazul
unei societati de distributie din aceasta filiera, profitul obtinut pe unitatea de produs este mai
mare, deoarece in pretul de vanzare al acestuia se adauga cheltuielile cu comercializarea,
valoarea adaugată pe care distribuitorul o plăteşte intermediarului care i-a furnizat marfa.

Dupa cum reiese si din grafic, costurile suplimentare efectuate în timpul negocierilor
sunt compensate prin efectele economice obţinute, cum ar fi : realizarea unor randamente
superioare, consumuri specifice mai mici, costuri reduse, calitate superioară, preţuri de
vânzare a produselor finale mai mari, profituri pe unitatea de produs final mai mari.
 Concluzii

 Obiectivul prioritar al politicii sectorului cerealelor este crearea unei piețe

competitive a cerealelor respectiv a orezului ;
 Standardul profesional privind indicii de calitate pentru cereale este reprezentat de
standardul profesional nr. 824/2000 ;
 Principala instituție care intervine pe filiera cerealelor este Ministerul
Agriculturii, și Dezvoltării Rurale ;
 Suprafața cultivată cu cereale reprezintă peste 65% din suprafața arabilă a țarii însă
orezul deține o pondere de cca. 0,24 % din suprafața cultivată cu cereale în anul 2009 ;
 producţia de orez a României a înregistrat un trend ascendent în perioada 2000 –
2010 astfel aceasta a crescut de 17 ori în anul 2010 comparativ cu anul de bază - anul 2000 ;
 cea mai redusă producţie de orez aferentă Uniunii Europene a fost înregistrată în
anul 2000 cu o valoare de 2.485 iar cea mai semnificativă producţie a fost reflectată în anul
2004 şi anume 2.881 mii tone ;
 societatea Riso Scotti Danubio desfasoara o activitate complexa care cuprinde
domenii diverse precum: productia, comercializarea, promovarea, importul si exportul
produselor din orez si a derivatelor din acesta ;
 cea mai redusă valoare a cifrei de afaceri a fost reflectată în anul 2006(9.332.358
) iar cea mai semnificativă valoare a fost evidenţiată în anul 2009 ( 87.975.437 ) ; acest aspect
poate fii datorat creşterii volumului vânzărilot de către consumatorii finali dar şi preferinţelor
acestora pentru produsele Riso Scotti ;
 în anul 2006 a fost reflectat un rezultat al exerciţiului negativ - pierderea
exerciţiului in valoare de – 758.944 ;
 în perioada 2007 – 2009 situația economico-financiară a societății a înregistrat o
îmbunătățire semnificativă față de perioada anterioară , exercițiile financiare finalizandu-se
cu profit ; indicele de creștere al acestuia a fost de 650 % în anul 2009 față de anul 2007.
 Cap. III. Analiza SWOT pe filiera orezului

Orezul, făcând parte din filierea cerealelor, se afla în curs de organizare pe principiile
economiei de piaţă. În vederea armonizării legislative şi instituţionale cu cerinţele Organizării
Comune de Piaţă a cerealelor şi a funcţionării tuturor componentelor filierei naţionale sunt
necesare măsuri de creştere a gradului de flexibiliatate a pieţei acestor produse prin adaptarea
la cerinţele consumatorilor interni şi externi şi la exigenţele comunitare. În acest mod se poate
asigura creşterea competitivităţii filierei.

Din analiza SWOT privind filiera cerealelor, se desprind o serie de concluzii apreciate
prin punctele tari şi respective slabem precum şi oportunităţile de perfecţionare a activităţii şi
riscurile care pot să apară în de-a lungul acestrei filiere prioritare în cadrul agriculturii
României.

Etapa preproductie:

Puncte slabe:

 Costurile inputurilor pentru producţia Agricolă sunt simţitor ridicate, ceea ce

impietează asupra nivelului preţurilor la produsele din orez, mult superioare celor practicate
pe piaţa U.E.; Serviciu de extensie slab dezvoltat - cheltuielile material reprezentând 80% din
structura costului de producţie;
 Accesul la surse financiare este limitat, din cauza costurilor mari, ce depăşesc
puterea economică a amajoritatii fermierilor, mai ales a gospodăriilor familial;
 Fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor agricole şi predominarea gospodăriilor
individuale de subzistenţă, care afectează accesul lor la piaţă;
 Neputinţa micilor fermieri producători de orez de a-şi îmbunătăţi capacitatea
competitive pe piaţa are drept effect pierderea atractivităţii faţă de activitatea agricolo şi a
înclina spre încetarea acesteia;
 Serviciu de extensie slab dezvoltat;
 Puncte tari:

 Suprafaţa agricolă este relative mare, România aflându-se pe poziţia a 6a în

cadrul U.E.;
 Posibilităţile de irigare,deşi reduse faţă de perioadă anterioară anului 1989, dar
în cretere în ultimii ani, reprezintă un factor care favorizează culturile agricole;
 Se manifestă, îndeosebi la nivelul fermelor, o flexibilitate structural, terenul
agricol fiind arendat către unităţi economice de mari dimensiuni, eficiente.

Oportunităţi:

 Iniţierea de afaceri competitive în domeniul agricol, bazate pe cultivarea

eficientă a terenurilor prin diversificarea structurii culturilor şi respectarea asolamentelor;

 Încurajarea investiţiilor străine;

 Potenţialul ridicat al suprafeţei arabile în ţara noastră;

Amenințări:

 Dificultăţile în adaptarea la cerinţele U.E. şi de integrare a producţiei agricole

în PAC;
 Utilizarea unor politici agricole inadecvate perfecţionării producţiei şi/sau
comercializării produselor din orez;
 Un mediu de afaceri viciat, caracterizat prin falimente, acte de corupţie, datorii
nerecuperate - Riscul sporit al mediului de afaceri;
 Organizarea economică a agricultorilor, în special pentru comercializarea
orezului, aprovizionarea cu inputuri şi asigurarea serviciilor, deficienţele existente în crearea
organizaţiilor profesionale şi interprofesionale şi în funcţionare infrastructurilor de marketing,
precum şi în sistemul de finanţare şi creditare au impact negative asupra costurilor de
producţie pe filieră şi performanţei acesteia;
 Veniturile producătorilor sunt nesatisfacatorare;
Etapa producţiei:

Puncte slabe:

 Dependenta aproape totală a producţiei exploataţiei de stările naturii (seceta,

inundaţii, îngheţ, eroziune etc); sistemul de asigurări este puţin practicat atât din lipsa
banilor,cât şi din neîncrederea în corectitudinea acestuia;

 Insuficientă resurselor financiare proprii care determină exploataţia să practice

tehnologii neperformante şi în consecinţă să obţină producţii scăzute şi la costuri mari;

 Calitatea de multe ori necorespunzătoare a orezului şi produselor de bază din

orez românesc, cauzată tehnologiilor de producţie sau condiţiilor necorespunzătoare de
depozitare;

Puncte tari:

 Existenţa unei game sortimentale variate la nivel de companie, ceea ce reduce

riscul necomercializarii produselor;

Oportunităţi:

 Creşterea producţiei medii şi a calităţii produselor din orez;

 Diversificarea gamei de culturi de orez în concordanţă cu noile pieţe în curs de

formare şi dezvoltare;

Riscuri:

 Dotarea tehnică şi tehnologică se poate deteriora

Etapa prelucrării:

Puncte slabe:

 Sectorul de prelucrare dispune de capacitate mari de producţie, puţin flexibile

şi nefolosite pe deplin, dptate cu o tehnică şi tehnologie perimată timpului present;

 Deficient majore în utilizarea capacităţilor de depozitare şi de formare a

stocurilor în anii cu recolte mari;
  Spaţial disponibil pentru depozitare nu este utilizat la capacitatea sa, datorită
mai ales practicării unor tarife ridicate, de monopol, de către depozitari;

Puncte forte:

 Îmbunătăţirea tehnologiilor în sectorul de prelucrare a orezului, prin efectuarea

de investiţii;

 Adăugarea de valoare producţiei vegetale prin activităţi de furajare a

animalelor şi prin activităţi de procesare;

 Integrarea activităţilor de aprovizionare cu resurse material, obţinerea orezului,

prelucrarea acestora şi comercializarea lor;

 Existent unei game sortimentale variate la nivel de companie, ceea ce reduce

riscul necomercializarii produselor;

 Flexibiliatate structurală la nivel de companiei.

Puncte slabe:

 Nerespectarea normelor de calitate în toate fazele filierei cerealelor – orezul;

 Costul ridicat al input-urilor, cheltuielile material reprezentând 80% din

structura costului de producţie;

 Reticenta producătorilor pentru cooperarea în vederea realizării în comun a

operaţiilor de aprovizzionare şi desfacere;

 Serviciu de extensie slab dezvoltat;

 Fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor de teren şi existent exploataţiilor agricole

de subzistenţă care menţin un nivel ridicat al autoconsumului;

 Randamente scăzute şi instabilitatea producţiei anuale de orez necesar

consumului intern;

 Dependenţă faţă de condiţiile climatic;

 Exportul se situează sub capacitatea de care dispune ţara noastră;

  Deficient majore în utilizarea capacităţilor de depozitare şi de formare a
stocurilor.

Oportunităţi:

 Orezul face parte dintr-o filieră foarte importantă, anume a cerealelor, care face
obiectul comerţului internaţional;

 Potenţialul ridicat al suprafeţei arabile în ţara noastră;

 România dispune de o suprafaţă strategic atât pe pieţele din vest, cât şip e cele
din est. Dunărea şi Marea Neagră oferă, de asemenea, oportunităţi de export a orezului;

 Facilitate şi infrastructura portuară adecvate pentru exportul de orez;

 Controlarea fenomenului inflaţionist;

 Încurajarea investiţiilor străine;

 Posibilitatea de stocare pe o perioadă îndelungată;

Ameninţări:

 Organizarea economică a agricultorilor, în special pentru comercializarea

orezului, aprovizionarea cu inputuri şi asigurarea serviciilor, deficienţele existente în crearea
organizaţiilor profesionale şi interprofesionale şi în funcţionare infrastructurilor de marketing,
precum şi în sistemul de finanţare şi creditare au impact negative asupra costurilor de
producţie pe filieră şi performanţei acesteia;

 Veniturile producătorilor sunt nesatisfacatorare;

 Aplicarea unor politici neadecvate care ar putea afecta negative sectorul

cerealelor, implicit orezul; Riscul sporit al mediului de afaceri;

 Concurenta internaţional;

 Sectorul de procesare şi de comercializare devin prea concentrate, deternimand

apariţia de oligopoluri;
ETAPA DISTRIBUŢIEI:
Puncte slabe:
 Exportul se situează sub capacitatea de care dispune ţara noastră;
 Organizarea economică a agricultorilor, în special pentru comercializarea
orezului, deficienţele existente în crearea şi funcţionarea infrastructurilor de marketing;
 Preţurile produselor agricole nu se fundamentează pe o politică coerentă de
determinare a nivelului lor;
 Instabilitatea ofertei interne atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ;
 O slabă organizare a pieţelor agricole, precum şi lipsa de informaţii a
producătorilor interni asupra oportunităţilor de export;
 Structura deficitara exporturilor de orez unde predomină material primă cu o
marjă de profit redusă;
 Predominant în inporturi a produselor prelucrate, cu o valoare adăugată mare
care au accentuat deficitul comercial în termini valorici;

Puncte tari:

 Există o gamă variată de debuşee pe piaţă, la care fermierii pot apela;

 Infrastructura portuară şi cea feroviară facilitează desfăşurarea exporturilor de
cereale, respectiv de orez;
 La o bună parte a producătorilor agricoli se manifestă spiritual anteprenorial,
comportamentul lor economic exprimându-se şi prin afacerile rentabile reuşite, ce cunosc o
extindere permanentă;
 România dispune de o suprafaţă strategic atât pe pieţele din vest, cât si pe cele
din est. Dunărea şi Marea Neagră oferă, de asemenea, oportunităţi de export a orezului;

Oportunităţi:
 Un acces mai larg la pieţele U.E. şi la fondurile financiare comunitare;
 Perfecţionarea activităţii de aprovizionare pe filiera producatori-procesatori-
comercianti;
 Apelarea crescândă la tranzacţiile bursiere şi la folosirea instrumentelor
modern de comercializare;

Riscuri:

 Concurenţa internaţională;
 Bibliografie

1. Managementul tehnologiilor culturilor de câmp, prof. univ. Gheorghe Sin, Editura

Ceres, București, 2005
2. Agrofitotehnie, prof. univ. Ion Mincu, Mariana Bran, Editura Meteor Press, Vol III,
București 2003
3. Agrofitotehnie comparată, Marcela Ștefan, Editura ASE, 2003
4. Filiere Agroalimentare, prof. univ. Victor Manole, coordonatorii, Editura ASE,
București, 2005
5. Economia întreprinderii, prof. univ. Letiția Zahiu, Editura ASE, 2002
6. Site-ul MADR - Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale
7. Site-ul INSSE – Institutul Național de Statistică
8. Site-ul IRRI – Institutul Internațional de Cercetare al Orezului
9. Site-ul EuroStat
10. Date preluate de la USDA - United States Departaments of Agriculture
11. Date preluate de la societatea Riso Scotti Danubio