Cursurile 9-10

Mixul de marketing cultural (2)

Mixul de marketing reprezintă setul de instrumente de marketing pe care le

utilizează organizația pentru a-și atinge obiectivele de marketing pe piaţa ţintă.
În proiectarea mixului său, organizația va urmări să ofere un produs pe care
cumpărătorii-ţintă să-l perceapă ca fiind superior celui oferit de concurenţă.

Politica de distribuție

„Politica de distribuţie este o variabilă importantă a mixului de marketing, pentru că

distribuţia este însăşi condiţia împlinirii creaţiei culturale” (Moldoveanu şi Ioan-Frânc, 1997,
p. 172). Distribuţia se referă, de fapt, la răspândirea dreptului de acces la cultură a tuturor
segmentelor de piaţă. Deşi unele oferte patrimoniale se adresează unor categorii precis
delimitate de public, procesul de distribuţie trebuie să se proiecteze în aşa fel încât produsul să
devină accesibil, cel puţin parţial, şi altor segmente (Zbuchea, 2008, p. 170). Modul de difuzare
a produselor influenţează hotărâtor eficienţa întregii activităţi a organizaţiei.
Conform specialiştilor (Olteanu, 2003), componentele sistemului de distribuţie au în
vedere reţeaua de distribuţie, canalele de distribuţie, fluxurile, sistemul de livrare-vânzare şi
serviciile cu clienţii.

Politica de promovare

„Adesea, prin marketing se înţelege promovarea produsului, însă promovarea unui

produs este ultimul pas al strategiei de marketing. Înainte de a-şi promova produsele, instituţiile
culturale trebuie, mai întâi, să înţeleagă mediul extern al instituţiei şi modul cum acesta
influenţează vânzarea produsului” (Kolb, 2005).
„Politica de promovare cuprinde un complex de activităţi care au ca scop informarea
publicului ţintă în legătură cu produsele şi serviciile culturale oferite pe piaţă. [...] Activităţile
promoţionale urmăresc sensibilizarea publicului în privinţa unei noi oferte, atragerea unor noi
segmente de piaţă, edificarea încrederii în anumite opere, dar şi construirea identităţii unor servicii
noi. [...] Succesul activităţilor promoţionale constă în capacitatea ofertantului de a se concentra
asupra motivului principal care îi convinge pe consumatori potenţiali să devină clienţi reali”
(Moldoveanu şi Ioan-Frânc, 1997, pp. 190-191).
Referințe bibliografice:

1. Corboș, R.A., Popescu, R.I. (2013). Competitivitatea organizațiilor culturale în contextul

dezvoltării urbane, Editura ASE, București

2. Kolb, B. M. (2005). Marketing for cultural organizations, 2nd edition, Thomson Learning,
London.
3. Kotler, N.; Kotler, Ph. (2000). „Can Museums be all Things to all People? Missions, Goals, and
Marketing’s Role”, Museum Management and Curatorship,vol. 18, Issue 3, pp. 271-287.
4. Moldoveanu M.; Ioan-Frânc, V. (1997). Marketing şi cultură, Editura Expert, Bucureşti.
5. Olteanu, V. (1994). Marketingul serviciilor, Editura Expert, Bucureşti.
6. Olteanu, V. (2003). Marketingul serviciilor – o abordare managerială, Editura Ecomar,
Bucureşti.
7. Zbuchea, A. (2008). Marketingul în slujba patrimoniului cultural, Editura Universitară,
Bucureşti.