Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC
REFERAT LA DISCIPLINA:
PROTECȚIA COPILULUI ȘI A ALTOR CATEGORII DE
PERSOANE
TITLUL REFERATULUI:
TUTELA MINORULUI
PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
CONF.DR.MUNTEANU CORNELIA
STUDENT:
BĂDILĂ GEORGE
ANUL:
III
1
Ratificată prin Legea nr.18/1990 republicată
2
Art.39 alin. (1) din Legea 272/2004
Căile de suplinire a ocrotirii părinteşti sunt instituirea tutelei,
măsurile de protecţie specială cum ar fii plasamentul, plasamentul în
regim de urgenţă, supravegherea specializată şi adopţia.
Potrivit indicaţiilor legale exprese, în alegerea uneia dintre
soluţiile de protecţie alternativă se va ţine seama de necesitatea
asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de
originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.
Ca instituţie juridică, tutela reuneşte dispoziţiile legale
referitoare la ocrotirea unui minor de către o altă persoană decât
părinţii săi, sub supravegherea autorităţii tutelare. Într-o altă
accepţiune, privită din perspectiva persoanei desemnate să
înfăptuiască ocrotirea, tutela numeşte însăşi activitatea pe care o
desfăşoară tutorele în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea
îndatoririlor ce îi revin legate de persoana şi de bunurile copilului.
3
I.Imbrescu, Tratat de dreptul familiei – familia, protecția copilului, elemente de stare civilă, Editura
Lumina Lex, București, 2006, p. 623
4
M.Tomescu, Dreptul familiei – protecția copilului, Editura All Beck, București, 2005, p. 229
5
Noul Cod Civil va reglementa tutela minorului în art.60 - 77.
tutela copilului se regăsesc şi în alte acte normative. Exempli gratia,
evocăm art.59 alin.26 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al
adopţiei.
6
Părinții firești ai copilului redobândesc drepturile și îndatoririle părinești dacă instanța nu decide
instituirea tutelei sau a altor măsuri de protecție specială a copilului, în condițiile legii
7
Corneliu Turianu, Curs de drept civil. Partea generală. Editura Universitară Bucureşti 2005, p.231; Gh.
Beleiu,
Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, 2001, p.360.
8
Iosif Robi URS, Carmen Todică „Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică”, Editura Universitară
Bucureşti
2007, p.176; Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru Drept civil. Persoanele. Ediţia a 2-a revăzută, Editura
Hamangiu 2007, p.231.; M. Tomescu, Dreptul familiei. Protecţia copilului. Editura All Beck, Bucureşti,
2005, p.229.
afară numai dacă s-ar afla în una din situațiile expres prevăzute de
art.118 alin.29 Codul Familiei.
c). Gratuitatea tutelei: așa cum rezultă din prevederile art. 121 alin.
(1) Codul Familiei ”tutela este o sarcină gratuită”. Doar în mod
excepțional tutorele poate beneficia de o remunerație ce nu va depăși
10% din veniturile bunurilor copilului, ținând seama de munca depusă
cu administrarea bunurilor copilului, de starea materială a acestuia,
precum și de starea materială a tutorelui. Remunerația odată stabilită
poate suferi modificări de cuantum (cu mențiunea că orice majorare se
va opri la nivelul maxim de 10% din veniturile bunurilor celui aflat sub
tutelă10) sau, potrivit cu împrejurările, aceasta poate fi suprimată.
3. DESCHIDEREA TUTELEI.
4. ATRIBUȚIILE TUTORELUI.
Tutela are sopul de a suplini ocrotirea părintească de care este
lipsit copilul minor, de aceea drepturile și îndatoririle tutprelui au de
regulă același conținut ca și drepturile și îndatoririle părintești. În acest
context, tutorele este asimilat în întregime cu părintele firesc. Deci
tutorele are obligația să crească copilul, îngrijind de sănătatea și
dezvoltarea lui fizică, de educare, învățătura și pregătirea personală a
acestuia, potrivit cu însușirile lui15.
Latura personală a ocrotirii cuprinde același set de obligașii care
intră în conținutul ocortirii părintești. Prin urmare, în conformitate cu
prevederile art.44 alin. (2) din Legea 272/2004, tutorelui, în calitate
de reprezentant legal al copilului îi revine responsabilitatea prioritară
14
Ion Filipescu, Andrei Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura Universul Juridic, București, 2006,
p.673
15
Art.123 din Codul familiei
de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață
necesare creșterii și dezvoltării copilului.
Obligația de a ”ține” copilul, adică de a asigura locuință copilului,
subînțeleasă de vreme ce tutorele este dator a se îngriji de copil, este
enunțată explicit prin art.122 din Codul familiei, potrivit căruia minorul
pus sub tutelă locuiește la tutore, cu mențiunea că, având
încuviințarea autorității tutelare, copilul poate avea o altă locuință.
Potrivit art. 103 și art.125 din Codul familiei, tutorele este
îndrituit – mai mult, este dator, ținând seama de finalitatea instituției –
să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără
drept.
Asemenea părinților, tutorele are datoria să supravegheze
copilul, să coopereze cu acesta și să îi respecte viața intimă, privată și
demnitatea, să informeze copilulu despre toate actele și faptele care l-
ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia, să întreprindă
toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului și, de
asemenea, să coopereze cu persoanele fizice și juridice care exercitp
atribuțiile în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a
copilului16.
În ceea ce privește bunurile minorului, tutorele reprezintă pe
minor în actele juridice, dacă are vârsta de până la 14 ani, și îi
încuviințează actele, dacă are vârsta de 14-18 ani (art.124 și art.133
codul familiei). Tutorele poate încheia unele acte singur, în numele și
pe socoteala minorului, fără nici o încuviințare prealabilă, iar alte acte
numai cu încuviințarea prealabilă a autorității tutelare (art.129 și
art.130 Codul familiei).
Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani poate face singur acte de
conservare și acte de administrare, dacă acestea din urmă nu-i
pricinuiesc vreo leziune (decretul nr.32 din 31 ianuarie 1954) 17.
Minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face acte de
dispoziție, dar cu încuviințarea prealabilă a tutorelui și a autorității
tutelare. Actele încheiate de minor fără încuviințarea prealabilă sunt
anulabile18.
Există unele acte, pe lângă cele amintite, pe care minorul le
poate face singur, fără a avea nevoie de vreo încuviințare:
acte de dreptul familiei (minora de 16 ani se poate căsători; minorul
care a împlinit vârsta de 10 ani trebuie să consimtă la adopție; etc.)
acte de domeniul dreptului muncii – persoana fizică dobândește
capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani (art. 13 alin.1 din
Codul muncii)19.
acte din domeniul dreptului civil – minorul în vârstă de 16 ani poate
să-și facă singur testament, dar nu poate dispune de mai mult de
jumătate din bunurile de care poate dispune majorul prin testament;
acte juridice de valoare patrimoniala măruntă.
16
Emeșe Florian, , Dreptul Familiei, Editura C.H. Beck, București, 2006,p. 414
17
Ion Filipescu, Andrei Filipescu, op.cit. p.675
18
Art. 133 alin. 4 din Codul familiei
19
Art.13 alin.2 Codul muncii – persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat și
la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali, pentru activități
potrivnice cu dezvoltarea fizică, aptitudinile, și cunoștiințele sale, dacă astfel nu ii sunt periclitate sănătatea,
dezvoltarea și pregătirea profesionlă
Actele juridice menționte încheiate de minor fără respectarea
dispozițiilor legale sunt sancționate cu nulitatea relativă.
Ca obligație specifică tutorelui, el este dator să prezinte
autorității tutelare, anual precum și ori de câte ori autoritatea tutelară
ar solicita, dări de seamă cu privire la felul în care s-a îngrijit de
persoana copilului minor și la modul în care au fost administrate
bunurile sale (art.134 alin. 1 și 2 din Codul familiei). Constantând, în
urma verificărilor întreprinse, realitatea celor arătate de tutore cu
privire la veniturile copilului, chltuielile prilejuite de întreținerea
copilului și administrarea patrimoniului său, autoritatea tutelară va
proceda la descărcarea de gestiune a tutorelui.
5. RĂSPUNDEREA TUTORELUI.
Tutorele raspunde pentru întreaga activitate desfășurată în
această calitate. Felul răspunderii diferă în funcție de natura și
consecințele neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor
referitoare la persoana sau la bunurile copilului aflat sub tutelă.
Sancțiunea specifică materiei, prevăzută de lagislația familiei,
este îndepărtarea de la tutelă a tutorelui care a săvârșit un abuz sau o
neglijență gravă, a comis fapt ce îl fac nevrednic pentru exercitarea
funcției, sau a celui care nu își îndeplinște mulțumitor sarcina (art.138
ali.2 Codul familiei).
Măsura îndepărtării tutorelui poate fi de asemenea dispusă din
cauze neimputabile acestuia și fără conotații sancționatoare dacă, în
cursul exercitării tutelei intervine vreuna din împrejurările de
incapacitate care l-ar împiedica să continue asigurarea ocrotirii
copilului, cum ar fi punerea sa sub interdicție (art.117 Codul familiei).
Tutorele, la fel ca și părintele poate răspunde penal,
administrativ sau civil. Răspunderea sa juridică intervine pentru
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor sale.
a) Răspunderea penală:poate interveni pentru infracțiunea de rele
tratamente aplicate minorului (art.306 Codul penal) sau pentru
infracțiunea de punere în primejdie a unei persoane în neputință de a
se îngriji (art.314 Cod penal). De asemenea, se poate aplica pedeapsa
complementară a interzicerii dreptului de a fi tutore (art.64 lit.e codul
penal). În cazul în care tutorele se face vinovat de neîndeplinirea
îndatoririlor sale cu privire la bunurile minorului, el răspunde penal
pentru gestiune frauduloasa (art.215 din Codul penal).
b) Răspunderea administrativă: în condițiile legii nr.61/1991 unele fapte
de încălcare a obligațiilor izvorâte din tutelă constituie contravenții.
Tutorele poate răspunde administrativ, în condițiile actului normativ
mai sus menționat.
c) Răspunderea civilă:
6. ÎNCETAREA TUTELEI.
Cauzele care determină încetarea funcției tutorelui sunt
împrejurări legate de persoana tutorelui. De aceea, încetarea funcției
tutorelui nu atrage inevitabil și încetarea tutelei, aceasta din urmă fiind
asociată unor circumstanțe în legătură cu persoana celui aflat sub
ocrotire.
Funcția tutorelui încetează în următoarele situații:
decesul tutorelui
îndepărtare de la tutelă. Tutorele este îndepărtat dacă în timpul tutelei
apare vreuna din cauzele de incapacitate de a fi tutore, sau dacă
săvârșește un abuz, o neglijență gravă sau fapte care îl fac nevrednic
de a fi tutore, ori nu își îndeplinește mulțumitor sarcina.
înlocuirea tutorelui la cererea sa, dacă pe parcursul exercitării tutelei
apare una din situațiile care, la instituirea tutelei, îndreptățea pe cel în
cauză să refuze sarcina tutelei.
numirea unui alt tutore, în cazul în care minorul este pus sub
interdicție.
Dacă încetarea funcției tutorelui nu coincide cu încetarea tutelei,
până la numirea noului tutore, va fi instituită curatela copilului (art.139
Codul fam.)
Cauzele de încetare a tutelei nu sunt expres prevăzute dar,
ținând seama de finalitatea și de specificul instituției, momentul final al
ocrotirii pein tutelă este marcat de:
dobândirea de către minor a capacității depline de exercițiu, fie prin
împlinirea vârstei de 18 ani, fie în cazul minorelor prin căsătorie;
decesul minorului aflat sub ocrotire
dispariția împrejurărilor care au condus la instituirea tutelei
La încetarea tutelei ori, încetarea funcției se ridică problema
efetuării socotelilor și a predării bunurilor minorului, în condițiile
art.140 Codul familiei21.
20
Ioan D.Romoșan, Rudenia – izvor de drepturi și obligații, Editura Imprimereie de Vest, Oradea, 1999,
p.280
21
Acțiunea minorului împotriva tutorelui pentru darea socotelilor este practic imprescriptibilă – Ion
Filipescu, Andrei Filipescu, op.cit. p.676
BIBLIOGRAFIE