1 DIAGNOSTICUL COLICII RENALE CLINIC SI PARACLINIC

Diagnostic pozitiv:
durere lombara violenta, debut brusc, exacerbari ce determina o stare de agitatie a
bolnavului
iradierea: flanc, hipogastru, org genitale sau regiunea inghinala
afebrila, aparitia febrei inseamna retentie septica in caile urinare inalte
exacerbate: la palpare si percutia regiunii lombare
palparea hemiabdomenului poate fi dureroasa
manifestari digestive: greturi, varsaturi
pulsul: normal sau bradicardic
tegumentele: reci, palide, transpirate
de obicei e durerea caracteristica unei litiaze ureterale
Diagnostic diferential (nu orice durere lombara inseamna litiaza ureterala) se face cu
apendicita acuta si ulcerul perforat, de aceea o durere lombara cu iradiere abdominala va
fi investigate de urgenta prin metode de laborator si radiologie pentru stabilirea
diagnosticului

2 TRATAMENTUL COLICII RENALE

Complexul de mAsuri terapeutice adresate uro-litiazei se va adapta formei anatomo-
clinice a bolii:
A. Tratament conservator (medical).
B. Tratament urologic multimodal (monoterapie sau tratament combinat):
1. neinvaziv - litotriţie extracorporeală cu unde de şoc (E.S.W.L);
2. intervenţional minim invaziv - chirurgie endoscopică N.L.P, U.R.S.A, U.R.S.R.
3. chirurgie clasică, deschisă.
C. Tratament profilactic al recidivei (metafilaxia)
- are drept scop prevenirea formării de noi calculi sau împiedicarea creşterii în
dimensiuni a celor vechi. Acest tratament în principal profilactic trebuie să fie eficace şi
continuu, de unde necesitatea de a explica pacienţilor că prevenirea formării calculilor va
necesita tratament întreaga viaţă.
Tratamentul medical:
-COLICA RENOURETERALĂ - cura de sete
- antialgice , antispastice
- AINS
-COLICA RENALĂ FEBRILA - antibiotice , dezinfectante urinare

-PROFILAXIA RECIDIVEI - cura de diureza

- modificarea PH-ului urinar
- solubilizante
Tratemtul neinvaziv:
ESWL= LITOTRITIA EXTRACORPOREALA in Indicaţiile:
calculi renali cu diametrul maxim de 2 cm;
- calculi ureterali lombari şi pelvini
Tratament minim invaziv:
NLP NEFROSCOPUL
Indicatii: calculilor mari, cu diametru > 3 cm;
calculilor coraliformi;
calculilor cistinici
calculilor asociind stenoza joncţiunii pieloureterale
eşecul Eswl
Tratament chirugical
clasic : cu taietura
PIELO – NEFROLITOTOMIA indicata in:
litiaza coraliformă dispusă preponderent în calice (peste 50% din
masa litiazică), cu sistem cavitar îngust, dendritic;
litiaza renală pe rinichi în ectopie pelvină sau încrucişată
litiaza renală cu rinichi compromis morfo-funcţional (indicaţie de
nefrectomie).

TRATAMENTUL LITIAZEI URETERALE

Tratamentul urologic.
Extracţia endoscopică oarbă - cu sondă Dormia sau Zeiss, se efectuează pentru
calculii mici, neobstructivi, pe ureterul terminal.
Extracţia endoscopică „la vedere“ cu ajutorul ureteroscopului operator, fie direct
(sonda extractoare), fie prin litotriţia endoscopică ultrasonică, balistică sau laser.
În cazul calculului lombar superior extracţia se poate efectua prin ureteroscopia
descendentă în cadrul nefrostomiei percutanate.
Litotriţia extracorporeală este indicată în cazul calculilor de dimensiuni mici şi medii.
Tratamentul chirurgical :
- calculii mari ce nu se pot elimina spontan, iar extracţia endoscopică este
periculoasă;
- calculii mai puţin voluminoşi, dar inaccesibili prin poziţie endoscopică „oarbă“ sau
cu semne de intoleranţă clinică sau de suferinţă renală ureterolitotomie lombară,
lombo-iliacă, iliacă, ilio-inghinală sau mediană subperitoneală sau mediană
intraperitoneală.
Tratamentul profilactic al recidivei litiazice (metafilaxia) are la bază două principii:
-reducerea suprasaturaţii urinare
-creşterea activităţii inhibitorii prin mărirea cantităţii şi potentei
inhibitorilor sau prin scăderea concentraţiei sau potentei promotorilor litogenezei.
se realizează prin:
Tratament nespecific: - cura de diureză: - regimul alimentar : - combaterea
infecţiei urinare
Tratament specific
Litiaza calcică beneficiază în principal de administrarea de hidroclorotiazide
(cresc absorbţia tubulară a calciului, scăzându-i eliminarea).
Hipercalciuria prin absorbţie intestinală crescută (60% din litiazele oxalo-
calcice) impune dieta restrictivă în calciu (proteine animale, glucide rafinate) şi
administrarea de celulozo-fosfaţi (răşină schimbătoare de ioni) şi ortofosfaţi.
 Hipercalciuria renală (10% din litiazele calcice) impune administrarea de
hidroclorotiazide (Nefrix) şi ortofosfaţi, iar hipercalciuria rezorbtivă (5% din litiaza
calcică) tratamentul bolii de bază (hiperparatiroidism, boala Cushing, mielom
multiplu, imobilizări prelungite, sarcoidoza).
Hipercalciuria prin acidoză tubulară renală va fi tratată prin administrarea
preparatelor pe bază de sodiu, potasiu şi bicarbonat, fiind necesar zilnic 90-150 mEq
de baze administraţi ca sodiu-citrat sau bicarbonat (Urocit - K, Bicitra. Poiycitra).
Atât bicarbonaţii, cât şi citraţii de sodiu sau potasiu sunt eficienţi în creşterea
concentraţiei urinare de citraţi. dar avantajul citraţilor constă în producerea unui
efect de durată şi intensitate prelungite comparativ cu bicarbonatul, iar citratul de
potasiu este avantajos prin scăderea pe o perioadă îndelungată a calciuriei
(Preminger). Efectul terapeutic major al terapiei alcaline este datorat excreţiei
crescute de citfat şi mai puţin scăderii calciuriei. Adăugarea ortofosfaţilor neutri
poate fi necesară pentru a aduce ), 5-2g de fosfor elemental.
Litiaza oxalică primară şi hiperoxaluria de ingestie vor fi tratate prin
administrare de vitamina B6 (reduce oxaluria) şi pirofosfaţi, dietă restrictivă în oxalaţi
(ciocolată, ceai, cola, cafea).
Litiaza struvitică beneficiază de chimio şi antibioterapie ţintită, prelungită a
infecţiei urinare, corecţia chirurgicală a anomaliilor anatomice ale căii urinare ce o
întreţin şi acidifiere urinară, administrarea de inhibitori de urează (acid
acetohidroxamic, hidroxiuree).
Litiaza urică necesită restricţia aportului alimentar de proteine animale,
alcalinizare urinară (pH 6,2-6,8) prin administrarea orală de bicarbonat de sodiu,
citrat de sodiu şi potasiu, Uralyt U. în hiperuricemie se va asocia un inhibitor al
xantinoxidazei (Alopurinol- 300 mg/zi).
Litiaza cistinică presupune restricţia dietetică a metioninei (precursorul
cistinei), alcalinizare urinară (pH 7,5) şi administrarea de chelatori de cistină: D-
penicilamina (Cuprenil) 250-500 mg de 4 ori pe zi sau alfa-mercaptopropionilglicina. .
Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (Captopril) conţin o grupare
sulfhidril care permite formarea complexelor Captopril-cisteină cu o solubilitate de
circa 200 de ori mai mare decât a cistinei. Dezavantajul utilizării Captoprilului constă
în faptul că doza utilă poate determina hipertensiune ortostatică.

3 DUREREA LOMBARA
Durerea lombara cu character nefralgic atrage atentia asupra unei suferinte a aparatului
urinar,
Durerea lombara + simptome urinare = afectiune urologica
Durerea lombara poate fi si de origine extrauterina

Nefralgia: apare in unghiul costovertebral si in flanc, de-a lungul coastei 12 cu iradiere

frecventa in aria subcistala spre omblici si hipogastru
mechanism: hiperpresiunea ce apare in caile urinare si distensia capsulei renale
(obstructia pielo-ureterala, pielonefrita acuta)
in bolile renale cornice distensia se produce lent, durerea poate lipsi chiar si in faza de
distructie a parenchimului renal (pionefroza tuberculoasa, calculoasa)
character: violenta sau surda, continua sau intermitenta, spontana sau provocata de
eforturi, capriciosa sau calmata de repaus.
Durerea cu character provocat (semnul Giordano) – etiologia litiazica

4 DUREREA FUNICULO-SCROTALA
Apare :
In afectiuni ale continutului si invelisului scrotal: torsiune de testicul, torsiune de
hidatida, infectia epididimului sau a testicolului
Durere vie, cu iradiere de-a lungul cordonului pana la abdomenul inferior si chiar pana in
regiunea costovertebrala
Varicocelul debuteaza cu dureri la eforturi fizice, ortostatism prelungit
Durerea in testicol poate sa apara si in cazul unui calcul ureteral din portiunea lombara
sau ca prim symptom al unei hernia inghinale incipiente
Dureri in testicol pot produce spondiloza si discopatiile

5 POLAKIURIA DEFINITIE SI CAUZE

Polakiuria inseamna mictiuni frecvente
symptom frecvent intalnit izolat sau asociat cu alte simptome, nocturna, diurna, mixta
Cauzele aparitiei:
reducerea capacitatii vezicale: vezica are capacitate mai mica, sau apare hipertonia
musculaturii veizcale (cistita, pericistita, pancistita), scleroza detrusorului, tumora
infiltrative vezicala sau pelvina cu invadare vezicala ce ii diminueaza expansiunea
acesteia
stagnare vezicala: obstacole subvezicale in faza de decompensare a detrusorului astfel
ramane reziduu vezical care diminua capacitatea utila aVU
prin poliurie - urinarea frecventă este cauzată de cantitatea mare de urină produsă
( scleroza renală, boala polichistică , diabetul zaharat , diabetul hipofizar -insipid.)
Iritabilitatea sfincterului neted sau a detrusorului :leziuni organice vezicale sau
juxtavezicale ale colului sau juxtasfincteriene : adenom de prostată, calcul vezical, calcul
inclavat în uretra prostatică, calcul ureteral juxtavezical

6. DISURIA DEFINITIE SI CAUZE

Disuria e un semn frecvent si inseamna mictiune dificila
Cause:
- disuria prin disectazia colului veizcal in inflamaţii , tumori , hipertrofia şi hipertonia
sfincterului, scleroza colului, tulburări ale vascularizaţiei şi inervaţiei.
- Disuria prin neconcordanţa dintre contracţia detrusorului şi deschiderea colului vezical
(acalazia) - megavezică.
- Disuria de origine vezicală - hipotonia detrusorului ( leziuni nervoase periferice în
leziuni nervoase centrale )
- alte cauze de disurie: calculi şi corpi străini, valvule uretrale, hipertrofia
verumontanum-ului

7. RETENTIA INCOMPLETA DE URINA DIAGNOSTIC, TRATAMENT

Retenţia incompletă fără distensie vezicală
- se manifesta prin: polakiurie, disurie, micţiuni imperioase , senzaţia de vezică incomplet
golită.
- dg: tuşeu rectal combinat (palpare bimanuală).
- dg paraclinic: ecografia şi urografia cu clişeu cistografic post-micţional, sondajul
vezical nu este recomandat
Retenţia incompletă cu distensie vezicală
- răsunet uretero-pielo-renal = uretero-hidronefoză IRC
- clinic - polakiurie, falsă incontinenţă în special nocturnă, disurie, poliurie, urină
decolorată, prezintă tegumente palide, limbă uscată, scădere în greutate, astenie, etc.
Tratament:

8. RETENTIA COMPLETA DE URINA DIAGNOSTIC, TRATAMENT

Retenţia acută de urină
clinic = globul vezical
Retenţia cronică completă de urină
-anamneza
-examenul obiectiv - globul vezical = tumoră ovoidă cu convexitate superioară regulată,
netedă, remitentă, foarte dureroasă, mată.
- tuşeu rectal
- examinări paraclinice – ecografia, RRVS + UIV
Tratament:

9. INCONTINENTA URINARA DEF, CAUZE, DG DIFERENTIAL

Def= pierderea controlului constient si voluntar al continentei vezicale
Cause:
- cauze urinare Insuficienţa sistemului sfincterian, Cauze vezicale, Cauze uretrale.
- Cauze exogene extraurinare: Cauzele neurologice, Incontinenţa de origine psihică,
Incontinenţa prin disfuncţie endocrină
- clinic:
a. Incontinenţa prin distensie vezicală (pseudoincontinenţa)
b. Incontinenţa prin vezică neurogenă are trei mecanisme: distensie vezicală; spasticitatea
vezicii; hipotonia completă a perineului.
c. Incontinenţa prin insuficienţă sfincteriană.
d. Incontinenţa postoperatorie
Diagnosticul diferenţial
- uretrocel, deschiderea ectopică a ureterului, fistulă vezico-vaginală şi falsele
incontinenţe prin polakiurie intensă

10. PIURIA: DEF, CAUZE, DG DIFERENTIAL

- urină tulbure – piurie ( cristalurie, chilurie, spermaturie, fecalurie) = leucociturie +/-
bacteriurie
- piuria = infecţie urinară
- diagnosticul pozitiv
- cauzele sunt in fucntie de sediul infectiei – nivel al infectiei in aparatului urinar şi care
este etiologia
Obs: urina rămâne tulbure după acidifiere cu acid acetic 10% şi încălzire = piurie; se
limpezeşte după încălzire = sărurile de uraţi; se limpezeşte prin acidifiere = fosfaţi şi
carbonaţi.
- cistita acută = piurie + polakiuria + durere la micţiune
- pielonefrită = piuria + durere lombară + febra
Lab - examenul sumar de urină - Addis–Hamburger - normal < 1000 leucocite /ml/ min
- piurie > 1000 leucocite /ml/ min
- Stansfeld –Webb - normal B < 5 leucocite/ mmc
F < 10 leucocite/ mmc
- leucociturie micro. > 10 leucocite/ mmc
- piurie > 100 leucocite/ mmc
- examenul bacteriologic evidenţiază germenul ( E. Coli, Enterobacter, Proteus,
Pseudomonas, Klebsiela) + sensibilitatea la AB.
- piuria amicrobiană (urocultură negativă) : tuberculoza ( depistarea bacilului Koch în
urina acidă si tulbure – coloraţii speciale Z-N , însămânţări pe medii speciale , inoculari
la animale) ; infecţii fusospirilare.
Dg dif se face cu formele microbiene sau amicrobiene

11. HEMATURIA: DEF, CAUZE, DG DIFERENTIAL

Def= urina amestecată cu sânge in timpul micţiunii => provocată întotdeauna de
leziuni organice, semn de alarmă ; nu poate fi ignorat, nu este fiziologică sau funcţională
-semn important de cauza urologica , nefrologica sau alte cauza
-diagnostic diferenţial cu : -uretroragia
-singerarea din tractul genital la femeie
-hemospermia
-urina roşie dată de: medicamente (piramidon, rifampicină,
laxative) săruri biliare, porfirine, uraţi, hemoglobinurie,
-alcaptonurie
Cause:
- H. unic semn de cauza urologică – vezica (TV), litiaza vezicala, prostata (HBP,
ADK-P), rinichi, ureter unilateral – TR, litiaza renală, hidronefroza congenitală, pe
rinichi, ureter bilateral rinichi polichistic, rinichi in potcoavă, necroza papilară, litiaza
bilaterală
H. unic semn de cauza nefrologică - glomerulo-nefita, nefroze de focar, scleroza
vasculară, amiloidoza
H. unic semn de cauza hematologică - hemopatii
H. + nefromegalie unilaterală – TR., hidronefroza, chiste renale, pionefroză,
pielonefrita xantogranulomatoasă.
H. + nefromegalie bilaterală – rinichi polochistici, uretero-hidronefroza bilat., TR bilat.,
hidronefroza congenitală bilaterală.
H. + colica renală – litiaza, cheaguri, paraziţi, stenoze, leziuni inflamatorii.
- H. + semne vezicale – HBP, ADK-P, litiaza vezicală , TV, diverticuli.
H. + febra + piurie = pionefrită

12/48 . POLIURIA: DEF, CAUZE

Poliuria = diureza > de 2000 ml / zi.
Mecanismele poliuriei:
Absenţa secreţiei ADH - diabetul insipid
Înhibarea secreţiei ADH prin ingestie mare de lichide ( potomanie )
Insensibilitatea tubului renal la ADH – leziuni tubulare câştigate (I.R.C) sau congenitale
( diabetul insipid , tubulopatii complexe )
Prin „diureză osmotică“ - diabetul zaharat , insuficienţa renală cronică.
Poliuria tranzitorie : aport mare de lichide, dezobstucţia căilor urinare medicamente

13. OLIGURIA: DEF, CAUZE

Def = e diureza sub 800 ml / zi
E relativa si absoluta
Relativa: 800-400 ml/zi, poate avea cauza fiziologica datorita bilantului hidric negative
(aport scazut, pierderi) -> puterea de concentratie maxima (uree urinara 57mg%,
osmolaritate 1200mOsm/24h, densitate 1045); sau poate ava cauza patologica datorita
leziunilor renale in care apare scaderea puterii de concentrare
Absoluta: <400ml/zi e intotdeauna patologica si e o urgenta de diagnostic si tratament

14 / 34. ANURIA: DEF, DG DIFERENTIAL

Anuria = diureza < 100 ml pe zi., e absenţa secreţiei şi excreţiei de urină = absenţa
micţiunilor spontane
- clinic ; ecografic ; sondajul vezical = vezica goală ( diag. dif. cu retenţia acută de urină ,
micţiune imposibilă, durere hipogastrică, glob vezical)
- cauzele anuriei : - prerenale ( tensiunea arterială, echilibrul hidro-electrolitic)
- renale ( parenchimul renal )
- postrenale ( permeabilitatea căilor urinare superioare) = anuria obstr
Cauzele anuriei obstructive - litiaza ureterală pe rinichi unic funcţional, chirurgical,
congenital
- tumori infiltrative la nivelul ureterelor bilateral (TV,
ADK-P, neo uterin)
- ligatura / secţiunea accidentală a ureterului bilateral
– obstrucţia ureterală - presiunea în căile urinare creşte => hidronefroza acută, presiunea
în căile urinare continuă să crească şi depaşeşte presinea de filtrare glomerulară =>
anuria
Diagnostic
Anamneza
- interogatoriul bolnavului privind motivele internării, antecedentele personale
patologice, antecedentele heredo-colaterale, istoricul bolii actuale;
- lipsa micţiunilor şi a senzaţiei de micţiune în ultimul interval de timp (24 ore).
- antecedentele litiazice sau tumorale pelvine ale bolnavului, eliminările de calculi,
nefrectomia pentru pionefroză calculoasă, crize de gută sau intervenţii chirurgicale
actuale: histerectomia, adenomectomia transvezicală, etc.
-durerea apare înaintea instalării anuriei, cu caracter de colică sau lombalgie 
localizarea durerii indicând rinichiul cel mai recent blocat
Examenul obiectiv
- palparea abdomenului şi a lombelor permite decelarea unei tumori abdominale sau a
unui rinichi unic;
tuşeul rectal şi vaginal, care depistează un cancer pelvin;
vezica goală - la sondaj vezical nu se obţine urină=>nu există glob vezical
Laborator
probele bio-umorale (uree serică, creatinină serică, ionograma serică, rezerva alcalină,
examenul urinii nu se poate efectua.
Radiografia renală simplă
- calculi radioopaci
absenţa acestora nu elimină posibilitatea litiazei radiotransparente;
mărimea umbrei renale,
metastazelor osteocondensante, focare de osteoliză,
Ecografia renală
– UHN = staza urinară înaltă ( diag. dif. cu anuria renală sau prerenală)
vezica urinară goală
aspectul ecografic al uterului , vezicii urinare, prostatei, ficatului
masele ganglionare retroperitoneale,
Urografia
-poate fi utilizată în faza iniţială a anuriei,
-opacifierea căilor urinare superioare chiar şi în prezenţa obstacolului.
-în stadiile cu retenţie azotată  urografia nu mai este indicată
Uretero-pielografia retrogradă (UPR)
pentru precizarea sediului şi naturii obstacolului
Cateterismul ureteral bilateral
– pentru diagnostic şi tratament
- se explorează permeabilitatea ambelor uretere cu tendinţa de a depăşi obstacolul cu
reluarea diurezei.
Pielo-ureterografia descendentă PUD
- se practică în cazul meatului ureteral necateterizabil
Renograma izotopică în faza de toleranţă
-aspect caracteristic în obstrucţiile urinare: al treilea segment al curbei continuă
ascensiunea în loc să coboare lent.

Diagnostic
1. Faza de toleranţă clinică (FTC)
2. Faza uremică (FU)
• clinic – semnele obstrucţiei urinare acute - antecedente urologice ( litiaza, nefrectomia)
nefralgia, colica renală, nefromegalia, anuria
-semnele obstrucţiei urinare cronice - antecedente neoplazice, nefralgii, oligurie cu
instalarea treptată a semnelor clinice de insuficienţă renală, anuria.
- ex. laborator – in FTC - parametrii de explorare a funcţiei renale normali sau uşor
crescuţi, in FU – ureea, creatinina crescute
• ecografia – semne de stază renală (hidronefroza, uretero-hidronefroza), +/- reducerea
indicelui parenchimatos
• radiografia renală simplă +/– imagine radioopacă pe traiectul presupus al ureterului
• urografia în fază incipientă
! Anuria - urgenţă de diagnostic şi tratament
Diagnostic diferenţial
Cele 3 forme de anurie obstructivă post-renală:
- anuria calculoasă - antecedentele calculoase , debutul brusc, durere lombară, absenţa
diurezei şi a micţiunilor spontane, „vezică goală“ la ecografie sau sondaj vezical ,
evidenţierea obstacolului calculos la examinările paraclinice;
- anuria prin ligatura accidentală a ureterelor - după intervenţii chirurgicale pe organe
pelvine la femei , după operaţiile de prostată la bărbaţi anuria apare imediat
postoperator;
- Anuria prin invazie neoplazică a ureterului pelvin - tumorile uterine, rectale, ale vezicii
urinare, prostatice, retroperitoneale, fibroza retroperitoneală  antecedente neoplazice ,
„pelvis îngheţat“
Diagnosticul diferenţial cu insuficienţa renală acută prerenală şi renală:
- IRA post-transfuzională prin incompatibilitate de grup şi Rh;
-IRA prin ingestie de substanţe toxice: mercur, arsenic, tetraclorură de carbon, sulfamide,
etc;
- IRA prin tulburări electrolitice grave;
- IRA prin pierderi mari de sânge şi distrucţii tisulare - „sindromul de strivire“;
- IRA vasculară prin tromboza arterei renale
15/35. ANURIA TRATAMENT, ANURIA OBSTRUCTIVA TRATAMENT
Tratament anuriei litiazice
restabilirea permeabilităţii căilor urinare cât mai repede posibil, înainte de alterarea stării
generale şi de instalarea leziunilor renale ireversibile.
nu „forţarea“ diurezei prin PEV
În faza de toleranţă clinică
-cateterismul ureteral
-nefrostomia percutanată.
-Intervenţia chirurgicală pentru îndepărtarea calculului (ureterolitotomia sau
pielolitotomia)
În faza de uremie
-cateterismul ureteral  restabilirea diurezei
-nefrostomia percutanată
-reechilibrare hidroelectrolitică, acido-bazică, metebolică
-uremie avansată hiperkaliemia - se va administra glucoză hipertonă, Kayexalat
(Rezonium A) ,
-hemodializa  transformă bolnavul dintr-o fază uremică într-o fază de toleranţă clinică
intervenţia chirurgicală de dezobstrucţie.
-se va menţine un bilanţ moderat negativ până la dispariţia edemelor.
-după îndepărtarea obstacolului ureteral posibil sindrom de dezobstrucţie  pierdere
exagerată de apă şi electroliţi, sindrom de deshidratare şi hipotonie osmotică => bilanţ
riguros intrări-ieşiri.
-infecţiilor urinare - antibioterapia pentru germenii gram-negativi, (!nefrotoxicitatea AB)
-corectarea tulburărilor metabolismului purinelor dietă hipoproteică, bogată în glucide şi
lipide,
-substanţe inhibitoare ale formării acidului uric (Allopurinol), uricolitice (Faralyt-U,
Uralyt-U).
-cură hidrominerală
Tratamentul anuriei prin ligatura accidentală a ureterelor
intervenţia chirurgicală de urgenţă şi desfacerea ligaturilor obstruante,
reimplantarea uretero-vezicală pe sondă modelantă,
Tratamentul anuriei prin invadare neoplazică
-cateterism ureteral - stent ureteral
-derivaţie urinară definitivă - nefrostomie percutanată sau chirurgicală definitivă, uretero-
sigmostomie, ureterostomie cutanată transileală.

16. ANAMNEZA BOLNAVULUI UROLOGIC

- tact, înţelegere şi obiectivitate, scoate în evidenţă semnele şi simptomele generale +
urinare (expresia clinică a unei uropatii )
Motivele internării sau consultaţiei: durerea, tulburările actului micţional, tulburările
aspectului urinii, tulburările diurezei, tumorile, febra, alte manifestări.
Antecedentele heredo-colaterale (rinichiul polichistic)
Antecedentele personale patologice ipoteză diagnostică (litiază urinară, anomalii
congenitale)
Condiţii de viaţă şi muncă expunerea cronică la naftolamină – tumori vezicale; derivaţii
de benzen - azoospermie; tetraclorura de carbon - insuficienţă renală
Istoricul bolii: debutul bolii, simptomele principale şi asociate, evoluţia lor + durerea
(caracter, sediu, iradiere, persistenţă, fenomene însoţitoare) + modificări patologice ale
urinii: limpede, tulbure, roşie + modificări patologice ale micţiunii: polakiurie, urinare
imperioasă, disurie, retenţie urinară + modificări patologice ale diurezei : oligurie ,
anurie, poliurie

17. EX OBIECTIV AL RINICHILOR

Inspecţia lombelor si flancurilor, modificările rinichilor şi atmosferei perirenală
-proeminenţa lombelor si flancurilor = tumora voluminoasă
-ridicarea grilajului costal inferior + roşeaţa şi edemul regiunii lombare = supuraţiile
perirenale
-impresiunile cutanate persistente = edemul inflamator.
-deformarea peretele abdominal = rinichiul mare ( tumorile renale , boala polichistică
renală)
-erupţie papuloasă pe traiectul nervilor intercostali = zona zoster intercostală
Palparea rinichilor - dificilă din cauza situaţiei profunde sau înalte a rinichilor
- în mod normal rinichii nu se palpează ( la pacienţii slabi rinichiul drept fiind mai jos
situat se poate palpa polul inferior.)
OBSERVAŢII - există multe afecţiuni care lasă volumul renal nemodificat sau chiar îl
micşorează.
- rinichiul se palpează dar este normal (ptoza renală)
Palparea bimanuală ( metoda Guyon) - cea mai folosită
Palparea rinichilor în decubit lateral ( metoda Israel).
Palparea cu o singură mână ( metoda Glenard)
- palparea rinichilor se face bilateral, chiar dacă manifestările clinice sunt unilaterale.
Tehnica - palparea rinichiului drept
- palparea rinichiului stâng
La palpare se poate evidenţia:
apărarea musculară - are acelaşi mecanism şi semnificaţie ca şi procesele inflamatorii
intraperitoneale;
contactul lombar - în procesele tumorale retroperitoneale voluminoase
balotarea abdominală: - tumora retroperitoneală
! tumora de flanc - diagnostic diferenţial cu hidropsul vezicular , lob hepatic mărit,
splenomegalie.
Percuţia rinichilor.
–rinichiul normal - percuţia flancurilor => sonoritate dată de colon
–nefromegalia - contactul rinichiului direct cu peretele anterior => matitate la percuţie
- hematomul renal - percuţia indică evoluţia (palparea nu se poate efectua din cauza
contracturii musculare şi a durerii.)
Punctele dureroase caracteristice rinichiului:
- punctul costovertebral (Guyon) - în unghiul format de ultima coastă cu coloana
vertebrală;
- punctul costo-muscular - în unghiul format de ultima coastă şi marginea laterală a
masei musculare sacro-lombare;
- punctul subcostal (Bazy-Albaran) - la vârful coastei a XI-a.
Durerea renală provocată (semnul Giordano) - percuţia masei musculare sacro-lombare
în unghiul costovertebral => vibraţii ale masei musculare ce se transmit bazinetului,
unde ia naştere o undă de hiperpresiune.
-bazinet normal =>percuţie fără consecinţe
-bazinet iritat (de infecţie, calculi, etc.) - durere de intensitate variabilă (se produce o
mică colică renală , trecătoare)
-semnul Giordano - rezultate fals pozitive şi fals negative.
Auscultaţia rinichilor - hipocondrul drept şi zona costovertebrală zgomot sistolic (tril)
= stenoza arterei renale.

18. EX OBIECTIV AL URETERELOR

- situate profund retroperitoneal, nu sunt accesibile examinării directe, palpabile în
porţiunea juxtavezicală.
Inspecţia - nu furnizează date pentru diagnostic.
Palparea - trei puncte dureroase ureterale:
- punctul ureteral superior sau paraombilical intersecţia dintre orizontală care trece la
nivelul ombilicului şi marginea laterală a muşchiului drept abdominal;
- punctul ureteral mijlociu (Tourneaux) orizontala care uneşte cele două spine iliace
antero-superioare, înăuntrul marginii laterale a muşchiului drept abdominal;
- punctul ureteral inferior (Pasteau)
- palpat prin tuşeu rectal sau vaginal .

19. EX OBIECTIV AL VEZICII URINARE

-vezica urinară normală şi goală nu poate fi palpată sau percutată.
-la capacitatea de 150 ml urină, vezica poate fi percutată în hipogastru
-la capacitatea de peste 300 ml (capacitatea fiziologică este depăşită), vezica
din organ pelvin devine organ abdominal şi se poate palpa şi percuta deasupra
simfizei pubiene = retenţie acută de urină (globul vezical)
-retenţia cronică de urină (peretele vezical s-a subţiat, decompensat )
-distensia vezicală se evidenţiază mai bine prin percuţie decât la palpare.
-la bolnavii obezi evidenţierea globului vezical este mai dificilă.
-nu întotdeauna globul vezical este situat median, poate fi lateralizat sub influenţa
greutăţii şi a mobilităţii vezicale ( posibilitatea confuziei cu chistele ovariene sau alte
tumori abdominale.)
-palparea bimanuală a vezicii cu bolnavul în poziţie ginecologică - indexul drept in rect
sau vagin , mâna stângă deprimă peretele abdominal hipogastric şi împinge vezica spre
degetul palpator pelvian.
-se evidenţiază: - supleţea peretelui vezical posterior, mobilitatea şi sensibilitatea
vezicală, starea ei de vacuitate sau de repleţie, mărimea reziduului vezical ( înaintea
examenului palpatoric bolnavul goleşte vezica),formaţiunile intravezicale,
-dacă se practică examinarea sub anestezie se poate aprecia gradul de infiltraţie parietală
a tumorilor vezicale,
-se pot aprecia revărsatele patologice extravezicale (urină, sânge, puroi) după
traumatisme, abcese, pericistite cand apare şi contractura musculaturii abdominale
hipogastrice.

20. EX OBIECTIV AL ORG GENITALE EXTERNE (TUSEE RECTAL SI

VAGINAL)
Penisul.
- decalotarea glandului - in caz de fimoză congenitală sau inflamatorie apare strâmtarea
orificiului prepuţial şi imposibilitatea decalotării glandului, sau blocarea prepuţiului în
poziţie retrobalanică (parafimoză).
-tumori ale glandului sau ale şanţului balano-prepuţial, balanite.
-inspecţia meatului uretral - poziţia normală sau anormală (hipospadias sau epispadias)
-forma - stenoza de meat uretral prin obstrucţie şi infecţie, atrezii scurgeri patologice
(purulente, sanghinolente, seroase )
- glandul - condiloame, cicatrici (boli venerice, epitelioame)
- inspecţia uretrei - fistule purulente sau cicatrici în regiunea perineală (stricturi uretrale,
periuretrite)
-palparea uretrei pe toată lungimea sa accesibilă (peniană, scrotală şi perineală) - supleţea
canalului, infiltraţii, nodozităţi ale glandelor periuretrale inflamate, tumori uretrale, etc.
-scurgerilor uretrale patologice nesanghinolente - investigaţii venerologice.
-scurgerile uretrale sanghinolente - neoformaţii ale uretrei, corpi străini intrauretrali,
calculi, etc
-palparea corpilor cavernoşi – noduli în grosimea albugineei (boala Peyronie - durere şi
incurbarea penisului în erecţie).
Scrotul
- inspecţie - volumul burselor, egalitatea lor, aspectul tegumentului (eritem infecţios,
orificii fistuloase), prezenţa pliurilor sau deplisarea în caz de tumoră sau inflamaţie.
-hipospadiasul perineal - scrotul este bifid.
-elefantiazisul peno-scrotal - în obstrucţiile limfatice (filarioză) sau neoplasme care
invadează ganglionii inghinali.
- palpare - supleţea tegumentului, mobilitatea lui pe planurile profunde (aderenţe în
epididimite sau orhite), greutatea burselor (hematom, tumoră, pahivaginalită). - pachetele
varicoase cu aspect caracteristic vermicular = varicocel .
Testiculul
- se examineaza in ortostatism sau în decubit dorsal, cu coapsele în uşoară abducţie.
-forma, volumul, suprafaţa, consistenţa, sensibilitatea testiculului
-orice nodul indurat în testicul = tumoră (până la dovedirea contrariului)
-testiculul tumoral este mai greu decât cel normal
-duritatea este semn de tumoră ( ! există şi tumori moi).
-aspectul nodular nu este patognomonic pentru cancer; unele tumori (seminomul) lasă
suprafaţa glandei netedă.
-neoplasmele testiculului sunt însoţite în 80% din cazuri de hidrocel.
-testiculul atrofic este mic, moale, şi uneori extrem de sensibil la atingere.
-absenţa testiculului din bursă (unilateral sau bilateral) - criptorhidie în canalul inghinal;
ectopie rămâne nedescoperit (abdominal, fosa iliacă ).
-examenul conţinutului scrotal – epididimul ( situat pe partea posterioară a testiculului şi
se continuă cu ansa epididimo-deferenţială)
-poziţia anterioară a epididimului sugerează torsiunea cordonului spermatic.
Vaginala testiculară
- normal este suplă şi nu se palpează.
-hidrocelul = acumularea de lichid în vaginala testiculară
-spermatocel = chist situat la polul superior al glandei
Cordonul spermatic şi canalul deferent - se palpează în regiunea scrotală, în porţiunea
deasupra scrotului şi pe traiectul inghinal
Canalul deferent senzaţie de “băţ de chibrit“ - normal el este fin şi cu suprafaţa regulată
- în procesele inflamatorii: deformat, îngroşat, indurat, moniliform sau nu poate fi
recunoscut în cazul înglobării într-un proces inflamator (funiculită).
Venele cordonului spermatic se palpează în picioare
- varicocelul = dilataţia varicoasă a venelor plexului pampiniform ( esenţial în stânga;
simptomatic cu apariţie bruscă în dreapta = tumoră renală cu invadare de venă renală
stângă sau venă cavă inferioară.)
Perceperea pulsaţiilor arterei spermatice apare în tumorile testiculare (semn de
hipervascularizaţie).

Examinarea rectală la bărbat

Explorarea prostatei, veziculelor seminale şi a glandelor Mary-Cowper
-inspecţia regiunii anale (fisuri, fistule, hemoroizi, condiloame, etc.),
-aprecierea palpatorie a tonusului sfincterului anal şi aspectul rectului (stenoză,
malformaţii, corpi străini, etc.) ; palparea uretrei perineale (induraţia, calculi inclavaţi )
-hipotonia sfincterului anal + cu hipotonia sfincterelor urinare sau a detrusorului =>
originea neurologică a tulburărilor urinare.
Prostata se apreciază prin tuşeu rectal cu vezica urinară goală.
-poziţia bolnavului este cea ginecologică, poziţia genupectorală:
-indexul drept, înmănuşat şi lubrefiat, se introduce în rect prin alunecare de la vârful
coccisului spre orificiul anal, concomitent cu mâna stângă se apasă hipogastrul şi face ca
prostata să fie mai accesibilă degetului rectal.-volumul normal (diametrul de 2/3cm) ,
forma unei castane având un trunchi cu baza orientată cranial, un vârf şi două unghiuri
laterale sau coarnele prostatice.-constituită din doi lobi separaţi de un şanţ median,
suprafaţa netedă, consistenţă fermă, elastică, omogenă, cu limite laterale precise
(consistenţa prostatei este similară cu a eminenţei tenare contractate, cu policele opus
celorlalte degete).
-mobilă şi nedureroasă la palpare.
-volumul prostatei creşte în : adenom, cancer, prostatite.
-consistenţa creşte în hiperplazia adenomatoasă (ca o minge de tenis)
-este dură în cancerul de prostată ( similară cu cea a articulaţiei metacarpo-falangiene a
policelui) şi foarte dură în litiaza prostatică şi prostatita lignoasă. -nodulii prostatici
întâlniţi în tuberculoză sau prostatită cronică, proemină pe suprafaţa glandei şi au margini
care se şterg treptat, cele neoplazice par încrustate în parenchimul glandelor şi au margini
nete. -litiaza prostatică multiplă produce crepitaţii la palparea glandei, datorită frecării
calculilor („semnul sacului cu nuci“).-mobilitatea glandei se reduce în cancerele de
prostată care au depăşit capsula prostatică, iar în cazurile avansate se percepe un bloc
tumoral dur, aderent la pereţii pelvisului „pelvis îngheţat“.
-sensibilitatea creşte mult în inflamaţiile acute, ajungând la durere vie
spontană sau provocată prin palpare
-în timpul examinării prostatei se va inspecta meatul uretral - scurgere de lichid prostatic
sau alte secreţii patologice.
Masajul prostatei
- obţinerea secreţiilor prostatice pentru examenul microscopic şi bacteriologic. Secreţia
va fi recoltată steril. Dacă nu se obţine secreţie, bolnavul va urina recoltând primul jet.
-contraindicat, în adenomul de prostată, prostatitele acute, cancerul de prostată, retenţie
de urină, uretrite acute, epididimite acute.
Veziculele seminale - situate la baza glandei prostatice şi a vezicii urinare, având
orientare divergentă. Normal, veziculele seminale nu se palpează. Devin palpabile în
procesele inflamatorii sau în cancerul de prostată, care prin comprimarea canalelor
ejaculatoare provoacă stază veziculară.
Glandele Mary-Cowper când sunt normale se evidenţiază cu dificultate. Ele devin
palpabile în procesele inflamatorii, proeminând în regiunea perineală, anterior şi lateral
de orificiul anal.

Examinarea vaginală şi a organelor genitale feminine

Inspecţia
- în poziţie ginecologică , conformaţia vulvară - meatul uretral, labiile, clitorisul,
vaginul,
-uretrite – meat roşu, inflamat, mucoasa ectropionată
-polip de meat uretral
-tumori uretrale papilare
-inflamaţia glandelor Skene
-vaginite - prezenţa secreţiei vaginale – ex. bacteriologice.
-uretrocelul
-diverticulul uretral
-fistule uretro-vaginale şi vezico-vaginale.
Palparea prin tuşeu vaginal
completează datele de la inspecţie, aparat urinar si genital ( induraţii, infiltraţii, corpi
străini, tumori, chisturi, dehiscenţa muşchilor perineali cu cisto-rectocel, prolapsul
organelor genitale, etc.)
Examenul cu valve - pentru vizualizarea colului uterin. La fetiţe şi la virgine se va efectua
tact rectal în locul celui vaginal.

21. TUMORA RENALA DIAGNOSTIC, TRATAMENT (BENIGNA)

TUMORILE BENIGNE - sunt rare
- nu au caracterul evolutiv
- clasificare : - tumori epiteliale (adenoame);
-tumori neepiteliale (fibroame, angioame, lipoame);
-tumori disgenetice sau embrionare hamartomul fetal (angiomiolipom),
oncocitom, teratoame benigne.
Tablou clinic
1.Durerea lombară ; hematuria este rară.
2.Tumora palpabilă - când este mai mare şi este localizată la polul inferior al
rinichiului; mobilă, delimitabilă, regulată.
3.Hipertensiunea arterială - hemangiopericitom  creşte renina
4.Hemoretroperitoneu şi hemoragie intratumorală în angiolipom;
apare triada simptomatică hematurie, durere, tumoră !!!!!!!!!!!!!!!!!

Diagnostic 1. anamneza;
2. examenul obiectiv;
3. investigaţii paraclinice:
Ecografia - tumoră parenchimatoasă – tumora lichidiană
Radiografia renală simplă - mărirea de contur a umbrei renale.
Urografia - împingerea căilor urinare intrarenale, care apar întinse, alungite, dar
neamputate.
- nu sunt patognomonice pentru benignitate.
Arteriografia renală - nu poate afirma benignitatea tumorii.
Tomografia computerizată şi RMN - tumorile benigne mai mici
- caracter omogen sau neomogen, absenţa extinderii perirenale, venoase şi ganglio-
limfatice.
Diagnosticul de certitudine îl dă examenul histopatologic
Evoluţie şi prognostic - bune

26. ETIOLOGIA INFECTIILOR URINARE

Etiopatogenia : staza urinară + Infecţia+ litiaza
- staza urinară : litiaza urinară, hidronefroza, ptoza renală, tumori prostatice, stricturi
uretrale, tumori anexiale, infiltraţiile neoplazice genito-urinare .
- la femei : uretra scurtă, modificările ciclice hormonale, actul sexual , naşterea, uterul
gravid., statică genitală după naşteri, infecţii genitale.
Agenţii patogeni : - germeni gram-negativi: E. coli , Klebsiella, Enterobacter, Proteus,
Pioceanic.
-germeni gram-pozitivi: Enterococ şi mai rar Stafilococul aureu.
-asociaţii de germeni patogeni.
Căile de pătrundere a germenilor:
-calea ascendentă (urogenă) – factorii favorizanţi
-calea hematogenă - imunitate redusă şi/sau cu leziuni organice ale aparatului urinar+
germeni foarte virulenţi
-calea limfatică
-calea directă, iatrogenă - în cazul sondajelor, explorărilor etc.
- stări patologice favorizante: colita, constipaţia, afecţiunile biliare, diabetul, bolile de
sistem, neoplaziile
Depistarea cauzelor favorizante
-copii: - malformaţii congenitale şi refluxul vezico-ureteral;
-tineri: - litiaza, malformaţii cu manifestări tardive, stricturi (traumatice)
-vârstnici: - HBP, ADK-P, TV;
-maladii extraurinare: diabet zaharat, colita, constipaţia, afecţiunile biliare, boli de
sistem , neoplazii .
-Repercursiunile infecţiei asupra aparatului urinar - leziuni renale de diferite grade.

27. PIELONEFRITA: DEF, DIAGNOSTIC, TRATAMENT

1. Pielonefrita acută
-vârstă, sexul, sarcina
-stare patologică a căilor excretorii +/- obstacol
+/- leziune renală
Anatomie patologică :
Macroscopic – rinichiul este mărit, capsula edemaţiată,
suprafaţa netedă sau cu mici abcese.
-corticala îngroşată , zone gălbui de supuraţie
-medulară cu striuri gălbui
-mucoasa bazinetală este hiperemică, edemaţiată.
Microscopic - arii normale alternând cu zone lezate.
- zone cu infiltraţie leucocitară difuză, edem
- zone hemoragice
Tablou clinic :
- debutul brutal
-frison , febră, dureri lombare uni- sau bilaterale,
-piurie, hematurie terminală ,
-polakiurie, dureri la micţiune, oligurie,
-starea generală este alterată, cefalee, astenie, greţuri , vărsături.
Diagnostic: 1 . Anamneza
2. Examenul clinic
3. Examinări de laborator
examenul de urină = piurie, bacteriurie, hematurie, urocultura pozitivă
examenul hematologic : hiperleucocitoză , VSH crescut.
Examenul radiologic şi ecografic.
RRVS – umbra renală mare +/- imagini radioopace.
UIV - funcţia renală deficitară, sistemul pielo-caliceal gracil, hipotonie pieloureterală.
ECO – rinichiul mare, parenchimul hipodens, micizone transonice.
-obstrucţie  staza = dilataţii pilocaliciale şi ureterale
-calculul = imagine hiperecogenă cu con de umbră posterior
Scintigrafia - zone unice sau multiple de retenţie deficitară a izotopului
- nefrograma izotopică - vârful curbei prelungit şi eliminarea trasorului
întârziată.
Diagnostic diferenţial:
- pneumonia bazală;
- apendicita acută, colecistita acută, pancreatita acută.

Evoluţie:
1. Forma acută benignă
2. Forma acută gravă
Complicaţii:
- flegmonul perinefritic;
- pionefroza acută;
- necroza papilară;
- septicemia şi insuficienţa renală acută
Tratament:
Regim igieno-dietetic
Antibioterapia energică - ! insuficienţă renală
antibioticul ţintit - dozele (creatininei serice ) ; - durata
Tratamentul stazei - nefrostomia  îndepărtatea obstacolului
Prognostic
- favorabil = îndepărtatea obstacolului + eradicarea infecţiei vindecare
-rezervat = recidive  cronicizare

2. Pielonefrita cronică
= nefrita interstiţială microbiană cronică
evoluţie lentă  insuficienţă renală cronică.
acutizari repetate
Anatomie patologică
Macroscopic – rinichiul mai mic, suprafaţa neregulată, cicatrici
Microscopic - infiltraţie purulentă cu limfocite şi plasmocite
glomerulii fibrozaţi sau hialinizaţi, tubii cu grade de distrucţie.
Pielonefrita xantogranulomatoasă = formă particulară a pielonefritei cronice
- rinichiul mărit, boselat, aspect pseudotumoral , microabcese
- infiltraţia parenchimului cu lipide, histiocite, plasmocite şi limfocite.
Tablou clinic
- dureri lombare cu caracter de nefralgie, exacerbate de eforturi;
- urini tulburi, polakiurie;
- subfebrilităţi; oboseală, astenie; HTA.
Diagnostic
Examenul urinei - hipo- sau izostenurică , leucociturie, cilindrii leucocitari,celule
Sternheimer-Malbin .
Probele funcţionale renale alterarea funcţiei renale
Urografia - diminuarea volumului renal, deformarea conturului renal, index
parenchimatos redus şi calice aplatizate, bule caliceale (calice „în farfurie“, calice „în
măciucă“ sau „în ciupercă“).
Ecografic - conturul renal este neregulat, reducerea indicelui parenchimatos,
parenchimul hiperdens +/- zone transonice.
Renoscintigrafia - reducerea parenchimului renal, eliminare întârziată
Evoluţie - lentă , de durată, HTA, pusee repetate de pielonefrită acută
Tratament
Profilactic - tratamentul corect al pielonefritei acute, al afecţiunilor urinare obstructive.
Curativ - după antibiogramă, ţintit, de durată, sub controlul uroculturilor.
Tratament nespecific - regim igieno-dietetic, cură de diureză, modificarea pH-ului urinar

3. Pielonefrita gravidică – colibacilară

în primele săptămâni – forma mai gravă şi periclitează sarcina
în a doua parte a sarcinii - nu are evoluţie gravă
Cauzele favorizante :
-hipotonia sistemului excretor;
- congestia hormonală a uroteliului;
- compresiunea mecanică a uterului asupra ureterelor.
Tablou clinic
dureri lombare, febră, frisoane, urina tulbure, polakiurie, usturimi la micţiune, greţuri şi
vărsături, alterarea stării generale.
lojile renale sensibile, rinichii măriţi, Giordano prezent .
Diagnostic - anamneza + examenul clinic
- laborator - piuria + bacteriuria +/-hematurie
- retenţie azotată.
-ecografia ;
! Nu examen radiologic
Tratament
-Tratamentul profilactic - controale periodice - piuria, bacteriuria, proteinuria
-Tratamentul curativ – particularitati : conform antibiogramei se pot administra
Ampicilina şi Penicilina
au efect teratogen : Tetraciclină, Negram, Biseptol, Nitrofurantoin, Cloramfenicol
-litiaza + infecţie grava -- nefrostomia percutanată +/- întreruperea sarcinii
-rezolvarea calculului - post-partum .
28. PIONEFRITA
Pionefritele = supuratia parenchimului renal(Abcesul Renal)
Forme: 1.pionefrita complicaţie a unei infecţii urinare ascendente
2.pionefrita metastază a unei infecţii stafilococice.
1.Pionefrita complicaţie a unei infecţii urinare
-obstrucţiei căilor urinare (adenom, stricturi, malformaţii cu reflux) infectie cu E.Coli,
b.Proteus, Enterobacter, Klebsiella.pielonefrita acută reflux pielo-canalicular, pielo-
interstiţial, pielo-venos , pielo-limfatic => pionefrita
Anatomie patologică - în zona medulară - focare supurative - abcese diseminate.
Tablou clinic
antecedente urinare
dureri lombare, frison, febră persistentă în platou sau ondulantă, stare generală alterată,
greţuri, vărsături, oligurie, urină tulbure, loja renală este sensibilă, Giordano prezent,
rinichi mare. forme septicemice .
Diagnostic
Investigaţii de laborator:
- examenul de urină : piurie şi bacteriurie;
- urocultura şi hemocultura : pozitive;
-hematologic : hiperleucocitoză, VSH crescut, trombocitopenia
Explorări paraclinice:
- RRVS + UIV - rinichi, stază sau rinichi „mut“ urografic;
- ecografia : abcesul , calculi, staza.
Diagnosticul diferenţial:
infecţii urinare grave; pionefrita metastază stafilococică
pionefroza;
-apendicita acută, colecistita acută.
Tratament
Tratamentul se adresează infecţiei, stazei, simptomelor şi complicaţiilor.

2.Pionefrita metastază stafilococică

rinichi =-focar cutanat (furuncul, abces, panariţiu); osteomielita - stafilococul aureu - pe
cale hematogenă> pionefrita
Anatomie patologică - abcese mici şi diseminate;
- abcese mari;
- carbunculul renal .
Tablou clinic
- antecedentele bolnavului ; - focarul septic cutanat
-durere lombară, febră ascendentă, intermitentă, neregulată, stare generală alterată,
-rinichi mare, Giordano prezent
-urina limpede .
Diagnostic
Laboratorul - examenul urinii - absenţa piuriei, urocultura negativa ; rar pozitiva.
- hiperleucocitoza
RRVS + UIV - umbra renală mare, modificări de contur, umbra psoasului greu vizibilă.
- calice amputate, deformate, deviate, alungite.
Ecografia - imagini transonice
Diagnostic diferenţial : - pielonefrita acută ; tumori renale febrile, colecistita acută.
Tratament
-formele cu microabcese - antibiotice cu spectru larg sau asocieri
-puncţia percutanată ecoghidată cu administrare locală de antibiotice.
-carbuncul renal - chirurgical: incizie + drenaj abcese ; nefrectomia .

29. PIONEFROZA
Pionefroza = supuraţia cavităţilor pielocaliceale şi a parenchimului renal, cu distrugerea
acestuia.
Etiologie - germenii gram-negativi
Anatomie patologică
-rinichiul este mărit, suprafaţa neregulată, sistemul cavitar dilatat şi deformat,
parenchimul renal distrus cu conţinut purulent.
Tablou clinic - febră constantă, piurie masivă;
- rinichiul mare, dureros şi fixat;
- stare generală alterată.
Diagnostic
Urocultura este pozitivă în pionefroza deschisă.
RRVS+ UIV - rinichi mare, mut urografic, calculi renali sau ureterali.
Ecografic - parenchimul înlocuit cu cavităţi lichidiene transonice.
Cistoscopic - eliminare de puroi prin orificiul ureteral de partea bolnavă.
Ureteropielografia retrogradă (UPR) evidenţiază obstacolul.
Diagnostic diferenţial : - hidronefroza;
- pionefroza bacilară;
- tumori renale
Tratament
Tratamentul este exclusiv chirurgical - nefrectomie.
Tratamentul medical – starea toxico-septicza : antibiotice, reechilibrare
hidroelectrolitică, tonice generale.

39. REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR (ANTIBIOTICE)

Condiţiile unui tratament antimicrobian corect:
1.Sensibilitatea germenilor la antibioticul utilizat.
- tratamentul antimicrobian „ţintit“ conform antibiogramei
în infecţiile acute - AB de urgenţă, fără antibiogramă (AB cu spectru larg +/- asociaţii
AB)
2.Concentraţie utilă în sânge şi căile urinare.
 - AB cu eliminare prin rinichi sub formă activă
- concentraţii mari urinare
3.Activitatea în funcţie de pH-ul urinar.
-acidifierea urinii - regim alimentar , Diurocard 6-8 g/zi, acid fosforic 1% 3x40
picături/zi, Metionină sau Vitamina C;
-alcalinizarea - bicarbonat de Na 4-8 g/zi, regim lacto-fructo-vegetarian, citrice, ape
minerale alcaline
-active la pH foarte acid (5-6): Negram, Nitrofurantoin, Penicilină G .
-active la pH acid (6-7): Ampicilină, Carbenicilină, Colistin, Biseptol.
-active la pH neutru: Cefalosporine, Rifampicină, Neoxazol, Cloramfenicol, sulfamide
retard.
-active la pH alcalin (aprox.8): Tetraciclina, Eritromicina, Streptomicina, Kanamicina,
Gentamicina.
4. Nefrotoxicitate şi toxicitate generală cât mai redusă.
5. Asocierea de antibiotice - în cazurile grave
OBSERVAŢII
-bactericide – bacteriostatice ;
-reacţii alergice locale sau generale;
-efecte perturbante asupra florei digestive - greţuri, vărsături, diaree;
-candidoza bucală, digestivă, genitală ;
-ameţeli, cefalee.
-calea de administrare – i.v., i.m., per os;
-intervalul de timp – 4h, 6h, 8h, 12h ;
-durata tratamentului;
-doze precise.
Incompatibilităţi medicamentoase – ex. Nitrofurantoinul nu se asociază cu Negramul .
efecte nocive asupra sarcinii  malformaţii: Tetraciclina, Biseptolul

43. TRATAMENTUL INFECTIILOR URINARE

Tratament
-măsuri complexe terapeutice: tratamentul antimicrobian, al cauzelor favorizante,
simptomatic, regim igieno-dietetic.
-infecţiile fără elemente obstructive „medicale“- tratamentul antimicrobian
-infecţiile „urologice“- înlăturarea factorului obstructiv + tratamentul antimicrobian
Tratamentul antimicrobian : sulfamide, chimioterapice şi antibiotice.
Scopul - eradicarea infecţiei acute, prevenirea recidivelor şi a leziunilor renale AB
funcţie de creatinina serică
Condiţiile unui tratament antimicrobian corect:
1.Sensibilitatea germenilor la antibioticul utilizat.
- tratamentul antimicrobian „ţintit“ conform antibiogramei
în infecţiile acute - AB de urgenţă, fără antibiogramă (AB cu spectru larg +/- asociaţii
AB)
2.Concentraţie utilă în sânge şi căile urinare.
- AB cu eliminare prin rinichi sub formă activă
- concentraţii mari urinare
3.Activitatea în funcţie de pH-ul urinar.
-acidifierea urinii - regim alimentar , Diurocard 6-8 g/zi, acid fosforic 1% 3x40
picături/zi, Metionină sau Vitamina C;
-alcalinizarea - bicarbonat de Na 4-8 g/zi, regim lacto-fructo-vegetarian, citrice, ape
minerale alcaline
-active la pH foarte acid (5-6): Negram, Nitrofurantoin, Penicilină G .
-active la pH acid (6-7): Ampicilină, Carbenicilină, Colistin, Biseptol.
-active la pH neutru: Cefalosporine, Rifampicină, Neoxazol, Cloramfenicol, sulfamide
retard.
-active la pH alcalin (aprox.8): Tetraciclina, Eritromicina, Streptomicina, Kanamicina,
Gentamicina.
4. Nefrotoxicitate şi toxicitate generală cât mai redusă.
5. Asocierea de antibiotice - în cazurile grave
OBSERVAŢII
-bactericide – bacteriostatice ;
-reacţii alergice locale sau generale;
-efecte perturbante asupra florei digestive - greţuri, vărsături, diaree;
-candidoza bucală, digestivă, genitală ;
-ameţeli, cefalee.
-calea de administrare – i.v., i.m., per os;
-intervalul de timp – 4h, 6h, 8h, 12h ;
-durata tratamentului;
-doze precise.
Incompatibilităţi medicamentoase – ex. Nitrofurantoinul nu se asociază cu Negramul .
efecte nocive asupra sarcinii  malformaţii: Tetraciclina, Biseptolul
I. Sulfamide
Neoxazol - bacteriostatic - atac 6-8 g în prima zi , apoi 2-4 g/zi 10-14 zile
Sulfametin - 2 g. 3 zile apoi 1g/zi 14 zile
Biseptol - bactericid şi bacteriostatic : 2 ori 2 tb/zi 7 zile apoi 2 tb/ zi 7 zile
II. Chimioterapice
A . Chinolone - 3 generaţii - 1 Negramul
- 2 Acid oxalinic - abandonate
- 3 fluorchinolone
Negram (acid nalidixic) -bacteriostatic - atac 4 g/zi timp de 7 zile - rezistenţa apare
după 7-8 zile - acţionează antagonic cu Nitrofurantoinul şi Cloramfenicolul -
contraindicat în insuficienţa hepatică, la gravide în primul trimestru de sarcină.
Fluorochinolone – Norfloxacin - 2 tb. / zi 10 –14 zile
- Ofloxacin - 200 – 400 mg./zi 5-10 zile
- Ciprofloxacin - 2 ori 500 mg./zi 7 -10 zile
- Pefloxacin - 2 ori 400 mg./zi 5-10 zile
B. Nitrofurantoin – bacteriostatic - poate fi si bactericid. -doza de atac este de 400
mg/zi (4x1 tb/zi) timp de 14 zile - contraindicat în insuficienţa renală.
C. Metenamina. - bacteriostatic - la pH acid eliberează formaldehidă cu efect
antibacterian - doza este de 2-3 g/zi.
III. Antibioticele
1. Ampicilina – bactericid cu spectru larg - poate fi folosită în insuficienţa renală şi la
gravide - doza 2-4 g/zi timp de 10-14 zile.
2. Carbenicilina - bacilului pioceanic - doza 4-25 g/zi 7-10 zile. - în insuficienţa renală
se reduce doza.
3. Cefalosporinele Cefoxitin 2-13 g/zi, Cefasolin 4 g/zi, Cefatrexil 4 g/zi, Claforan 4
g/zi, Rocephine 1 g/zi.
4. Aminoglicozide - nefrotoxice , tulburări vestibulared -doza 1 g/zi Kanamicină timp
de 5-7 zile, 3x80 mg/zi Gentamicină şi Tobramicină timp de 7-10 zile.
5. Tetracicline -bacteriostatice - nu se administrează în sarcină şi la copii până la 6 ani -
dozele : Vibramicina (Doxiciclina) 2x100 mg prima zi, apoi 100 mg/zi timp de 10 zile.
6. Colistin -bactericid - nefrotoxic - eficient numai parenteral în infecţiile urinare - doza
: 3x1.000.000 U.I./zi.
7. Cloramfenicol. - mai puţin utilizat - determină depresie medulară - doza : 2 g/zi timp
de 10-14 zile

46. CHILURIA
Chiluria = urină amestecată cu limfă; urina este tulbure, lactescentă după mese.
- fistulă produsă între un vas limfatic şi căile urinare ( chiluria filariană) - dificil de
stabilit sediul fistulei
- diagnosticul : - urină + eter => urina tulbure redevine limpede
- examenul urinii : grăsimi, albumina, fibrina.

47. PNEUMATURIA
Pneumaturia = eliminarea simultană de urină şi gaze apare în :
- fistula intestino-vezicală sau uretro-intestinală: cancer sigmoidian, cancer rectal,
diverticulii sigmoidieni - comunicare directă sau printr-un abces fistulizat
- fistule mari = pneumaturie + materii fecale în urină
(cistografia şi clisma baritată traiectul şi leziunea intestinală )
- pericistita cu anaerobi fistulizată în vezică
- plaga rectală post prostatectomie
- cistite la diabetici => fermentarea glucozei sub acţiunea germenilor => CO2

49. INCONTINENTA URINARA

Incontinenţa de urină = pierderea controlului conştient şi voluntar al continenţiei
vezicale.
1. Cauze urinare
 a. Insuficienţa sistemului sfincterian
b. Cauze vezicale.
c. Cauze uretrale.
2. Cauze exogene extraurinare
a. Cauzele neurologice
b. Incontinenţa de origine psihică
c. Incontinenţa prin disfuncţie endocrină
Forme clinice:
a. Incontinenţa prin distensie vezicală (pseudoincontinenţa)
b. Incontinenţa prin vezică neurogenă are trei mecanisme: distensie vezicală;
spasticitatea vezicii; hipotonia completă a perineului.
c. Incontinenţa prin insuficienţă sfincteriană.
d. Incontinenţa postoperatorie
Diagnosticul diferenţial
- uretrocel, deschiderea ectopică a ureterului, fistulă vezico-vaginală şi falsele
incontinenţe prin polakiurie intensă

51. RINICHIUL POLICHISTIC

Boala polichistică renală (rinichiul polichistic)
- boala congenitală renală bilaterală, prezenţa formaţiunilor chistice, de origine
nefronică dislocând şi comprimând parenchimul funcţional.
- două forme majore:
boala polichistică renală autosomal recesivă (a copilului)
boala polichistică renală autosomal dominantă (a adultului)
I)Boala polichistică renală autosomală recesivă - ambii rinichi sunt lezaţi, mari,
chistele sunt sub 2 mm diametru, numeroase, dezvoltate din tubii colectori dilataţi.
-se asociază cu fibroza hepatică determinând hepatomegalie şi hipertensiune portală.
-diagnosticul prenatal ecografic
-postnatal - nefromegalie bilaterală, hipoplazie pulmonară şi insuficienţa renală cronică
-HTA este prezentă in toate cazurile
-ecografic
-laborator
-UIV şi CT
II)Boala polichistică renală autosomal dominantă (a adultului) este mai frecvent
întâlnită ; bilateral în 95% din cazuri - agregare familială, transmisă genetic - gena
responsabilă a bolii, localizată pe braţul scurt al cromozomului l6.
Anatomopatologie. - obstrucţia tubilor colectori, care întrerupe legătura cu glomerulii
funcţionali.
compresia parenchimul renal.
nu comunică cu cavităţile excretorii.
nefromegalia
Tablou clinic. -dureri lomboabdominale, hematurie, infecţie urinară
-nefromegalia bilaterală
-HTA
-IRC
Ecografia
Urografia - nefromegalie bilaterală
- aspect dezorganizat al sistemului pielocaliceal, căile excretorii fiind alungite, împinse,
delicate, dezorientate, calicele mici au forme şi mărimi variabile, dând aspect de trapez,
rozetă, gheară de cocoş.
Diagnosticul diferenţial se face cu hidronefroza, ureterohidronefroza, tumori renale.
Evoluţia este progresivă spre insuficienţa renală cronică.
Complicaţiile mai frecvente sunt reprezentate de infecţii, hemoragii, HTA, litiază.
Tratamentul : este igieno-dietetic, medical şi chirurgical.
Tratamentul igieno-dietetic - în regim hipoproteic, hiposodat, cura de diureză.
Tratamentul medical - tratamentul uremiei ( +/- hemodializa), HTA, insuficienţei
cardiace, anemiei.
Chirurgia - complicaţii hemoragice renale, rinichi supurat sau se adresează patologiei
asociate.

52. CHISTUL RENAL SIMPLU

Chistul solitar renal congenital ( Chistul renal simplu)
– tumora chistică benignă a adultului cu descoperire întâmplătoare, de cele mai multe ori,
asimptomatică cu complicaţii rare, la care este obligatoriu diagnosticul diferenţial cu
tumorile
-maligne pseudochistice
-malformaţie relativ frecventă
-mărimea variabilă, poziţia
-defect de dezvoltare tubulară localizat de obicei la polul inferior.
-nu comunică cu cavităţile intrarenale
-epiteliu cubic, nu are plan de clivaj şi este înconjurat de ţesut renal laminat comprimat de
către chist.
-efectele chistului sunt mecanice (compresie asupra parenchimului renal adiacent,
compresie asupra organelor vecine)
-chisturile intrasinusale (parapielice) sunt în general unice şi compresează elementele
prezente in sinusul renal (bazinet, calice, artera şi vena renală) putând da HTA prin
fenomen Goldblatt
Manifestări clinice : - asimptomatice (sunt descoperite întâmplător la ecografie).
palpabile chistele mari polare inferioare.
durerea surdă poate fi prezentă in zona lombară. Uneori este însoţit de hematurie.
tumoră mare retroperitoneală, netedă, nedureroasă de consistenţă lichidiană
Ecografia şi tomografia computerizată - tumoră lichidiană cu perete neted, omogen.
Urografia - imaginea înlocuitoare de spaţiu renal care nu comunică cu calicele sau
bazinetul, turteşte şi încurbează calicelor adiacente chistului.
Angiografia renală - tumora avasculară.
Nefroscintigrama - zona mută, inactivă, fără captare izotopică.
Complicaţii: ruperea chistului, hemoragia intrachistică , infecţia chistului , distrugerea
rinichiului când volumul chistului este foarte mare
Diagnosticul diferenţial - punga clară TBC, abcesul renal cronic netuberculos, abcesul
perirenal închistat, rinichiul polichistic, multichistic, spongios, cancerul renal forma
chistică, hematomul perirenal închistat, pseudohidronefroza posttraumatică.
Tratarnentul
- puncţionarea, evacuarea şi sclerozarea sau fenestrarea percutanată a chistului +
obligatoriu examenul biochimic, bacteriologic şi citologic al conţinutului chistului. +
Laparoscopia + Chirurgia

53. ECTOPIA RENALA

= poziţia congenitală anormală a rinichiului (intratoracică, iliacă, pelvină)
ectopia : directă - încrucişată
- pediculul scurt , ureterul are lungimea corespunzătoare distanţei dintre rinichi şi
vezică
- diag. dif. - ptoza renală , tumorile abdominale ,pelvine, ginecologice

54. MALFORMATII URETERALE

Anomaliile ureterale
Anomalii de număr:
absenţa ureterului
ureter bifurcat
Anomalii de calibru:
- stenoza ureterală congenitală;
- megaureter;
- ureterocel (dilataţie chistică a ureterului terminal)
- diverticulii ureterali;
Anomalii de poziţie:
- ureter retrocav;
Anomalii de deschidere a orificiului distal:
- în vezică (în poziţie anormală);
în organele din jur: uretra, vagin, etc.
1. Duplicitatea ureterală
Duplicitatea ureterală incompletă ( ureter fissus sau ureter bifid) - sistem colector pielo-
ureteral dublu, ureterele unindu-se înaintea deschiderii în vezica urinară printr-un orificiu
unic.Duplicitatea ureterală completă (ureter duplex) - sistem colector pielo-ureteral
dublu, ureterele se deschid prin orificii separate în vezica urinară, unul în poziţie
ortotopică iar celălalt în poziţie ectopică. (legea Weigert – Meyer)
Urografia
Cistografia micţională - refluxului vezico-ureteral pe ureterul cu
deschidere laterală (ectopică).
Tratamentul chirurgical se adresează complicaţiilor obstructive (litiaza, tumori) ,
refluxului vezico-ureteral
2.Ureterocelul
dilataţia chistică congenitală a ureterului intramural submucos .
ortotopic : rinichi , bazinet, ureter normal şi
ectopic : duplicitatea ureterală completă pentru ureterul ce drenează segmentul renal
superior
urina stagnantă favorizează litiaza şi infecţia.
Diagnostic
Clinic: polachiurie, disurie , retenţie de urină, nefralgii .
Ecografia : chist intravezical cu pereţi subţiri.
Urografia : aspectul de cap de şarpe.
Cistoscopia : chist care îşi schimbă dimensiunile în funcţie de gradul său de umplere;
comunică cu vezica printr-un orificiu punctiform.
Tratamentul - chirurgical deschis sau endoscopic - rezecţia ureterocelului.
-postoperator poate apare refluxul vezico-ureteral care necesită corectare.
3. Refluxul vezico-ureteral
- urina trece retrograd din vezică în ureter spre rinichi, determinând alterarea funcţiei
renale
incompetenţa mecanismelor antireflux.
refluxul ,,pasiv" -de joasă presiune , are loc in faza de umplere a vezicii
refluxul ,,activ" -de înaltă presiune - refluxul are loc în timpul micţiunii.
Diagnosticul este dat de examenul ecografic, cistografia de umplere , cistografia
micţională şi postmicţională
-se clasifică în 5 grade
Tratamentul este chirurgical – reimplantarea uretero-vezicală antireflux sau nefrectomia
dacă rinichiul este distrus.
4.Megaureterul
aplazia ţesutului neuromuscular al ureterului ( lipsa celulelor ganglionare parasimpatice
la nivelul ureterului intramural).
megatip - megadolicoureter
3 varietăţi : megaureter cu reflux vezico-ureteral, megaureter obstructiv şi megaureter
neobstructiv.
Manifestările clinice :piurie, infecţie urinară şi alterarea funcţiei renale.
Urografia - ureter larg, alungit, sinuos cu reflux vezico-ureteral pe cistografia de umplere
sau micţională
Complicatii : infecţia, litiaza, distrugerea parenchimului renal.
Tratamentul -medical şi chirurgical ( ureterocistoneostomie, nefrectomie)

55. RINICHIUL IN POTCOAVA

Rinichiul in potcoavă
- malformaţie complexă, cuprinzând vicii de formă, de rotaţie şi de vascularizaţie.
-complicaţii : infecţie, litiază, obstrucţie.
-urografic- unghiul birenal devine deschis în sus, rinichii se apropie prin polul inferior
de linia mediană, calicele sunt orientate în toate direcţiile, luând aspectul de ,,spiţă de
roată", iar ureterul încalecă istmul.
-tratamentul este conservator
-complicaţiie - tratament chirurgical

56. MALFORMATII URETRALE

Malformaţii uretrale obstructive
Leziunile obstructive congenitale sunt:
- valvele uretrale posterioare - cele mai frecvente şi rnai grave;
- stenoza congenitală a uretrei;
stenoza congenitală a meatului uretral.
a. Factorul mecanic - stază şi hiperpresiunea  modificarea căilor urinare superioare.
b. Factorul infecţios - alterează motilitatea căilor excretorii şi determină leziuni
pielonefritice.
simptomatologie. Disuria + Semnele răsunetului înalt
Tratament. - rezecţia endoscopică, uretrotomie internă sau uretrectomie segmentară.
meatotomie, meatoplastia
Malformaţii uretrale neobstructive
1. Hipospadias
- meatul uretral este aşezat pe faţa ventrală a penisului .
-balanic, penian, peno-scrotal şi perineal (forma cea mai gravă).
Consecinţe:
- urinare - jetul urinar este împrăştiat , urinează în poziţie şezândă.
- genitale - relaţii sexuale dificile sau imposibile, ejaculare deviată.
- psihologice.
Tratamentul - redresarea penisului, uretroplastie de reconstrucţie
2. Epispadias
deschiderea uretrei pe faţa dorsală a penisului.
balanic, penian
repercursiuni genitale şi urinare rezolvate prin tratament chirurgical

65. TRATAMENTUL TRUMATISMELOR RINICHIULUI

Tratament
- urmăreşte combaterea şocului, hemoragiei, infecţiei şi restabilirea capacităţii
funcţionale renale.
- în funcţie de forma clinică:
- formele benigne - tratamentul medicamentos şi urmărirea evoluţiei.
- în formele de gravitate medie (hematom intrarenal sau perirenal, revărsat abundent
uro-hematic) - se intervine chirurgical pentru a preveni complicaţiile secundare şi
sechelele.
 ! nefrectomia  rinichiul contralateral trebuie sa fie sănătos (eco, UIV)
în formele grave - deşocare  intervenţia chirurgicală (nefrectomia)
în formele cu leziuni abdominale asociate (splină, ficat, etc.) tratamentul va fi efectuat
concomitent

66.TRAUMATISMELE URETERULUI
Traumatismele ureterului
- mai puţin vulnerabil la traumatisme datorită poziţiei sale profunde
Etiologie
Traumatismele chirurgicale (ligatură, secţionare)
- în patologia ginecologică, digestivă (rectosigmoidiană), retroperitoneală
(limfadenectomie), chirurgia vasculară, chirurgia urologică ( chirurgia vezicii, prostatei).
Manevre endoscopice urologice:
cateterism ureteral;
extragerea calculilor ureterali cu sonda Dormia sau Zeiss;
TUR-P , TUR P.
Traumatismele abdominale accidentale cu interesarea ureterului produse prin arme
albe, explozii sau proiectile.
Anatomie patologică - secţionare, strivire, ligatură
-mai frecvente la extremitatea inferioară.
Tablou clinic
durere lombară postoperatorie,
ligatura ambelor uretere  anurie.
scurgerea de urină prin tubul de dren sau în plagă,
colecţia de urină retro- sau intraperitoneală (peritonită urinară).
Investigaţii paraclinice - ECO, RRVS+UIV
Evoluţie
- sechele - stenoză cicatricială, fistulă urinară, hidronefroză.
Tratament
Măsuri de precauţie:
urografia preoperator;
identificarea intraoperatorie a ureterului
manevre endoscopice blânde;
Principii de tratament
asigurarea scurgerii libere a urinii – anastomoze, drenaje interne (stenturi), drenaje
externe.
susţinerea funcţiei renale,
antibiotice , antiinflamatorii, antialgice
Tratamentul sechelelor
rezecţii, anastomoze, reimplantări, dilataţii endoscopice

67. TRAUMATISMUL VEZICII URINARE

Traumatismele vezicii urinare
Etiopatogenie - accidente de circulaţie +/- fracturi de bazin
în cursul chirurgiei pelvine
operaţii endoscopice
mecanism direct (agentul acţionează direct pe pereţii vezicii)
mecanism indirect (şocul traumatic determină hiperpresiune în lichidul endocavitar).
Anatomie patologică
- traumatisme închise - perforaţii , rupturi. – intraperitoneale  peritonită ;
extraperitoneale  pericistitătraumatisme deschise (plăgi) - prin arme albe, plăgi de
război, leziuni chirurgicale iatrogene (intervenţii pe uter, vagin).
Ruptura intraperitoneală - traumatism direct pe vezica plină în zona acoperită
de peritoneu  durere abdominală, contractură musculară, micţiune incompletă sau
absentă = peritonită urinară
Ruptura extraperitoneală => acumularea urinii în spaţiul Retzius.
-cauze - fracturile de bazin prin accidente de circulaţie sau de muncă.
Observaţie -ruptura vezicii urinare se poate asocia cu ruptura de uretră sau ruptura renală
sau cu leziuni extraurinare: intestin, ficat, splină, oase, vasculare, craniene .
Perforaţiile vezicii urinare - intraperitoneale - extraperitoneale.
- cauze iatrogene (sondajul vezical, operaţii endoscopice)
Explozia vezicii urinare - în timpul intervenţiilor endoscopice prin acumularea
de gaze explozibile (H2 şi CO2).
Tablou clinic
-rupturile intraperitoneale: semnele tegumentare de traumatism hipogastric, dureri
hipogastrice, dureri abdominale difuze, dureri la nivelul bazinului osos cu crepitaţii =
fracturi de bazin, apărare hipogastrică, abdomen mărit de volum cu semne palpatorice şi
percutorice de lichid intraperitoneal, micţiunile spontane absente, la sondajul vezical 
urină în cantitate mică şi hematurică, TR- semne de colecţie peritoneală, puncţia
peritoneală, semnele şocului traumatic, hemoragic, septic.
-rupturile extraperitoneale :escoriaţii, hematoame parietale, dureri loco-regionale ( +/-
fracturi de bazin), semnele hemato-urinomului subperitoneal sau perivezical la palparea
şi percuţia hipogastrului şi la TR, micţiuni frecvente, dureroase, sanghinolente, semnele
şocului traumatic, hemoragic, septic.
-în leziunile asociate: simptomatologia poate fi estompată
Diagnostic paraclinic
Laboratorul - Hb; Ht; probele de funcţie renală; ex. urinii.
Sindromul biochimic caracteristic rupturilor intraperitoneale – ureea > creatinina >,
potasiu <, sodiu <, bicarbonatul >.
Lichidul peritoneal de puncţie – Na şi K < , amoniacul >
Radiografia reno-vezicală simplă - leziunile osoase.
Urografia este obligatorie, evidenţiază starea rinichilor, permeabilitatea ureterelor şi
extravazarea substanţei de contrast în spaţiul intraperitoneal sau extraperitoneal.
Cistografia retrogradă – tehnica
-modificări patologice
-riscul infecţiei
Ecografia - starea morfofuncţională a rinichilor, în cazul vezicii pline evidenţiază uro-
hematomul perivezical.
Complicaţii – peritonita urinoasă, abcesul subperitoneal – perivezical
Tratament
Tratamentul plăgilor vezicale - avivarea marginilor şi sutura în două planuri, cu fire
resorbabile + drenajul vezical corect.
Tratamentul rupturilor vezicale mici sonda uretro-vezicala şi antibioterapie.
Tratamentul rupturilor vezicale mari - deşocare, tratament chirurgical, antibioterapie ,
tratamentul leziunilor asociate.
Tratamentul perforaţiilor endoscopice.
-intraperitoneale => intervenţie chirurgicală - laparotomie, sutura peretelui vezical,
drenajul peritoneal, al spaţiului Retzius şi al vezicii urinare.
-perforaţiile extraperitoneale mari => explorarea chirurgicală a peretelui latero-vezical cu
sutura -breşei vezicale + drenajul regiunii latero-vezicale + drenajul vezicii.
- breşa extraperitoneală mică => sonda uretro-vezicală vindecare fără intervenţie
chirurgicală

68. TRAUMATISMUL URETREI

Traumatismele uretrale
- mai frecvente la bărbat şi au o gravitate deosebită prin consecinţe imediate şi sechele
tardive.
Anatomia uretrei - 3 segmente:
- uretra posterioară - de la colul vezical până la diafragma uro-genitală (3-4 cm);
- uretra membranoasă - străbate diafragma uro-genitală (1-2 cm);
- uretra anterioară - de la diafragma uro-genitală până la meatul uretral ( segment
bulbar, scrotal şi penian).
TRAUMATISMELE URETREI POSTERIOARE sI MEMBRANOASE
Mecanismul de acţiune
- indirect, în accidentele de circulaţie şi de muncă, însoţite de fracturi ale bazinului osos.
- prin smulgere sau sfâşiere (tracţiunea ligamentelor pubo-prostatice şi a fasciilor
membranoase);
- prin ghilotinare (mecanism de forfecare);
- prin perforarea uretrei de către capetele osoase fracturate.
Anatomie patologică
- rupturi : - incomplete
complete ( +/- detaşarea şi dislocarea bonturilor)  hemoragie + hematoame care
accentuează detaşarea bonturilor şi sunt responsabile de formarea calusului fibros.
Simptomatologie
Şocul - traumatic, hemoragic şi leziunile asociate.
Sindromul urinar - uretroragia - semn patognomonic, lipseşte în rupturile
uretrei posterioare (este păstrată integritatea sfincterului extern). -retenţia completă de
urină (globul vezical) - lipseşte în cazul asocierii cu ruptura de vezică . Hematomul
perilezional - fuzează cranial ; tuşeul rectal - masă moale dureroasă care înglobează
prostata, a cărei mobilitate este crescută.
Diagnostic
Anamneza; examenul obiectiv
Cateterismul uretral :
-s-a efectuat uşor - ruptură incompletă;
-cu dificultate - este posibilă ruptura uretrală ( ! strictura uretrală)
-nu poate fi efectuat - ruptura uretrală este sigură.
Radiografia renală simplă şi radiografia bazinului - leziuni osoase.
Urografia - căile urinare superioare şi vezica urinară, nu precizează sediul şi gravitatea
leziunii.
Uretrografia retrogradă - cu certitudine diagnosticul, riscul infecţiei.
Tratament
Tratamentul stării de şoc - de la locul accidentului.
Tratamentul leziunii uretrale - 3 obiective:
-drenajul urinei prin cistostomie sau sondă uretro-vezicală;
-evacuarea revărsatului uro-hematic prin drenaj latero-vezical hipogastric;
-refacerea continuităţii uretrale.
Posibilităţile terapeutice de refacerea continuităţii uretrale:
-intervenţii chirurgicale deschise, plastice ( uretroplastia)
-intervenţii transuretrale: uretrotomie internă, dilataţii uretrale,
TRAUMATISMELE URETREI ANTERIOARE
Etiopatogenie - frecvent uretra bulbară
direct - lovituri în perineu
căderea pe bară,
cateterismul, dilataţii, corpi străini .
Anatomie patologică
- închise (rupturi, perforaţii);
- deschise (plăgi);
Rupturile - totale - toate tunicile uretrale (mucoasă, spongioasă, fibroasă)
- parţiale: - interne (mucoasa şi spongioasa);
interstiţiale (spongioasa);
externe (fibroasa şi spongioasa).
Perforaţiile : totale şi parţiale.
Tablou clinic -uretroragia; disuria până la retenţie de urină; durerea la nivelul leziunii;
hematomul periuretral (nu depăşeşte cranial diafragma uro-genitală); echimozele
(inghinal, hipogastric, perineal).Diagnosticul - antecedentele traumatice, simptomele
locale, uretrocistografia micţională urografică , uretrocistografia retrogradă  sediul şi
întinderea leziunilor.
Tratament
1-ruptura sau perforaţia + uretroragie uşoară  supraveghere
2-uretroragia este abundentă + retenţie completă de urină sondă uretrală 2
săptămâni + antibiotic. 3-retenţie + nu poate fi sondat  cistostomia +/- tratamentul
chirurgical al leziunii uretrale (uretrorafia, uretroplastia)Complicaţii tardive - strictura
uretrală cicatricială posttraumatică  dilataţii progresive, uretrotomie internă optică sau
uretroplastie.
- tulburările sexuale.

69. TRAUMATISMUL SCROTULUI

Scrot şi conţinut scrotal
-traumatisme închise – contuzia tegumentelor-echimoza, hematomul
contuzii testiculare - hematocelul
explozia testiculară
-traumatisme deschise -plăgi
Diagnosticul anamneza, examenul local, ecografia.
Tratamentul - contuziile simple - repaus, prişniţe, antialgice.
- tratamentul conservator , chirurgical cu maximum de conservatorism.

70. DIAGNOSTICUL CLINIC AL LITIAZEI URINARE (SI DEF)

DEF:
- concretiuni minerale, organice sau mixte de dimensiuni, forme diferite, unice sau
multiple in calea urinară
- 0,1% în populaţia generală
- vârful de incidenţă îl reprezintă segmentul 20-40 de ani, dar boala litiazică nu este rară
în copilărie (încă de la naştere) şi nici la vârstnic.
Cauzele de litiază urinară se pot identifica:
1. sindroame tubulare renale (tubulopatii):
• acidoza tubulară renală de tip l;
• cistinuria.
2. hipercalcemia
• idiopatică;
• hiperparatiroidism primar;
• sarcoidoza;
• imobilizări prelungite (ortopedice, neurologice);
• sindromul lapte - alcaline;
• hipervitaminoza D;
• hipertiroidism;
• sindrom Cushing;
• boli neoplazice.
3. litiaza de acid uric
• idiopatică;
• guta;
• sidroame mieloproliferative;
• tratamente citostatice.
4. enzimopatii
• hiperoxaluria primară;
• xantinuria.
5. litiaze secundare
• hiperoxaluria de primară şi enterică
• infecţii;
• derivaţii urinare;
• obstrucţii de tract urinar;
• medicamente.
Sindroamele de litiază calcică idiopatică reprezintă 70-80% din totalitatea cauzelor de
litiază în ţările industrializate, în timp ce tubulo şi enzimopatiilor le revine o pondere de
numai 1%.
Hiperparatiroidismul primar este cea mai comună cauză de hipercalcemie asociată
litiazei urinare 5% din totalul litiazelor urinare

- calculi calcici:-71% incidenţa globală;

-33% oxalat de calciu;
-5% fosfat de calciu;
-33% mixt (oxalat şi fosfat de calciu).
- calculi necalcici: -29% incidenţa globală;
-20% fosfat amoniaco-magnezian*;
-6% acid uric;
-3% cistina.
- calculi rari: -1% incidenţa globală
uraţi, xantină, proteine, droguri (salicilaţi, acetazolamida etc.)

Diagnostic:
Anamneza curpinde:
Mi durerea cu caracterele ei, simptomele si semnele associate (urina tulbure, hematurica)
APP +/- colici cu eliminare de calculi, +/- interventii chir pt litiaza urinara sau alte
afectiuni obstructive, +/- afectiuni metabolice: crize de guta, imobilizare prelungita dupa
un politraumatism
CVLM, obiceiuri alimentare (deshidratarea, regim alim hiperproteic, hipercalcic)
AHC litiazici in fam, crize de guta, rinichi polichistici
Ex Ob, inspectia lombelor, palparea lombelor si a punctelor ureterale, durerea provocata
prin percutia lombelor (girodano), examenul org genitale ext si int
Examneul general pe aparate si sisteme arata afectiuni litogenetice associate (tofi gutosi,
deformatii ososase)

71. DIAGNOSTICUL PARACLINIC AL LITIAZEI RENALE

Examinarile complementare au rolul de a arata aspectul morfofunctional al aparatului
urinar, existenta si sediiul obstacolului
Radiografia renala simpla – calculi radioopaci, nefrograma, modificari ale scheletului
Urografia: sediul si nr calculilor in caile excretorii, calculi radioopaci, radio transparenti,
-> (mantel symptom = imag lacunara bine delimitate cu un halou de subst opaca in jur)
resunetul litiazei asupra cailor excretorii si parenchimului renal – dilatatii deasupra
obstacolului sau secretia poate lipsi (rinichi mut urografic)
uretero-pielografia retrograde (UPR) in rinichi mut urografic
uretero-pielografia anterograda pe nefrostomie, elimina riscul infectiei
Eco – calculi pielocaliceali 5mm -> imag hiperreflectogena cu con de umbra posterior,
decelarea stazei urinare supraiacenta obstructiei calculoase
Scintigrafia renala si renograma izotopica – intarziere sau lipsa de eliminare a subst
radioactive = staza in sist pielo-ureteral
Naturia litiazei – din sange sau urina, acidul uric, calciu, fosfor, Ph urinar, densitate urina,
uromucoizii, urocultura
cristaluria provocata poate furniza tipul de litiaza
analiza calculului – aspectul macroscopic, compoz chimica,
Dg dif:
durere lombara poate avea cauza regionala
affect abdominale = colica biliara, pancreatita, ulcer, affect peritoneale, utero-anexiale
colica renala de cauza nelitiazica
nefralgia – tumori renale, hidronefroza primitive, TBC

72. FORME CLINICA DE MANIF A LITIAZEI

SUNT: LATENTA, DUREROASA, CU INF URINARA, CU INSUF RENALA
FoRMA LATENTA:
CALCUL MIC, IMOBIL, PRIZONIER INTR-UN CALICE, SAU UN CALCUL MARE
CE MULEAZA CAVITATILE, FIXAT PRIN DIMENSIUNILE LUI
Descoperiti: la bolnavul cu risc: mobilizare calcica, tulb digestive, gutosi, imobilizati,
paraplegici, infectati
Accidental- radigrafie abd, examen urina – albuminurie, piurie, hematurie
Forma manifestata
Nefralgia= durere fixa, localiz in reg lombara, in unghiul costomuscular, surda,
suportabila, dupa eforturi sau fara o cauza aparenta, Giordano present
Colica renala sau ureterala apare brusc, brutal, durere lombara sau in flanc cu iradiere inf
spre org genitale ext (testicol, labii mari), mai rar la baza copasei sau fesa
Semen extraurinare:
generale: paliditate, transpiratii, agitatie, febra
digestive: greturi, varsaturi, meteorism abd
cardio-circulatorii: bradicardie sau puls normal, tensiune arteriala normala
Semne urinare:
semen vezicale: arsuri, polakiurie, tenesme, urina tulbure sau sanghinolenta
hematuria macro sau microscopica dureroasa, provocata, totala, percedata de sindr
dureros
durata durerii e variabila, disparand spontan sau sun tratam, reapare dupa un interval
variabil

73.COMPLICATIILE LITIAZEI RENO-URETERALE

Mecanice obstructive:
hidronefroza calculoasa prin obstr calculoasa a ureter
anuria calculoasa prin obstr acuta pe rinichi uni functional
Complicatii infectioase
caile urinare – pielonefrita acuta
parenchim renal – pionefrita si pionefroza
tesuturi perirenale – abcese, flegmon perinefritic
IRC = distructia progresiva a rinichilor prin obstr si / sau infectie => hemodializa sau
transplant renal

74. TRATAMENTUL MEDICAL AL LITIAZEEI

Complexul de măsuri terapeutice adresate uro-litiazei se va adapta formei anatomo-
clinice a bolii:
A. Tratament conservator (medical).

B. Tratament urologic multimodal (monoterapie sau tratament combinat):

1. neinvaziv - litotriţie extracorporeală cu unde de şoc (E.S.W.L);
2. intervenţional minim invaziv - chirurgie endoscopică N.L.P, U.R.S.A, U.R.S.R.
3. chirurgie clasică, deschisă.

C. Tratament profilactic al recidivei (metafilaxia)

- are drept scop prevenirea formării de noi calculi sau împiedicarea creşterii în
dimensiuni a celor vechi. Acest tratament în principal profilactic trebuie să fie eficace şi
continuu, de unde necesitatea de a explica pacienţilor că prevenirea formării calculilor va
necesita tratament întreaga viaţă.
Medical
-COLICA RENOURETERALĂ - cura de sete
- antialgice , antispastice
- AINS
-COLICA RENALĂ FEBRILA
- antibiotice , dezinfectante urinare

-PROFILAXIA RECIDIVEI
- cura de diureza
- modificarea PH - ului urinar
- solubilizante

reducere aport lichidian

calmare durere – antiinflam nestero = diclofenac, antispastice = papaverina, lizadon,
antialgice = algo, fortral, baralgin
neurolepticele intensifica act analgezica, sunt antivomitive si reduc spasmul musc
netede= clordeiazin / clerdeiazin
infiltr cu novocaina 1% a spahnicului, pediculului renal, a cord spermatic, foarte eficienta
e infiltr intradermica cu novocaina pe traiectul nn abdominogenitali
in cazuri extreme adm opiacee = mialgin, dar intotdeauna associate cu antispastice =
atropine, opiaceele suprima durerea dar mentin si intensifica spasmul musc netede
Anuria calculoasa = urg chir urologica, tratam = inlat obstacol si restab diureza
cateterism ureteral, nefrostomie percutanata, +/- hemodializa apoi rezolvare factor
obstructive – pielolitotomie, ureterolitotomie
Tratam complic infectioase:
Pielonefrita ac – Ab tintit, IRA = dializa
Inlaturare factor obstr (calcul) e obligatory
Pielonefrita cr AB de lunga durata, inlat fact obstr si tratam IRC
Pionefroza – AB masiva, nefrostomia percutana -> nefrectomia
Perinefrita supurata – AB, drenajul lojei renale -> nefrectomie in functie de starea
rinichiului
Masuri generale la toti litiazicii: cura de diureza 1,5-2,5l/zi repartizata uniform pe zi si
nopate va evita precipitarea cristalelor prin diluarea urinilor
Se trateaza infectia urinara cu corectare de Ph, regim igienodietetic si tratament
medicamentos

Tratamentul profilactic al recidivei litiazice (metafilaxia)

are la bază două principii:
-reducerea suprasaturaţii urinare
-creşterea activităţii inhibitorii prin mărirea cantităţii şi potentei inhibitorilor sau
prin scăderea concentraţiei sau potentei promotorilor litogenezei.
se realizează prin:
Tratament nespecific- cura de diureză
- regimul alimentar
- combaterea infecţiei urinare
Tratament specific
Litiaza calcică beneficiază în principal de administrarea de hidroclorotiazide (cresc
absorbţia tubulară a calciului, scăzându-i eliminarea).
Hipercalciuria prin absorbţie intestinală crescută (60% din litiazele oxalo-calcice)
impune dieta restrictivă în calciu (proteine animale, glucide rafinate) şi administrarea de
celulozo-fosfaţi (răşină schimbătoare de ioni) şi ortofosfaţi.
Hipercalciuria renală (10% din litiazele calcice) impune administrarea de
hidroclorotiazide (Nefrix) şi ortofosfaţi, iar hipercalciuria rezorbtivă (5% din litiaza
calcică) tratamentul bolii de bază (hiperparatiroidism, boala Cushing, mielom multiplu,
imobilizări prelungite, sarcoidoza).
Hipercalciuria prin acidoză tubulară renală va fi tratată prin administrarea
preparatelor pe bază de sodiu, potasiu şi bicarbonat, fiind necesar zilnic 90-150 mEq de
baze administraţi ca sodiu-citrat sau bicarbonat (Urocit - K, Bicitra. Poiycitra). Atât
bicarbonaţii, cât şi citraţii de sodiu sau potasiu sunt eficienţi în creşterea concentraţiei
urinare de citraţi. dar avantajul citraţilor constă în producerea unui efect de durată şi
intensitate prelungite comparativ cu bicarbonatul, iar citratul de potasiu este avantajos
prin scăderea pe o perioadă îndelungată a calciuriei (Preminger). Efectul terapeutic major
al terapiei alcaline este datorat excreţiei crescute de citfat şi mai puţin scăderii calciuriei.
Adăugarea ortofosfaţilor neutri poate fi necesară pentru a aduce ), 5-2g de fosfor
elemental.
Litiaza oxalică primară şi hiperoxaluria de ingestie vor fi tratate prin administrare de
vitamina B6 (reduce oxaluria) şi pirofosfaţi, dietă restrictivă în oxalaţi (ciocolată, ceai,
cola, cafea).
Litiaza struvitică beneficiază de chimio şi antibioterapie ţintită, prelungită a infecţiei
urinare, corecţia chirurgicală a anomaliilor anatomice ale căii urinare ce o întreţin şi
acidifiere urinară, administrarea de inhibitori de urează (acid acetohidroxamic,
hidroxiuree).
Litiaza urică necesită restricţia aportului alimentar de proteine animale, alcalinizare
urinară (pH 6,2-6,8) prin administrarea orală de bicarbonat de sodiu, citrat de sodiu şi
potasiu, Uralyt U. în hiperuricemie se va asocia un inhibitor al xantinoxidazei
(Alopurinol- 300 mg/zi).
Litiaza cistinică presupune restricţia dietetică a metioninei (precursorul cistinei),
alcalinizare urinară (pH 7,5) şi administrarea de chelatori de cistină: D-penicilamina
(Cuprenil) 250-500 mg de 4 ori pe zi sau alfa-mercaptopropionilglicina. .
Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (Captopril) conţin o grupare sulfhidril
care permite formarea complexelor Captopril-cisteină cu o solubilitate de circa 200 de ori
mai mare decât a cistinei. Dezavantajul utilizării Captoprilului constă în faptul că doza
utilă poate determina hipertensiune ortostatică.

75. TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL LITIAZEI URINARE

Litiaza caliceala – calculi rau tolerate, infectati, asociati cu litiaza pielica
pielolitotomie cu o pensa speciala
nefrocalicotomie
nefrectomie polara in cazul calicelui dilatat sau litiaza caliceala recidivate
Litiaza pielica – pielolitotomie clasica sau intrasinusala
Litiaza coraliforma :
pielocaliconefrotomie
pielonefrolitotomie
nefrolitotomie unica sau multipla
nefrolitotomie bivalve sau anatrofica longit
in caz de rinichi nefunctional – nefrectomia
Litiaza renala bilat rinichiul mai bun se opereaza primul
Litiaza pielocaliceala si ureterala sup – NLP
Litotritia extracorporeala
ESWL= LITOTRITIA EXTRACORPOREALA
Indicaţiile: calculi renali cu diametrul maxim de 2 cm;
calculi ureterali lombari şi pelvini
Minim invaziv NLP NEFROSCOPUL
Indicatii:
calculilor mari, cu diametru > 3 cm;
calculilor coraliformi;
calculilor cistinici
 calculilor asociind stenoza joncţiunii pieloureterale
eşecul Eswl
PIELO - NEFROLITOTOMIA
Indicaţii:
litiaza coraliformă dispusă preponderent în calice (peste 50% din masa litiazică),
cu sistem cavitar îngust, dendritic;
litiaza renală pe rinichi în ectopie pelvină sau încrucişată
litiaza renală cu rinichi compromis morfo-funcţional (indicaţie de
nefrectomie).

TRATAMENTUL LITIAZEI URETERALE

Tratamentul urologic.
Extracţia endoscopică oarbă - cu sondă Dormia sau Zeiss, se efectuează pentru calculii
mici, neobstructivi, pe ureterul terminal.
Extracţia endoscopică „la vedere“ cu ajutorul ureteroscopului operator, fie direct (sonda
extractoare), fie prin litotriţia endoscopică ultrasonică, balistică sau laser.
În cazul calculului lombar superior extracţia se poate efectua prin ureteroscopia
descendentă în cadrul nefrostomiei percutanate.
Litotriţia extracorporeală este indicată în cazul calculilor de dimensiuni mici şi medii.
Tratamentul chirurgical :
- calculii mari ce nu se pot elimina spontan, iar extracţia endoscopică este periculoasă;
- calculii mai puţin voluminoşi, dar inaccesibili prin poziţie endoscopică „oarbă“ sau cu
semne de intoleranţă clinică sau de suferinţă renală ureterolitotomie lombară, lombo-
iliacă, iliacă, ilio-inghinală sau mediană subperitoneală sau mediană intraperitoneală.

76. LITIAZA VEZICALA

- secundară unui obstacol subvezical = adenom de prostată, cancer de prostată, stricturi
uretrale, scleroza de col vezical, vezica neurogenă.
- mai frecvente : litiaza de struvit (stază + infecţie) şi de acid uric (stază).
Simptomatologia polakiurie, hematurie provocată de efort, dureri hipogastrice; uneori
prin inclavare în col => micţiunea întreruptă.
Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, radiologic şi ecografic.
Tratament
- Litotriţia endoscopică pentru calculii mici sau medii;
- Cistolitotomia pentru calculii voluminoşi.
- Deblocarea colului vezical sau uretrei prin: TUR-P, adenomectomie deschisă,
uretrotomie,etc.

77. TUMORA DE PARENCHIM RENAL GRAWITZ DIAGNOSTIC CLINIC

TUMORILE MALIGNE ALE ADULTULUI
- 90% din toate tumorile renale;
- 97% din tumorile rinichiului adult sunt tumori Grawitz = adenocarcinom, hipernefrom,
cancerul cu celule clare, nefroepiteliom,
- se dezvoltă din epiteliul tubilor renali.
Etiopatogenie şi epidemiologie
-incidenţa la albi este mai mare comparativ cu negrii
-după 50 de ani - sexul masculin
-nu au fost evidenţiaţi factori favorizanţi specifici.
Anatomie patologică
Microscopic - celule epiteliale cu citoplasmă clară
Macroscopic - 3 forme: Forma nodulară, Forma infiltrativă sau diseminată,
Forma ulcerativă
Căile de propagare
-Locală.
-Invadarea venoasă - cea mai frecventă,
-Invadarea pe cale limfatică - ganglionii hilului renal, periaortocavi , supradiafragmatici
până în regiunea supraclaviculară stângă (Troisier).
-Calea canaliculară - invadarea calicelor şi bazinetului, propagarea de-a lungul
ureterului este rară.
Metastazarea viscerală se face pe cale venoasă şi limfatică metastazele sunt frecvente
(80%) şi independente de mărimea tumorii şi stadiul evolutiv  plămânul, ovarele,
creierul, glandele suprarenale, rinichiul controlateral, pielea şi, mai rar tiroida, faringele,
vaginul, penisul şi orbita (semnul Hutchinson: exoftalmie + tumoră retroorbitară).-
metastazele respectă structura primară a tumorii, sunt solitare, evoluează lent şi pot fi
extirpate chirurgical.
Simptomatologie şi forme clinice
- triada clasică: hematurie, durere, tumoră renală.
- sindromul paraneoplazic

1.Forma clasică urologică. - triada clasică 2/3 din bolnavi

Hematuria - alarmează bolnavul
- când este invadat sistemul pielo-caliceal sau la comprimarea vaselor din pelvisul renal.
-caracteristici : este totală, spontană, capricioasă, nedureroasă, variabilă ca intensitate şi
durată, uneori episod unic.
- tratamentul simptomatic este contraindicat până la stabilirea cauzei.
Durerea lombară - jenă lombară, apare tardiv când invazia este evidentă.
- caracter de colică - sângerările mari, cu cheaguri obstructive
! hematuria precede colica.
Tumora palpabilă în flanc
- tumorile de pol superior se palpează când sunt mari, cele de pol inferior sunt palpabile
precoce.
- tumora palpabilă = stadiu avansat al bolii.
- contur net în afară şi în jos şi este greu delimitabilă medial şi în sus, suprafaţa este
netedă sau neregulată, consistenţa este remitentă sau inegală cu zone dure şi moi, iar
manevra este dureroasă, mobilitatea tumorii la palpare şi în inspir este importantă pentru
aprecierea gradului de extensie.
Varicocelul simptomatic - prin compresiunea tumorală sau tromboza venei renale sau a
venei cave inferioare.
pe stânga = recent, nu dispare în clinostatism
pe dreapta (patognomonic).
2. Formele cu debut prin semne metastatice au o frecvenţă de 7,5%. Metastazele pot fi:
- pulmonare, manifestate prin hemoptizie;
- osoase - fracturi patologice, în special ale oaselor lungi: femur, claviculă,
humerus;
- la nivelul corpilor cavernoşi - priapism;
- cerebrale, medulare, etc.
- în rinichiul opus.
3. Formele cu manifestări non-urologice - 22% din cazuri
- manifestări: toxice, endocrine, accidente embolice şi descoperiri întâmplătoare.
Manifestări toxice:
-febra persistentă, nu cedează la antipiretice şi poate dispare după nefrectomie,
cauzată de toxine tumorale, conferă gravitate prognosticului şi este întâlnită ca unic
simptom în 2% din cazuri.
-tulburări dispeptice: greţuri, vărsături, constipaţie sau diaree, inapetenţă.
-hepatosplenomegalia - toxina circulantă (dispare după nefrectomie).
-tulburări neuro-musculare: astenie, fatigabilitate, cefalee persistentă.
Tulburări endocrine:
-hipertensiunea arterială (10% din cazuri) - substanţă vasopresoare de tipul reninei
secretată prin incitarea tumorală a rinichiului, sau datorită fistulelor arterio-venoase din
tumoră.
-poliglobulia (2%) este determinată de secreţia de eritropoietină prin stimulare tumorală.
hipercalcemia - prin pseudo-hiperparatiroidism.
Accidente embolice: - invadarea rapidă şi frecventă a venei renale şi cave inferioare
embolii mai mici sau mai mari, mortale.
Descoperirea întâmplătoare.
-formele silenţioase sau latente - descoperite întâmplător cu ocazia investigaţiilor
efectuate pentru alte afecţiuni: hipertensiune arterială, albuminurie, obstrucţii ale
aparatului urinar, litiaza urinară.
tumori renale mascate de litiaza obstructivă -rar
rolul ecografiei , tomografiei computerizată , rezonanţei magnetice nucleare

Diagnostic clinic 1. Anamneza

2. Examenul clinic: hematurie, durere lombară, tumora lombară,
varicocelul apărut recent şi creştere rapidă.

78. TUMORA DE PARENCHIM RENAL GRAWITZ DG PARACLINIC

1.Ecografia renală - diferenţiază tumorile solide de cele lichide;
masa tumorală o zonă transonică = posibilă necroză intratumorală.
trombii venoşi reno-cavali.
2.Radiografia renală simplă - modificările de mărime şi contur ale rinichiului, metastaze
în oasele bazinului, femur, coloana vertebrală. radiografia pulmonară poate depista
metastaze pulmonare.3.Urografia. - mut urografic : tumoră voluminoasă cu invadarea
venei renale, obstrucţie ureterală prin cheaguri .
Modificări urografice în tumori renale:
- modificări renale: rinichi mare, coborât, deviat, boselat.
- modificări caliceale: calice alungite, turtite, subţiate, neregulate, amputate, rigide,
lacunare, deplasate, dezorientate. - modificări de bazinet şi ureter: bazinet lacunar sau
comprimat parţial sau total, ureterul poate fi deformat în „baionetă“ sau deplasat medial
(în tumora de pol inferior). ! dezvoltarea periferică, pediculată pe suprafaţa rinichiului,
nu determină uneori modificări urografice.4.Arteriografia renală -în timpul arterial =>
hipervascularizaţia zonei afectate, cu vase tumorale şi peritumorale deplasate, sinuoase şi
alungite de calibru neregulat şi dispoziţie haotică; anevrisme arterio-venoase care
determină o întoarcere venoasă precoce.-în timpul nefrografic aria neoplazică apare ca o
plajă mai densă, neomogenă, cu limite destul de precise, dar neregulate.
5.Uretero-pielografia retrogradă (UPR) - în rinichiul mut urografic
6.Explorările flebografice
- cavografia globală sau selectivă prin cateterism Seldinger;
- flebografia venei spermatice stângi pentru cancerul renal stâng.
Apar patru aspecte de flebografii:
1. venele tumorale sinuoase şi anarhice;
2. amputaţia vasculară în zona invadată;
3. dezvoltarea unei circulaţii venoase peritumorale;
4. tardiv: invadarea venei renale sau a venei cave, tradusă prin lacuna heterogenă.
7.Venografia sau arteriografia renală farmacodinamică
- administrarea de substanţe venoconstrictive nu are efect asupra vaselor de neoformaţie,
astfel că în tumorile benigne se reduce opacifierea, pe când în tumorile maligne
vizualizarea lor persistă (testul Adams la angiotensină).
8.Scintigrafia renală are valoare diagnostică pentru tumoră (chist sau neoplazie), dar nu
şi asupra etiologiei.
-cancerul renal realizează o imagine lacunară, aspect ce nu se poate diferenţia de chistul
renal.
9.Tomografia computerizată - diferenţiază tumorile lichidiene de cele solide, permite
identificarea cu mai multă exactitate a densităţii ţesuturilor, ganglionii limfatici de peste 1
cm şi trombul venos. pentru precizarea diagnosticului şi stadializarea preoperatorie,
supravegherea postoperatorie şi depistarea recidivelor în loja renală restantă după
nefrectomie
Diagnostic diferenţial
Se face cu afecţiunile care determină durere şi/sau hematurie: hidronefroza, rinichi
polichistic, chistul renal, tuberculoza renală hipertrofică, pielonefrita
xantogranulomatoasă.

79. TUMORA DE PARENCHIM RENAL GRAWITZ TRATAMENT

Tratament 1.Tratamentul chirurgical
2.Tratament complementar
Tratamentul chirurgical
nefrectomia totală lărgită.
nefrectomie parţială
excizie tumorală
Calea de abord este adaptată stadiului şi localizării tumorii: în tumorile de pol inferior se
practică nefrectomie prin incizie pararectală prelungită subcostal de partea respectivă, iar
în tumorile voluminoase de pol renal superior se practică toraco-freno-laparotomia.
- se practică ligatura primitivă a pedicolului renal, pentru a preîntâmpina diseminarea în
timpul operaţiei;
- se îndepărtează în bloc rinichiul tumoral, grăsimea perirenală, invadările regionale
accesibile (diafragm, peritoneu, suprarenala, splina, coada pancreasului, colon),
adenopatiile peripediculare, trombul venei cave.
Cu scop paleativ de a reduce hematuria, în cazul hematuriilor abundente date de
tumori inoperabile  embolizarea arterei renale respective .
Contraindicaţiile tratamentului chirurgical sunt:
-absenţa sau starea funcţională precară a rinichiului controlateral (chirurgia
extracorporeală a rinichiului cu autotransplantarea sa ulterioară = „bench surgery“,
permite rezolvarea cancerului renal şi pe rinichi unic.)
-prezenţa metastazelor multiple;
-starea generală alterată şi vârsta înaintată (contraindicaţii relative).
Tratament comlementar.
Cancerul renal este rezistent la chimioterapie
Imunoterapia Interferon Alfa, IL2, Trovax
Inhibitori ai angiogenezei SUNITINIB (in studii)

80. TUMORA DE UROTELIU INAL DIAGNOSTIC

Etiopatogenie
-reprezintă 7,5% din tumorile aparatului urinar
-de două ori mai frecvente la bărbaţi decât la femei;
-2/3 din cazuri apar după vârsta de 50 ani - scădere a vârstei la care apar tumorile
uroteliale;- excepţionale la copil şi extrem de rare bilateral.
- rolul carcinogenetic al unor substanţe chimice - aminele aromatice folosite la
fabricarea coloranţilor, denumite şi aminotumori; - nitraţii; - hipervitaminoza B6; -
imunitatea redusă; - fumatul, etc.
Anatomie patologică
Tumorile uroteliale sunt primitive şi secundare.
Tumorile primitive Macroscopic se prezintă sub 3 forme:
1.pediculate (papilom unic sau multiplu);
2.sesile, cu bază de implantare mai largă.
 ambele au dezvoltare strictă din epiteliu, cu bază simplă de implantare, moale, şi
dezvoltare exofitică, plutesc în lumenul căilor excretorii sau produc clapetă.
3.tumori infiltrative - ulcerate şi burjonate, cu bază largă de implantare, cartonată, cu
tendinţa de invadare în profunzime.

Microscopic au două forme:

-tumori papilare cu celule tranziţionale:
-tipice benigne (ax fibrovascular acoperit cu epiteliu normal);
 -atipice (caracter de malignitate prin straturi multiple celulare, cu zone
celulare atipice şi mai ales prin monstruozităţi nucleare, mitoze atipice, prelungite în
profunzime, depăşind membrana bazală.-tumori nepapilare sau epitelioame
pavimentoase cu globi cornoşi, ( cancerul epidermoid, epiteliomul pavimentos
spinocelular şi de adenocarcinom.)
Evoluţie anatomică. - extinderea în înălţime şi în profunzime şi lărgime, invadând
peretele căii excretorii, apoi ţesuturile şi organele învecinate.
Caracteristicile evolutive:
- grefele uretero-vezicale - în sensul curentului urinar, sunt unice sau multiple, succesive
sau simultane; în vezică se localizează la nivelul meatului ureteral
-recidivele locale - sunt frecvente metastazele osoase sau viscerale, cu prognostic
sumbru.

Tumorile secundare pot fi:

- tumori secundare caliceale şi bazinetale prin invadarea unui carcinom Grawitz sau
tumori Wilms;
- tumori secundare ale ureterului prin invadarea unei tumori maligne a organelor
învecinate: colon, organe genitale, etc. sau prin metastazare de la distanţă.
Obstrucţia ureterală produsă de tumorile maligne primare sau secundare
=> uretero-hidronefroza , pionefroză, anurie - rinichiului unic

Tablou clinic
1.Hematuria totală
- prezentă în 90% din cazuri.
-hematurie în desfăşurare sau hematurie anamnestică
-caracteristicile hematuriei tumorale
-poate fi însoţită de colici  obstrucţia ureterală tumorală sau cheaguri
-este mai mare la carcinoamele papilare faţă de cele infiltrative => diagnostic tardiv.
2.Durerea - caracter colicativ sau de jenă lombară.
3.Infecţia urinară - secundară stazei =>pielonefrita , pionefroza.

Examenul fizic-semne puţine şi tardive:

a. Tumora de flanc se descoperă mai rar din următoarele cauze:
- masa tumorală creşte endocavitar mult timp şi nu măreşte rinichiul;
- prinderea atmosferei perirenale este mai tardivă;
prinderea rapidă a peretelui subţire pielo-ureteral dirijează de la început extensia tumorală
spre pediculul renal şi ganglionii peri-pediculari şi aortocavi.
b. Rinichiul devine palpabil = hidronefroză ( obstrucţia joncţiunii pielo-ureterale sau a
ureterului.)

Diagnostic 1. Simptomatologia
2. Examenul obiectiv
3. Examinările paraclinice
În perioada hematurică se practică:
a. Urografia de urgenţă - sediul obstacolului tumoral şi răsunetul asupra aparatului
urinar stenoza care antrenează dilataţia conductului suprajacentlacună în substanţa de
contrast (semnul Bergmann)  diagnosticul diferenţial cu litiaza radiotransparentă
( mantel simptomul)
b. Cistoscopia de urgenţă prin care se scurge sânge
- orificiul ureteral prin care prolabează tumora din ureter
tumoră vezicală care sângerează
În perioada dintre hematurii se efectuează:
a.Citologia urinară - este pozitivă în peste 43% din cazuri.
-negativitatea nu exclude diagnosticul  se efectuează cateterism ureteral cu sonda
ureterală tip „brush” .
b. Radiografia renală simplă poate evidenţia un calcul radioopac, prezenţa acestuia nu
exclude existenţa unei tumori.
c. Urografia este investigaţia primordială, evidenţiind elemente caracteristice.
d. Uretero-pielografia retrogradă (UPR) - urogafia nu aduce elemente de certitudine
sau în cazul rinichiului „mut“.
semnul sângerării provocate de traumatizarea cu sonda a tumorii
semnul sângerării întrerupte - după depăşirea tumorii urina este limpede.
e. Pielo-ureterografia descendentă (PUD) prin puncţia percutanată a bazinetului
f. Ureteroscopia - vizualizarea tumorii + biopsia ţintită.
- rezecţia endoscopică.
g. Ecografia şi tomodensimetria - elemente de diagnostic
Diagnostic diferenţial
- imagine lacunară în căile excretorii:
-cancerul renal cu invadare pielo-caliceală;
-stenozele ureterale netumorale (sunt puţin sângerânde);
-ureterita chistică se poate confunda cu papilomatoza multiplă, dar se diferenţiază prin
lipsa hematuriei, prezenţa infecţiei şi bilateralitatea leziunilor;
- litiaza urinară.

81. TUMORA DE UROTELIU INALT TRATAMENT

Tratament
1.Chirurgical - nefroureterectomia totală = extirparea rinichiului, ureterului şi a unui
coleret vezical perimeatic .
rezecţia tumorii , ureterectomie segmentară
2. Radioterapia după nefro-ureterectomie, în prezenţa metastazelor ganglionare sau
recidivelor inoperabile (5000 R).
3. Chimioterapia cu: Cisplatin, Mitomicina C, Adriamicină.
Prognosticul - depinde de stadiul ( TNM ) şi gradul de malignitate a tumorii (G)
- în general este sever

82. TUMORA VEZICALA: DIAGNOSTIC CLINIC

-frecvenţă -1,5-2% din totalul tumorilor (pe poziţia a doua după cancerul de prostată)
-de 4 ori mai frecvente la bărbat decât la femeie
-după vârsta de 50 de ani.
-sunt benigne şi maligne, primitive şi secundare.
-95% sunt de origine epitelială şi 5% mezenchimală.
-tumorile secundare (1%) sunt date fie de infiltraţia vezicii de la tumorile vecine (uter,
anexe, prostată, colon), sau metastazare de la distanţă (stomac, piele, plămân, glanda
mamară).
Etiopatogenia
-rolul anilinei  orto-fenolul.- produce cancerul vezical cu o frecvenţă de 30 de ori mai
mare decât alte substanţe chimice.
-fumatul este incriminat în cancerogeneză prin metaboliţi triptofanici.
-iritaţiile cronice ale mucoasei vezicale în procesele inflamatorii, leucoplazia,
malacoplazia
Anatomie patologică
- 75% din cazuri în zona trigonală, în 10% pe domul vezical şi în 15% pe pereţii vezicii.
Macroscopic : pediculate, sesile şi infiltrative.
1.Tumorile pediculate - unice sau multiple, cu franjuri fine, scurte sau lungi, flotând în
mediul vezical; au implantare parietală printr-un pedicol subţire şi sunt înconjurate de
mucoasa vezicală normală.
- maladia viloasă vezicală.
2.Tumorile sesile - dezvoltare exofitică, mărimi diferite, bază largă de implantare.
3.Tumorile infiltrative - tumori vegetante sau infiltrativ-ulcerative, larg implantate în
peretele vezical, mucoasa din jurul tumorii fiind edemaţiată şi aglutinată spre baza
tumorii.
Microscopic - carcinoame tranziţionale.
- formă mai rară de tumoră epitelială este carcinomul epidermoid (cu malignitate mare).
- tumorile mezenchimale (neepiteliale) sunt rare  benigne : fibrom, miom, osteom, 
maligne : sarcom, reticuloendoteliom şi limfosarcom.
Evoluţia anatomică a tumorilor vezicale se realizează local, regional şi la distanţă.
Local: se realizează în suprafaţă, cuprinzând zone tot mai mari din vezică, ureterele sau
colul vezical, sau în profunzime, infiltrând peretele vezical.
Regional: cuprinde prin contiguitate sau pe cale limfatică organele vecine: prostată, rect,
vagin, etc.
La distanţă apar metastaze în plămâni, schelet, ficat.
Clasificarea tumorilor
Tumorile vezicale se clasifică după sistemul TNM :
T = tumoră T x ; T0; T 1; T 2; T 3; T 4
N = ganglioni N x; N 0; N 1; N 2; N 3;
M = metastaze Mx; M 0; M 1
G = grad de diferentiere G1: G2; G3
Elementul T - clinic prin palpare bimanuală , cistoscopic, urografic
Ganglionii N - ecografic, prin limfografie, prin tomografie computerizată, RMN şi
chirurgical (limfadenectomie de stadializare).

Metastazele M - radiografii, scintigrafii, ecografie, tomografie computerizată şi RMN.

Simptomatologia.
1.Hematuria - semn frecvent (60-80%) , alarmează bolnavul, trebuie investigată,
-tumorile pediculate – infiltrative
-microscopică sau macroscopică ; totală , terminală
-caracterele hemoragiei terminale, este capricioasă, variabilă, spontană, izolată.
2.Piuria - mai frecvent în tumorile infiltrative.
-infecţia asociată
3.Polakiuria - în formele infiltrative prin reducerea capacităţii vezicale
4.Disuria - în formele ce infiltrează colul vezical, tumorile pediculate ce plonjează în
colul vezical
5.Durerea pelvină - absentă în stadiile incipiente, prezentă în stadiile avansate.
6.Durerea lombară - obstrucţia ureterală terminală producând stază şi dilataţia
sistemului excretor; UHN uni- sau bilaterală.
7.Cistita tumorală - în stadiile avansate ale tumorilor, prin invadarea detrusorului,
supuraţia tumorii, reducerea capacităţii vezicale şi infiltraţie neoplazică perivezicală.
- polakiurie, piurie, dureri la micţiune, semne de impregnare neoplazică.

Diagnostic pozitiv şi de stadiere

Examenul obiectiv local: inspecţia, palparea hipogastrului, palparea bimanuală sub
anestezie (rectală sau vaginală), examenul lombelor.
- prezenţa semnelor fizice relevă un stadiu avansat al bolii.
- tumorile papilare nu se palpează.

83. TUMORA VEZICALA DIAGNOSTIC PARACLINIC

Investigaţiile de laborator - probele hematologice, probele funcţionale renale , citologia
urinară (pentru celulele maligne).
Examinările paraclinice.
1.Ecografia - diagnostic pozitiv şi nu de stadializare
răsunetul asupra aparatului urinar superior.
2.Urografia cu clişeu cistografic - imagine lacunară, rigiditate parietală
-uretero-hidronefroza uni- sau bilaterală, rinichiul „mut“ urografic
3.Policistografia (Temeliescu)
-evidenţiază rigiditate parietală prin lipsa de expansiune normală a zonei afectate de
procesul infiltrativ tumoral.
4.Tomografia computerizată -stadiere
5.Cistoscopia - diagnosticul tumorilor vezicale.
- prezenţa tumorii, localizarea acesteia, descrierea tumorii, raporturile cu orificiile
ureterale sau colul vezical, rezecţia bioptică permite stadializarea şi precizarea gradului
de diferenţiere a tumorii.
PDD acid alfa aminolevulinic

84.TUMORA VEZICALA TRATAMENT

Tratament
- chirurgical: electrorezecţia transvezicală, cistectomia parţială sau totală;
 - endoscopic: rezecţia endoscopică;
- medical: hormonoterapie, imunoterapie, citostatice.
- radioterapie.
Tratamenul medical
-Citostaticele
-Instilaţii endovezicale - Thiotepa (Girostan), Mitomicină C, Adriamicină,
Farmarubicină. -numai în tumorile superficiale
-după rezecţia transvezicală sau endoscopică a tumorii
-prevenirea recidivelor, în cele profunde fiind ineficiente.
Administrarea în perfuzie - Cispatin, Methotrexat, Adriamicină.
- medicaţie adjuvantă tratamentului chirurgical; scop paleativ
Imunoterapia locală - Nespecifică - BCG, Interferon, interleukina 2.
- Specifică - cu anticorpi monoclonali.
Radioterapia - cobaltoterapia şi betatronul (cu eficienţă mai mare în tumorile
neinfiltrante).
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este tratamentul de elecţie al tumorilor vezicale.
Calea de abord:
-Endo vezicală. TUR – V, laser se indică tot în tumorile superficiale
fotochimioterapia
Chirurgia deschisă - stadiile avansate.
-electrorezecţia şi electrocoagularea transvezicală a tumorilor,
-cistectomia parţială , cistectomia radicală + derivaţia urinară: ureterostomia cutanată
directă ori prin conduct ileal sau colic, sau implantarea uretero-colică; neovezica de
substituţie

Metodele paleative : röntgenterapia, citostaticele, electrorezecţia cu scop hemostatic sau

de mărire a capacităţii vezicale, derivaţiile urinare (nefrostomia percutanată ).
Pentru oprirea hemoragiilor mari se recurge la:
- ligatura arterelor hipogastrice;
- folosirea de sonde hemostatice cu capacitate mare, ce permit tamponarea vezicală;
- formolizarea vezicii urinare.
Prognosticul - dependent de stadiul tumorile vezicale, de gradul de malignitate -
depistarea cât mai incipientă  necesitatea investigaţiilor la orice hematurie .

85/86 HBP/ADENOM DE PROSTATA DIAGNOSTIC CLINIC

-cea mai frecventă tumoră benignă a bărbatului - apare după 50 ani
-adenomul de prostată = adenom periuretral = hipertrofia benignă a prostatei (HBP)
-se dezvoltată din glandele periuretrale situate sub mucoasă, supramontanal, prespermatic
şi intrasfincterian
-prostata cranială răspunde prin hipertrofie la stimuli estrogeni => adenomul de prostată;
-prostata caudală sub dependenţă hormonală androgenică, se atrofiază sub
estrogenoterapie => cancerul de prostată.
Anatomie patologică
Macroscopic - trunchi de con cu baza spre vezică şi vârful în jos, străbătut de uretră.
- doi lobi laterali egali +/- al treilea lob (lobul median).
- capsulă fibroasă sau fibromusculară,
- greutatea variabilă - de la 40-50 g  peste 300 g. (prostata normală are dimensiunile
3/3/3 cm şi greutatea de 20-30 g
Microscopic – adenom, miom, fibrom, sau combinaţia adenomioleiofibrom.
Etiologie
- teoria hormonală şi teoria stromală
- dismetabolismul hormonilor androgeni pe fondul dezechilibrului androgeno-estrogenic
al climacteriului masculin.
Fiziopatologie
-creşterea în dimensiuni a adenomului - modificarea colului şi poziţia trigonului şi
orificiilor ureterale, antrenând tulburări ale drenajului urinar la nivelul orificiilor ureterale
şi la nivelul colului vezical ( disectazia de col vezical)  obstrucţia cervico-prostatică -
hipertrofia detrusorului (faza compensată)  dilatarea peretelui şi subţierea lui (faza
decompensată)= retenţia cronică incompletă de urină (reziduul vezical)
creşterea rezidului peste 300 ml (deci peste capacitatea fiziologică a vezicii urinare) 
retenţiei cronice incomplete de urină, cu distensie vezicală.
complicaţiilor evolutive - diverticuli vezicali, reflux vezico-ureteral, infecţii, litiază
vezicală, retenţia cronică completă de urină
modificări ale aparatului urinar superior = uretero-hidronefroză + atrofia parenchimului
renal => insuficienţa renală cronică
modificările morfopatologice ale aparatului urinar determinate de adenomul de prostată
sunt:
1. Uretra supramontanală se alungeşte, se încurbează şi se turteşte transversal (uretră în
formă de iatagan)
2. Colul vezical - fantă sagitală când sunt doi lobi laterali, şi „în Y“ în prezenţa lobului
median.
3. Trigonul vezical este ridicat - fosa retrotrigonală.
4. Vezica - celule şi coloane , pseudo-diverticuli
5. Ureterele terminale :
- comprimarea ureterelor terminale-intramurale prin hipertrofia detrusorului (iniţial);
- eliminarea ureterală dificilă din cauza hiperpresiunii endovezicale;
- insuficienţa meatelor ureterale, care devin beante şi cu apariţia refluxului;
- uretere în „cârlig de undiţă“ (ridicarea trigonului determină ascensiunea segmentului
terminal al ureterelor, care se angulează la locul încrucişării cu canalele deferente).

Diagnostic ( Consiliul Natrional al Prostatei )

Obiective
– prezenta HBP drept cauza a prostatismului
-excluderea ADK-P
-gradul obstrucţiei
-mărimea RV postmicţional
-gradul de afectare a aparatului urinar superior
-volumul prostatei  decizia terapeutică
Anamneza – IPSS ( 7  5 = 35 ) – 0 – 7 – prostatism incipient
- 7 – 18 - prostatism moderat
- > 18 - prostatism sever
- indice de calitatea vieţii ( L ) : 1 - 6
2. Examen obiectiv
3. Investigaţii de laborator
4. Explorări paraclinice

Examenul clinic
- examinarea actului micţional + aspectului macroscopic al urinii
- palparea hipogastrului  globului vezical.
- tuşeul rectal combinat cu palparea hipogastrului - globul vezical , mărimea, forma,
consistenţa, sensibilitatea prostatei
Simptomatologie
1. Faza de debut. - polakiurie nocturnă în a doua jumătate a nopţii, disurie
moderată, diminuarea jetului urinar = LUTS
2. Faza de retenţie cronică incompletă de urină, fără distensie – rezidul vezical
nu depăşeşte capacitatea fizologică a vezicii (300 ml.)  palparea bimanuală, ecografia ,
urografia, sondajul vezical.
se adaugă polakiuria diurnă
semnele clinice ale intoxicaţiei uremice: astenie, inapetenţă, cefalee, ameţeli - creşte
ureea , creatinina serică

3. În faza de retenţie cronică incompletă de urină cu distensie reziduul vezical

depăşeşte 300 ml.
-polakiuria şi disuria se accentuează noaptea şi ziua
-falsă incontinenţă,
-inspecţia , palparea hipogastrului si palparea bimanuală - globul vezical
-paloare tegumentară, sete, inapetenţă, apatie, somnolenţă, greţuri, limbă uscată.
-ureea serică creşte peste 1 g/1000 ml.

87. HBP DG PARACLINIC

Examenul paraclinic
1.Ecografia : suprapubiană, transrectală şi transuretrală.
-diagnosticul pozitiv (dimensiunile , volumul adenomului= D1D2D3/ 2)
-diagnosticul complicaţiilor - reziduul vezical , hidronefroza, calculilor vezicali,
prostatici, diverticulii vezicali
2. RRVS+UIV - litiaza radioopacă
-amprentă prostatică = imagine lacunară intravezicală, la baza vezicii urinare, regulată,
uneori bilobată,
- vezica de luptă , litiază vezicală, diverticuli vezicali.
- deformarea „în cârlig de undiţă“ a ureterelor terminale
- modificările morfo-funcţionale secundare ale aparatului urinar superior
( întârzierea secreţiei şi dilataţia pielo-caliceală)
3.Cisto-ureterografia micţională - uretră „în iatagan“, clişeul postmicţional - rezidu
vezical.
4.Uretrografia retrogradă şi uretrocistoscopia
Investigaţii de laborator
- probele funcţionale renale: uree, creatinină, ionograma serică, clearance-uri;
- examen de urină, densitate, sediment;
- urocultură;
PSA
probe de evaluare a statusului biologic
Explorări urodinamice
Cistomanometria - studii presiune - flux
- aparatura specială
Uroflowmetria ( Q max, Q mediu )
micţiograma normală: timp micţional 40-50 secunde; flux urinar maxim > 15 ml/s ; flux
urinar mediu 12 ml/s.,curba specifică a adenomului
Diagnostic diferenţial
a. Prostată mărită de volum:
- cancerul de prostată
- abcesul cronic al prostatei
- prostatită cronică forma hipertrofică ;
- prostatoza
b. Prostată de volum normal
- strictură uretrală;
- scleroză de col vezical;
- vezica neurogenă;
- lob median prostatic.
c. Prezenţa unuia sau mai multor noduli prostatici:
-cancerul de prostată,
-tuberculoza prostatică,
-prostatita nodulară ,
-litiaza prostatică ,
Evoluţie - lentă, progresivă complicaţii

88. HBP TRATAMENT MEDICAL

Tratament medical
-alfa - blocante ( OMNIC , CARDURA, XATRAL )
-inhibitori de alfa –5 reductaza ( PROSCAR, AVODART )
-fitoterapia ( Prostamol, Serenoa, Cucurbita, Pygeum etc. )

89. HBP TRATAMENT CHIRURGICAL

Tratament chirurgical
Indicatii – HBP obstructiv
Optiuni -adenomectomia transvezicală, TUR-P, ITUP
Tratamentul complicatiilor HBP, Complicaţiile postoperatorii imediate:
-hemoragia;
-infecţia , şocul toxico-septic;
-complicaţiile trombo-embolice
-fistulele prostato-rectale postoperatorii
-incontinenţa de urină postoperatorie
Tratamentul minim invaziv
- ultrasunet
- microunde
- laser

90. CANCERUL PROSTATEI DIAGNOSTIC CLINIC

- a patra leziune malignă la bărbaţi, după cancerul pulmonar, de colon şi de rect.
- cea mai frecventă neoplazie a bărbatului în decada a 7-a şi a 8-a
Etiologie
-nu se cunosc cu certitudine cauzele
-la baza afecţiunii se află un dezechilibru hormonal
-creşterea tumorii este evidentă la administrarea de androgeni, iar estrogenii determină
scăderea şi represarea procesului proliferativ.
Anatomie patologică
- se dezvoltă din prostata periferică.
Macroscopic, tumora şi metastazele se prezintă ca mici focare de culoare alb-gălbuie, cu
aspect infiltrativ şi consistenţă dură
-3 forme:
1.nodulară (întâlnită cel mai des),
2.infiltrativă difuză şi
3.geodică.
Extensia cancerului de prostată este locală, regională şi prin metastazare la distanţă.
Stadializarea cancerului de prostată se face în sistemul TNM (T1,T2,T3,T4)
Gradul de diferenţiere celulară reprezintă elementul de bază al clasificării histologice
UICC, după care cancerele prostatice pot fi:
G1 - bine diferenţiate;
G2 - mediu diferenţiate;
G3 - slab diferenţiate;
G4 - anaplazice.
Clasificarea cancerului de prostată :
- adenocarcinoame;
- carcinoame simple;
- carcinoame keratinizate.
sarcoamele prostatice - sunt rare
-extensia locală a cancerului prostatic se face centrifug, invadând progresiv parenchimul
prostatic, capsula, veziculele seminale, colul, trigonul vezical şi ureterele.
-aponevroza Denonvillers = o barieră în calea invadării rectului, .
-invadarea neoplazică extracapsulară  carcinomatoza prostato-pelvină ( masă tumorală
dură, fixă, aderentă la pereţii osoşi ai bazinului.)
-calea de metastazare este cea limfatică  ganglionii obturatori, hipogastrici şi iliaci, apoi
aorto-lombari, mediastinali sau supraclaviculari.
-metastazarea pe cale venoasă se face prin legături venoase directe - plexul Batson - în
coloana vertebrală, osul iliac, capul femural .
-obstruarea vaselor limfatice şi a venelor pelvine  edeme ale organelor genitale externe
şi membrelor inferioare
-metastazele osoase - osteocondensante.
-metastazarea hematogenă - hepatice şi pulmonare.
Microscopic - adenocarcinom dezvoltat din epiteliul glandular al acinilor prostatici
Tablou clinic
-manifestările clinice – proteiforme
-o lungă perioadă de latenţă clinică
-sindrom paraneoplazic, sindrom uremic , stări de anemie
-simptome şi semne consecutive dezvoltării locale a tumorii care determină obstacol
cervico-prostatic
Simptomele urinare, - disurie , polakiurie.
-retenţia acută de - rară
-retenţia incompletă de urină  falsa incontinenţă de urină.
Simptomele şi semnele de extensie tumorală
Hematuria - prin invadarea uretrei şi/sau vezicii urinare
inţială sau terminală
intensitatea mai mică decât în adenom
Durerea - jenă, înţepătură, senzaţie de corp străin, arsuri sau durere francă localizată în
perineu, în rect şi iradiată în penis sau hipogastru.
infiltraţia neoplazică perineurală şi a capsulei
durerea din metastazele osoase este intensă, rebelă, exacerbată de mişcări, şi nu cedează
la repaus, este rezistentă la tratamentul antialgic caracterul sciatalgiilor sau al unei
dislocări discale.
durerea lombară  distensia vezicală sau comprimarea ureterală cu uretero-hidronefroză
secundară.
Semne generale: astenie, slăbire până la caşexie, anemie, dureri musculare, articulare,
etc

Diagnostic:
tuseu rectal care sugereaza dg de cancer de prostate
nodul prostatic du runic, multiplu, de dimensiuni mici sau mijlocii poate cuprinde un lob
prostatic in intregime
prostate marita si indurate in totalitate – duritatea si neregularitatea glandei cu limite si
mobilitate inca pastrate fata de structurile vecine
carcinomatoza prostato-pelvina – masa tumorala dura care cuprinde tot pelvisul, aderenta
la peretii ososi, imobila, neregulata, dureroasa la atingere sau total indolora
globul vezical, rinichi mare, adenopatie inghinala, metastaze evidentiate clinic: penis,
piele
91. CANCERUL PROSTATEI DIAGNOSTIC PARACLINIC
Investigaţii de laborator
PSA - marker tumoral în măsură să deceleze cancerul prostatic în stadiu precoce.
Fosfataza acidă prostatică
Examenul radiologic
-Radiografia pulmonară şi osoasă - metastazele.
-Urografia - lacuna prostatică
-modificări vezicale
-reziduul vezical
-uretero-hidronefroza unilaterală.

Scintigrafia osoasă identifică prezenţa metastazelor osoase invizibile radiologic.

Tomografia computerizată TNM
Ecografia - nodulii prostatici ca focar hipoecogen
- metastazele ganglionare pelvine
Diagnostic diferenţial
adenomul de prostată - hipertrofia glandei este regulată, consistenţa uniformă, fermă-
elastică, cu limite precise şi mobilitatea glandei păstrată;
prostatita cronică nodulară - nodulul de prostată este proeminent pe glandă, iar cel
tumoral încastrat în parenchimul prostatic
prostatita granulomatoasă - în care antecedentele infecţiei de prostatită acută au un rol
important;
tuberculoza prostatică - prezenţa epididimitei, leziunilor renale concomitente şi bK-ul în
urină, etc;
- litiaza prostatică - prezenţa crepitaţiei sau „semn al sacului de nuci“ şi radiografia
aduc elemente de diagnostic.

92. CANCER DE PROSTATA TRATAMENT

Tratament obiectiv - suprimarea hormonilor androgeni pentru care prostata reprezintă
organul ţintă
-estrogenoterapie,
-antiandrogeni,
-analogi LHRH
-orhiectomie bilaterală
- Chimioterapie
Tratamentul hormonal
ANTIANDROGENII - blochează receptorii androgenici din prostată,
- Androcur (Ciproteron acetat) 200 mg zilnic
- Flutamida, Bicalutamida(Casodex)
ANALOGII LH-RH cupare hormonală la nivelul hipotalamo-hipofizar.
Buserelin (Suprefact).
ANTAGONISTI LH-RH - Abarelix, Degarelix
ESTROGENII – inhibă androgenogeza testiculară prin creşterea fixării testosteronului
circulant de proteinele serice, stimularea metabolizării hepatice a steroizilor
-efectul antiandrogenic indirect al estrogenilor constă în inhibarea nespecifică ACTH,
LH, FSH
-Estradurin - 40-80 mg la 2-4 săptămâni interval.
-Ethynil-estradiol - comprimate 50-100 mg
-Clorotrianisen (TACE , Clanisen) - sub formă de capsule de 12, 24 şi 75 mg;
-Fosfat de estramustrin (Estracyt) este o asociaţie de fosfat de estradiol şi iperită
(cu efect citostatic).
! efectele secundare
Chimioterapia - în cancerele prostatice extracapsulare, cu metastaze.
- Taxotere, Cisplatin, Adriamicina, Ciclofasfamidă, Ftorafur, preparate cu compoziţie
mixtă (estrogeni şi citostatice) ca Stilbostat şi Estracyt.
Radioterapia – in stadiile avansate
-se asociază cu estrogenoterapia şi chimioterapia.

Tratamentul chirurgical
Prostatoveziculectomia totală - este operaţia radicală
- vindecarea bolnavilor în stadiul I şi II.
Operaţii paleative:
- orhiectomia bilaterală .
- operaţii de dezobstrucţie: TUR-P de deblocare
Prognostic - este mai bun cu cât diagnosticul este mai precoce şi tratamentul aplicat mai
corect
operaţiile radicale  vindecarea în proporţie de 60-70
în stadiile II,III  tratamentul paleativ asigiră o durată medie a supravieţuirii de 3-4 ani,
iar
în stadiul IV durata se reduce la jumătate.
Depistarea precoce a ADK-P :
-tuşeul rectal la pacienţii peste 50 ani
-ecografia prostatei
-PSA

93.TUMORILE TESTICULARE CLASIFICARE

-1% din totalul neoplaziilor masculine şi aproximativ 4% din tumorile tractului uro-
genital.
-97% din cazuri sunt unilaterale şi în 3% bilaterale
-5% pe testicol ectopic
-35% din cazuri sunt cu metastaze limfatice în momentul diagnosticului
cancerele primitive ale glandei, tumorile negerminale şi ale stromei, tumorile ţesuturilor
limfoide şi hematopoietice, cancerele secundare testiculare, tumorile canalelor excretoare
Etiologie
- incriminaţi: factorul genetic, traumatismele testiculare, ectopia testiculară.
Clasificare histologică
A. TUMORILE GERMINALE
-Seminomul
-Carcinomul embrionar
-Coriocarcinomul
-Teratomul
-Tumori mixte
B. TUMORI ALE CORDOANELOR SEXUALE ŞI ALE STROMEI GONADICE
-Tumorile cu celule Leydig
-Tumorile cu celule Sertoli
TUMORILE GERMINALE
derivate din celulele germinale
sunt cele mai frecvente tumori testiculare ( 80% din total ).
TUMORI ALE CORDOANELOR SEXUALE ŞI ALE STROMEI GONADICE
1.Tumorile cu celule Leydig
- cu malignitate mai mică.
- secretă testosteron şi C-19 steroizi
- frecvenţă mare în perioada prepuberală
- metastazează relativ precoce în ganglionii retroperitoneali
- sunt radiorezistente
2.Tumorile cu celule Sertoli - sunt de obicei tumori benigne
- secretă estrogeni (ginecomastie) şi testosteron

94. SEMINOMUL TESTICULAR

Etiologie
- incriminaţi: factorul genetic, traumatismele testiculare, ectopia testiculară
.Seminomul
- 40% din totalul tumorilor germinale.
Macroscopic - testiculul este global mărit de volum ; albugineea este îngroşată şi
cu vasele dilatate şi multiple, +/- reacţie lichidiană (hidrocel).
Microscopic - celule rotunde sau hexagonale, cu nucleii prezentând granulaţii de
cromatină şi 1-2 nucleoli.
- celule gigante ce conţin gonadotrofină corionică.
Extensie - limfatică (60%), locală, hematogenă (29%).
Metastaze - ganglionii iliaci comuni , în ganglionii paraaortici lombari, ganglionii
axilari, supraclaviculari, în plămân, ficat, creier, glande suprarenale

95. CARCINOMUL EMBRIONAR

Carcinomul embrionar
- o tumoră mică, de culoare alb-cenuşie şi cu extinse zone de necroză.
-cea mai frecventă tumoră testiculară la copil (65%).
-tumora este mare, boselată, de consistenţă fermă, neîncapsulată, alb-gălbuie, cu zone
necrotico-hemoragice pe secţiune.

96. TERATOMUL
Teratomul
- ţesuturi provenite din diferite foiţe germinale (endoderm, mezoderm şi ectoderm).
Macroscopic - o tumoră neregulată, boselată, de obicei măreşte conturul glandei, de
consistenţă inegală, iar pe secţiune este heterogenă, multicoloră, pestriţă, cu aspecte
diferite: chistice, solide, cartilaginoase, osoase, sebacee sau mucoase.
Microscopic se disting: teratomul matur, imatur şi cancerizat.

97. CORIOCARCINOMUL
Coriocarcinomul - extrem de malignă
-ginecomastia
-gonadotrofina corionică (HCG) şi al -fetoproteinei (AFP) sunt crescute.
Macroscopic tumorile sunt mici, uneori hemoragice.
Calea preferată de metastazare este hematogenă.

98. TORSIUNEA CORDONULUI SPERMATIC

-accident acut, grav, spontan  necroza ischemică a parenchimului testicular
Etiopatogenie
- dezvoltarea deficitară a elementelor de fixare a testicolului şi care determină o
mobilitate exagerată a acestuia
Tablou clinic
la copil sau bărbatul tânăr, brusc, predominant dimineaţa.
-testicolul devine dureros instantaneu, cu iradiere de-a lungul funiculului spermatic şi se
asociază cu fenomene vegetative (greaţă, vărsături). -se poate palpa epididimul în poziţie
anterioară, ulterior testicolul şi epididimul formează o masă cremoasă nedureroasă.
-funiculul scrotal este tumefiat şi dureros. Ulterior se formează un hidrocel acut, apoi
apare subfebrilitate.
-ridicarea testicolului determină exacerbarea durerii - semnul Prehn
Diagnostic
- responsabilitate diag. dif. cu procesele inflamatorii epididimare sau testiculare,
tumorile testiculare
Tratament
- chirurgical, de urgenţă  detorsionarea funiculului şi fixarea testicolului la bursa
scrotală.
în stadiile depăşite cu atrofia testiculului se practică orhiectomia.
99. HIDROCELUL
-secreţia lichidiană a vaginalei determină apariţia hidrocelului.
poate fi congenital sau dobândit , uni- sau bilateral
Hidrocelul congenital
- obliterări incomplete a canalului peritoneo-vaginal  lichid în cavitatea vaginală
- comunicant ingino-funiculo-vaginal
Hidrocelul dobândit
1.Hidrocelul idiopatic. - insidios, asimptomatic pe o lungă perioadă de timp.
- perturbare a procesului de secreţie-absorbţie al vaginalei testiculare.
2.Hidrocelul simptomatic (secundar) - procese inflamatorii sau tumorale
testiculare şi epididimare
Simptomatologie
- idiopatic - când este voluminos devine dureros
-secundar - simptomele primare + semnele locale
-tumoare ovoidă, netedă, regulată, voluminoasă, fluctuentă, în tensiune.
-hemiscrotul respectiv este mărit de volum, are tegumentul normal, dar întins şi deplisat,
împinge penisul în prepuţ.-când creşte în volum se întinde spre baza scrotului de-a lungul
funiculului, apăsând cordonul funiculo-scrotal.
Diagnostic
-examenului local - înglobarea testicolului şi epididimului în masa lichidiană
-ecografia scrotală.
Diagnostic diferenţial
- hernia inghino-scrotală;
- tumori deplasate în scrot;
- inflamaţii acute şi cronice ale burselor şi conţinutului scrotal.
Tratament
-hidrocelul idiopatic se practică rezecţia sau puncţia evacuatorie a vaginalei.
- hidrocelul secundar - se vor trata şi afecţiunile testiculare sau epididimare + operaţii
conservative sau radicale - orhiectomia (în caz de tumoră).

100. VARICOCELUL
-dilataţia varicoasă a venelor spermatice (a plexului pampiniform).
Etiologie
Varicocelul primitiv este localizat pe stânga
- vărsarea în unghi drept în vena renală stângă şi de absenţa valvulelor venoase,
- tulburări de spermatogeneză.
Varicocelul secundar - un obstacol pe vena spermatică, renală stângă sau vena cavă
inferioară  tumori renale, pararenale sau adenopatii retroperitoneale abdominale.
dreapta, stânga sau bilateral.
Tablou clinic
-asimptomatic
-senzaţia de tracţiune în hemiscrotul respectiv la eforturi şi în ortostatism prelungit.
Examenul obiectiv în ortostatism - alungirea hemiscrotului respectiv asimetric, flasc, iar
la palpare se percepe o tumoră posterioară vermiculară
- varicocelul primitiv - dispare la poziţia de clinostatism
- varicocelul simptomatic - persistenţa în clinostatism.
Diagnostic
varicocelului cu debut acut sau pe partea dreaptă => investigaţii clinice şi paraclinice
pentru a decela cauza obstructivă ( TR)
Tratament
- varicocelului primitiv pronunţat se intervine chirurgical şi se practică ligatura şi
secţionarea înaltă a venei spermatice.
-în cazul varicocelului secundar tratamentul este al bolii etiologice (tumoră renală etc.).

103. HIDRONEFROZA CONGENITALA PRIN DISTRUCTIA JONCTIUNII

PIELO-URETERALE
Hidronefroza congenitală - joncţiunea pielo-ureterală – anomalie funcţională, anomalie
anatomică (stenoza, atrezie segmentară, fibroza, încrucişare vasculară)
-hidronefroza tonică
-hidronefroza atonă
-evoluţie lentă dar progresivă – hiperpresiune şi dilatarea parenchimului renal.
-se asociază frecvent litiaza şi infecţia
-5 grade
Forme clinice. – Forma latentă (asimptomatică) se descoperă ocazional.
Forma manifestă clinic – durere vie (colica) sau surdă (lombalgii, dureri pseudo-
digestive), hematurie (prin litiază sau traumatism), infecţie urinară (pielonefrita),
rinichi mare (palpabil).
Ecografia renală – dilataţia pielocaliceală, absenţa dilataţiei ureterale şi scăderea
indicelui parenchimatos.
Urografia cu diureză, osmotică (urografie prin perfuzie cu Furosernid) şi clişee tardive -
dilataţie pielică şi caliceală de diferite grade; ureterul se opacifiază tardiv şi este de aspect
normal; rinichi mut UIV
Ureteropielografia retrogradă preoperatorie
Scintigrafia renală permite aprecierea funcţiei renale.
Tratament. – formele uşoare – supraveghere clinică, ecografică şi radiologică.
Tratamentul chirurgical conservator - pieloplastia
Nefrectomia este indicată în cazul rinichiului compromis funcţional

104. REFLUXUL VEZICO-URETERAL

Refluxul vezico-ureteral
- urina trece retrograd din vezică în ureter spre rinichi, determinând alterarea funcţiei
renale
incompetenţa mecanismelor antireflux.
refluxul ,,pasiv" -de joasă presiune , are loc in faza de umplere a vezicii
refluxul ,,activ" -de înaltă presiune - refluxul are loc în timpul micţiunii.
Diagnosticul este dat de examenul ecografic, cistografia de umplere , cistografia
micţională şi postmicţională
-se clasifică în 5 grade
Tratamentul este chirurgical – reimplantarea uretero-vezicală antireflux sau nefrectomia
dacă rinichiul este distrus.

105. MEGAURETERUL OBSTRUCTIV

Megaureterul
aplazia ţesutului neuromuscular al ureterului ( lipsa celulelor ganglionare parasimpatice
la nivelul ureterului intramural).
megatip - megadolicoureter
3 varietăţi : megaureter cu reflux vezico-ureteral, megaureter obstructiv şi megaureter
neobstructiv.
Manifestările clinice :piurie, infecţie urinară şi alterarea funcţiei renale.
Urografia - ureter larg, alungit, sinuos cu reflux vezico-ureteral pe cistografia de umplere
sau micţională
Complicatii : infecţia, litiaza, distrugerea parenchimului renal.
Tratamentul -medical şi chirurgical ( ureterocistoneostomie, nefrectomie)

106. URETEROCELUL
Ureterocelul
dilataţia chistică congenitală a ureterului intramural submucos .
ortotopic : rinichi , bazinet, ureter normal şi
ectopic : duplicitatea ureterală completă pentru ureterul ce drenează segmentul renal
superior
urina stagnantă favorizează litiaza şi infecţia.
Diagnostic
Clinic: polachiurie, disurie , retenţie de urină, nefralgii .
Ecografia : chist intravezical cu pereţi subţiri.
Urografia : aspectul de cap de şarpe.
Cistoscopia : chist care îşi schimbă dimensiunile în funcţie de gradul său de umplere;
comunică cu vezica printr-un orificiu punctiform.
Tratamentul - chirurgical deschis sau endoscopic - rezecţia ureterocelului.
-postoperator poate apare refluxul vezico-ureteral care necesită corectare.