METODOLOGIA DE LABORATOR A IDENTIFICARII MEDICO-LEGALE –

AMPRENTA GENETICA
Principiul identificarii genetice a fost elaborat in 1984 de Alex Jeffreys pe baza unor regiuni ale ADN-ului
formate din anumite secvente care sunt repetate de mai multe ori. Numarul de repetari difera de la un
individ la altul generADN un profil genetic sau amprenta genetica unica pentru fiecare individ.

In prezent in tarile dezvoltate amprenta genetica este un examen de laborator de rutina cerut de
justitie. De asemenea sunt multe tari care si-au creat baze de date genetice unde sunt stocate un numar
impresionant de profile genetice. Obiectivele geneticii judiciare sunt: 1. identificarea persoanei in
urmatoarele situatii: omucidere, delicte sexuale, catastrofe cu multiple victime, resturi scheletale
2. stabilirea paternitatii 3. construirea de baze de date genetice 4. verificarea obiectivitatii unor sentinte
judecatoresti care s-au facut pe baza unor probe biologice care nu au fost examinate genetic deoarece
tehnologia era inexistenta la acea data.

In toate situatiile amintite anterior, expertiza medico-legala genetica parcurge aceleasi etape:
 Extractia ADN-ului din probele biologice  Generarea profilului ADN a probelor neidientificate si a celor
de referinta.  Compararea profilelor genetice obtinute  Interpretarea statistica a rezultatelor
 Intocmirea raportului de expertiza genetica

ADN-ul este prezent in fiecare celula nucleata (celule rosii ale sangelui sau hematiile fiind anucleate nu
pot fi sursa de ADN nuclear). Pentru ca toate celulele organismului provin prin divizarea succesiva a
zigotului (sau ovulul fertilizat) ele contin acelasi material genetic deci rezultatul analizei ADN este acelasi
indiferent de tipul de celule examinate.

La locul faptei sursele potentiale de ADN sunt variate astfel se pot

1. sange (lichid sau in stare uscata)

2. sperma sau secretii vaginale (lichide sau in stare uscata)
3. saliva sau secretii nazale
4. fire de par cu radacina, capilar sau corporal (se poate aplica analiza genetica mitocondriala)
5. fragmente de tesut tegumentar, muscular, oase, dinti si organe
6. unghii, fragmente de unghii – pot proveni de la suspect sau victima in cadrul faptelor comise cu
violenta, infractiuni sexuale.
7. probe biologice de pe diferite suporturi rezultate din contactul cu pielea sau secretii sudoripare
sau sebacee.
8. urina, materii fecale si lichid de varsatura – desi obtinerea de ADN din materiile fecale este
dificila deoarece constituientii bacterieni si chimici interfera cu metodele de extractia si analiza a
ADN, compania Qiagen a pus la punct un kit de extractie a ADN din fecale.