Metoda TEACCH (Tratamentul și Educația Copiilor cu Autism și deficiențe

comunicaționale)

Programul TEACCH a fost iniţiat de Eric Schopler in anii'70 și transformat de

Scoala de psihiatrie din cadrul Universităţii Carolina de Nord, Chapel Hil, într-un sistem
special de educaţie a copiilor cu tulburări din spectrul autismului. Această metodă se
bazează pe premisa că persoanele cu autism sunt persoane care învață predominant
prin metode vizuale, așadar aceasta implemenează strategii de intervenție axate pe
structurare fizică și vizuală, sisteme de lucru și organizare de sarcini.
Sistemul individualizat de lucru își propune să lucreze în domeniile: comunicare,
organizare, generalizare, concepte, procesare senzorială și relaționare cu ceilalți.
La baza acestui program se situează ideea învățării structurate. Învățarea
structurată presupune 3 componente: structurarea spațiului fizic, organizarea timpului
și metode de învățare. Conform acestor componente, educatorii trebuie să organizeze
sala de clasă astfel încât elevii să înțeleagă unde trebuie să stea, ce sa facă și cum sa
facă într-o maniera cât mai independentă.
O caracteristică a copiilor cu autism o reprezintă dificultăţile la nivelul limbajului
receptiv (adesea copilul nu intelege limbajul atât de bine cât ar putea crede educatorul că
acesta poate) și expresiv (nu își poate comunica nevoile datorită inexistenței sau a
insuficienței limbajului necesar comunicării).Slaba memorie secvenţiala îl împiedică pe
copil să rețină ordinea evenimentelor (chiar și a celor familiare ), să ştie când se va
întampla ceva .De multe ori puţin capabil sau chiar incapabil de a-și organiza sau de a
pune limite la propriul comportament și nu întelege sau nu cunoaşte regulile sociale.
Toate acestea îl determină să încerce să atragă atenţia celorlalţi intr-un mod neadecvat
sau să prefere să fie singur. Hiper-senzitivitatea la diverşi stimuli poate provoca adesea
manifestări mai agitate. Uşurinţa cu care îi poate fi distrasă atenţia, dificultăţile de
percepţie si de organizre a timpului sunt alte probleme de care trebuie să se țină seama
în procesul instructiv-educativ.

STRUCTURAREA SPAŢIULUI FIZIC în care are loc învațarea înseamnă o anumită

aranjare a spaţiului/mobilierului clasei, încât copilul să poată învața să funcţioneze
independent și cât mai eficient posibil. Pentru copiii mai mici spațiile în care se produce
învațarea sunt : pentru activităţi individuale și independente (structurate, relativ"închise"
în ideea evitării la maximum a distragerii atenţiei copilului), pentru activităţi de grup,
pentru gustare, pentru dezvoltarea abilitaţilor prevocationale, spaţiul profesorului, spații
pentru lucrurile personale ale copiilor.
Pentru că mulţi copii cu autism au probleme de organizare - nu ştiu unde trebuie
să ajungă și cum să ajungă cel mai simplu undeva și au dificultăţi de receptare a
limbajului , adesea nu înteleg regulile sau indicaţiile verbale - folosirea indicatorilor vizuali
îi poate ajuta să înţeleagă ce au de făcut și contribuie totodată la dezvoltarea comunicării
verbale și non-verbale.Suportul vizual este de mare ajutor în înțelegerea limbajului
indiferent de cât de dezvoltat este limbajul oral, acest support este o unealtă preţioasa,
care le permite să-și exprime dorinţele, nevoile etc.

STRUCTURAREA TIMPULUI se materializează în existența a două tipuri de orare

folosite simultan : ORARUL GENERAL, de lucru în clasă, în care se specifică tipul de
activităţi desfăşurate pe parcursul unei zile (se arata când copiii lucrează sau când fac
alte activităţi). ORARUL INDIVIDUAL de lucru al fiecărui copil în parte.Aceste planuri sunt
vizualizate (ilustrate, desene, obiecte etc.)potrivit nivelului de întelegere și abstractizare al
fiecărui copil. Orarele individuale țin seama de potenţialul și nivelul abilităţilor individuale
(ex. în orarul unui copil sunt prevăzute 2-3 activităţi într-o perioadă de timp,în al altuia o
singura activitate în aceeaşi perioadă de timp) și preferinţele pentru anumite activităţi (se
alternează activităţile plăcute cu cele mai puţin plăcute, pentru copil).Folosirea cu
consecvență a unor orare clare facilitează obţinerea unui cadru de învațare coerent și
fluent și permite ca mult mai mult timp sa fie alocat unei învațări reale, evitandu-se astfel
permanenta reorganizare și replanificare care se face pe seama timpului destinat
copilului ,formarii sau consolidării unor deprinderi ale acestuia. Odată ce copilul învată să
înțeleagă și să urmarească/să urmeze orarul, el își dezvoltă abilităţi defunctionare
independentă și de orientare , abilităţi care sunt deosebit de importante pentru
funcţionarea cu succes și în alte locuri.
Valorizarea maximă a potenţialului copilului și dezvoltarea maximă a
independenței de funcţionare (acasă , la scoală, la lucru, în comunitate) a acestuia sunt
obiectivele principale în educaţia unui copil cu autism ,indiferent de nivelul IQ al acestuia.
În al treilea rând, educatorii trebuie să sistematizeze și să organizeze metodele de
predare - învațare pentru ca învăţarea sa fie cu adevărat eficientă.
Sistemul de lucru și activităţile,sarcinile pe care le face fiecare copil sunt
structurate.Sistemul de lucru este individualizat în funcţie de nevoile copilului și arată
copilului :

1. ce activităţi trebuie să facă

2. câte activităţi va trebui să facă
3. când ansamblul activităţilor este terminat
4. ce va face după realizarea activitatilor/sau ce va primi
Îndrumările date copiilor la realizarea sarcinilor, îndemnurile și recompensele
trebuie să fie sistematice și astfel organizate încat aceştia să aibă experienţe de succes.

PLANUL EDUCATIV INDIVIDUALIZAT cuprinde obiectele anuale stabilite pentru

un copil în funcţie de capacităţile,priceperile și de nevoile lui de învățare.
Planul educativ de intervenţie trebuie să permită o bună coordonare a intervenţiilor
tuturor celor care se ocupa de copil : părinţi, educatori,profesionişti,îngrîjitori și să
evidenţieze eficienta demersului educativ în funcţie de obiectele stabilite prin strânsa
colaborare dintre părinţi și diferiţi profesionști.
EVALUAREA se face pe baza fișei de evaluare.Echipa de conducători notează
rezultatele pe care le obţine fiecare copil, în orice moment al zilei, această evidență fiind
necesară penru adaptarea, reducerea dificultăţii activităţilor efectuate de copil sau
propunerea unei activităţi de un nivel superior. Săptămânal echipa se reuneşte pentru a
discuta progresele elevului și programul, planul acestuia.
COLABORAREA CU PĂRINŢII este esenţială. Întâlnirea cu părinţii are loc în mod
regulat (ex. o data la o săptămâna, când se discută programul și progresele elevului. Este
important să existe un acord între părinţi și echipa educativă în ceea ce priveşte
obiectivele educaţionale stabilite pentru copil și strategiile utilizate pentru atingerea
lor.Părinţii sunt,totodată, invitaţi să vină la clasa pentru a lucra cu copiii.Aceasta permite
generalizarea comportamentelor de la clasă și invers.
ÎNVĂŢAREA STRUCTURATĂ2
MOTIVE PENTRU FOLOSIREA STRUCTURII :
1. ajuta persoana cu autism să înțeleagă
2. ajută persoana cu autism să fie calmă până le înţelegem mediul,apoi
nu atât de agitaţi
3. ajută oamenii cu autism sa învețe mai bine.Indicaţiile (instrucţiunile)
vizuale ajută persoana să se focalizeze spre informaţia relevantă.
4. structura este instrumentul care va ajuta persoana cu autism să fie
independentă.
5. structura este forma noastră de management al
comportamentului.Învățăm studentul comportamentele apropiate și apoi
generalizăm copmortamentul prin sisteme vizuale.
I STRUCTURAREA FIZICĂ
Structurarea fizică se referă la felul în care înfiintam și organizăm fiecare zonă a
clasei; unde plasăm mobila si materialele. Oamenii cu autism pot recunoaşte detalii, dar
nu potrivirea dintre ele.
a. Curăță delimitările vizuale și fizice ale zonelor. Frontierele ajută
copilul să înțeleagă unde începe și unde se termină fiecare zona a
clasei; la stabilirea contextelor și segmentelor mediului.
b. Minimizează elementele de distragere a atenţiei vizuale și
auditive. Ajută studentul să se concentreze asupra conceptului și
nu a detaliilor
c. Dezvoltă arii de bază de predare
• Gustarea; jocul; tranziţia; munca (individuală sau în grup)
II PROGRAM ZILNIC
Programul zilnic transmite studentului vizual, într-un mod uşor de înțeles, ce
activităţi vor avea loc, în ce ordine.Folosim referinţe concrete ale programului astfel ca să-
i învățăm flexibilitatea (adaptarea).
Programele trebuie aşezate de sus în jos, de la stânga la dreapta. Fiecare student
trebuie să aibă un control al programului astfel ca să indice terminarea fiecărei activităţi.
a. TIPURI DE PROGRAMME
obiect/ordinea obiectelor - tablou singular/poză
- imagini,cartonașe cu poze/fotografii
listă scrisă cu poze
lista scrisă/cartonașe scrise
2. INDIVIDUALIZAREA

III SISTEMELE INDIVIDUALE DE LUCRU

Un mod sistematic pentru ca un student să obțină și să înţeleagă informaţia.
Urmărind sistemul de lucru,studentul este apt să lucreze independent.
Sistemul individual de lucru răspunde la patru întrebări ale studentului ;
1. Ce să muncească ?
 2. Cât este de munca ?
3. Conceptul de terminat.Acest concept este un aspect organizator și
motivator al productivităţii
4. Ce urmează ?
a. TIPURI DE SISTEME DE LUCRU
1. de la stânga la dreapta - casuța terminată ; este sistemul cu nivelul
cel mai inferior
2. împerecherea - culoare, forma, alfabet sau numere
3. sistem scris
Experienţa arată că productivitatea creste când studentul are un mod de
cunoaştere a cantităţii de muncă și când este gata. Sistemul de lucru clarifică conceptul
de terminat și aşteptările profesorului
b. INDIVIDUALIZAREA
IV STRUCTURA VIZUALĂ
Învață studenţii să folosească metode vizuale pentru stabilirea aptitudinilor și
capacităţilor vizuale și minimizează defectele lor de procesare auditivă.
a. INSTRUCŢIUNI VIZUALE
Transmite vizual studentului scvența pentru îndeplinirea sarcinii. Instrucţiunile
vizuale ajută copilul să organizeze o serie de elemente astfel încât să obțină rezultatul
dorit.
b. ORGANIZAREA VIZUALĂ
Organizarea materialelor și a spaţiului pentru modularea semnalului de import:
1. organizarea pe containere
2. delimitarea ariei
c. CLARITATEA VIZUALĂ
Sublinierea vizuală a informaţiei importante. Clarificarea vizuală a conceptelor
relevante.
Evidenţierea unor părti specifice ale instrucţiunii. Sublinierea a ceea ce
este'relevant, folositor:
1. codul culorilor
2. etichetarea
Se folosesc astfel instrucțuni vizuale pentru învăţarea flexibilităţii și generalizării.
Pentru a se face activitatea înţeleasa - a da un sens activităţii:
1. Materialele ce definesc activitatea
2. Cut - out Jig
3. Picture Jig
4. Instrucţiuni scrise
5. Exemple de produs
Acestea sunt activităţi clare, structurate și inteligibile.Odată ce studentul învață
procesul de urmărire a direcţiei și caută indicaţiile vizuale; transferăm sistemele vizuale
spre alt mediu.
Prin natura handicapului lor considerăm că oamenii cu autism au nevoie de
această structurare. Nu pierdem structurarea de-a lungul timpului dar încercăm să o
înţelegem în viata lor.
Educarea studenţilor să caute informaţia în diferite medii ;
FELUL ÎN CARE ÎNVAȚĂ COPILUL CU AUTISM. CONCEPTE COGNITIVE 3
 Copilul autist învață la fel ca și copilul cu aceeaşi vârstă mintală ținându-se cont de
particularităţile tulburării autiste. În acest sens o deosebită importanță o are structura
programului de predare.
Copilul normal învață prin joc, prin explorare, prin propriile lui încercări și
descoperiri, prin imitare.
La copilul autist, comportamentul cognitiv se caracterizează printr-un fenomen
general de perturbare a organizării cunoaşterii.Acest fenomen se datorează unei game
largi de factori : Imaturitate cognitivă, slabă capacitate de concntrare, menţinerea atenţiei,
lipsa motivaţiei pentru cunoaştere, lipsa sau slaba capacitate de imitare,tulburări de
percepţie...
Este necesar să asigurăm o organizare specifică a cunoaşterii pentru copii, prin
desfăşurarea unor acţiuni și programme compensatorii, care facilitează ințelegerea
lucrurilor, fenomenelor, oamenilor, situaţiilor în dimensiunea lor instrumental -
integratoare. Aceasta se realizează cu ajutorul unor procese psihice elementare, numite
senzaţii.
Prin intermediul simţurilor, copilu va primi, în forma cea mai simplă, informaţiile
necesare dezvoltării lui.
Educaţia senzorială este permanentă și este posibilă începând cu vârstele mici.
Modul de organizare a cunoaşterii prin intermediul senzaţiilor trebuie sa fie conceput în
așa fel încat să faciliteze realizarea unor experienţe multiple, în domenii variate , dar cât
mai familiare4.
Extrem de important este să ţinem cont de ritmul de învațare al copilului și să
urmărim să dobândească deprinderile vizate împărțind activitatea în paşi mărunţi și
crescând treptat gradul de dificultate al sarcinilor ; astfel vom fi siguri că fiecare
deprindere este achizitionatacorect.
Stimularea cognitivă trebuie adoptată particularităţilor tulburării autiste. În principiu
această adaptare presupune:
 adaptarea structurii activităţii
 adaptarea materialelor
 adaptarea mesajului verbal al sarcinii
ADAPTAREA STRUCTURII ACTIVITĂŢII de stimulare cognitivă înseamnă a face
activitatea predictibilă ; Cat durează activitatea ? De unde își ia materialele? Pentru ce
primeşte recompensa? Ce urmează? - recomandabil este ca activitatea să aibă
dificultatea graduală, cu paşi foarte mici.
Copilul este înştiinţat întotdeauna atât despre ceea ce în momentul respectiv, cat si
despre ceea ce urmează sa facă după ceea ; este anunţat când activitatea se apropie de
sfârşit; este îndrumat să-și ia materialele necesare, iar mai târziu să le pună la loc,
ajutorul oferit fiind retras treptat - de la ajutor fizic la început, la indemn verbal într-un
stadiu avansat; recompensa verbală este oferită imediat ce copilul a realizat corect un
anumit gest, adultul verbalizează și îi repetă copilului acţiunea pentru care i se oferă
copilului recompensa.
Imitaţia sau modelul este una dintre cele mai frecvente modalităţi de învățare la
copil.
Capacitatea de imitaţie permite copilului sa reproducă acţiunea unei alte persoane
și să devină independent.
 Copii autişti rar imita spontan, ei sunt incapabili sau refractari să o facă; de aceea
este necesar să se recurgă la procedeul demonstraţiei acţiunii.
ADAPTAREA MATERIALELOR5 inseamnă că materialele folosite trebuie să fie
diversificate, de preferinţa materiale concrete, nu simbolice ( de ex. număram
degetele ),materiale preferate de copil, ținând cont de hipersensibilitatea copilului și de
fobiile acestuia. Vor fi eliminaţi stimulii inutili, care îi pot distrage de la activitatea
principală. Copilul va avea în fața doar materialul cu care se lucrează în momentul
respectiv. În cazul în care totuşi vrea să facă altceva decât ceea ce i s-a cerut i se va
spune că întai termină activitatea în curs și, apoi va face ce va dori. Adultul se va ține de
promisiunea făcută și va încuraja copilul să respecte condiţiile puse.Este preferabil ca
activitatea să iî facă plăcere copilului, de aceea se vor folosi materiale și jucării preferate
de copil. Treptat se vor introduce și materiale mai puţin preferate.
CERINŢA VERBALĂ trebuie adaptată la particularităţile limbajului copilului.
Mesajele vor fi transmise prin propoziţii scurte și clare , Însoţite de mimică și gestică
adecvate.
Formarea conceptelor spaţiale; sus,jos, pe, dedesubt, în, lânga și a relaţiilor
dintre acestea la spaţiul larg, apoi la spaţiul redus.
Totul va fi raportat la poziţia corpului copilului în mediu.Exemplu ; copilul va invăța
în prima faza conceptu ”sus" prin ridicarea întregului corp din pozitia"sezand"în cea de"în
picioare” trecându-se apoi la generalizare, adică la folosirea noţiunii în situaţii diverse,
prin ridicarea unui membru, a unui alt corp și obiect, iar după ce toate acestea etape au
fost parcurse se va trece la spaţiul redus, adică la foaie.
În aceeaşi manieră se învață și celelalte concepte spaţiale. Nu se poate avea
pretenţia să învețe să scrie dacă el nu a reuşit sa înveţe ce înseamnă sus, jos, pe sau
lângă. Toţi aceşti paşi sunt extrem de importanţi pentru dobândirea ulterioara a abilitaţilor
necesare învăţării scrisului.
 formarea conceptelor de mărime ; mic, mare, ordonarea a trei
elemente după criteriul lungime
 formarea conceptelor de forma ; rotund, pătrat, triunghi, romb ;
 formarea conceptelor temporale ; sunt mult mai greu de format
decât cele spaţiale, caracteristică a copilului autist ; zi, noapte, dimineaţa, după-
amiaza, seara, zilele săptămânii, anotimpurile, lunile anului, ceasul ; numirea,
descrierea activităţilor specifice ziua ( e lumină, învăţam, muncim, ne jucam etc. )
și noaptea (e întuneric, dormim) ;
 formarea conceptului de succesiune ; se prezintă doua activităţi
care urmează să se desfăşoare una după alta, așesând materialele pe masa de
lucru în cutii separate ; se urmăreşte să înţeleagă că odată terminata prima
activitate urmează cealaltă.
 comparaţii : materialele necesare pentru aceasta etapă sunt obiecte
identice (de exemplu aceeaşi forma sau aceeaşi culoare); în acest grup de obiecte
se va plasa un obiect care este diferit (altă forma sau altă culoare ) ; în acest grup
de obiecte se va plasa un obiect care este diferit (alta formă sau culoare ). I se
cere copilului să ia obiectul care este diferit. La început i se arată obiectul, după
doua criterii ; punem aici cuburile roşii ; punem aici cuburile roşii mari.
 permanenta obiectului : intre 8/9 - 12 luni, copilul dezvoltat normal
ştie să găsească un obiect ascuns în prezența lui ; este capabil să facă mult mai
 clar distincţia dintre mijloc și scop, iar mai târziu învață să găsească noi mijloace
pentru a acţiona, folosind tatonarea materialelor.
 activităţi de analiza și sinteză; puzzle, orice altă activitate realizată
invers - lipirea părților unei foi simple rupte în două.
În ceea ce priveşte organizarea își urmăreşte orarul vizualizat înainte de începerea
activităţilor,executând cu interes (doar ce îi place lui).
Progresele socio - afective, de limbaj, ne îndreptăţesc s spunem, despre
programul TEACCH și în cazul acestui copil că i se potriveşte și recomandăm
continuarea programului.
INTERPRETAREA DATELOR DE CAZ
Autismul este o tulburare complexă, dar toţi copiii cu autism pot învăța abilităţi care
să le permită să trăiască, să muncească și să se distreze în cadrul comunităţii.
INTERVENŢIA TIMPURIE, planificarea educaţională solidă și informaţiile corecte
furnizate tuturor celor implicaţi în viața acestor copii sunt esenţiale în asigurarea unui
viitor luminos pentru ei.
Trebuie identificate din timp reţelele cuprinzând membri de familie și alte persoane
interesate și implicate pe toată perioada vieţii persoanelor autiste.
Trebuie accesate serviciile pentru a umple golurile și a furniza sprijin suplimentar.
PRINTR-0 EDUCAŢIE ADECVATĂ, prin cunoaşterea preferinţelor individuale,
sprijin ţintit și accesul la oportunităţile comunităţii, copiii cu autism pot duce o viata
satisfăcătoare și productivă.
SOLUŢII, PROPUNERI, CONCLUZII
Studiile actuale descriu copiii cu autism ca prezentând caracteristici pe o baza
continua .
Toate persoanele cu autism prezintă dificultăţi în anumite domenii ale cunoaşterii și
interacţiunii sociale, comunicării și procesării senzoriale. Toate prezintă, de asemeni, un
repertoriu restrictiv și repetitiv de activităţi.
Cu toate acestea, caracteristicile specifice se manifesta la nivelul fiecărui individ
într-un mod destul de diferit.
Autismul este o tulburare ce durează toata viata.În momentul de față nu se
cunoaşte nici o soluţie. Pe măsura ce persoana se maturizează și învață să mânuiască
strategii pentru a face față diverslor situaţii caracteristicile vizibile asociate autismului pot
deveni mai puţin pregnante. Cu toate acestea dificultăţile în comunicare, socializare,
procesare senzorială și în domeniile conexe ramân pe toată durata vieţii.
Autismul este o tulburare pervazivă. Acest lucru înseamnă că afectează toate
aspectele vieţii unei persoane. Aceste persoane nu au perioade când suferă de autism și
perioade în care sunt sănătoase. Este însă clar că persoanele cu autism suferă tot timpul
de autism. Cu toate acestea, comunicarea poate fi mai uşoară atunci când copilul nu este
stresat sau când are de a face cu condiţii care sunt mai uşor de înțeles sau mai uşor de
mânuit.
Daca vrem ca, copiii cu autism să participe, să interactioneze și să comunice într-
un cadru real, ei trebuie puși în situaţii care prezintă oportunităţi și care îi învață abilităţi și
comportamente potrivite.
Trebuie adoptat un plan de învățământ care să sprijine realizarea țelurilor
individuale.
 Folosirea unui singur asemenea plan pentru a satisface nevoile tuturor copiilor cu
autism se bazează pe presupunerea că toţi aceşti elevi au aceleaşi țeluri și speră să
obțină aceleaşi rezultate educaţionale. În mod clar, fiecare copil este diferit și planificarea
ar trebui făcuta în funcţie de fiecare individ în parte.
TEACCH este deschis tuturor copiilor cu autism și cu probleme de comunicare. El
poate fi implementat atât în școli normale cât și în clasele speciale.La copiii care au
beneficiat de acest program s-a dovedit în principal o creştere a IQ-ului cu aproximativ 20
puncte, dar în continuare acesta indica retard mintal.
Sistemul TEACCH îi ajută pe elevii săi să-și lărgească experienţele de viață și să
dobândească abilitaţi de adaptare la mediu. El conţine și programme foarte bine
elaborate de muncă în comunitate pentru persoanele cu autism. Are o gamă foarte largă
de servicii pentru copiii cu autism și, de asemenea oferă diverse tipuri de sprijin pentru
familiile acestora.
Acest sistem pune mare preţ pe adaptarea mediului la caracteristicile copilului cu
autism.
Cel mai potrivit tip de intervenţie, educaţie pentru copiii cu autism trebuie sa
mentina un echilibru între adaptarea la nevoile specifice ale acestora și adaptarea la
cerinţele societăţii.
Terapiile educaţionale constituie pentru cei mai mulţi copii cu autism cele mai
eficiente tipuri de intervenţie dacă sunt aplicate cu intensitate.
Copiii cu autism trebuie ajutaţi să răspundă mai bine la stimulii din mediul
înconjurator și mai ales la oamenii din jurul lor, dar modul în care se poate atinge acest
obiectiv diferă de la un tip de intervenţie la altul.
Unele persoane folosesc mijloace brutale de a pătrunde în lumea copiilor cu
autism, în timp ce altele se bazează pe o combinaţie de mijloace de a pătrunde uşor, cu
delicateţe in lumea lor și de a-i atrage înspre cea din afară..

1 http://www.teacch.com/

2 http://www.teacch.com/

3 Ghidul copilului cu sindrom autist, asociaţia Casa Faienzza - Centrul comunitar pentru copii autişti,Timişoara,
August 2003 /pag.110

4 http://www.teacch.com/

5 Ghidul copilului cu sindrom autist, asociaţia Casa Faienzza - Centrul comunitar pentru copii autişti,
Timişoara, August 2003 /pag. 122