Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infectioase LP
Infectioase LP
Prezentare
- Serul antirabic purificat si concentrat se obtine din serul imun provenit de la caii hiperimun
izati cu antigen rabic.
- Fiecare fiola contine 500 sau 1 500 UI neutralizante/fiola.
- Continutul fiolelor este limpede, fara flocoane sau particule in suspensie.
Indicatii
- Serul se administreaza in toate cazurile de muscaturi produse de animale salbatice turbate sau
suspecte de turbare.
- Se recomanda ca administrarea serului sa se faca intr-un timp cat mai scurt dupa accident, cand
actiunea protectoare este maxima.
- Seroterapia antirabica este urmata in mod obligatoriu de vaccinoterapia antirabica (conform
instructiunilor de folosire a vaccinului rabic).
Mod de administrare
- Serul antirabic se inoculeaza pe cale intramusculara; la cantitati mari se inoculeaza in mai
multe locuri, pentru a usura resorbtia.
- Se administreaza dupa testarea sensibilitatii, conform indicatiilor pentru utilizarea ser urilor
terapeutice.
- Cantitatea de ser necesara in tratamentul antirabic este de 40 UI/kg corp, dar nu mai mica de 10
ml.
- Este recomandabil ca in muscaturile grave sa se infiltreze tesuturile din jurul plagilor cu ser
antirabic pana la 1/3 din doza totala.
- Nu se face suturarea plagilor inainte de a treia zi.
- Intreaga cantitate de ser antirabic se administreaza o data, iar vaccinarea incepe in aceeasi zi
sau in ziua urmatoare.
Accidente si incidente
Reacţiile adverse locale, la locul de administrare - se respectă contraindicaţiile şi condiţiile de
administrare ale vaccinului.
- Infiltraţie, eritem, durere spontană sau la apăsare la locul de inoculare, uneori noduli -
acestea au o evoluţie benignă şi se remit în 24-48 ore de la administrarea vaccinului.
- reacţii adverse generale: astenie, sindrom influenza-like, reacţii alergice, reacţii
anafilactice, stare de disconfort, ascensiune febrila (38-39oC), greaţă, vomă, foarte rar
limfadenopatie.
- după rapeluri repetate pot să apară cefalee, mialgii, artralgii, reacţii de hipersensibilitate
imediată cum ar fi prurit, urticarie sau edeme generalizate, ameţeli, hipotensiune arterială.
- Foarte rar a fost raportată apariţia sindromului Guillain-Barre după imunizarea cu
vaccinuri care conţin anatoxină tetanică
- Orice reacţie postvaccinală apărută va fi semnalată medicului curant.
Observatii:
-vaccinul trebuie transportat si stocat la2-8 oC si nu trebuie congelat
- vaccinarea antitetanos este inclusa in programele de vaccinare din toate tarile UE si
vaccinarea la adult este necesara pentru a mentine protectia pe termen lung.
RECOLTAREA HEMOCULTURII
Definiţie: Hemocultura = test diagnostic care permite identificarea prezenţei anormale a
microorganismelor patogene (bacterii, fungi) în sângele pacientului, prin metode microbiologice ±
imunohistochimice.( insamantarea pe un mediu de cultura )
Obiectivele procedurii
- Punerea în evidenţă a germenilor patogeni în sânge prin însămânţare pe medii de cultură
- Efectuarea antibiogramei
Indicaţii:
Precizarea diagnosticului medical (pozitiv şi etiologic) în următoarele situaţii, evocatoare pentru
septicemii, infecţii severe de focar cu risc septicemie (pielonefrite, . bronhopneumonii) ori endocardită
infecţioasă:
- Sindrom infecţios sever (stare septică);
- Sindrom febril prelungit, cu etiologie inaparentă;
- Sindrom febril la un pacient valvular/protezat valvular;
- Şoc. septic;
- Frison.
Materiale necesare:
- 2 seturi de recipiente care conţin medii sterile de cultură (câte un flacon separat pentru germeni aerobi
şi anaerobi), furnizate de laboratorul de microbiologic Pentru fiecare tip de mediu de cultură se
verifică atent cantitatea de sânge venos care trebuie recoltată, astfel încât să se asigure raportul optim
sânge/mediu = 1/5-1/10 (10 ml sânge venos sau 5 ml sânge venos la 50 ml mediu de cultură).
- Recoltarea celor 2 hemoculturi se poate face în aceeaşi etapă (imediat după frison) sau la interval de
15 minute ori conform indicaţiei medicului (o oră interval).
- Mănuşi sterile, garou, holder, masca, lampă de spirt şi chibrituri dacă sunt utilizate flacoanele cu
mediu de cultură ce necesită dezinfecţia gâtului flaconului
- Antiseptice: Betadină, Cloramina (pentru pacienţii alergici la iod);
- 2 seringi de 10 ml pentru recoltarea sângelui venos; 5 ace sterile (unul pentru recoltare, alte 4 pentru
trasferul sângelui recoltat în flacoanele cu medii de cultură);
- Tampoane sterile pentru antiseptizarea tegumentului şi dezinfecţia dopurilor flacoanelor cu medii de
cultură).
- Recoltarea sângelui venos pentru hemocultura se poate face şi în sistem închis, cu dispozitive speciale
de tip vacutainer (sistem BACTEC)
Pregătirea pacientului
a) psihică: -informaţi şi explicaţi pacientului procedura, avertizaţi-l că recoltarea se poate repeta
- Obţineţi consimţământul informat
b) fizică: -poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit deoarece poate
prezenta frisoane
- Alegeţi vena cea mai turgescentă
- Spălaţi regiunea plicii cotului cu apă şi săpun
- Dezinfectaţi cu alcool iodat, betadină
HEMOLEUCOGRAMA
Definiţie: Hemograma este un test screening de bază analizând elementele celulare ale sângelui.
Scop: explorator.
Materiale necesare:
a) efectuarea tehnicii de recoltare prin puncţie venoasă - materiale necesare
puncţiei venoase(vezi tehnica) şi vacutainer cu capac de culoare mov/roz sau eprubeta clasică
(conform normelor ISO/DIS 6710) ce foloseşte ca anticoagulant E.D.T.A. (acid etilen
diaminotetraacetic) dipotasium/tripotasium/disodium;
b) efectuarea tehnicii de recoltare prin puncţie capilară - materiale necesare
puncţiei capilare(vezi tehnica); la copiii mici se poate recolta sânge capilar din deget/călcâi cu
lanţeta, pe microtainer heparinat.
Pregătirea pacientului: psihică (complianţa pacientului în urma consimţământului informat) şi
fizică (recoltare în condiţii “a jeune”, cu pacient în condiţii bazale, într-o poziţie comodă -decubit
dorsal- ).
Execuţie:
- prin puncţie venoasă se recoltează 2 ml. sânge pe cristale de E.D.T.A. 1%, în
vacutainerul cu capac mov cu ajutorul acului de recoltă şi a holderului; imediat se agită proba
pentru omogenizare(inversare uşoară a tubului de cca. 10 ori). Recomandare: proba să fie
analizată în primele 6 ore de la recoltare.
- prin puncţie capilară, înţepând cu ac steril/lanţetă perpendicular pe starturile cutanate
ale pulpei degetului inelar sau mediu, lobul urechii, faţa platară a halucelui şi călcâi la copil(se
foloseşte a 2-a picătură de sânge, după ce prima a fost ştearsă cu tampon uscat sau hârtie de
filtru); picătura de sânge va fi prelevată pe o lamă de sticlă.
HEMOLEUCOGRAMA(ADULT)
Denumirea probei Acro- Valori Valori crescute Valori scăzute
nimul normale/unitat
(prescu e de măsură
r-
tarea)
Globule albe(leucocite) G.A. 4.0- Nou nascuţi, Anemii, boli infecţioase,
10.0/*10^3/µL copii, infecţii intoxicaţii cu substanţe
bacteriene, chimice, subnutriţie, etc.
inflamaţii, boli ale
sângelui, etc.
Globule G.R. 3.9- Poliglobulie, Anemie, leucemii, tumori,
roşii(eritrocite/hematii) 5.2/*10^6/µL sarcină, nou intoxicaţii cu Pb., etc.
- transportă Hb care la rândul născuţi, sportivi
ei transportă oxigenul performanţă,
policitemie, etc.
Hemoglobină- transport Hb 11.8-15.3g/dl anemii
oxigen şi dioxid de carbon
Hematocrit Ht 34.5-46% Policitemie, Anemii, hiperhidratare, etc.
deshidratare,
arsuri grave, etc.,
Volum eritrocitar mediu VEM 78-96/fL Consum cronic de
alcool,
hipotiroidism,
anemii
hemolitice, etc.
Hemoglobină eritrocitară HEM 25.5-32/pq Utili în diagnosticul diferenţial al cauzei anemiei
medie
Concentraţia medie de CHEM 32-35.5g/dl
hemoglobină eritrocitară
Trombocite(plachete)- rol în Tr 180- Boli infecţioase, Trombocitopatii, ciroză
hemostază(coagulare) 380/*10^3/µL inflamatorii, hepatică, reacţii virale,
reumatice, după transfuzionale, după
splenectomie, etc. administrare de heparină,
etc.
Limfocite LYMF 19-48% Boli virale, cronice Sindrom Cushing,
% şi de sânge, boli tratamente cortizonice,
limfoproliferative, uremie, boală Hodgkin,
etc. etc.
Monocite MONO 2-10.5% Boli virale şi de
% sânge, TBC,
malarie, etc.
Neutrofile NEUT 34-71% Infecţii bacteriene, Stări de imunodepresie,
% boli neoplazice, boli infecţioase cronice
boli
mieloproliferative
Bazofile BASO 0-1% Boli alergice, boli
% mieloproliferative,
etc.
Eozinofile EO% 0-7% Alergii şi boli
parazitare
Largimea curbei de RDW- 34-49/fL
distribuţie a eritrocitelor - SD%
deviaţie standard
Largimea curbei de RDW- 10-15%
distribuţie a eritrocitelor - CV#
coeficient de variaţie
Numărul de limfocite LYMF 1.2-
# 4.0/*10^3/µL
Numărul de monocite MONO 0.2-
# 0.9/*10^3/µL
Numărul de neutrofile NEUT# 1.6-
6.2/*10^3/µL
Largimea curbei de PDW 10.0-18.0/fL
distribuţie a trombocitelor
Volum trombocitar mediu VTM 8.5-12 fL Distrugere crescută Producţie scăzută de
a trombocitelor plachete(anemie aplastică),
etc.
Procentul de P- 14.3-44%
macrotrombocite LCR%
PUNCTIA RAHIDIANA
Definitie-patrunderea cu un ac in spatiul subrahnoidian, printre vertebre reprezinta punctia
rahidiana. Spre deosebire de celelalte tipuri de punctii care au doar scop explorator si terapeutic,
punctia rahidiana are si un scop anestezic ce consta in introducerea substantelor anestezice
(rahianestezie).
- "spate de pisica" - in decubit lateral in pat,
cu spatele la marginea patului,
-coapsele flectate pe abdomen,
-barbia atingand pieptul.
Scopul explorator al punctiei rahidiene consta in masurarea presiunii lichidului cefalorahidian,
recoltarea acestuia pentru a fi examinat la microscop si in laborator si injectarea de substante
radioopace pentru examenul radiologic al maduvei spinarii.Se vor introduce substante pe baza de
iod sau aer.
Scopul terapeutic consta in decomprimarea in cazul sindromului de hipertensiune intracraniana
si introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune in spatiul
cefalorahidian.
Atunci cand un pacient prezinta boli inflamatorii ale sistemului nervos central precum meningita
sau encefalita se recomanda executia punctiei rahidiene.
Totodata acest tip de punctie este indicata in cazul unor tumori cerebrale, hemoragie
subarahnoidiana sau scleroza multipla.
Punctia rahidiana se executa si pacientilor care nu prezinta aceste afectiuni dar care vor fi supusi
unor interventii chirurgicale.In acest caz punctia rahidiana devine o metoda de anestezie
regionala a abdomenului si a membrelor inferioare.
Locul punctiei-In functie de tipul de punctie locul de executie difera astfel:
-punctia lombara - D12-L1 sau L4-L5
-punctia dorsala - D6-T7
punctia suboccipitala - intre protuberanta occipitala externa si apofiza axisului, pe linia mediana
Pregatirea punctiei-sunt necesare materiale de protectiei a mesei/patului si pentru dezinfectie
tip III a pielii.
Materialele se aleg in functie de scopul punctiei.
- instrumente si materiale sterile - ace lungi cu diametrul 1-1.5 mm cu mandren, seringi (si pentru
anestezie), campuri chirurgicale, comprese, tampoane, manusi de cauciuc, pense hemostatice,
pense anatomice, eprubete, lampa de spirt, tavita renala, manopetru Claude
- in cazul rahianesteziei sunt necesare anestezice locale, antibiotice, citostatice, seruri imune,
preparate cortizonice
- se informeaza pacientul, se incurajeaza si i se explica pozitia in care va sta, in fuctie de locul
punctiei si starea acestuia.
- Atentie ! Pentru a putea fi executata punctia, pacientul trebuie sa fie "pe nemancate" (a
jeun)
- pacientul poate sta in doua pozitii:
1. "spate de pisica" - in decubit lateral in pat, cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe
abdomen, barbia atingand pieptul
2. pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie cu mainile pe coapse, capul in hiperflexie.
Executia punctiei
- Se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se desfasoara in sala de tratamente,
salon sau in sala de operatie in cazul rahianesteziei.
- Medicul si asistentii medicali isi spala si dezinfecteaza mainile;
- Asistentii medicali dezbraca pacientul, protejeaza patul/masa de punctie cu musama, aleza;
- Medicul stabileste locul punctiei iar asistentul aseaza pacientul in pozitia corespunzatoare in
functie de locul punctiei si starea pacientului;
- Asistentul pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si daca e cazul serveste seringa cu
anestezic iar medicul face anestezia locala (aceasta etapa este valabila pentru punctia anestezica);
- Medicul primeste manusile chirurgicale, campul chirurgical pe care il asaza sub locul punctiei;
- Asistentul dezinfecteaza locul punctiei si serveste acul cu mandren iar medicul executa
punctia.Pozitia pacientului este mentinuta de asistentul II, sustinandu-i ceafa cu o mana, iar cu
ceala impingand usor regiunea epigastrica;
- Dupa executia punctiei, medicul scoate mandrenul, asistentul mentine eprubetele pentru
recoltarea lichidului.Apoi serveste manometrul Claude pentru masurarea tensiunii LCR;
- Asistentul serveste seringa cu solutiile medicamentoase, iar dupa administrarea acestora,
medicul retrage acul de punctie;
- Asistentul dezinfecteaza si comprima cu o compresa sterila locul punctiei, aplica pansament
uscat fixat cu romplast, apoi asaza pacientul in pat in pozitie decubit lateral, fara perna si este
necesar sa isi pastreze aceasta pozitie timp de 24 de ore
Dupa sase ore, pacientul poate fi hidradat si hranit la pat, se vor verifica in permanenta semnele
vitale - tensiune arteriala, respiratie, puls iar in cazul in care apar manifestari precum varsaturi,
greturi sau cefalee este informat medicul.
Lichidul cefalorahidian poate fi imediat examinat macroscopic, apreciindu-se culoarea, aspectul,
presiunea acestuia care in conditii normale este limpede, se scurge picatura cu picatura.
In stari patologice, lichdul poate fi hemoragic, purulent, de culoare galbena (xantocrom) iar
viteza de scurgere poate creste.
In cazul unui examen citologic, biochimic sau bacteriologic produsul recoltat este trimis la
laborator
Atentie !
In timpul executiei punctiei rahidiene pot aparea accidente
- sindrom postpunctional, manifestat prin ameteli, cefalee, varsaturi, rahialgii din cauza
hipotensiunii lichidiene provocate de punctie
- pacientul poate acuza dureri violente in membrele inferioare determinate de atingerea
ramificatiilor maduvei spinarii, cu varful acului de punctie.
- chiar daca este foarte rar, poate apare socul reflex ce duce la sincope mortale, dar se vor pregati
mijloace obisnuite de reanimare.
Scop: explorator( depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui la purtatorii sanatosi cat
si la cei bolnavi)
Pregatirea pacientului:
- psihica: se explica procedura si se obtine acceptul/acordul acestuia
- fizica: in dimineata recoltarii pacientului i se interzice efectuarea toaletei bucale ,
nu mananca,nu bea, nu se administreaza nimic per os.
Pozitia pacientului:
- sezand pe scaun/marginea patului
- decubit dorsal –pentru pacientii adinamici
Materiale necesare:
-spatula linguala
-eprubeta porttampon
- tavita renala
- prosop
- sursa de lumina
- manusi de unica folosinta/manusi sterile
- masca faciala
Tehnica:
- pregatirea asistentei medicala
- pregatirea materialelor
- prosop in jurul gatului
- tavita sustinuta sub barbie
- invitam pacientul sa deschida gura larg si sa incline capul pe spate
- cu mana nedominanta asistenta va efectua presiune pe limba cu ajutorul spatulei
linguale si in dreptul sursei de lumina va examina gura si faringele
- in mana dominanata va sustine tamponul faringian cu ajutorul caruia printr o
miscare circulara rapida va preleva o mostra de secretii de la nivelulpartii
posterioare a faringelui/din jurul amigdalelor/orice zona inflamata a cavitatii
faringine
- etichetarea produsului si transportul imediat la laboratorul bacteriologie in maxim 2
ore