Pinocchio - Carlo Collodi

Povestea personajului Pinocchio, născută din condeiul italianului Carlo Collodi, a devenit
emblematică pentru copiii de pretutindeni, ba mai mult, năzbâtiile lui sunt savurate și de adulți.

Oricine poate desprinde sfaturi și îndrumări din Aventurile lui Pinocchio (în original: Le
avventure di Pinocchio. Storia di un burattino), chiar dacă a trecut de ceva vreme de vârsta
copilăriei Carlo Collodi, pseudonimul lui Carlo Lorenzini, a fost un scriitor și jurnalist italian,
autor a numeroase scrieri cu caracter pedagogic dedicate copiilor.

S-a născut în Marele Ducat al Toscanei, pe 28 noiembrie 1826. A învățat în diferite școli
conduse de ordine călugărești catolice și și-a însușit ca pseudonim numele de Collodi, localitate
în care s-a născut mama lui.

Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în 1876, odată cu publicarea culegerii
Povestirile zânelor (în original: I raconti delle fate) , o excelentă traducere de basme literare
franceze, după Charles Perrault. Această carte a fost urmată de o serie de cărți special concepute
pentru uz școlar, în care basmul se împletea cu prezentarea cunoștințelor, o formulă care era
destul de populară în acele vremuri și pe care Carlo Lorenzini a interpretat-o cu o deosebită
putere a imaginației și măiestrie scriitoricească.

Aventurile lui Pinocchio au fost create exact după același calapod pedagogic, autorul reușind
să îmbine cu măiestrie basmul cu valorile pe care societatea dorea să le transmită copiilor.
Pinocchio a fost în primă fază personaj într-un serial de povești publicate într-un ziar destinat
copiilor (în original: Il giornale per I bambini), iar mai apoi, poveștile au fost strânse în cartea
Aventurile lui Pinocchio, în anul 1883.

Pinocchio este o marionetă de lemn care ia naștere din mâinile bătrânului Geppetto, inspirat
parcă din Comedia dell’arte, personaje cu care însuși Pinocchio se întâlnește în aventurile sale (îi
amintim aici pe Pulcinella și pe Arlecchino).

Aventurile lui Pinocchio au influențe literare antice, precum mitul statuii care prinde viață sau ale
creaturilor jumătate om, jumătate animal preluate din Antichitatea Greacă și Latină.

Carlo Collodi își trece personajul prin tot felul de situații periculoase, trece prin acestea datorită
neascultării de care dă dovadă mica păpușă.

Chiar de la începutul cărții, Pinocchio pare a fi o adevărată pacoste. Imediat după ce capătă o
formă umană, după ce este gata asamblat ca marionetă, Pinocchio îi fură peruca bietului
Geppetto, în schimb bătrânul se poartă cu el cu răbdarea specifică unui părinte și “îl ținea de
mână, să-l învețe să facă primii pași.” .

Să nu mai pomenim că imediat după reușita primilor pași, Pinocchio o ia la goană pe stradă, iar
din vina sa, Geppetto ajunge la închisoare. Nu la mult timp după acest episod, Greierașul-
vorbitor - Griallaccio – rostește cuvintele îndrumătoare ce îl vor urmări pe Pinocchio în întreg
periplul său:

”Vai de acei copii care se ridică împotriva părinților și care-și părăsesc, fără rost casa
părintească! Niciodată nu vor avea liniște în lumea asta și, mai devreme sau mai târziu, tare se
vor căi.”

Blestemat să trăiască sub stindardul sărăciei și al neascultării, startul în viață al lui Pinocchio este
de-a dreptul de compătimit, din fericire pentru el, Geppetto îi oferă resursele necesare pentru a
se repune pe direcția corectă.

Ajutat și de Zâna cea bună, Greieraș, Mirelă sau alte personaje fantastice, marioneta
descoperă lumea, greutățile, foamea, află că oamenii nu sunt mereu ceea ce par: „eu sunt o
păpușă de lemn, cu toate defectele din lume, dar niciodată nu voi sprijini oamenii necinstiți.” și
chiar dacă este prins în mai multe capcane, reușește să își atingă scopul, acela de a deveni un
băiat adevărat. Probabil, o figură de stil folosită de autor pentru a semnala transformarea prin
care trece Pinocchio.

Marioneta este protototipul unui ștrengar, copilul vioi, neatent, dar leneș care dă mereu din
necaz în necaz, ca la final să fie recompensat cu maturitatea deplină, cea prin care devine băiat
adevărat:

“Cât de caraghios arătam când eram o păpușă de lemn și cât de mulțumit sunt acuma, când sunt
un băiat adevărat.”

Imaginea lui Pinocchio a fost preluată și folosită în diferite adaptări scenice, dar și în ecranizări de
la începutul anilor 1900 și până în prezent. De departe, cea mai cunoscută ecranizare este cea
realizată de Studiourile Disney în anul 1940.