UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Program de studii: Kinetoterapia in afectiunile locomotorii

PROGRAM DE HIDROTERMOTERAPIE
LA PACIENTII CU FRACTURI DE PUMN
FARA COMPLICATII NEUROLOGICE

Student: COBIRZAN ANDREI

 Fracturile pumnului

Oasele carpiene formeaza articulatia pumnului, cea mai complexa articulatie a

corpului, sunt in numar de 8, se gasesc grupate pe doua randuri. De la radius spre cubitus,
randul proximal este format din osul scafoid, semilunar, piramidal si pisiform. In aceeasi
directie, randul distal are in compunere oasele trapez, trapezoid, osul mare (capitat) si
osul cu carlig.Aceasta articulatie are rolul de a asigura coeziunea mainii cu antebratul.
Principala articulatie a pumnului este articulatia radiocarpiana (o diartroza),
formata din cavitatea glenoida antebrahiala constituita din epifiza distala radiala si
ligamentul triunghiular) si primul rand al oaselor carpiene (scafoid, semilunar, piramidal),
care alcatuiesc un adevarat condil. Patru ligamente (anterior, posterior, medial si lateral)
intaresc capsula fibroasa ce acopera si solidarizeaza articulatia.
Articulatia mdiocarpiana uneste primul rand carpian cu cel distal (trapez,
trapezoid, osul mare, osul cu carlig), formand in partea externa o artodie, iar in interior o
articulatie de tip condilian,
Articulatia carpometacarpiana intre trapezoid-osul mare-osul cu carlig si cele
patru metacarpiene (II-V) realizeaza patru artrodii, iar intre trapez si primul metacarpian,
o articulatie selara. Interlinia carpometacarpiana este considerata hotarul dintre gatul
mainii (pumn) si mana.
Miscarile pumnului sunt de flexie-extensie, inclinare cubitala-radiala si prin
asociere de circumductie. Miscarile au loc in radiocarpiana si in mediocarpiana, existand
participari diferita. Spre exemplu, in flexie radiocarpiana participa cu 50º si mdiocarpiana
cu 35º, iar in extensie valorile sunt inverse.
Flexia pumnului este maxima cand mana este inclinata cubital si degetele extinse,
iar extensia este maxima cand mana este inclinata radial si degetele flectate.
Inclinatia radiala este performata din mediocarpiana cu 10º si doar cu 5º din
radiocarpiana; cea cubitala se realizeaza 25º din mediocarpiana si 15º din radiocarpiana.
Deoarece musculatura care actioneaza asupra gatului mainii (cu exceptia
flexorului ulnar al carpului) trece peste ambele articulatii ale pumnului, miscarea va fi
concomitenta atat in radiocarpiana cat si in mediocarpiana.
Dupa Bäckdahl si Carlsöö in flexia pumnului actioneaza sincron flexorul radial si
cel ulnar al carpului, ca si flexorul superficial al degetelor. Despre miciunul nu se poate
spune ca este un starter. Muschiul flexor profund al degetelor nu are rol in flexia
pumnului.
La fel, in extensia pumnului exista o actiune sincrona a muschilor extensori radial
si ulnar al carpului si a extensorului degetelor. Toti acesti muschi intra in actiune
simultan, neexistand un starter.
Exista o inervatie reciproca intre flexorii si extensorii pumnului. In flexia fortata
apare o contractie in extensorul ulnar al carpului, pentru a stabiliza articulatia pumnului.
Acest muschi ar fi singurul antagonist activ al flexorilor.
Inclinarea radiala (abductia radiala, abductia mainii) este data de extensorii si
flexorii radiali, ca si de extensorii policelui si lungul abductor al policelui.
 Inclinarea cubitala (adductia ulnara sau adductia mainii) apare prin combinarea
activitatii flexorului si extensorului ulnar al carpului.

Fracturile oaselor carpiene

Fracturile oaselor carpiene constituie un factor invalidant pentru intrg membrul

superior.
Conform ordinii statistice a frecventei producerii fracturilor oaselor carpiene,
fracturile de scafoid se afla pe primul loc urmate de cele ale piramidalului, trapezului si
semilumarului, fracturile celorlalte oase carpiene sunt destul de rare.

I-fractura de scafoid:
-mecanism de producere: indirect – cdere pe mana in hiperextensie
-simptomatologie:- tumefiere, durere, sensibilitate la palpare in
tabachera anatomica
-testul Watson pozitiv
- Diagnostic dificil; necesita radiografie din trei incidente, anterioara, posterioara
si oblica cu control la trei-patru saptamani. Se indica reimobilizare timp de trei-patru
saptamani.
- Se complica cu necroza aseptica de scafoid, complicatie grava, insotita de
durere, scaderea fortei musculare si impotenta functionala.
-tratament:
-ortopedic: -aparat ghipsat antebrahio-palmar, incluzand si falanga
proximala a policelui, cu policele in abductie-4-4 saptamani;
-chirurgical – cand depladarea fragmentului depaseste 1 mm, unghiul
radio-ulnar are peste 15º iar unghiul scafo-ulnar este mai mare de 60º.

-II- fractura de piramidal:

-mecanism de producere:-caderea pe mana in hiperextensie si deviatie cubitala;
-simptomatologie:- sensibilitate dorsocubitala a icheieturii mainii, mobilizare
dureroasa;
-radiologic:-fracturile transversale incidenta postero-anterioara, --fracturile oblice
incidenta oblica;
tratament: -fracturile fara deplasare: apart ghipsat/atela cubitala
-fracturile cu deplasare- tratament chirurgical de fixare.
-III- fractura de trapez
-mecanism de producere :- incarcare axiala a metacarpului I
-simptomatologie :- sensibilitate a incheieturii mainii in zona radiala, miscari
dureroase ale articulatiei carpo- metacarpiene dg.I.
-radiologic incidenta PA, laterala, incidenta Robert;
-tratament :-fracturi simple:-imobilizarea articulatiei dg.I timp de 6 saptamani. –
fracturile cu deplasare- reducere chirurgicala.
-IV-fracturile de semilunar:
-mecanism de producere: -cadere pe mana in hiperextensie
 -simptomatologie ;-sensibilitate la palpare pe inchietura mainii pe fata
volara distal radius; - mobilizare dureroasa a mainii
-radiologic:-incidenta oblica
-tratament: -aparat ghipsat timp de 4 saptamani;
-V-fractura de pisiform
-mecanism de producere: - cadere pe regiunea volara a maini/cadere pe mana
intinsa in dorsoflexie
-simptomatologie:- sensibilitate dorso-ulnara la extensie in intreaga incheietura a
mainii;
-radiologic:-incidenta laterala, antebrat in supinatie 20º
-tratament:- fracturile fara deplasare- aparat ghipsat/atela ulnara 4 saptamani
-fracturile cu deplasare – tratament chirurgical
-VI-fractura de trapezoid:
-mecanism de producere: - lovire directa/incarcare axiala prin metacarpianul II
-simptomatologie:- sensibilitate, proximal la baza metacarpianului II cu o
proeminenta dorsala variabila, miscarile sunt dureroase;
-radiologic: incidenta PA, incidenta oblica, CT;
-tratament; - fracturile simple- aparat ghipsat timp de 4 saptamani
-fracturile cu deplasare – reducere chirurgicala si fixare interna
-VII-VIII- fracturile de os mare (capitat) si os cu carlig:
-fracturi de stul de rare
-mecanism de producere : -lovire directa/leziuni de strivire ; sindrom scafo-capitat
(fenton)
-radiologic : -incidente pentru scafoid, laterala, CT ;
-tratament :-in general conservator’

Evaluarea pumnului si a mainii afectate.

Bilantul starii cutanate si a fanerelor:

evidentiaza rasunetul asupra tegumentului pe care il pot avea leziunile
sau sechelele subiacente.
La inspectia tegumentelor se observa:
-culoarea pielii
-consistenta pielii
-sudoratia.
-starea fanerelor

Bilantul articular si muscular al pumnului si al mainii:

Este strict necesar ca programul kinetic de recuperare sa inceapa cu un bilant
articular si muscular al pumnului si al mainii. Rezultatele acestui bilant complex sunt
necesare pentru:
-precizarea obiectivelor imediate, de etapa si de perspectiva
 -conturarea metodologiei adecvate fiecarui caz, in functie de tipul de suferinta,
precizand parametrii optimi de desfasurare a fiecarui exercitiu terapeutic si de activitate
terapeutica asistata in cadrul programului de terapie ocupationala.
Din cadrul aceluiasi bilant fac parte evaluarile de etapa care obiectiveaza
efectele clinice obtinute prin folosirea anumitor proceduri si evaluarile repetate care
orienteaza asupra prognosticului si creaza o imagine concreta asupra posibilitatilor reale
de recuperare..
Bilantul articular si muscular se refera la intregul lant kinetic al membrului
superior, dar in mod deosebit la complexul functional reprezentat de pumn si mana.
Pentru realizarea bilantului articular examenul se desfasoara parcurgand 5 etape:
-1)-masurarea amplitudinii miscarilor normale;
-2)-cautarea miscarilor anormale;
-3)-evidentierea aspectelor clinice asociate;
-4)-studiul radiologic al articulatiei;
-5)-sinteza tuturor datelor obtinute.
Bilantul muscular se face analitic respectand scala de evaluare a fortei musculare
(0-5).

TRATAMENTUL PRIN HIDRO-TERMOTERAPIE.

HIDRO-TERMOTERAPIE

PRINCIPIILE ŞI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

O dată cicatricea vindecată şi pericolul de noi rupturi este mult diminuat, recuperarea
trebuie să înceapă fără altă întârziere. Se vor urmării:
 Corectarea retracturilor ţesuturilor moi;
 Ameliorarea circulaţiei;
 Reducerea funcţiei tendoanelor;
 Refacerea prehensiuni;
 Refacerea pe cât posibil a abilităţii.

Hidroterapia este un domeniu al medicinii fizice, in care, se urmareste realizarea

unor schimburi de energie calorica intre organism si diverse medii, in scopul obtinerii
unor reactii de adaptare si a unor efecte asupra aparatelor si sistemelor organismului
uman.
Aceste schimburi calorice utilizeaza ca vector, in cele mai multe cazuri, apa, la care,
in unele situatii, se adauga gaze (dioxid de carbon, sulf), saruri minerale, substante
vegetale specil pregatite, astfel incat sa actioneze prin factori fizici asupra organismului
uman.
 Uneori vectprul purtator de energie calorica este diferit de apa, ca in cazul
termoterapiei uscate. In general, hidrotermoterapia este o terapie nespecifica care
actioneaza asupra intregului organism

În cazul pumnului posttraumatic se pot utiliza următoarele proceduri:

Baia kineto-terapeutică. Este o baie caldă la care se asociază mişcări în toate

articulaţiile bolnavului.
Mişcarea în apă reprezintă un important mijloc de recuperare care se bazează pe
principiul legi lui Arhimede “ Asupra unui corp scufundat intr-un lichid acţionează o
forţă de jos în sus egale cu greutatea volumului deslocuit “
Tehnica de aplicare-baia kineto se efectuează într-o cadă mai mare care se umple 3/4
cu apă la temperatura de 36-37-380 C. Bolnavul este invitat să se aseze în cadă şi timp de
5 min. este lăsat liniştit să se obişnuiască cu ambianţa.
După aceea tehnicianul execută sub apă la toate articulaţiile pacientului în mod pasiv
toate mişcările posibile în timp de 5 min. după aceea pacientul
este lăsat puţin în repaus după care este invitat să repete singur mişcările arătate de
tehnician. Durata băi este de 20-30 min. după care bolnavul este şters şi lăsat să se
odihnească.
Modul de actiune-factorul termic si mecanic. Mobilizarea in apă este mai puţin
dureroasă din cauza relaxării musculare care se produce sub influenţa apei calde şi
pierderi greutăţii corpului conform legi lui Arhimede.
Importanţa mişcării pasive este esenţială în recuperarea mai ales în stres psihic pentru
că pacientul înţelege că articulaţia este funcţională şi recuperarea este posibilă.

Băile cu plante medicinale. Sunt foarte des folosite; substanţele aromate au efect
sedativ asupra sistemului nervos, favorizează rezorbţia, calmează durerile, ameliorează
circulaţia, au efect relaxant asupra ţesutului conjunctiv. Se folosesc seminţe de in,
muşeţel, flori de tei, mentă, salvie sau tărâţe de grâu, nuc, coajă de stejar, de castan, malţ,
amidon, etc.
Din aceste plante se fac infuzii sau decocturi din 500 – 1000g în 2-3 litri apă, care se
introduc apoi în apa de baie la neutralitatea termică sau călduţă, atunci când se urmăreşte
şi efectul termic.
Durata băi este de 20 – 40 min. Temperatura băilor în general este de 35-37 0 C. Se mai
folosesc şi ca băi de curăţire după aparat gipsat.

Băi locale fierbinţi alternante cu băi reci. Introduceţi partea care trebuie tratată în apă
fiartă (400C) timp de 3-4 min., apoi introduceţi partea aceea în apă cu gheaţă sau sub apă
de robinet (7-210C) timp de 1-2 min.
În timp ce pacinetul se află în apă rece, creşteţi temteratura apei fierbinţi până la
temperatura iniţială sau puţin peste 430C.
Face operaţiunea de 6-7 ori şi se sfârşeşte cu apă rece.
Scop şi efecte: alternează contracţia şi dilataţia vaselor de sânge; determină o creştere
marcată, locală şi reflexă, a fluxului de sânge; intensifică metabolismul şi procesul de
oxidare; grăbeşte vindecarea; activitate sporită a globulelor albe din sânge.
 Duşul cu aburi. Este proiectarea vaporilor supraâncălziţi asupra unor regiuni limitate.
Durata este de 3-6 min. Poate fi o procedură de sine stătătoare, poate să preceadă o baie
generală sau se poate asocia cu masaj.
La sfârşit se aplică o procedură de răcire, spălare, sau un duş la temp. de 18-200 C.
Mod de acţiune: acţiune puternică asupra circulatiei cu hiperemie şi rezorbţie locală.

Duş masaj- reprezintă aplicarea mai multor duşuri rozetă cu apă la temperatura de 38-
0
40 C asociat cu masaj. Mai frecvent se aplică parţial mai rar general. Durata masajului
este de 8-15 min.
Duşul masaj produce o hiperemie importantă cu un însemnat efect resorbtiv şi de
tonifiere prin acţiunea combinată a masajului şi a factorului termic.

Împachetările cu parafină. Acestea fac parte din procedurile termo-terapice şi se

aplică pe regiuni limitate de corp.
Tehnica de aplicare: se topeşte într-un vas o cantitate de parafină albă în aşa fel incât să
mai rămână câteva bucăţi neâncălzite, în scopul evitării supraâncălzirii. Cu ajutorul unei
pensule late se pensulează repede regiunea interesată de mai multe ori până ce se
realizează un strat de parafină de 0,5-1cm grosime. Peste stratul de parfină se pune o
bucată de flanelă şi se acoperă regiunea cu pătura. Durata este de 30-60 min.
La nivelul articulaţiilor pentru a avea un strat mai gros se pot folosi manşoane legate
deasupra şi dedesuptul articulaţiilor prevazute cu un orificiu prin care se toarnă parafina
topita. Pentru mâini şi picioare se pot efectua băi de parafină cu bule reci.

Pacientul introduce mâna şi o scoate şi aşteaptă până ce parafina se întăreşte pe

tegument. Se repetă manevra de 2-3 ori introducând de fiecare dată segmentul la un nivel
inferior faţă de precedentul.
Când temperatura devine suportabilă extremitatea se lasă în parafină un timp mai
îndelungat.
Pe articulaţiile mici se pot aplica plăci parfinate. Din cauza termo-conductibilităţi
relativ mici parafina poate fi folosită la temperaturi ridicate fără a produce arsuri.
Acţiune-parafina provoaca o supraâncălzire profundă şi uniformă a ţesuturilor. Pielea
se încălzeşte la 38-400 C provocând o transpiraţie locală abundentă. La desfacerea
parafinei se evidenţiază hiperemia produsa. După împachetare se aplică o procedura rece.
 Bibliografie

1. Sidenco, E.L. (2005), Medicina fizica in recuperarea medicala Bucuresti,

Editura Universitara “Carol Davila”
2. Sidenco, E.L. (2005), Metodica recuperarii mainii. Bucureşti, Editura Fundaţiei
România de Mâine;