Sunteți pe pagina 1din 15

curs Managementul Calitatii

CONTROLUL STATISTIC

ETAPELE CONTROLULUI STATISTIC

Cuprins

Extragerea esantionului

Analiza esantionului, concluzii asupra rezultatului

Decizia pentru lot si intocmirea documentelor receptiei

Bibliografie:

1. Dorina Ardelean Merceologie – note de curs Editura Daya Satu Mare 2004

2. Andrei O. Paraschivescu Ghidul calitatii – Editura Tehnopress Iasi 2005

modele, analize si studii de caz

3. Tantica Petre, Studiul calitatii produselor si Editura Niculescu Bucuresti 2002

Gabriela Iordache serviciilor – manual cls. a XII-a

profil economic

Extragerea esantionului

Volumul esantionului (n) reprezinta numarul de produse extrase dintr-un lot, supuse
verificarilor, astfel incat rezultatele obtinute sa poata fi concludente pentru intregul lot (cu
riscurile acceptate la verificarea prin sondaj).

Pentru ca esantionul sa fie reprezentativ se pune problema marimii lui si a extragerii.

Reprezentativitatea esantioanelor se asigura prin prelevarea lor dupa anumite metode


statistice, care stabilesc marimea esantionului si acorda sanse egale de a fi extrase, tuturor
produselor din lot.

Rezultatele obtinute cu privire la esantionul de produse se extind la nivelul lotului.

Pentru examenul de laborator, in cazul anumitor produse (produsele in vrac) se formeaza


proba medie.

Proba medie este cantitatea de produs recoltata prin sondaj din diferite puncte ale produsului
sau lotului. Aceasta trebuie sa fie reprezentativa.
Importanta deosebita prezinta modalitatea de recoltare a probelor, respectandu-se prevederile
standardelor, de catre un personal competent.

Verificarea prin esantionare este standardizata. Se folosesc standardele: STAS 3160 – 84 /


1,2,3 si STAS 3160 – 89 / 4

Marimea esantionului, nr. de acceptare si nr. de respingere se stabilesc in functie


de

gradul de severitate al controlului, in practica comerciala fiind cunoscute si standardizate,


tabele de extragere cu diferite grade de severitate.

Gradul de severitate al controlului se refera la exigenta comisiei de receptie.

Pentru verificarile uzuale, se folosesc formarea esantionului pentru un control sever, normal
si redus:

l Verificare normala

- se foloseste la inceputul verificarii;

- in functie de rezultate, se trece la verificare redusa sau severa;

l Verificare severa

- se foloseste cand din cel mult 5 loturi verificate normal, 2 au fost respinse

- se poate reveni la verificare normala, daca 5 loturi consecutive au fost acceptate;

l Verificare redusa

- se foloseste cand cel putin 10 loturi, verificate normal, au fost acceptate;

- se revine la verificare normala, in cazul respingerii unui lot.

Acceptarea unuia sau a altuia depinde de negocierile dintre parteneri si se consemneaza in


contractele economice. Cand increderea si relatiile dintre furnizor si beneficiar sunt bune, se
poate practica controlul redus.
Problema extragerii produselor din lot pentru ca esantionul sa fie cat mai
reprezentativ, poate fi facuta prin:

o folosirea tabelului nr. intamplatoare pe baza ordinei de asezare in magazie sau


ordinea
 cronologica de intrare in magazie;
o formarea esantionului prin extragere oarba;
o formarea esantionului in mai multe etape.

1.1 Recoltarea probelor pentru analiza. Constituirea probei medii – Exemple

in cazul unor produse lactate:

Tabel nr. 1

Exemple de marfuri Marimea lotului Marimea probei Conditii de recoltare


medii
Lapte Max. 15.000 l 500 ml Analiza se efectueaza
in 4 – 5 ore de la muls.

In cazul laptelui
ambalat, proba medie
se constituie din probe
partiale recoltate din

2-3 ambalaje din lot.


Produse lactate acide Max. 1.000 kg (l) 500 ml Proba se constituie din
continutul a 1% din
(lapte batut, iaurt, sana, (la chefir max. 800) ambalaje (in cazul
chefir) ambalajelor mici nu
mai putin de 2 si nu
mai mult de 5)
Smantana Max. 500 kg in cazul 250 ml Se recolteaza 1% din
ambalajelor de unitatile de ambalaj
desfacere (dar nu mai putin de 2
si nu mai mult de 5 in
Max. 3.000 kg in cazul cazul ambalajelor cu
ambalajelor de mai putin de 0,5 kg
transport produs)
Unt si margarina Max. 500 kg in cazul 250 g Se recolteaza 2% din
ambalajelor de nr. pachetelor (de pana
desfacere la 200 g), dar nu mai
putin de 2 si nu mai
Max. 1.000 kg in cazul mult de 5
ambalajelor de
transport

Branzeturi Max. 5.000 kg 250 g Se recolteaza 2% din


comercializate in nr. ambalajelor de
ambalaje de desfacere desfacere, dar nu mai
de pana la 300 g putin de 2 si nu mai
mult de 5.

Sursa: Standarde produs

in cazul probelor de carne si preparate din carne:

In vederea obtinerii unui rezultat concludent, trebuie respectate cu strictete


instructiunile privind recoltarea probelor de carne.

Pentru examenul de laborator, probele se pot recolta direct din unitatile producatoare,
depozite, mijloace de transport, unitati de desfacere si chiar de la domiciliul cumparatorului
sau de la producator.

Normele de recoltare sunt urmatoarele:

o carne in carcase si semicarcase: cate doua cuburi de carne si grasime cu


latura de min. 8 – 10 cm, unul de la suprafata si altul din profunzimea
maselor musculare din vecinatatea oaselor;
o organele se vor recolta intregi, sau portiuni din acestea (min. 200 g);
o din carnea preambalata (in greutate de max. 1 kg), carcase de pasare,
specialitati de pasare, picioare si tacamuri preambalate, se vor recolta 1%
din nr. pachetelor, care alcatuiesc lotul, insa nu mai putin de 5 pachete.
Daca controlul se efectueaza pentru ambalaje mai mari de 2 kg, se vor
recolta parti din acestea de 250 – 500 g in aceeasi proportie;
o pentru carnea de lucru (de la unitatile producatoare) se recolteaza o proba
de 500 – 1.000 g din fiecare lot, in situatia cand lotul este uniform in
privinta caracteristicilor organoleptice. Daca lotul este neuniform din acest
punct de vedere, se va face trierea lui in 3 subloturi:
 cu caracteristici organoleptice normale;
 cu usoare modificari organoleptice;
 cu caracteristici organoleptice evident modificate;

Din fiecare din aceste subloturi se recolteaza cate o proba de 500 – 1.000 g.

pentru semipreparatele din carne neportionate (carne tocata, amestec pentru


mititei, chiftele si altele asemanatoare) se vor recolta cate 200 – 300 g din
fiecare recipient sau ambalaj, in proportie de 1% din nr. acestora, dar nu mai
putin de 2 si nu mai mult de 5 ambalaje;

cand preparatele sunt sub forma de batoane sau calupuri, se taie in doua parti egale
pe toata lungimea, ocazie cu care se face examenul organoleptic pe sectiune.
Din cele doua jumatati rezultate, una reprezinta proba de analizat, si cealalta
contraproba , care ramane la unitate.

Fiecare proba se individualizeaza prin etichetare si se impacheteaza individual in


hartie

pergaminata sau pungi de plastic noi, se sigileaza si se trimite la laborator, insotite de un


proces verbal de recoltare, luand toate masurile ca in timpul transportului sa nu se modifice
caracteristicile acesteia.

In tabelul nr. 2 sunt redate normele Ministerului Sanatatii privitoare la cantitatile de carne
necesare pentru efectuarea examenului de laborator.

Tabel nr. 2

Produsul Examenul
Bacteriologic Chimic Toxicologic
Carne proaspata 250 g os) g 100 g

si congelata in
carcasa
Carne tocata 250 g 100 g 100 g
Carne de pasare 1 exemplar din proba pt. chimic

in cazul loturilor de conserve din carne si peste:

Recoltarea probelor se face conform STAS 3160 / 2 – 84, tabel nr. 3.

Tabel nr. 3

Marimea lotului Nr. de recipienti,

care se recolteaza pentru probe


Pana la 1.000
De la 1.001 la 5.000
De la 5.001 la 10.000
De la 10.001 la 50.000
De la 50.001 la 100.000

Pentru fiecare 100.000 sau fractiuni de 100.000 in plus se recolteaza cate 5 cutii.

Analiza esantionului

Stabilirea nivelului caracteristicilor de calitate a produselor supuse verificarii


calitative, se

realizeaza prin metode de analiza specifice grupelor de produse si uneori fiecarui produs
separat. Rezultatele verificarilor se califica prin comparare cu specificatiile de calitate si pot
prezenta abateri mai mult sau mai putin grave.

Pentru analiza esantionului ales dintr-un lot de marfa se parcurg urmatoarele etape:

l determinarea caracteristicii controlate, conform procedurii specifice:

In functie de caracteristicile analizate (organoleptice sau de laborator), se pot face urmatoarele


tipuri de verificari:

verificarea calitatii prin atribute:

- presupune stabilirea numarului de produse din esantion, care poseda


sau nu, caracteristica atributiva controlata;

- se realizeaza prin examen organoleptic, cu ajutorul organelor de simt,


proprietatile organoleptice ale marfurilor: aspect, culoare, miros, gust,
etc. (marfuri alimentare, textile, etc.);

- pe baza rezultatelor, produsele se impart in „corespunzatoare” si


„necorespunzatoare”;

- rezultatele verificarii calitatii prin caracteristici atributive, se exprima


in doua moduri:

prin fractiunea defectiva x 100

prin nr. de defecte la 100 unitati de produs.

verificarea calitatii prin masurare:

- se controleaza o marime masurabila, pentru a stabili daca media


masuratorilor se afla in intervalul prescris (ex. caracteristici masurabile :
lungimi, mase, volume, duritati, viteze, durate de functionare, parametri de
fiabilitate, etc.);
- se realizeaza prin metode de laborator, pe baza carora se stabilesc
proprietatile fizice, chimice, mecanice, microbiologice ale marfurilor, cu
ajutorul aparatelor si instrumentelor de laborator.

l compararea caracteristicii controlate cu conditiile din standarde

- caracteristici psihosenzoriale: corespunzatoare si necorespunzatoare;

- caracteristici masurabile: media masuratorilor se afla in intervalul prescris;

l identificarea defectelor

Respingerea din circuitul economic a produselor, care prezinta defecte, este determinata de
masura in care acestea afecteaza destinatia, prin gravitatea, numarul si pozitia lor.

Dupa gravitatea lor, defectele pot fi: - critice

- majore

- minore

Defecte critice

sunt considerate acele defecte, care afecteaza securitatea persoanelor cu care vin in
contact sau prezinta riscuri serioase pentru a provoca opriri sau impiedica
functionarea sau utilizarea produsului;

exemple: - scurgeri de ulei la o pompa hidraulica,

- functionarea defectuoasa a supapelor de siguranta la un bazin de


incalzit apa

sub presiune; etc.

Defecte majore

sunt considerate acele defecte, care reduc capacitatea de folosire a produsului sau
pot provoca defectiuni in timpul exploatarii;

exemple: - grosimea stratului izolator a conductoarelor electrice;

- elasticitatea redusa a arcurilor amortizoare; etc.

Defecte minore

privesc mai mult aspectul sau caracteristici mai putin importante, care nu reduc
simtitor utilitatea produsului;

exemple: - ovalitatea gurii paharelor din sticla, pentru apa;


- absenta dintr-o asamblare cu zece suruburi, a unui singur surub; etc.

l compararea nr. de defecte identificate cu cifra de acceptare sau de respingere

In functie de rezultatul compararii nr. de defecte (k) identificate in esantion, cu nr. de


acceptare

(A) sau de respingere (R) a lotului, comisia de receptie va adopta una din urmatoarele decizii:

acceptarea lotului daca k A

respingerea lotului daca k R.

Controlul alimentelor

Verificarea alimentelor, care populeaza piata este impusa prin legile de protectia a
consumato-

rilor, protectia care este cu atat mai necesara cu cat gradul de chimizare a agriculturii (de unde
provin materiile prime) este tot mai ridicat, iar in procesul de fabricatie a alimentelor se
intervine cu un nr. insemnat de compusi, care sa pastreze aspectul, gustul si componentii
nutritivi. Alaturi de determinarea caracteristicilor de calitate legate de valoarea biologica a
alimentelor se instituie obligatia verificarii cantitatilor maxime din substantele amelioratoare
de calitati gustative, care peste anumite limite s-au dovedit daunatoare.

Dintre categoriile de substante, care sunt limitate in continutul alimentelor se pot


enumera:

substante cu carater toxic (care se gasesc in mod natural in alimente): toxine din ciuperci,

aminoacizi toxici din seminte de legume si fructe necoapte, etc.

contaminarea radioactiva rezultata din deseurile industriale sau accidente gen Cernobil;

produse toxice rezultate din dezvoltarea unor mucegaiuri;

produsi toxici, care se formeaza prin procesul de industrializare,

etc.

Normele nationale, standarde, care se aliniaza la cerintele internationale, prevad


limitele

maxime admise pentru fiecare produs sau grupa de produse separat.

Asupra marfurilor alimentare se efectueaza urmatoarele tipuri de analize:

F analize fizice – au ca scop masurarea caracteristicilor fizice, care constau in aprecierea


calitatii si
constau din: - cantarire (masa fructelor, oualor)

- masurarea dimensiunilor (fructe, cartofi)

- comportarea la fierbere (paste fainoase)

etc.

F analize chimice calitative – urmaresc stabilirea prezentei diversilor componenti in fiecare


aliment;

F analize chimice cantitative – urmaresc determinarea proportiei componentelor dintr-un


produs;

F analize microbiologice – constau din determinarea florei microbiene, care se dezvolta in


corpul produsului sau daca este contaminat;

F analize pt. contaminarea radioactiva – alimentele pot prezenta contaminari radioactive,


care

depasesc limitele admise.

Controlul marfurilor nealimentare

Datorita diversitatii ca origine, structura, componenta, marfurile nealimentare, sub


aspectul

analizei caracteristicilor pot fi mai greu generalizate, pentru fiecare sector de produse fiind
determinari care predomina sau unele sunt specifice numai acestora (puterea motorelor,
capacitatea redarii culorilor pe ecran, etc.). Dintre incercarile, care se intalnesc la mai multe
marfuri si pot fi efectuate in laboratoare a unitatilor producatoare, sunt:

F determinarile dimensionale – prin mijloace de masurare de precizie, pe baza cotelor


mentionate in desenelede executie a produselor, urmarind
incadrarea in tolerantele admise, se stabilesc caracteristici, care
pot fi esentiale pentru destinatia produselor;

F defectoscopia – grupeaza o multitudine de determinari determinate, bazate pe principii


diferite, care au la baza variatia unor proprietati fizice,
determinata de prezenta defectelor.

Decizia pentru lot si intocmirea documentelor receptiei

Decizia de acceptare sau de respingere se ia asupra lotului de produse si nu doar


asupra esantionului verificat, pe baza parametrului AQL negociat, a nivelului de control si a
tipului de plan de verificare, fiind stabilit si riscul celor doi parteneri.

Conditiile de admisibilitate a lotului sau nivelul de calitate acceptabil (AQL) este nr.
max. de defecte la 100 unitati de produs sau procentul maxim de produse defecte pentru care
lotul se considera acceptabil, dpdv al calitatii.
Conditiile de acceptare a lotului se stabilesc diferit daca se face o esantionare simpla, dubla,
secventiala sau multipla, fiind practicat un plan de control simplu, dublu, multiplu sau
secvential.

In practica comerciala se aplica planuri de control simple si duble.

Decizia referitoare la lotul de marfa, se ia astfel:

- pt. plan simplu: - daca k ≤ A lotul se accepta

- daca k ≥ R lotul se respinge

- pt. plan dublu: - daca k ≤ A lotul se accepta, nu mai este necesara verificarea esantionului
2

- daca A < k < R se extrage al 2-lea esantion

- daca k ≥ R1 lotul se respinge, nu mai este necesara verificarea esantionului 2


Orice decizie cu privire la calitatea lotului prin verificarea parametrilor esantionului comporta
anumite riscuri de a fi eronata, si anume:

riscul furnizorului – reprezinta probabilitatea ca un lot de nivel calitativ corespunzator sa fie


respins pentru ca intamplator in esantionul controlat, fractiunea
defectiva este mai mare decat a lotului din care s-a extras
esantionul;

riscul beneficiarului - reprezinta probabilitatea ca un lot de nivel calitativ necorespunzator sa


fie

admis pentru ca intamplator in esantionul controlat, fractiunea


defectiva este mai mica decat a lotului din care s-a extras
esantionul.

Beneficiarul este interesat ca loturile de marfuri sa-i fie livrate la un nivel al calitatii, care sa
nu-i afecteze situatia economica. Pentru aceasta stabileste de comun acord cu furnizorul, acea
fractiune defectiva de un anumit nivel, numit nivel de calitate acceptabil AQL.

Constatarile in legatura cu cantitatea si calitatea lotului de marfa examinat sunt


consemnate intr-un proces – verbal. Acesta prezinta calitatea reala a marfurilor.

Pe baza procesului – verbal, calitatea reala a marfurilor poate fi comparata cu calitatea


prescrisa sau cu cea contractata, putand fi inferioara sau, uneori, chiar superioara acestora.

Procesul – verbal reprezinta dovada constatarilor facute de comisia de receptie si poate fi


invocat de furnizor, beneficiar sau transportator. El este deci un mijloc de proba.

Procesul – verbal cuprinde urmatoarele elemente:

data si locul efectuarii receptiei;

componenta comisie de receptie;

metodologia de verificare a calitatii lotului de marfuri;

deficientele calitative constatate;

cauzele deficientelor constatate (transportul sau ambalarea necorespunzatoare,


proces tehnologic cu deficiente, etc.)

urmele de distrugeri de sigilii, spargeri, sustrageri, scurgeri.

In situatia in care lotul de marfa este gasit necorespunzator, comisia de receptie anunta

furnizorul.

Metoda “zero acceptare”


Este o metoda de control prin esantionare in care lotul se accepta numai daca in
esantionul

verificat nu se gaseste nici un produs defect, deci nr. de acceptare A = 0.

Aceasta metoda este simpla pentru ca se bazeaza doar pe 2 parametri: marimea lotului
(N) si

nivelul de calitate acceptabil (AQL).

In functie de marimea lotului (N) si de valoarea lui AQL, se stabileste marimea esantionului
(n) cu ajutorul tabelelor din standard.

Daca dupa verificarea tuturor produselor din esantion nu a fost depistat nici un exemplar
defect, lotul se accepta. In caz contrar lotul se respinge.

3.2 Exemple de verificare prin esantionare

1. Plan de verificare pe baza unui singur esantion – verificare normala:

Se primeste la receptie un lot de sapunuri de toaleta, format din 2.500 buc., AQL = 1, N = II.

(N = nivel de control, face legatura intre volumul lotului si cel al esantionului)

Ce decizie luati daca se gasesc k = 3 produse defecte ?

Ce decizie luati daca se gasesc k = 5 produse defecte ?

Rezolvare :

1. Aflarea parametrilor statistici n = marimea esantionului supus verificarii

A = nr. de acceptare lot

R = nr. de respingere lot

pe baza AQL si N stabilite, utilizandu-se tabelul din standard (STAS 3160 – 84)
pentru plan simplu de control normal.

n = 125, A = 3, R = 4

2. Se analizeaza prin metode organoleptice si de laborator esantionul de 125 produse:

a. daca se gasesc k = 3 produse defecte:

k = A lotul se accepta

b. daca se gasesc k = 5 produse defecte:


k > R lotul se respinge.

2. Plan dublu de control – verificare normala:

Se primeste la receptie un lot de pahare format din 2.800 buc., care se verifica din punct de
vedere organoleptic, aplicandu-se planul de verificare prin esantionare dubla pentru
verificarea normala. S-au stabilit AQL = 2,5 si N = II.

Ce decizie luati daca se gasesc k = 5, k

Rezolvare :

Aflarea parametrilor statistici, pe baza AQL si N stabilite, utilizandu-se tabelul palnului


de

verificare prin esantionare dubla pentru verificare normala:

n A = 3 A = 8, R = 7 R = 9, n

= 160

Se analizeaza esantionul n = 80 produse.

Gasindu-se in primul esantion k = 5 produse defecte ( 3 < k < 7) se trece la


extragerea celui de-al doilea esantion , in care se gasesc k = 2 produse defecte

k + k = 5 + 2 = 7 < A = 8 lotul se accepta.